Un semn ca Tariceanu incearca sa preia initiativa   mai 24th, 2006

 

            Este posibil ca Popescu Tariceanu sa incerce, in perioada imediat urmatoare – dupa ce a beneficiat de balonul de oxigen oferit de Uniunea Europeana – sa utilizeze lovitura adversarului pentru a prelua initiativa. Si a marca, la randul sau. Iar adversarul, in acest caz, este Partidul Democrat, sustinut de Traian Basescu. In timp ce, in mod paradoxal, aliatul discret dar ferm al liberalilor este PSD. UDMR si PC vor ajunge, vrand-nevrand, in caruta premierului, in incercarea lor de a-si mentine cat mai multe pozitii guvernamentale. Pe ce se intemeiaza afirmatiile de mai sus si, mai ales, convingerea mea ca, pentru prima data, Calin Popescu Tariceanu da semne ca incearca sa preia initiativa? O ipostaza cu care nu este prea obisnuit, de vreme ce, pana acum, a jucat mai mult in aparare. A trecut un an si jumatate de la instalarea, cu mare dificultate, a actualului guvern. A fost o constructie precara a unei majoritati parlamentare, in raport cu care cei mai multi analisti politici au fost, pe buna dreptate, sceptici. Guvernul Tariceanu, dupa ce a fost pus in functie, parea ca are zilele numarate. El a rezistat nu printr-un miracol si nici macar printr-o eficienta iesita din comun. Desi nimeni, nici macar Presedintele Basescu, nu poate contesta ca a fost un guvern bun. Explicatia trebuie cautata in alta parte. In chiar echilibrul fragil al puterii. Electoratul roman, desi si-a schimbat o serie de optiuni, a ramas divizat, in raport cu stanga si dreapta, in aceeasi maniera in care era si inainte de alegerile din 2004. Cu toate acestea, probabil ca soarta Guvernului Tariceanu ar fi fost pecetluita chiar de catre opozitie daca, in postura de principal contestatar al premierului nu s-ar fi plasat insusi seful statului. Acest „detaliu”, precum si dezlantuirea unui veritabil uragan penal impotriva liderilor PSD, a determinat cel mai important partid din Romania, aflat in opozitie, sa opteze pentru o atitudine prudenta. De tatonare. De expectativa chiar, in raport cu lupta crancena purtata la nivelul coalitiei de guvernare si intre cele doua palate. Ceea ce, in mod straniu, l-a intarit pe Tariceanu. In acelasi interval de timp, desi Alianta DA nu a castigat un electorat suplimentar, in interiorul acesteia s-a produs o mutatie semnificativa. Partidul Democrat care, desi aflat la putere, a atacat constant o serie de masuri guvernamentale, ca si cand ar face parte din opozitie, a inregistrat un plus de credibilitate in randurile electoratului Aliantei. Iar PNL s-a erodat, perceput fiind ca principal responsabil pentru unele contraperformante ale guvernarii. Astfel, lectura cercetarilor de piata ne arata ca Partidul Democrat, care la data alegerilor din toamna anului 2004 era o simpla anexa a PNL, in acest moment a devenit motorul electoral al Aliantei. Al unei aliante care nu mai rezista decat din ratiuni ale dorintei de a exercita puterea. In vreme ce, in Parlament, numarul locurilor detinute de liberali este dublu fata de cel pe care il are PD, in planul credibilitatii, al simpatiei, al sustinerii efective, raporturile sunt inversate. Dar ce folos, daca PD nu are nici o sansa de a-si valorifica acest avantaj, organizand alegeri anticipate si obtinand o pozitie mai confortabila in Parlament. Din acest punct de vedere, PD si Traian Basescu au inregistrat un esec. Care a fost recent pecetluit, prin amanarea Raportului de Tara in luna octombrie. Cine si-ar mai putea lua responsabilitatea unor alegeri anticipate candva, prin toamna anului 2007? Abandonand acest proiect, Traian Basescu si PD au initiat o alta strategie. Cea care, afirm eu, ii ofera sansa premierului de a utiliza forta adversarului, preluand initiativa si castigand mai multa putere.

            Partidul Democrat solicita insistent, sub pretextul adaptarii la exigentele UE, accelerarii reformei si ridicarii gradului de eficienta al administratiei publice centrale, o restructurare a Guvernului. Mai putine ministere, mai putine agentii si „autoritati” si doar un singur vice-prim ministru. O restructurare care, in principiu, nu poate fi respinsa de liberali si nici de ceilalti membri ai coalitiei inseamna, implicit, o remaniere. Un bun prilej, in calculele democratilor, de a pune saua pe Tariceanu. Varful de lance fiind Blaga, care ar deveni singurul vice-premier. Pentru a marca punctele pe care le doresc, democratii au nevoie si se bazeaza pe Traian Basescu. Pentru ca, in conformitate cu Constitutia, atunci cand se decide o noua componenta a aceluiasi guvern, exista trei factori: premierul, presedintele si Parlamentul. Si exista precedentul Paul Dobre, cand Tariceanu a cedat veto-ului prezidential.

            Este exact cursa in care poate sa cada PD. Pentru ca, tot conform Constitutiei, articolul 85, atunci cand cei trei actori nu se inteleg, nu mai raman decat doi: premierul si Parlamentul. Presedintele Basescu poate fi redus la un rol de spectator. Iar PD, unde pentru prima data exista o schisma – vezi razboiul anti-Videanu – poate fi lasat cu ochii in soare.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii