Se spulbera mitul incompatibilitatii dintre politica si afaceri   iunie 7th, 2006

 

            Experienta guvernarii Tariceanu, care intr-o oarecare masura a oficializat practici ascunse ale guvernarilor anterioare, precum si framantarile legate de remaniere demonstreaza ca in Romania, este cat se poate de posibil ca, in scurt timp, un mit pe care il admiteau chiar si cei care nu credeau in el este pe cale de a fi spulberat. Si anume, cel al separarii totale intre politicieni si oameni de afaceri. Principiul a fost enuntat pe vremea cand liberalii, condusi de Valeriu Stoica si de Mona Musca, se aflau in opozitie. Apoi, a fost molfait in cateva seminarii si mese rotunde organizate de acest partid. Dupa aceea, pe fondul campaniei uteciste anticoruptie, s-a transformat in lege. Culmea este ca initiatorul din opozitie al acestui important demers, cu multiple consecinte in evolutia din ultimii ani a Romaniei, este tocmai Partidul Liberal, in interiorul caruia sunt grupati numerosi oameni de afaceri. Ei au fost sustinuti, culmea, chiar de PSD, aflat intr-o situatie asemanatoare. Eu cred ca, in acest moment, exista nu numai perspectiva, ci chiar toate sansele ca nodul gordian sa fie taiat. Ca aceasta regula sa fie ingropata. Pentru a admite o noua realitate. Si anume ca, daca este posibil un guvern alcatuit numai din politicieni sau numai din tehnocrati, la fel de posibila este si existenta unui executiv compus din oameni de afaceri deveniti politicieni. Este rau sau este bine? Analizand acest fenomen in Romania, ne putem sau nu raporta la realitatile din alte state democratice europene?

            Nu voi utiliza, pentru a-mi sustine demonstratia, decat un singur nume, dintre cele de care m-as putea folosi, de om de afaceri bagat pana in gat in politica. Atat de adanc, incat s-ar putea chiar afirma ca si l-a rupt. Este vorba de George Copos. Spuneam, intr-o analiza anterioara, ca acesta a facut o grava eroare atunci cand a decis sa devina vice-prim ministru. De ce? Pentru ca unde-i lege nu-i tocmeala. Pentru ca la data la care s-a intamplat acest lucru, ca si acum, Parlamentul hotarase ca un om de afaceri este pur si simplu incompatibil cu o functie politica, fie aleasa, fie numita. In forumul legislativ ori in administratia publica, centrala sau locala. Conform acestei reguli, devenita litera de lege, chiar daca nu savarsesti nimic necinstit, incorect ori imoral in calitate de demnitar, tot esti vinovat daca esti om de afaceri. Ceea ce i-a determinat, le reamintesc cititorilor, pe unii parlamentari – foarte putini, de altfel – sa demisioneze atunci cand a fost lansat acest act normativ si pe cei mai multi dintre oamenii de afaceri sa recurga la o diversiune: sa incerce, pe toate caile, sa lase impresia ca si-au abandonat afacerile. Pe mana rudelor mai indepartate, a soferului sau a vecinului. In realitate, acestia au trait, fortati de actul normativ, dar si de propriul sistem „etic”, intr-o duplicitate vinovata. Afacerile au coexistat bine-mersi in subteran cu politica. Ascuns fiind acest mariaj, devenit un caz de bigamie, au iesit si mai putin la suprafata incompatibilitatile reale. Ma refer la conflictul de interese. Ma refer la acele situatii, atat de numeroase, in care omul politic, in Parlament sau in Executiv, a impus o serie de masuri nu pentru a impulsiona mediul de afaceri, in general, ci pentru a castiga, personal, mai multi bani. Pentru a mari profitul propriilor firme. Uneori, in mod manifest in dauna concurentei. In realitate, cred in mod sincer ca George Copos nu a gresit atat de mult fiindca, in calitate de om de afaceri, a decis sa devina jucator si in marea politica, ci a gresit in acele situatii in care a fortat, pe diverse cai, adoptarea unor decizii care i-au adus lui personal si afacerilor lui un spor nemeritat de profit. Dar la alte exemple nu ma voi mai referi. Pentru ca, furat de pitorescul unor personaje, mi-as abandona pe drum ideea.

            Este limpede ca ne indreptam catre o formula guvernamentala plasata in afara legii. Dar nu si in afara logicii. De aceea, inainte de a lasa sa cada securea justitiei populare, ar fi bine sa nu incercam sa siluim logica. Ci, dimpotriva. Sa facem efortul sa intelegem procesele reale din Romania reala. In editorialul de maine voi raspunde la unele din intrebarile de mai sus. Dar nu inainte de a face o distinctie obligatorie. Cea intre politicieni si politruci. Si tot in editorialul de maine voi vorbi despre obligatoria prezumtie de buna-credinta pe care trebuie sa le-o acordam oamenilor de afaceri. Ca, de altfel, si politicienilor.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii