Reintoarcerea la nava-mama FSN. Dar de jos in sus   iunie 20th, 2006

 

            Pana de curand, regula de fier in interiorul formatiunilor succesoare partidului unic, PCR, era cea a unanimitatii. Decizia sefului era rareori pusa sub semnul intrebarii. Si aproape intotdeauna era acceptata in unanimitate. Spargerea unanimitatii putea insemna fie inceputul sfarsitului unui conducator, fie argumentul pentru eliminarea disidentului. Dupa cum se stie, PD este derivat, ca si PSD, din ceea ce, dupa caderea lui Ceausescu, s-a numit FSN. Sunt doua partide de stanga, surori, chiar daca dupa mineriada care a eliminat, in mod violent, Guvernul Roman, existenta lor a fost marcata mai degraba prin gesturi de ostilitate. Si s-au aflat in tabere diferite. Luptand, insa, la fel de vartos, pentru eliminarea de pe scena politica a partidelor istorice. In furculita celor doua partide inrudite au fost facuti ferfenita social-democratii lui Cunescu – prin absorbtie – apoi PNTCD, iar astazi sunt vizati liberalii. Pentru PD, a venit timpul reintoarcerii la nava-mama. Care este PSD, cel mai mare partid din Romania. Unificarea stangii va asigura, in perspectiva viitoarelor alegeri, reintoarcerea ei la putere. Dar, pentru prima data, este posibil ca, in ciuda faptului ca intelegerea s-a facut la varf, jonctiunea propriu-zisa sa fie rezultatul unei miscari de jos in sus. Cu aparenta, cel putin, a unui proces firesc, natural. Sa incercam sa citim evolutia vietii politice romanesti, din aceasta perspectiva.

            Este de presupus ca nici nu s-ar putea altfel. Spre deosebire de trecut, PSD este acum divizat. Forta acestui partid e disputata intre cateva centre de putere. Conducerea oficiala, cea detinuta de Mircea Geoana, este doar unul dintre acestea. Si nimeni nu poate baga mana in foc ca ar fi cel mai important. Este suficient ca, in mod oficial, Mircea Geoana, care a purtat discutii pe aceasta tema cu persoane autorizate de la varful PD, sa anunte o asemenea intentie, pentru ca adversarii sai din interiorul PSD, practic celelalte centre de putere, sa-i dea peste degete. Iar cel mai amenintator este tandemul Hrebenciuc-Mitrea care, se pare, reprezinta, in acest moment, centrul de greutate al alternativei la formula Geoana. Si, in acelasi timp, un punct de sustinere al aceluiasi Geoana. Punct de sustinere care este pe cat de fragil, pe atat de pervers. Regula unanimitatii nu ar mai putea fi aplicata daca Mircea Geoana ar indrazni sa anunte, in acest moment, intentia de a face front comun cu PD. Bucurandu-se, astfel, si de sustinerea presedintelui, care reprezinta o importanta si activa forta politica in stat. In mod straniu, insa, in cealalta parte, la PD, se aplica in excelente conditii regula unanimitatii. Ca sa vezi cum functioneaza, in aceasta lume, legea compensatiei. Si atunci, ce posibilitati ar avea Mircea Geoana?

            Ca lider de partid a carui cariera este pe cat de fulminanta, pe atat de precara si dispunand de o autoritate si o forta neconsolidate, Mircea Geoana este silit sa opteze. Ori incearca sa forteze un joc de expectativa, facand o opozitie activa, demna de cel mai puternic partid din Romania, lovind din ce in ce mai napraznic Puterea si pregatindu-se de castigarea alegerilor din 2008 – dar asumandu-si numeroase riscuri, intre care si cel legat de anchetele penale dezlantuite impotriva liderilor PSD – ori accepta, inca de acum, un compromis cu partidul prezidential. Care ar presupune recunoasterea statutului PD de partid de stanga si renuntarea, in campania electorala, la lansarea in cursa a unui candidat propriu. In felul acesta, PSD ar scapa de o mare grija, cea a nominalizarii unui candidat prezidential eligibil pentru alegerile din 2008, dar si Basescu ar putea defila mai linistit catre un nou mandat. Iar PD ar putea fie sa treaca in opozitie, alaturi de PSD, pregatindu-si victoria impotriva liberalilor, din 2008, fie sa incerce, fortand o criza politica, adjudecarea puterii pentru ceea ce a mai ramas din acest mandat. Sau chiar initierea unor anticipate. Momentul este prielnic, intrucat liberalii sunt amenintati de cel putin trei crize, altele decat cele ce pot fi generate de PD, PSD sau PRM. O criza legata de ramanerea sau neramanerea la guvernare a Partidului Conservator, Dan Voiculescu fiind cu un picior afara; o criza ce poate fi oricand generata de mult discutata Lege a statutului minoritatilor, unde UDMR asteapta satisfactie; criza declansata de comunitatea secuiasca, care si-a exprimat clar intentiile de secesiune.

            Dar Mircea Geoana nu-si poate indeplini, cum spuneam, angajamentul punandu-si, pur si simplu, semnatura pe un document de alianta cu PD. Nici PD nu poate sa rupa tam-nesam protocolul Aliantei DA, intorcand spatele liberalilor si batand palma cu PSD, un partid pe care l-a acuzat, in mod constant, drept generator de totalitarism si coruptie. Astfel a aparut necesitatea unei miscari de jos in sus. Subtila, perversa chiar, dar logica si plauzibila. In filiale, liderii Aliantei stau cu cutitele pe masa. Si deseori, in mod natural, sunt incheiate aliante intre PSD si PD. Nu urmeaza decat ca un asemenea proces sa fie stimulat. Si se va putea spune ca reintregirea navei-mama este efectul unor procese declansate de jos in sus. Democratice. Incepand din Ardeal. Chiar de la Cluj. Conducerile centrale nemaiavand de ales.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii