Legea se aplica si in cazul procurorilor penali. Cu aceeasi unitate de masura!   iunie 29th, 2006

 

            Pentru cititorii Ziarului ZIUA nu este nici un secret ca numele meu a fost tarat intr-o ancheta penala care nu se mai termina, legata de o operatiune pe bursa cu actiuni Rompetrol, care a avut loc in primavara anului 2004. Tinta intregului scandal este de natura politica. De-a lungul timpului, Dinu Patriciu, unul dintre cei mai importanti lideri istorici ai Partidului Liberal, s-a remarcat ca un adversar de marca al celui care astazi este Presedintele Romaniei, Traian Basescu. Dupa alegerile din 2004, razboiul dintre palate a cunoscut cote maxime de intensitate, a doua persoana vizata de Traian Basescu in acelasi dosar fiind premierul Calin Popescu Tariceanu. Dar seful statului nu sta prea bine nici cu varfurile Partidului Conservator sau UDMR, care refuza sa pulverizeze coalitia aflata la guvernare, pentru a face loc proiectului prezidential care vizeaza, inca de la inceputul lui 2005, alegeri anticipate si instalarea, apoi, in fruntea Guvernului, a unui premier marioneta. Care sa-l faca, intr-adevar, pe Basescu „presedinte-jucator”. Dar pana va deveni „presedinte-jucator”, el a incercat si, in parte, a reusit – atata timp si in masura in care a putut sa amageasca societatea civila si sa determine anumite operatiuni ale institutiilor represive ale statului, pe care le poate controla – sa se transforme in „presedinte-judecator”. Cu alte cuvinte, indicatiile acestuia au putut tine loc de Magistratura. In intelesul larg al termenului, adica in ceea ce-i priveste nu atat pe judecatori, cat pe procurori, asimilati in mod gresit si nedemocratic magistratilor – in realitate, ei fiind doar avocati ai statului. Si dependenti de putere. Si nu asupra oricaror procurori s-a putut exercita presiunea sefului statului, ci doar in raport cu cei vulnerabili ori vulnerabilizati. Ce inteleg eu prin aceasta? Un component al sistemului ahtiat dupa promovare. Sau caruia i se promite mentinerea intr-o functie importanta la care a ajuns nu prin merite, ci prin carierism. Sau un procuror care poate fi santajat. Al carui trecut ascunde una sau mai multe pete negre care, daca ar fi cercetate de o Justitie dreapta, cu balanta corect tinuta in mana si cu ochii legati, l-ar trimite fix sub o ancheta penala si apoi in tribunal, in boxa acuzatilor. E cazul Adrianei Cristescu. Oare este o pura intamplare ca in ancheta legata de operatiunea bursiera din primavara lui 2004 sunt implicati, alaturi de varfuri Rompetrol in frunte cu Dinu Patriciu, Verestoy Attila, vicepresedinte UDMR, Sorin Pantis, unul dintre oamenii de baza ai lui Dan Voiculescu – care a reprezentat-o pe sotia acestuia in tranzactie – Calin Popescu Tariceanu si subsemnatul? Toti apreciati de catre Traian Basescu drept contestatari ori chiar inamici ai unora dintre proiectele sale. Sa fie oare o intamplare ca pentru conducerea unor cercetari – care s-au dovedit, in repetate randuri, drept ilegale si neprofesioniste – a fost desemnata procuroarea Adriana Cristescu? Un prim demers jurnalistic, pe care-l facem public in editia de azi, demonstreaza, fara putinta de tagada, ca Adriana Cristescu este, prin trecutul ei, vinovata de incalcarea grava a unor legi si, prin aceasta, cel putin santajabila

            Dezvaluirea pe care o publicam astazi face parte, recunosc cu mahnire, dintre anchetele pe care le-am cenzurat. Pe care le-am tinut mult timp in sertar. Desi reporterii care au facut documentarea au muncit si au riscat pentru a afla adevarul. Fiind implicat intr-un razboi murdar politic si de imagine in dosarul penal de care am amintit – si asteptand cu mare interes, dar degeaba, de atata timp, ca procurorii sa intocmeasca un rechizitoriu si sa ne trimita in fata Justitiei, ei nemaiavand, din acel moment, nici un rol de jucat – m-am gandit si, de aceea, am refuzat pana azi sa public aceasta ancheta, ca opinia publica ar putea interpreta interventia noastra publicistica drept o incercare a mea si a Ziarului ZIUA de a-i timora pe anchetatori. Si, implicit, de a influenta Justitia. Dar ancheta bate de prea mult timp pasul pe loc. O simpla operatiune bursiera, daca ar fi fost frauduloasa, ar fi trebuit sa fie diagnosticata si condamnata de Justitie inca de acum un an. Ancheta treneaza, de fapt, pentru ca nu exista probe. In schimb, exista tot interesul pentru ca imaginea mea si a celorlalti sa fie murdarita. A existat insa, recunosc, si un declic in decizia publicarii dezvaluirii. Si anume faptul ca procurorii au incalcat, la randul lor, legea. Flagrant. Mai intai au solicitat, in mod ilegal, controlul asupra tuturor conturilor a zeci si zeci de persoane. Si a convorbirilor telefonice. Cu sau fara legatura cu tranzactiile bursiere. Au pus in miscare inutil si abuziv zeci de specialisti. Au pus intr-o situatie stanjenitoare functionari bancari. Care, la randul lor, au fost anchetati si „presati”. Si dupa ce nimic nu a putut fi descoperit, iata ca procurorii isi pun singuri bomboana pe coliva si ofera unui ziar concurent si ostil, Evenimentul Zilei, informatii din dosar. Care au caracter secret. A caror publicare poate prejudicia persoane si institutii.

            Legea este clara in acest sens. Procurorul sau procurorii vinovati trebuie sa plateasca. Legea este egala si pentru ei. Motiv pentru care am facut o plangere penala impotriva lor. Iar in ceea ce o priveste pe Adriana Cristescu, e timpul sa fie cercetata pentru faptele ei din trecut.      

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii