Lambada cu doi crai si o craita de la Cotroceni   iulie 18th, 2006

 

            S-a confirmat. Mai repede chiar decat imi imaginam. Traian Basescu, dupa ce si-a evaluat sansele si bizuindu-se pe dreptul recent cucerit de a organiza referendum asupra oricarei teme de interes national, a declansat asaltul final, menit sa rupa coloana vertebrala a conducerii liberale si, implicit, a Guvernului Tariceanu. Semnalul este dat de iesirea la scena deschisa a trei redutabili lideri PNL, doi fosti presedinti, Valeriu Stoica si Theodor Stolojan si un fost vicepresedinte, in persoana Monei Musca. Fireste, va urma un esalon doi. Al doilea val de atac. In acest moment, strategia prezidentiala pare mai degraba clara decat confuza. O combinatie de lovituri din exterior, in mod special din directia PD – desi nu poate fi exclusa, in final, o sustinere PSD – o lovitura din interior – respectiv din directia unei aripi liberale – si totul condimentat cu un referendum care fie va arata de partea cui este dreptatea, fie va declansa o schimbare a Constitutiei, de natura a reorganiza puterea de la Bucuresti, in raport cu viziunea presedintelui Basescu. Durata acestui asalt final este greu de precizat. Ieri a fost marcat debutul, in septembrie poate veni viitura, dar barajul va fi probabil daramat abia in 2007. Incerc sa explic aceasta operatie, vestita de cei trei lideri liberali.

            Intreaga presa, inclusiv Ziarul ZIUA, se ocupa pe larg, in editia de astazi, de initiativa celor trei fruntasi liberali, concretizata, pana una alta, intr-o extrem de interesanta si incitanta conferinta de presa. Ei s-au delimitat de Traian Basescu, in sensul ca au afirmat, fiecare in felul lui, in mod raspicat, ca nu sunt manipulati de la Cotroceni. Desi Basescu niciodata nu i-a criticat pe acestia si, mai ales, acestia niciodata nu au pus in discutie greselile presedintelui. Si, mai mult, cel putin unul dintre acestia, Theodor Stolojan, lucreaza acolo. Este chiar unul dintre cei mai proeminenti si influenti consilieri prezidentiali. I-a cedat, prin abandon, lui Basescu cea mai inalta functie in stat. Iar acum, dupa cum este firesc, ar urma sa-si obtina rasplata. Si in ce ar consta aceasta, daca nu in functia de presedinte PNL sau in cea de prim-ministru? Sau poate se gandeste si la una si la alta. Iar Mona Musca a demisionat, in mod spectaculos, atat din functia de ministru in Guvernul Tariceanu, cat si din cea de vicepresedinte PNL, in semn de protest pentru faptul ca seful ei de partid nu a facut acelasi lucru, in primavara anului trecut, pentru a declansa procedurile pentru alegerile anticipate. Si ea trebuie sa-si primeasca rasplata pentru loialitatea fata de proiectul prezidential. In masura in care functiile de prim-ministru si presedinte PNL se vor desparti, ea isi va putea imparti cu Stolojan puterea. Cat il priveste pe Valeriu Stoica, el este un fost presedinte PNL, de altfel redutabil, care a fost debarcat de ceea ce astazi este numita „gruparea Tariceanu”. Are toate motivele sa-si plateasca polita. Si va putea deveni ulterior eminenta cenusie PNL. Cele trei personalitati liberale se bucura de vizibilitate, de notorietate si de autoritate, aceasta ultima caracteristica vizand, este adevarat, mai mult societatea civila, decat Partidul Liberal. Dar ce alte semnificatii mai poate avea iesirea lor la rampa?

            Este limpede ca, lipsiti de un sprijin suficient de puternic in interiorul PNL, unde au avut destule prilejuri sa ia temperatura simpatiilor, Stoica, Musca si Stolojan s-au gandit sa atace gruparea conducatoare prin invaluire. Mai intai se adreseaza opiniei publice, facand numeroase valuri, printr-o conferinta de presa care, in mod firesc, este intens mediatizata, dupa care Valeriu Stoica lanseaza, abia in septembire, un proiect – pana atunci credibilitatea echipei Tariceanu urmeaza sa fie lovita puternic din mai multe directii, ca sa nu mai vorbim de fireasca erodare provocata de orice guvernare – menit sa indrepte viitorul partidului in directia dorita. De Cotroceni. Deocamdata, ce se poate constata? Stoica, Musca si Stolojan nu au avansat vreo contraoferta. Ei s-au dezlantuit in fata opiniei publice exclusiv pentru a aduce critici dure conducerii partidului. Partea, sa-i spunem constructiva, urmeaza mai tarziu. Poate in septembire, conform promisiunii lor. Desi s-au jurat in fata camerelor de luat vederi ca obiectiile si proiectul lor nu vizeaza persoane, ci doar fenomene, lucrurile nu stau deloc asa. Pentru ca pe cine ar putea critica atat de virulent pentru neindeplinirea in totalitate a angajamentelor electorale ale Aliantei DA, daca nu pe cei care, in acest moment, conduc PNL si Guvernul? Deci tinta este clara. Si, in paranteza fie spus, ce poate fi mai lipsit de riscuri si mai eficient decat atacul asupra unui partid aflat la guvernare, din directia neindeplinirii unora dintre angajamentele luate fata de populatie? Intotdeauna este asa. Intotdeauna raman angajamente neindeplinite. Si intotdeauna, in randul populatiei, pe masura derularii unei guvernari, creste gradul de nemultumire.

            In acest moment, triumviratul, desi sustinut puternic din afara PNL, nu beneficiaza de suficienta forta in partid. Pentru ca, altfel, nimic nu i-ar opri sa determine convocarea imediata a unui congres extraordinar. In caz ca nu reusesc la nivelul organismelor de conducere. De aceea, nu din aceasta directie poate veni lovitura fatala pentru Tariceanu.

 

            P.S.: Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu Partidul Democrat daca Basescu ar fi fost liberal? Voi incerca sa rezolv maine aceasta enigma.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii