Cine isi asuma raspunderea pentru cartitele din redactii?   august 5th, 2006

 

            Daca este adevarat ca declansarea campaniei „Voci curate” de catre Civic Media are o mare importanta, la fel de adevarat este ca declaratiile soc ale responsabililor SRI trebuie sa puna in stare de alerta intreaga comunitate romaneasca. Primul demers va confirma suspiciunile si reticentele in cazul acelor ziaristi care au facut, intr-o forma mai mult sau mai putin grava, un pact cu Securitatea. Si au dreptate reprezentantii societatii civile care au solicitat ca, in cazul fiecarui jurnalist informator al Securitatii, sa se deschida dosarele pana la detaliu, pentru a li se putea stabili, de catre opinia publica, gradul de implicare si de vinovatie. Este clar ca nu se poate lucra doar in alb si negru. Pe de alta parte, toti ceilalti jurnalisti, infinit mai numerosi, din presa centrala si locala vor putea scapa astfel de orice fel de suspiciune, de banuieli nedrepte asupra trecutului lor sau chiar de calomnii proferate de adversarii din alte redactii. In fine, in cele din urma, cititorii insisi vor putea cantari, in cazul fiecarui ziarist informator ori turnator, faptele acestuia savarsite dupa decembrie ’89. Unii vor fi dezavuati si-si vor pierde credibilitatea, altii nu. Este un proces nu numai necesar, ci chiar indispensabil. O presa care nu va mai putea fi niciodata santajata din aceasta perspectiva va fi mai libera decat cea de azi. Dar cel de-al doilea demers posibil? Cel legat de cartitele actualelor servicii secrete prezente in redactii? De ce este atat de necesar sa limpezim odata pentru totdeauna si acest aspect?

            Cronologic vorbind, prima semnalare de acest fel, care la timpul respectiv a starnit un mare scandal, a avut loc in 1990. Cand un reporter de la revista Expres a fost contactat intr-o tentativa de a fi racolat de catre un ofiter al Serviciului Roman de Informatii, institutie abia infiintata. Tentativa de racolare a fost inregistrata si devoalata in paginile Expres-ului. Alte incercari de acest fel, care au starnit mai putine reactii, au fost consemnate si devoalate de redactii ale presei locale. Pana in 2002, in toate redactiile mai importante din presa scrisa si audiovizuala, existau indicii ca sunt plantate sisteme prin care informatiile se scurg catre principalele servicii secrete. De asemenea, fiecare sef de departament stie ca nu au fost putine tentativele de intoxicare a redactiilor cu informatii furnizate pe canale ocolite de catre unul sau altul dintre serviciile secrete. Unele chiar au reusit. Aflam zilele trecute, cu stupoare, ca presedintele Emil Constantinescu, in timpul mandatului sau, le-a cerut serviciilor secrete sa nu racoleze jurnalisti si sa nu infiltreze redactiile cu ofiteri acoperiti. De ce ar fi facut seful statului de atunci acest demers? Dintr-un singur motiv. Si anume pentru ca fie se aflase ceva la Cotroceni ori la CSAT, fie responsabili ai serviciilor secrete solicitasera un acord in acest sens. Deci macar intentia de a trimite cartite in redactii exista. Probabil mai mult decat atat. In 2002, Parlamentul a avut primul semnal – si iata ca abia acum adevarul a iesit la lumina – ca exista cartite in interiorul redactiilor. Dar nu a izbucnit, asa cum ar fi fost cazul, niciun scandal. Acum, insa, nu mai exista loc de ambiguitati. Si nici drum de intors. Pentru ca scandalul va izbucni in toata amploarea lui. Si, cu certitudine, el va depasi granitele Romaniei. Pentru ca este pentru prima data in istoria mondiala recenta cand un serviciu secret a recunoscut oficial plantarea si utilizarea cartitelor in redactii. Poate ca o asemenea practica, condamnabila sub toate aspectele, exista si in alte tari, cu democratii consolidate. Dar este exclus ca, atunci cand este dovedita prezenta unor agenti acoperiti in redactii, sa nu se declanseze un scandal monstru. Finalizat prin destituiri dramatice. La toate nivelele de decizie. In Romania acum exista mai mult decat o proba in acest sens. Avem chiar o recunoastere oficiala.

            Este bine ca s-a autosesizat Parlamentul. Si ca va urma o ancheta. Probabil, insa, ca mai este necesara si o analiza CSAT. Presedintele Romaniei, Traian Basescu, care a afirmat de mai multe ori raspicat ca doreste ca, sub mandatul sau, presa sa fie libera, ar trebui sa se implice activ in limpezirea starii de fapt, in pedepsirea vinovatilor si in curmarea unei asemenea practici. Si lucrurile se pot lega intr-un mod interesant. Cine din serviciile secrete a fost responsabil cu asemenea infiltrari? Nu cumva vom gasi ofiteri care au racolat si inainte jurnalisti si au plantat si pe vremea Securitatii ofiteri acoperiti in redactii? Nu vom identifica, oare, unele cazuri de ziaristi care au fost turnatori si inainte si dupa? Nu vom descoperi, oare, ziaristi santajati, amenintati si intimidati in baza unor informatii obtinute de cartite? Si cate alte lucruri nu am putea descoperi, daca punem cartile pe masa.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii