Efectul pervers al Securitatii   august 14th, 2006

 

            Specialist, ca de obicei, in oportunitati de prima marime, Ion Iliescu s-a grabit sa le dea o lectie usturatoare turnatorilor Securitatii. De la lumina KGB. Sa-i reamintesc faptul ca, la putere fiind, a pierdut definitiv si pe fond un proces cu ziarul ZIUA, care l-a acuzat pentru relatiile sale nepotrivite si indelungate cu serviciul secret sovietic. Ma mir ca nu primim, in aceste zile, si o lumina tip Anvers, de la ultimul presedinte cu care s-a pricopsit Romania. Ma grabesc, insa, sa trec la subiect. Iar tema este cea rezumata in titlu. Si porneste de la cateva observatii care, cel putin la prima vedere, par extrem de interesante. Si se pot transforma in premise ale unei teze conform careia Securitatea este cea care isi plateste politele. Si nu invers. Nu suntem, sub nici o forma, in situatia in care sa spunem ca societatea civila romaneasca incearca sa-si recupereze trecutul si sa puna definitiv la colt institutia care, timp de jumatate de secol, a terorizat Romania.

            O fi sondajul INSOMAR pe care il publicam azi intrucatva depasit, fiindca cercetarea de piata s-a efectuat cu putin inainte de scandalul legat de Mona Musca, dar nu putem, totusi, sa nu remarcam ca acest om politic, aflat ani de zile printre fruntasii PNL, se bucura de multa popularitate si incredere din partea cetatenilor acestei tari. Indiferent cat a gresit in trecut si cat s-a balbait in timpul saptamanii precedente, cei care o vor judeca pe Mona Musca vor fi obligati, intotdeauna, sa ia in calcul si contributia pe care aceasta a adus-o reformei din Romania. Din perspectiva de mai sus, Mona Musca este unul dintre campionii efortului de democratizare a acestei tari. Dar si regretatul Amedeo Lazarescu. Care a fost literalmente mitraliat de catre ilustrii reprezentanti ai opiniei publice, transformati in inchizitori. De unde cred ca i s-a tras si moartea. Si el a fost tot unul dintre campionii efortului de democratizare facut cu atatea sacrificii, dupa caderea lui Ceausescu, de un nucleu de oameni. Ca sa nu mai vorbim de un alt roman pe care il regretam, numit Alexandru Paleologu. Dar si marele Coposu a fost „impuscat” de Securitate, cu mai multe prilejuri, inainte de 1989. Dupa care, incepand chiar din 1990, au existat mai multe tentative de a-l improsca cu noroi, cum ca ar fi colaborat cu politia politica. Ultima magarie impotriva lui Corneliu Coposu, cel vesnic viu, a facut-o, ieri, defunctul Ion Iliescu. De cand a fost pus in circulatie asa-zisul dosar al Seniorului, am incercat sa demontez – si sper ca am reusit – diversiunea conform careia acesta ar fi pactizat, prin Securitate, cu regimul totalitar. Ar fi fost si absurd, dupa ce Coposu a avut atat de mult de suferit, tocmai fiindca a fost un adversar al regimului comunist. La fel ca si in cazul Ticu. Incepand din 1990, cand Constantin Ticu Dumitrescu a parasit, printr-un gest spectaculos, CPUN, acuzandu-l pe Iliescu de toate relele pe care le merita, si impotriva acestuia au existat destul de multe tentative de a-l mitralia cu gloantele cu noroi ale Securitatii. Apoi, in acelasi registru, este drept sa consemnam si existenta catorva jurnalisti cunoscuti pentru vederile lor reformatoare, care au pus realmente si ei umarul in directia democratizarii si care sunt acum alesi drept ofrande pe altarul unor sacrificii rituale. Chiar daca, spre cinstea lor, unii dintre ei au recunoscut, din proprie initiativa, ca au semnat un angajament.

            Ce om cu capul pe umeri isi poate imagina ca, in acest fel, lovind foc cu foc si cu o consecventa inspaimantatoare doar in directia acelei tabere care, cinstit vorbind, s-a luptat si se lupta pentru desfiintarea si demascarea politiei politice si pentru o constructie democratica de natura sa impiedice, in viitor, instaurarea unui stat totalitar, vor fi incheiate socotelile cu Securitatea? Eu cred ca spectacolul lamentabil la care asistam in aceste zile – daca demersul Civic Media, MediaSind, al studentilor si al liberalilor nu va fi dus pana la capat – este de natura sa inchida si mai bine conserva Securitatii. Si nicidecum sa o deschida, pentru a o face sa explodeze printr-o ultima eliminare de damf. De fapt, este o pedeapsa pe care Securitatea le-o aplica celor care s-au dezis de ea. Spre luare aminte. Un exemplu pentru ceilalti.

            Ce e de facut? Un singur demers poate vindeca rapid societatea romaneasca. Trebuie taiate capetele balaurului. Printr-o singura lovitura. Nu felie cu felie si selectiv. Trebuie puse pe masa absolut toate dosarele. Ale colaboratorilor fortati de Securitate sa-i devina complici. Ale turnatorilor interesati financiar sau prin alte avantaje. Ale benevolilor. Ale celor care inca isi mai imagineaza ca au fost patrioti. Ale ofiterilor de Securitate. Si ale comunistilor. Sa desecretizam, odata pentru totdeauna, aceasta cloaca. Deodata. Si nu cu pipeta. Si sa nu-i uitam pe ofiterii acoperiti din presa, din partide, din sindicate si celelalte organizatii civice.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii