Tele-presedintele   decembrie 7th, 2006

 

            Prin intermediul dosarelor penale si al zgomotului de fond creat de presa aservita – atata cata i-a mai ramas – indezirabilii sunt crucificati ritual in piata publica. La semnal prezidential. Nu li se arata decat pisica.

            O sursa din Palatul Cotroceni ne-a informat ieri dupa-amiaza cu ce se indeletnicea seful statului. Statea lipit de ecranul TV, butonand telecomanda, la concurenta cu obisnuitul pahar in care clincaiau cubuletele de gheata. Nu era deloc abatut ori ingrijorat de starea natiunii. Dimpotriva. Urmarea stirile amuzat. In asteptarea momentului oportun in care urma sa declanseze noua salva de artilerie impotriva PNL. Cand si in ce fel avea sa actioneze, nu stia nici el inca, in cursul dupa-amiezii. Pentru moment, se delecta, urmarind reactiile ultimelor decizii, pe care hotarase ca nu e cazul sa le comunice el insusi opiniei publice, delegandu-i aceasta sarcina de mare raspundere doamnei Saftoiu. Asa ca imi vine foarte greu sa intuiesc, in momentul redactarii acestui editorial, din ce directie va izbi din nou presedintele, in incercarea sa de a-l face praf pe Tariceanu. Ceva, ceva se intrevede, totusi, la orizont.

            Intrand in acest joc al probabilitatilor, beneficiez de cateva puncte de sprijin. Unul dintre acestea este identificarea principalului instrument utilizat de Basescu pentru a-si anihila adversarii politici. Si anume dosarele penale. Prin intermediul acestora si al zgomotului de fond creat de presa aservita – atata cata i-a mai ramas – indezirabilii sunt crucificati ritual in piata publica. La semnal prezidential. Nu li se arata decat pisica. Deseori, dosarul care declanseaza „executia” nu contine decat doua, trei pagini. Rapoarte ale unor servicii secrete. Cate o inregistrare autorizata sau nu a unei convorbiri telefonice. Sau o fotografie. Suficient pentru ca demnitarul in cauza – ne referim acum la membri ai Cabinetului Tariceanu – sa fie scos din priza. Compromis, aratat cu degetul, transformat dintr-un cetatean de frunte al cetatii intr-un amarat de infractor. Nu functioneaza prezumtia de nevinovatie. Ea este inecata intr-un nor de fum. Daca omul are noroc, dupa cateva luni, timp in care si-a pierdut functia, iar onoarea sa a fost terfelita, primeste faimosul NUP. Neinceperea urmaririi penale. Prea tarziu. Iar asupra unui NUP, conform practicii din ultimii doi ani, instituita de procurorii lui Basescu, se poate reveni oricand. Dar ancheta poate continua bine-mersi, transformandu-se intr-un rechizitoriu care ia drumul instantei. In Justitie, o acuzatie nefondata nu poate fi demontata pe loc, ci doar in ani de zile. Intre timp, personalitatea publica luata in obiectiv de Cotroceni s-a fript. E trasa pe linie moarta. Daca ne referim doar la Executiv, prima victima a fost vicepremierul George Copos. Nu stim daca el a savarsit sau nu fapte de natura penala. Dar a fost pus sub ancheta cu o promptitudine cel putin suspecta. Era un membru al Cabinetului Tariceanu si, mai mult decat atat, un reprezentant de frunte al PC, al carui presedinte, Dan Voiculescu, este un inamic al lui Basescu. A urmat in colimator liberalul Atanasiu. El este un caz de NUP. Dar ce folos? A fost manjit si scos din functie de la portofoliul Apararii, pentru ca locul sa fie ocupat de un pedist. Acum, inca doi ministri sunt pe teava. Unul a demisionat, se numeste Codrut Seres si este tot fruntas PC. Iar locul lui urmeaza sa fie luat la Industrii tot de un fruntas PD. Cel de-al doilea este Zsolt Nagy, fruntas UDMR. Pe lista de asteptare, un alt membru al Cabinetului Tariceanu, al doilea vicepremier care urca esafodul ritual, Marko Bela. Presedintele unui partid care nu se inchina la inalta poarta de la Cotroceni. O imagine suprarealista, daca ar fi sa ne luam dupa procurori si dupa Basescu: un guvern de infractori.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii