Daca nu Basescu, atunci cine?   decembrie 11th, 2006

 

            Pe masura ce din ce in ce mai multe persoane cu un nivel rezonabil de cultura politica inteleg faptul ca Romania nu poate supravietui exigentelor integrarii in UE intr-un regim de crize, intrebarea din titlu devine din ce in ce mai frecventa. Am mai auzit-o si in alte situatii. Inainte de a fi inceput declinul unor lideri. Atunci cand schimbarea devenea necesara, dar spiritul acesteia nu patrunsese inca in constiinta cetatenilor obisnuiti. „Daca nu Iliescu, atunci cine?”, s-au intrebat, in doua runde, cetatenii Romaniei. „Daca nu Constantinescu, atunci cine?”, a sunat in mod identic dramatica intrebare, atunci cand acesta s-a declarat invins de structuri, renuntand sa se mai bata pentru un nou mandat. Aceeasi intrebare a survenit si in ceea ce priveste cea de-a doua demnitate a tarii, daca ne referim la legitimitatea data de numarul de voturi, si anume Primaria Generala a Capitalei. De fiecare data, solutia a fost mult mai simpla decat isi imaginau cei speriati de pericolul schimbarii. Si, in mod aparent straniu, ea nu a fost identificata la nivelul persoanei. Ci a izvorat din substanta bataliei politice care avea loc intre partide. Partidul sau coalitia care s-a aflat pe val au dat, de fiecare data, si numele liderului national. Ori al Municipiului Bucuresti. Cand CDR a fost mai puternica decat PDSR, orice persoana propusa, Constantinescu sau altcineva, l-ar fi invins pe Iliescu. Logica acestei fraze s-a aplicat, implacabil, de fiecare data.

            Nu voi insista, in aceasta analiza, asupra argumentelor care demonstreaza ca Traian Basescu, in 2009, va fi un lider expirat. Si refuzat. Ma opresc doar la constatarea ca dramatica intrebare „si daca nu va fi Basescu presedinte, atunci cine?” deja are o frecventa care ar trebui sa fie alarmanta pentru partizanii sai. Dar, cum spuneam, raspunsul nu poate fi dat uitandu-ne pur si simplu la persoane. La indivizi care pot juca un rol politic important, ocupand, in functie de moda si de oscilatiile electoratului, cele mai importante functii in stat. Cu cateva exceptii, care nu fac decat sa confirme regula, oamenii nu se nasc, cresc si se afirma purtand pe frunte semnul predestinarii lor ca sefi supremi ai comunitatilor umane. Desi in Romania, si nu numai, personalitatile joaca un rol important, fiind adesea locomotiva unor partide politice, marind punctajul electoral al acestora si, in consecinta, sansele de a ocupa pozitii mai bune in planul puterii, totusi este un adevar de necontestat ca infrastructura constituita de organizatiile partidelor este cea care poate asigura succesul unui conducator. De fiecare data, atunci cand au avut loc alegeri prezidentiale ori batalii pentru functia de primar general al Municipiului Bucuresti, esential pentru victoria unui candidat a fost ca acesta sa fie sustinut de o masa critica de agenti de influenta, transformati in agenti electorali. In conditiile in care, prin lege – incalcarile acesteia fiind nesemnificative sub aspectul amplorii – candidatii au sanse relativ egale de vizibilitate, fiecare dintre ei avand posibilitatea sa-si promoveze, in conditii cel putin de timp egale, vederile politice si sa le contracareze pe cele ale adversarului, rolul esential in victorie ori infrangere il joaca adeptii, respectiv cei care, in fiecare localitate, mare sau mica, pun afise si, de la om la om, isi promoveaza liderul.

            La intrebarea din titlu pot raspunde astfel: Basescu nu mai dispune de o masa critica electorala. Pentru ca nu mai are suficienti agenti de influenta. Pentru ca PD nu este un partid suficient de mare. Si nici nu are capacitatea de a se regrupa intr-o alianta consistenta. Presedinte va fi altcineva.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii