Bila alba   decembrie 19th, 2006

 

            In fine, Traian Basescu poate primi o bila alba. Cu inima deschisa. Si in cunostinta de cauza. In cele din urma, iata ca avem o condamnare oficiala a comunismului. In cele din urma, putem incepe sa tragem o linie de demarcatie intre ce a fost si ce va fi. Paranteza istorica numita tranzitie s-a incheiat si sub aspect moral.

            I se poate reprosa lui Traian Basescu faptul ca, intr-un trecut foarte apropiat, a declarat raspicat ca el personal nu condamna comunismul. Dar are si meritul indiscutabil, pentru care a si primit, de altfel, voturi suplimentare, de a fi recunoscut, intr-un moment de maxima audienta, in ultima confruntare electorala pentru prezidentiale ca este un comunist. Cu atat mai meritorie este realitatea ca, in fine, statul roman, prin vocea legitimata a presedintelui, are taria de a-si cere scuze. Tuturor categoriilor de victime. Si, in primul rand, poporului roman, pentru cumplitele suferinte indurate sub comunismul de import si sub securitatea autohtona. In ciuda continutului ciornei care a circulat si care a atras, zilele trecute, critici intemeiate aduse concluziilor ce urmau sa fie prezentate de Basescu, iata ca, in cele din urma, poate tocmai ca urmare a observatiilor presei, documentul este corect. Cuprinzator. Echilibrat. Si, in acelasi timp, suficient de ferm. Nu ne ramane decat sa speram ca in spatele textului revazut si apoi citit de Basescu in Parlamentul Romaniei se afla 600 de pagini acoperitoare. Cu argumente si concluzii ale personalitatilor care au lucrat la el. Din momentul in care Basescu, poate in incercarea de a trage de timp, poate pur si simplu din spirit de contradictie, a declarat ca inainte de a condamna comunismul are nevoie de cercetare. Era, fireste, mai simplu altfel. Ca, fara sa i se fi cerut acest lucru, fara sa fi fost somat de societatea civila, sa aiba curajul ca, in numele aliantei care l-a adus la putere si al cetatenilor care l-au votat, sa faca ceea ce pana la urma a facut ieri. Se putea ajunge tot aici fara circ. Fara tevatura. Fara a ostiliza din nou importante componente ale societatii civile.

            Este evident ca documentul nu poate deveni, oficial, un act al legislativului roman, prin simpla lecturare a lui de catre seful statului in Parlament. Conform Constitutiei, presedintele nu are aceasta putere. In schimb, este la fel de corect sa spunem ca avem, in acest moment, in fata un important document prezidential. Al unei institutii importante a statului de drept. Chiar daca nu este vorba de puterea legislativa. Avem, de acum incolo, un reper. Ei bine, din aceasta perspectiva, este evident incorect ceea ce a facut Partidul Romania Mare. Senatorii si deputatii PRM si chiar presedintele Corneliu Vadim Tudor au dreptul constitutional de a bate din picioare, de a huidui, de a fluiera si de a scoate limba. La fel cum, in paranteza fie spus, si Basescu are dreptul constitutional de a hahai. Numai ca ceea ce a facut PRM este un gest politic profund incorect. Reprezentantii acestui partid il pot contesta si dispretui pe Basescu. Pot avea evident si puncte de vedere diferite fata de unele idei cuprinse in raport. A contesta, insa, atat de vehement condamnarea comunismului reprezinta, pana la urma, un gest de batjocura la adresa cetateanului roman. Care a suferit cumplit, direct si indirect, consecintele terorii comuniste.

            Poate ca nu s-ar fi intamplat, totusi, asa daca din dorinta sa de a calari ecrane si de a fructifica orice ocazie electorala, Traian Basescu s-ar fi adresat natiunii, pur si simplu, de la Cotroceni. Si fara sa caute anume un moment incarcat de emotie, cum este de fiecare data aceasta perioada din luna decembrie, cand ne gandim cu totii la o revolutie confiscata de o lovitura de stat si care totusi, pana la urma, a reusit.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii