PNL vrea suspendarea   ianuarie 31st, 2007

 

            Prognoza lansata de ziarul ZIUA s-a confirmat. Suta la suta. Si mai devreme chiar decat ne-am asteptat. Partidul Democrat merge, fara liberali, in alegerile pentru Parlamentul European. Increzator fiind in steaua sa. Si bizuindu-se pe sondajele de opinie. Dar si pe rolul de locomotiva pe care-l poate juca Basescu daca, si in continuare, se va comporta ca un presedinte jucator. Putem considera ca este iminenta ruperea protocolului Aliantei? Si, in acest context, cum va reactiona PNL in raport cu initiativa opozitiei privind suspendarea si apoi demiterea sefului statului?

            Aparent, decizia democratilor este, pe cat de logica, pe atat de nevinovata. In definitiv, asa cum a spus si Emil Boc, protocolul Aliantiei DA nu impune participarea impreuna la alegerile pentru Parlamentul European. Documentul nici macar nu face vorbire despre acest lucru. Impins de la spate non-stop de catre Traian Basescu, un presedinte care nici macar nu mai ascunde faptul ca este partizan politic, si jucand, pana la un punct, cu mare eficienta si dexteritate rolul de opozant al puterii, Partidul Democrat a reusit sa castige, in sondajele de opinie, puncte importante, devansandu-i semnificativ pe liberali. E adevarat ca acestia nu s-au prea straduit sa comande sondaje sau sa stea, financiar vorbind, alaturi de unele institute, aflate in dificultate la mijlocul ciclului electoral. Mai pe sleau, vorbim despre o perioada in care institutele de cercetare de piata pot fi suspectate ca participa la manevre politice in favoarea clientilor lor, pentru ca stau cu foamea-n gat si, oricum, neexistand alegeri, rezultatele sondajelor nu pot fi confruntate cu realitatea. Numai ca, incepand de la mijlocul lunii februarie, acest „paradis” va fi pierdut. Din ce in ce mai mult, cercetarile vor trebui sa acopere realitatea, pentru ca onorabilitatea unor institute sa nu fie iremediabil compromisa. Dar, pana una alta, PD este incurajat de sondaje, se bucura de mediatizare – impins fiind de la spate de Basescu – si stapaneste doua parghii importante: Ministerul Justitiei care, comandandu-i pe procurori, poate terfeli imaginea adversarilor politici, si Ministerul de Interne, care este organizatorul alegerilor. Daca democratii le-ar fi solicitat liberalilor un procent pe listele pentru UE, net defavorabil acestora din urma, probabil ca rezultatul ar fi fost un intreg taraboi, iar, in final, un refuz. Asa ca, mai practic a fost ca PD sa se lepede, pur si simplu, de liberali. Pasul urmator, daca imi mai este ingaduita inca o prognoza castigatoare, va fi infratirea, pe listele UE, cu platformistii. Si, astfel, cercul principalilor inamici ai liberalilor se inchide. Acestia sunt, in ordine, Basescu, platformistii si PD. Abia in plan secund se afla opozitia.

            Ce ar trebui sa faca, in aceasta situatie, liberalii? Ei nu au alta solutie decat aceea de a merge pe suspendare. In mod tacit sau explicit. Si apoi, de a marsa pentru un rezultat pozitiv la referendum. Numai scapand de principalul inamic, Basescu, PNL mai are o sansa. Asa ca si ruperea protocolului Aliantei pare iminenta. Ceea ce poate conduce la o profunda restructurare a Guvernului sau chiar la o schimbare. Cred ca numaratoarea inversa s-a sfarsit. Chiar si in ceea ce-l priveste pe Basescu, care o tine gaia-matu ca ar fi neconstitutionala schimbarea Legii referendumului. Frica s-a instalat la Cotroceni.

            Din pacate, nu exista semne ca liberalii sunt pregatiti pentru un rezultat bun la alegerile pentru Parlamentul European. Iar acesta este primul barometru electoral. Prima luare de temperatura care ne poate arata cum stau, cu adevarat, in 2007, fortele politice. Si spre ce se indreapta ele in 2008.

Comentarii inchise

Perversitatea domnisoarei Kovesi   ianuarie 29th, 2007

 

            Procurorul General al Romaniei, domnisoara Laura Codruta Kovesi, afirma ca, „teoretic”, biletelul premierului poate constitui o infractiune de trafic de influenta. Intr-un stat politienesc sau cu tendinte de acest fel, „teoretic”, orice poate deveni o infractiune. Chiar si ciripitul vrabiei. Mergand pe aceasta logica si masurandu-l pe seful procurorilor statului cu unitatea de masura pe care singur si-a ales-o, urmeaza sa vedem in ce masura respectivul demnitar este consecvent cu sine insusi. Daca aplica sau nu acelasi principiu in mod egal. In toate situatiile in care sunt amestecati demnitari politici. Sau daca, dimpotriva, o face doar in anumite cazuri, cum ar fi cel al premierului Tariceanu sau al altor inamici politici ai presedintelui. Daca ne aflam in cea de-a doua ipoteza, atunci putem descoperi un lucru grav. Si anume ca, platit din banii publici, procurorul general al statului face manevre politice. Se amesteca in jocul pentru putere. Or, asta e curata perversitate.

            In ultimele zile, o serie de fapte de o gravitate exceptionala au iesit la iveala. Dupa ce timp de doi ani Traian Basescu a lansat fel de fel de acuzatii, vizand un asa-zis grup ilegitim de interese aflat in coniventa cu premierul Calin Popescu Tariceanu – soldate, invariabil, cu intocmirea prompta de catre procurorii lui Macovei a unor dosare penale -, iata ca acum, la randul lui, Tariceanu lanseaza teza ca afaceri necurate sunt patronate de catre locatarul de la Cotroceni. Care este pe cale de a fi suspendat. De la Traian Basescu nimeni nu poate astepta nimic, sub acest aspect. Daca el ar fi decis, in respect fata de legea fundamentala, sa aiba comportamentul unui mediator sau macar al unui arbitru, atunci ne-am fi aflat in alta situatie decat cea in care presedintele se da jucator, deci partizan politic. Daca anumite informatii ori indicii l-au determinat sa se erijeze si in presedinte judecator, pronuntandu-se inaintea Justitiei asupra asa-ziselor probleme penale pe care le-ar avea diferitii sai adversari politici – demers in care a fost secondat exemplar de catre Monica Macovei -, atunci nu ne mai putem astepta ca el sa reactioneze cu acelasi aplomb si nici macar sa mimeze, in cazul altor prezumtive acte de mare coruptie. Ale apropiatilor sai.

            Asa ca ne intoarcem la domnisoara Kovesi, subordonata nu Consiliului Suprem al Magistraturii, cum ar fi normal sa se intample intr-o democratie, ori statului roman, cum se intampla intr-o autocratie, ci direct ministrului Justitiei, ajuns acolo pe listele unui partid politic. Care este PD-ul prezidential. Ei bine, cum spuneam, in iuresul bataliei politice la care asistam, dezvaluirile vizand lideri ai Partidului Democrat – unii dintre ei fiind exact aceiasi pe care presedintele jucator i-a laudat in ultima sa aparitie televizata, atribuindu-le in exclusivitate meritul integrarii Romaniei in UE – ar trebui sa o preocupe pe domnisoara procuror general, intr-o masura cel putin egala cu informatiile de aceeasi natura ce ii vizeaza pe adversarii domnului Basescu.

            Asa ca ma astept in aceasta saptamana sa o aud anuntand ca, „teoretic”, sunt acte de mare coruptie si cele savarsite de ministrul de Interne, Vasile Blaga, atunci cand ne referim la dotarile Internelor cu autoturisme si elicoptere, ale ministrului Educatiei, Mihail Hardau – vezi miile de autobuze pentru scolarii din sate cumparate la suprapret -, ale primarului Bucurestiului, Adriean Videanu, implicat in peste zece dosare frauduloase, ale Elenei Udrea, vicepresedinte PD, ale samsarilor de drumuri de la Cotroceni, care au luat peste 50 la suta din banii AND, ale Monicai Macovei, sex-simbol PD si, de ce nu, chiar ale lui Traian Basescu, care mai are cateva bube mari cunoscute pe langa cea a vilei din Mihaileanu. Daca nu o face, atunci Kovesi este un procuror general pervers.

Comentarii inchise

Lovitura liberala   ianuarie 26th, 2007

 

            Razboiul Basescu – Tariceanu este ireversibil. Se merge la distrugere. Oricat ne-ar amagi sau s-ar amagi premierul, e clar ca, mai devreme sau mai tarziu, din perspectiva liberala actiunea politica va viza scoaterea din circulatie a „presedintelui-jucator”. La fel cum „presedintele-jucator” intentioneaza scoaterea din circulatie a premierului rebel. Iar primele victime ale statului politienesc vor fi liberalii. Si din nou, oricat s-ar amagi Tariceanu, e clar ca PD joaca pe mana lui Basescu. Ca acesta ar fi cerut partidului prezidential sa se retraga, ca PD s-ar fi rasculat, refuzand, nu este decat o gluma de prost gust. In fine, toate analizele pe care le-am facut – in speranta ca sunt corecte si obiective – conduc la ideea ca opozitia nu va mai tolera la guvernare o administratie a Aliantei ci, in cel mai bun caz, o formula liberala. Ceea ce inseamna, una peste alta, ca PNL, sprijinit tacit sau explicit de opozitie, va trebui sa deschida nu unul, ci doua fronturi. Cu Basescu si cu PD. Cum ar putea, sub aspect tehnic, sa-si maximalizeze sansele?

            O prima solutie a fost deja adjudecata. Si anume, modificarea Legii referendumului. In sensul simetriei. Seful statului va putea fi demis exact la fel cum a fost ales. Cu jumatate plus unu din votul celor prezenti la urne. O asemenea solutie de natura legislativa poate, in viitor, infrana tendintele autocratice ale unor sefi de stat de la Bucuresti. Dar, evident, aceasta este o formula care poate functiona pe termen lung. Pe termen scurt, ea nu are valoare decat daca lui Basescu i se administreaza o lectie, parlamentara si constitutionala. Cu alte cuvinte, daca faptele sale, dar si vorbele care, in cazul unui sef de stat, sunt tot fapte, sunt puse in dezbaterea Parlamentului si opiniei publice, pentru a se stabili daca acestea respecta sau incalca Legea fundamentala a tarii, care este Constitutia. Pentru demiterea presedintelui si organizarea de anticipate pentru sefia statului sau, cel putin, pentru asezarea acestuia definitiva in interiorul spatiului de joc permis de Constitutie, PNL are nevoie de o libertate de miscare pe care alianta cu PD nu i-o permite. Dupa ce au reusit sa reziste unui atac furibund orchestrat de la Cotroceni si menit ca, prin intermediul platformistilor, sa confiste partidul, PNL trebuie sa faca efortul de a scapa de asaltul procurorilor politici. Al procurorilor cu epoleti. Care lucreaza la comanda Cotroceniului si PD in unicul scop de a deteriora imaginea adversarilor politici si de a-i culpabiliza in ochii opiniei publice. Dar dosariada penala nu poate fi oprita decat daca, la varful Parchetelor, sunt numiti procurori integri si daca acestia sunt plasati acolo unde trebuie, adica sub controlul CSM si nu al unor persoane. Abia asa ar putea iesi la iveala si masinatiunile puse la cale pentru cantatorii regimului Basescu, atatia cati au mai ramas, ca in absenta altor argumente sa invoce impotriva adversarilor politici ai acestuia existenta unor dosare. Ca si cand dosarele in sine, facute de procurorii de care am vorbit, ar si stabili vinovatii. Ca si cand un Basescu, un Stolojan ori o Macovei nu ar avea, la randul lor, dosare. Facute de ceilalti. Ori tinute in „adormire” de cei de acum.

            PNL poate oricand, in mod justificat, anunta decesul protocolului Aliantei. Pe care PD l-a incalcat flagrant. Ultima data, chiar prin combinatiile cu platformistii. Scoaterea de la guvernare a PD poate fi operata prin Parlament. Fara prea mult aport prezidential. Ei bine, abia apoi s-ar putea afla cat de „curati” au fost pedistii. Ori grupul de interese prezidential. In frunte cu tandemul Basescu – Stolojan. Daca cineva se va uita putin prin faimoasa arhiva de la Cotroceni, opinia publica interna si externa ar avea surprize de mari proportii.

Comentarii inchise

Divort definitiv   ianuarie 25th, 2007

 

            Este limpede ca opozitia, PSD, PC si PRM, nu este dispusa si nici nu poate sa mearga pana la capat, destituindu-l pe presedinte si facand alegeri anticipate pentru cea mai inalta functie in stat si, in acelasi timp, sa acorde o sustinere tacita unui Guvern al Aliantei DA. Din analizele anterioare reiese ca toate calculele politice ale opozitiei demonstreaza ca in pregatirea rezultatelor parlamentarelor din 2008 ar fi profitabila sustinerea unui Guvern liberal, chiar monocolor, dar absolut contraproductiva mentinerea la putere a combinatiei PNL-PD. Asa incat, mergand pana la capat in creionarea schemei tehnice utilizabile pentru demiterea presedintelui, trebuie sa admitem ca drumul trece prin divortul definitiv al partenerilor struto-camilei DA.

            Ruperea protocolului Aliantei va face diferenta dintre un joc propagandistic, legat de suspendarea si demiterea presedintelui si infaptuirea cu adevarat a unui asemenea act fara precedent. Sa analizam, din aceasta perspectiva, la rece, sansele divortului definitiv. In ciuda tuturor contrelor, a scandalurilor care au mers pana la ridicarea poalelor in cap, in mod public, atat in plan intern cat si in plan extern, ultimele tambalauri fiind generate de madam Udrea, fruntas PD, iata ca cele doua partide se cramponeaza sa stea impreuna. Cel putin la modul declarativ. Fiecare are motive sa ezite in a genera ruptura irevocabila. PD, dintr-un calcul inteligent, sofisticat, a decis ca este bine sa stea la putere pana in ultima clipa. Bineinteles, cenzurand Guvernul din care face parte prin iesiri la rampa tipice nu pentru un partener la putere, ci pentru opozitie. Ramanerea PD la guvernare aduce nu numai favoruri pentru intreaga clientela, din ce in ce mai labartata pe harta tarii, ci si informatii compromitatoare despre liberali. Patrulaterul mortal in ceea ce priveste PNL este Traian Basescu – Monica Macovei – Parchete – PD. Si, in fine, primul test electoral important, alegerile pentru Parlamentul European, poate fi controlat de catre Ministerul Administratiei si Internelor, care apartine PD. La randul lor, liberalii se tem – o teama de-a dreptul sinucigasa – de ruptura intr-o asemenea masura, incat zilele trecute doar o palida minoritate din forul de conducere al partidului intentiona sa treaca la fapte. In prezent, PNL se iluzioneaza ca are ceva de castigat daca, cel putin pentru Parlamentul European, participa la alegeri pe liste comune cu PD. Un argument ce nu poate fi neglijat este ca PD inca sta foarte bine in sondaje iar Traian Basescu poate impinge acest partid si mai sus, in ciuda uraganului politic pe care il are de infruntat. Dar tocmai alegerile pentru parlamentarii europeni ar putea dinamita Alianta.

            PD, este limpede, joaca inteligent la doua capete. Oficial, semnalizeaza ca este dispus sa ramana in alianta cu PNL si sa mearga pe liste comune. In realitate, face totul pentru a se combina intr-o noua alianta. Cu platformistii. In aceasta formula, s-ar putea prezenta la marea demonstratie electorala. Lasandu-i pe liberali cu ochii in soare. De altfel hipnotizati, acestia nu au intreprins inca nimic in scopul pregatirii alegerilor. Dar pentru amantlacul PD, este nevoie de un pretext. El poate fi identificat chiar in sondaje. Pe ultima suta de metri, PD poate solicita doua treimi din locurile de pe lista. Daca PNL accepta, e pierdut. Fiindca, in fata unei asemenea recunoasteri oficiale a superioritatii PD, Basescu il poate chema pe Boc sa formeze un guvern. Aruncandu-l peste bord pe Tariceanu. Ceea ce poate provoca, insa prea tarziu, ruperea Protocolului. Ce solutii ar avea PNL vom incerca sa aflam maine.

Comentarii inchise

Operatiunea anti-Basescu   ianuarie 24th, 2007

 

            Reusita unui referendum anti-Basescu se afla, in acest moment, sub un mare semn de intrebare. In timp ce seful statului si-a ostilizat Parlamentul si astfel ar putea fi obtinuta suspendarea sa pentru o luna, la nivelul populatiei nu se face simtita o asemenea unda de soc anti-Basescu. In plus, este aproape imposibil, sub actuala Lege a referendumului, sa fie adunate voturile a jumatate plus unu din cetatenii care se pot pronunta electoral. Or, pana una-alta, numai astfel Basescu poate fi scos de la Cotroceni la jumatatea primului sau mandat pentru a face loc unui nou presedinte. Sub aspect tehnic, ce conditii ar trebui intrunite pentru ca un asemenea efect sa se produca? Intentioneaza cu adevarat partidele parlamentare, exceptand PD, sa-l debarce pe seful statului? Sau vor doar sa-l expuna criticii opiniei publice?

            Intr-un talk-show servit pe tava, la TVR, Traian Basescu a atacat transant problema modificarii Legii referendumului, acuzand PSD ca ar intentiona sa faca, sub acest aspect, un abuz politic. El a incercat, astfel, atacand primul aceasta tema, sa previna o lovitura preconizata de Opozitie. Care este, de fapt, situatia? Este adevarat ca sansele de a-l debarca pe presedinte sunt nule, cata vreme nu se schimba Legea referendumului. In sensul de a declara valida procedura, in conditiile in care se ia in calcul nu totalitatea electoratului, ci doar electoratul care se prezinta la vot. In acest fel, PSD si PRM ar putea evita riscul major al neprezentarii masive la urne, fie prin absenteism si dezinteres politic, fie prin faptul ca, la data acestei proceduri, intre un milion si jumatate si trei milioane de cetateni vor fi plecati peste hotare. Daca ne ghidam dupa criteriul invocat de Basescu, ca o lege nu ar trebui schimbata in interiorul unui mandat, atunci suntem tentati sa ii dam acestuia dreptate. Dar sa observam, in acelasi timp, ca aplicarea principiului respectiv ar face ca nici un fel de lege de natura electorala sa nu poata fi schimbata vreodata, intrucat intotdeauna, de regula, vom avea un sef de stat in functie. Si doar prin exceptie va fi altfel. Aplicand, insa, principiul simetriei legislative si in materie de referendum, putem lua in calcul proiectul Opozitiei din simplul motiv ca Basescu a castigat alegerile cu votul unui sfert din electoratul Romaniei, adica cu jumatate plus unu dintre cei care s-au prezentat la urne in cel de-al doilea tur de scrutin. De ce nu ar parasi el Cotroceniul in baza aceluiasi algoritm? Ironia sortii face ca insusi Basescu, in calitatea sa de sef al statului, sa fi retrimis Parlamentului pentru reexaminare Legea referendumului. Numai bine ca aceasta sa poata fi acum „ajustata” de catre Opozitie.

            Dincolo de acest aspect, pentru ca Opozitia sa castige, iar suspendarea si referendumul sa nu se transforme intr-un simplu joc de picioare, sunt necesare negocieri la sange cu toate partidele parlamentare. Si, in primul rand, cu PNL. Ca sa dau un singur exemplu: daca PNL nu rupe Alianta si nu ramane la putere sub forma unui guvern ultra-minoritar si monocolor, atunci castigarea unui eventual referendum va fi improbabila cu procurori aflati la degetul mic al lui Basescu si cu un Minister al Administratiei Publice si Internelor – organizator al scrutinului – care ii este de asemenea subordonat. PSD nu va tolera un Guvern al Aliantei. In schimb, ar putea accepta, pentru a-si asigura un extraordinar start electoral in 2008, o administratie liberala. Ar plati chiar pretul retragerii temporare a lui Vacaroiu pentru ca Olteanu sa devina presedinte interimar. Este singura directie a unor negocieri care pot conduce la un referendum castigat. Ipoteza unui divort pe termen scurt presedinte – PD este falsa. Iar pe termen lung – atunci cand Basescu se va prabusi in sondaje – un asemenea divort nu mai intereseaza pe nimeni.

Comentarii inchise

Prezidentiale anticipate   ianuarie 23rd, 2007

 

            Atat de mult a batut Traian Basescu cu pumnul in masa, solicitand anticipate si provocand criza dupa criza in acest scop, incat, printr-o adevarata ironie a sortii, se pare ca va avea parte de ele. Intr-un alt sens. Astazi se pune, mai degraba, problema anticipatelor la prezidentiale. PSD, impreuna cu PRM au declansat procedura pentru suspendarea presedintelui, in scopul organizarii inainte de termen a unui scrutin pentru sefia statului. In loc de doua mandate de cate cinci ani, Basescu s-ar putea trezi ca paraseste Cotroceniul dupa numai doi ani si jumatate. Sa analizam, din punct de vedere tehnic, in ce masura proiectul opozitiei este viabil.

            Nu e nici o dificultate pentru PSD ca, impreuna cu PRM, sa poata strange o treime din voturile senatorilor si ale deputatilor. Doar atat e necesar pentru declansarea procedurilor de suspendare. Teoretic, in Parlament este posibil, pentru a duce proiectul pana la capat, sa obtina jumatate plus unu din voturi. Dificultatea de abia aici incepe. Daca suspendarea presedintelui este, sub aspect tehnic, lesne de facut si pot fi invocate si suficiente motive legate de abuzuri, de depasirea unor atributii ale sefului statului prevazute de Constitutie ori tentative de creare a unui stat politienesc de care Basescu se face vinovat, nu acelasi lucru se poate afirma si atunci cand vorbim de rezultatul pe care il poate avea un referendum. Numai daca jumatate dintre cetatenii cu drept de vot se pronunta impotriva lui Traian Basescu, acesta ar putea fi demis in mod definitiv din functie, urmand sa se organizeze alegeri prezidentiale anticipate, care sa aduca la Cotroceni un nou lider politic. Dar ostilitatea pe care Basescu si-a atras-o in Parlament nu este egala cu ostilitatea populatiei. Nu pun acum in discutie legitimitatea unui asemenea demers. Nu comentez, in acest moment, daca initiatorii anticipatelor prezidentiale au sau nu dreptate, sub aspectul pericolului pentru democratie pe care l-ar prezenta Traian Basescu. In schimb, voi analiza daca, din punct de vedere tehnic, el poate fi trimis definitiv la plimbare sau nu.

            Este aproape cu neputinta ca jumatate din cetatenii Romaniei sa fie determinati sa se prezinte la urne si sa voteze, in corpore, impotriva lui Basescu. Primul si cel mai important motiv este ca un mare numar de virtuali votanti se afla in strainatate. Este probabil vorba de un milion si jumatate de persoane. Dar pot fi si trei. Intrarea in UE, precum si faptul ca un referendum ar putea fi organizat la inceputul sezonului turistic, poate mari acest numar. Pe de alta parte, absenteismul in alegeri e destul de pronuntat, in general. E greu de crezut ca inainte de a se fi incheiat, sub aspect psiho-politic, un ciclu electoral, inlaturarea lui Basescu ar putea motiva si mobiliza intr-o asemenea masura electoratul, incat majoritatea covarsitoare a cetatenilor prezenti in tara sa se prezinte la urne. Si, in fine, ar fi necesar ca cei mai multi dintre cei care in urma cu doi ani i-au dat girul sa considere, la data referendumului, ca Basescu reprezinta un pericol suficient de mare sub aspectul interesului national, incat eliminarea sa sa devina obligatorie. Este posibila intrunirea cumulativa a unor asemenea conditii? In principiu, nu. Iar daca suspendarea nu este urmata de un referendum reusit, ea se transforma in bumerang impotriva initiatorilor. Exact cum a avertizat Emil Boc.

            Ar fi obligatorii, pentru succesul demersurilor opozitiei, mai multe intelegeri prealabile cu celelalte partide parlamentare, cu exceptia PD. La intrebarea in ce ar putea consta ele, voi incerca sa raspund maine.

Comentarii inchise

Macovei, dupa Bodu   ianuarie 22nd, 2007

 

            Va sa zica, Sebastian Bodu a fost zburat din Executiv pentru faptul ca si-a permis sa-si critice ministrul, pe Sebastian Vladescu, in mod public, intr-un ziar editat la Bucuresti. In timp ce Monica Macovei, care ataca chiar in substanta sa guvernarea, in general si pe primul-ministru Calin Popescu Tariceanu, in special, isi pastreaza bine mersi portofoliul Justitiei. Pentru unul ciuma, pentru altul muma. Este corect? Care sa fie oare substratul acestei stranii lipse de reactie in cazul lui Macovei? Putem oare presupune ca Tariceanu pregateste pe indelete o noua lovitura contra PD?

            Ofensa pe care Sebastian Bodu i-a adus-o celuilalt Sebastian, Vladescu, permitandu-si sa-l contrazica pe superiorul sau in grad, este probabil doar fata vazuta a iceberg-ului. E greu de presupus ca simpla indisciplina a lui Bodu, care a acordat un interviu critic la adresa sefului sau unui cotidian central, a fost de natura sa determine caderea asupra capului sau a sabiei lui Damocles, manuita acum ceva mai ferm de catre premierul Tariceanu. Probabil, in spate se mai afla ceva. Insasi esenta nemultumirii. Cu ce se indeletnicea Bodu in interiorul aparatului Finantelor? El coordona o vasta activitate de control. Si, asa cum deja devine evident pentru toata lumea, Partidul Democrat, pe algoritmul caruia a ajuns Bodu in functie, se pricepe de minune – si nu numai sub actuala guvernare – sa faca, pe tacute, dar temeinic, jocul grupurilor de interese ale acestui partid, lovind nu numai in reprezentantii opozitiei, ci si, sau mai ales, ai partenerilor de guvernare. Prin urmare, pot lansa, cu titlu nu numai de presupunere, ipoteza ca masinaria aflata sub cheita Bodu i-a controlat la sange pe liberali si firmele care graviteaza in jurul acestui partid. Iar interviul cu pricina nu a facut decat sa umple paharul.

            Dar Monica Macovei? Cel putin aparent, ea este mult mai vinovata. Criticile ei nu s-au plasat la nivelul contestarii unei initiative guvernamentale, ci ea a atacat in plin Guvernul, pe insusi primul-ministru, acuzandu-l ca, pana la aderarea in Uniunea Europeana, nu a facut decat sa mimeze o ofensiva impotriva coruptiei. Ca, in realitate, premierul este un fel de protector al celor care il jefuiesc pe contribuabil. Iar criticile ei virulente au fost lansate, prin intermediul presei straine, nu in ciorba de pe malul Dambovitei, ci pe intreg mapamondul. Mai mult, Macovei a inselat Guvernul, punandu-i intr-o situatie cu totul si cu totul penibila pe liberali atunci cand, pe furis, a reusit sa promoveze in regim de urgenta o ordonanta, care pana una alta isi produce efectele, prin care se incalca grosolan Constitutia tarii, drepturile si libertatile cetatenesti. Pana cand Parlamentul se va trezi si, tot intr-o procedura de urgenta, va anula ordonanta, ea functioneaza ca orice act normativ, punand la dispozitia procurorilor – care nici macar nu mai sunt ai statului, ci au devenit unelte ale miorlaitei ministrese – instrumente anti-democratice si ilegale, prin care persoane si societati comerciale pot fi investigate. Informatiile obtinute urmand a fi utilizate din plin in razboiul politic care se afla la originea actualei crize fara precedent a autoritatii publice.

            Dar nu cumva Macovei, si ea venita la putere pe algoritmul PD, urmeaza a fi debarcata? Daca eliminarea lui Bodu a fost doar un balon de incercare pentru o masura mai radicala? Nu cumva, la capatul acestui proces, Guvernul se va desparti de PD? Daca asemenea intrebari nu vor primi repede un raspuns, atunci ambiguitatea generata de masurile diferite prin care sunt tratati cei doi politicieni poate fi dezastruoasa pentru liberali.

Comentarii inchise

Sinucidere in grup   ianuarie 19th, 2007

 

            Exista un mic castigator al fumigenei cu biletul roz: Elena Udrea, intrucat intreg balamucul generat de veniturile pe care le-a obtinut pe nemunca de la RAPPS se estompeaza, opinia publica fiind preocupata de cu totul altceva. De altfel, cred ca si tema biletului roz are o soarta asemanatoare. Acum se vorbeste deja, pe fata, oficial, chiar ritos, despre daramarea intregului Guvern si suspendarea presedintelui. Putem asista, astfel, la prezidentiale anticipate. De aceea, atunci cand cei doi oameni politici cu greutate – seful statului si premierul – se incaiera, avem si un posibil mare castigator. Care este PSD. E limpede ca sinuciderea politica in grup a PNL, PD si a presedintelui Traian Basescu e de natura sa creeze o extraordinara oportunitate pentru principalul partid din opozitie. Un adevarat culoar de zbor la capatul caruia se afla puterea care sta sa fie cucerita. Oferita pe tava.

            Biletul despre care s-a facut atata tapaj in ultimele zile a fost pus in circulatie miercuri, la ceas de seara. Starnind, cum era si de asteptat, o veritabila harmalaie nationala. Generand opinii dintre cele mai diverse. Basescu, in razboiul de imagine declansat cu mult timp in urma impotriva lui Tariceanu, a incercat din rasputeri sa-si marcheze punctul dintr-o alta pozitie decat cea de ofsaid. De aceea, el a vorbit si de ambiguitatea mesajului scris al premierului, care dupa opinia sa nu se poate constitui intr-o proba de trafic de influenta, ci doar de imoralitate si despre motivele care l-ar fi determinat sa nu faca publica aceasta chestiune atunci cand faptele s-au intamplat. Ci un an si jumatate mai tarziu. Premierul, la randul lui, a contraatacat puternic. Aratand ca nici nu poate fi vorba de trafic de influenta sau de vreun alt tip de imixtiune in treburile Justitiei, Tariceanu a explicat opiniei publice, din punctul sau de vedere, motivele care il determina pe seful statului sa-l hartuiasca. Primul fiind dorinta acestuia de a dispune de un premier marioneta, total aservit presedintelui si de a distruge Partidul National Liberal pentru a face loc Partidului Democrat, care alearga pe acelasi culoar de dreapta, brat la brat cu seful statului. Iar cel de-al doilea motiv ar fi ca Basescu acuza pentru a nu fi, la randul sau, acuzat. Tariceanu, pentru prima data, a afirmat raspicat ca seful statului s-a plasat in fruntea unui grup nelegitim de interese care jumuleste institutiile publice. Din acest moment, s-a intrat intr-o stare de isterie. Ce poate avea efecte devastatoare.

            O cearta politica din interiorul dreptei, o simpla rivalitate a degenerat in rafuiala. Rafuiala a dat in criza. Incepand de ieri, criza politica, la randul ei, a devenit majora. Presedintele cere ultimativ capul premierului. Si Parchetul, subordonat grupului sau de interese, iese la bataie. Premierul il acuza, fara drept de apel, de agresivitate si coruptie pe seful statului. In timp ce PNL si PD par buimacite, cel mai important partid din opozitie, PSD – care este si formatiunea cea mai bine reprezentata in Parlament – solicita atat demiterea Guvernului, cat si suspendarea din functie a sefului statului. Un alt partid, intrat de curand in opozitie -conservatorii lui Voiculescu – merge doar pe suspendare. In mod straniu mai rezervat, PRM nu are alta optiune decat cea identificata de PSD. La o adica, liberalii vor merge pe suspendare, Partidul Democrat doar pe demiterea primului ministru iar UDMR doar pe suspendare. Limbile acestui incendiu teribil, intens vanturate de presa si de reprezentantii societatii civile, invaluie cele doua palate, Victoria si Cotroceni, pericolul de a le transforma in torte fiind major. In principiu, este posibila si o schimbare de Guvern si o suspendare a presedintelui. Sinuciderea in grup s-a produs.

Comentarii inchise

Biletul otravit   ianuarie 16th, 2007

 

            Intrucat Calin Popescu Tariceanu se interesase, in mod direct, de la Traian Basescu, chiar in ziua retinerii ilegale a lui Dinu Patriciu, de modul in care decurgea anchetarea acestuia, printr-un rationament de logica formala putem admite ca premierul era edificat pe deplin asupra pozitiei presedintelui in aceasta chestiune, inca din vara anului 2005. Acelasi rationament ne poate conduce la ideea ca, in aceste conditii, ar fi fost inutil ca ulterior primul-ministru sa scrie un autodenunt prin care sa ii solicite in scris sefului statului sa influenteze Justitia. Daca totusi biletul otravit la care face referire Elena Udrea exista, asa cum a admis cu jumatate de gura si Traian Basescu, atunci apare fireasca intrebarea de ce o infractiune – un caz grav de tentativa de trafic de influenta – a fost acoperita atat de mult timp de presedinte? In definitiv, Basescu ar fi avut un excelent prilej de a pune prezumtivul biletel in relatie cu „scandalul telefonului”, declansat anul trecut tot de Elena Udrea si anchetat de catre CSM. Poate ca primind biletul otravit, daca el exista, CSM nu s-ar mai fi pronuntat in favoarea lui Tariceanu, spulberand practic acuzatiile Elenei Udrea. Cert este ca aflarea adevarului nu poate intarzia.

            Prin declaratiile lor transante, cei doi oameni politici nu au lasat nici o posibilitate unei miscari retractile. Basescu a confirmat – e adevarat, usor balbait – acuzatia Elenei Udrea si, implicit, existenta in arhiva prezidentiala a unui bilet in care premierul ii cere, negru pe roz sau galben, sa influenteze Justitia in favoarea lui Patriciu. In timp ce Tariceanu a declarat ca este vorba de o facatura. Nu mai exista, in aceste conditii, jumatati de masura. Este logic ca, daca exista un asemenea bilet otravit, fiind cunoscuta dusmania pe care Basescu i-o poarta lui Tariceanu, documentul ar fi fost tinut de seful statului direct in portofel. Non-stop. In ideea lansarii acestei bombe pe piata. In cel mai rau caz, el ar fi fost arhivat cu grija, fiind pus la pastrare la loc de cinste acolo unde se tin documentele institutiei prezidentiale. Asa ca biletelul otravit, daca exista, ar trebui sa fie scos la iveala.

            Daca proba impotriva lui Tariceanu este valida, acesta urmeaza sa se confrunte cu rigorile legii. In orice varianta, insa, cred ca de aceasta data este obligatoriu ca presedintele tarii sa fie audiat, conform prevederilor constitutionale, in Parlament. Pentru asemenea procedura nu este necesar decat acordul a 30 la suta dintre senatori si deputati. Opozitia poate lesne intruni procentul respectiv. La audieri, daca biletul exista, presedintele va trebui sa explice de ce a tacut. De ce a tainuit o infractiune. Cum se explica faptul ca a fost necesar ca fostul sau consilier, frivola doamna Elena Udrea, devenita acum unul dintre fruntasii partidului prezidential, sa iasa la televizor si sa lanseze o asemenea acuzatie pentru ca acest caz sa devina public si sa aiba sansa de a fi analizat de catre Justitie. Probabil ca si doamna Elena Udrea ar trebui audiata pentru a se stabili daca nu cumva exista o intelegere in acest sens, intre ea si presedinte. Sau daca nu cumva afirmatiile ei constituie o tentativa de santaj, o incercare de blocare a investigatiilor legate de miliardele de lei pe care aceasta le-a primit, intr-un mod suspect, de la RAAPPS, care este o institutie a statului.

            Daca insa biletul in forma enuntata nu exista, atunci vom fi obligati sa ne reamintim in detaliu si de alte imprejurari in care Traian Basescu a facut afirmatii neacoperite: fraudarea alegerilor; desecretizarea stenogramei CSAT; grupul de interese de la Snagov care l-ar fi determinat pe Tariceanu sa nu mai demisioneze si asa mai departe. Disputa ramane deschisa.

Comentarii inchise

Biletul la vedere!   ianuarie 15th, 2007

 

            Acuzatia lansata de Elena Udrea si confirmata cu jumatate de gura de Traian Basescu este deosebit de grava, incriminandu-l fara drept de apel pe Calin Popescu Tariceanu. Daca este adevarat. Daca e adevarat ca primul-ministru, in calitatea pe care o detine, i-a adresat, printr-un biletel, sefului statului o solicitare de a interveni, alterand independenta Justitiei, in favoarea lui Dinu Patriciu. Aflat sub ancheta procurorilor intr-o cauza penala. Astazi, in mod normal presedintele ar trebui sa prezinte, ha, ha, ha, dovada. Daca o face, atunci tot ceea ce am afirmat anterior legat de pozitia lui Tariceanu si de sansele acestuia de a supravietui politic va fi spulberat. Daca intr-adevar Tariceanu a produs impotriva sa o asemenea proba, ea echivaleaza cu un autodenunt penal. Liderul PNL, reales si consolidat de curand in aceasta functie, nu ar mai avea nici cea mai mica sansa de supravietuire politica. Iar presedintele va fi avut dreptate atunci cand, in urma cu aproape doi ani, a anuntat o ofensiva impotriva un triunghi periculos pentru siguranta nationala, alcatuit din oameni de afaceri, politicieni si jurnalisti. Chiar daca atunci cand a vorbit despre jurnalisti s-a referit si la mine. Dar daca presedintele nu scoate dovada? Sau daca exista un biletel care, insa, se refera la cu totul altceva, nereprezentand proba vreunei tentative de trafic de influenta? Atunci, cel care isi poate rupe gatul este chiar Basescu, ha, ha, ha! Pentru ca s-ar face, astfel, vinovat de sperjur. Sau chiar de initierea unei grave operatiuni de intoxicare a opiniei publice prin intermediul fostului sau consilier, Elena Udrea, actualmente unul dintre liderii Partidului Democrat. Prin urmare, in mod normal in cateva zile unul sau altul dintre cei doi oameni politici ar trebui sa dea socoteala.

            In ziua in care Dinu Patriciu a fost retinut, din ordinul Parchetului, peste termenul legal si in conditii apreciate, ulterior, de Consiliul Superior al Magistraturii drept incalcari ale normelor de procedura penala s-au intamplat doua evenimente care pot fi puse in legatura cu „scandalul” biletelului. Autorul acestor randuri, pe atunci in relatii mai mult decat cordiale cu Traian Basescu, l-a sunat si, intr-o convorbire care a durat 11 minute, i-a atras atentia ca are informatii conform carora, in calitatea sa de sef al statului, i-a influentat pe procurori in cazul Patriciu, intrucat omul de afaceri era un mai vechi adversar politic al castigatorului alegerilor prezidentiale. O discutie in contradictoriu care s-a sfarsit prin ruperea definitiva a unei prietenii. Pe care si unul si altul au devoalat-o ulterior opiniei publice, in termeni oarecum diferiti. Nici pana astazi presedintele Traian Basescu nu a prezentat opiniei publice inregistrarea, care evident exista, a respectivei convorbiri. Probabil, lectura stenogramei l-a convins ca nu ar avea nimic de castigat punand pe masa, la vedere, adevarul acestei confruntari telefonice. Noroc ca eu am avut alaturi de mine, pe tot parcursul dialogului, martori care sunt persoane publice binecunoscute in aceasta tara. In cea de-a doua parte a respectivului dialog telefonic si presedintele a avut, fara sa vrea, un martor. Este vorba de premierul Calin Popescu Tariceanu, care intrase in cabinetul de lucru al presedintelui si a asistat la argumentele pe care seful statului mi le prezenta, incercand sa-mi dovedeasca faptul ca nu ar fi incalcat independenta Justitiei. E clar ca pe aceasta tema a urmat o discutie intre premier si presedinte. Care nu ar mai fi facut necesara existenta vreunui biletel. De altfel, primul-ministru, sosit dintr-o vizita in strainatate, tocmai de aceea se afla la Cotroceni. Maine voi reveni.

Comentarii inchise

Biletelul bomba. E sau nu e?   ianuarie 13th, 2007

 

In fine. Dupa aproape doi ani de razboi intre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu este lansata o acuzatie cu adevarat grea, de natura sa ia gatul premierului. Chiar daca acesta a castigat razboiul in partid, instalandu-se ferm ca presedinte PNL. Biletul la care face referire faimoasa Elena Udrea poate deveni, pentru Tariceanu, o veritabila ghilotina. Cu conditia sa existe. Iar seful statului, raspunzand intrebarilor puse de jurnalisti, a confirmat ca documentul penal se afla undeva in arhiva de la Cotroceni. Ca este cautat si va fi, deci, gasit. Daca asa stau lucrurile, premierul e terminat. Dar in caz contrar?

Sunt doi ani de cand a devenit publica existenta unui ciudat conflict politic. Intre un sef de stat consacrat puterii, Traian Basescu, si un politician dedicat afacerilor de top, Dinu Patriciu. Neintelegerile dintre cei doi, anterioare alegerilor din 2004, au degenerat de la declaratiile publice indreptate unul impotriva altuia la constituirea unui dosar penal indreptat impotriva principalului actionar Rompetrol. Conflictul, si in cele din urma dosarul, i-au antrenat si pe altii in disputa. Cel mai proeminent personaj, din aceasta perspectiva, este primul-ministru Calin Popescu Tariceanu. Iar ultimul pe lista e chiar autorul acestor randuri. Escaladat fiind, conflictul Basescu-Patriciu s-a transformat intr-o infruntare care a cuprins in vartejul ei principalele partide ale Coalitiei, care se aflau la guvernare in cei doi ani, in prim-plan fiind PNL si PD, iar intr-un plan secund UDMR si PC. Nici presa nu a ramas neatinsa de presiuni, de tendinte de influentare sau chiar de schije ale unor obuze explodate la mica distanta. Ei bine, pe acest fond biletelul la care a facut referire joi seara, la Antena 3, Elena Udrea poate declansa o valvataie de natura a incinera fie Guvernul lui Tariceanu, fie institutia prezidentiala condusa de Basescu.

            Zarurile au fost aruncate. Daca documentul incriminat exista, conform afirmatiilor tiitoarei de la Cotroceni, confirmate cu jumatate de gura de insusi seful statului, atunci si continutul lui este conform acuzatiilor. Udrea spune ca in respectivul biletel, candva prin primavara anului 2005, premierul Calin Popescu Tariceanu i-a cerut sefului statului sa intervina in Justitie in favoarea omului de afaceri Dinu Patriciu. Anchetat la acea data pentru prezumtive infractiuni legate de derularea afacerilor Rompetrol. Daca asa stau lucrurile, Tariceanu este pierdut. Pentru ca respectivul biletel reprezinta un autodenunt. O interventie scrisa a unui demnitar de un asemenea rang vizand, in final, influentarea justitiei s-ar transforma, odata dovedita, intr-o infractiune de coruptie si trafic de influenta care nu are precedent. Chiar daca a castigat sefia PNL, Tariceanu ar trebui pus imediat la zid. Si executat fara sovaire.

            Dar daca biletul nu este gasit? Daca Elena Udrea a mintit, iar presedintele Traian Basescu, orbit de ura sa impotriva lui Tariceanu, care ii strica jocurile politice, a acoperit cu autoritatea sa de sef de stat acest sperjur? Nu mai tarziu de luni, dovada ar trebui sa apara, fiind scoasa din arhiva prezidentiala. Si pusa la dispozitia opiniei publice si a Justitiei. Dupa care Tariceanu ar urma sa demisioneze. Imediat. Iar presedintele ar urma si el sa dea explicatii, incepand cu faptul ca a acoperit, timp de aproape doi ani, o grava infractiune. Iar daca biletelul nu este scos la iveala, atunci alte persoane urmeaza sa plateasca. Primul pe lista fiind insusi seful statului. Care va fi acuzat de sperjur. Abia apoi anexa Udrea.

Comentarii inchise

Alegerile intarziate   ianuarie 12th, 2007

 

            Daca Tariceanu rezista, iar PSD va sprijini un guvern ultra-minoritar PNL, refuzand sa participe la Executiv, atunci la alegerile legislative exista toate premisele sa consemnam o victorie zdrobitoare a stangii.

            In editorialul publicat ieri, am lansat un scenariu insolit. Care este de natura sa proiecteze, pentru prima data, o noua imagine a unei campanii electorale pe care unii dintre cei mai importanti actori politici au vazut-o drept anticipata. Ei bine, daca nu vom avea alegeri anticipate, s-ar putea sa avem, in schimb, alegeri intarziate. Voi explica aceasta ipoteza.

            Batalia dintre Basescu si Tariceanu, care are drept miza schimbarea primului-ministru, instalarea unui premier PD, confiscarea PNL si crearea unui vehicul electoral solid pentru prezidentialele din 2009, a intrat in faza finala. Sau letala. De cealalta parte, a liderului PNL, victoria poate fi, de asemenea, decisiva. Dar numai daca rezista unui atac care are o dimensiune interna construita de platformisti, care dispun de o serie de cozi de topor in interiorul partidului, si de doua dimensiuni externe. Una este apanajul Partidului Democrat, al presedintelui Traian Basescu, secondat de ministrul Justitiei, Monica Macovei, si se concretizeaza in contestarea politica a lui Tariceanu, iar cea de-a doua este preconizata presiune de natura penala, exercitata prin intermediul unor procurori transformati in instrumente politice si care are drept scop debarcarea fortata, prin suspendare, a premierului. In eventualitatea in care aceasta lupta se soldeaza printr-o victorie a lui Tariceanu, acesta va fi atat de mult consolidat, incat va putea guverna in ultra-minoritate, fara PD, in timp ce pozitiile sefului statului se vor subrezi. In aceste conditii, alte forte intra in joc pentru a defini viitorul echilibru politic, care va rezulta la Bucuresti dupa alegerile legislative.

            Daca Tariceanu rezista, iar PSD, cel mai puternic partid din Parlament, va sprijini un guvern ultra-minoritar PNL, refuzand sa participe la Executiv, atunci la alegerile legislative exista toate premisele sa consemnam o victorie zdrobitoare a stangii. A unui PSD care si-a epuizat descresterea, urmand sa-si valorifice la maximum, dupa recenta sa stabilizare in interior, intreg potentialul de crestere. Mai mult, nu avem cum sa ignoram o realitate statistica de natura electorala. In strainatate, la data alegerilor legislative, vor munci, dupa unii, 500.000 de cetateni cu drept de vot, dupa altii, intre 1 si 3 milioane. Cine sunt acestia? In absenta unei cercetari sociologice, nu-mi ramane decat sa intuiesc ca, cel mai probabil, avem de-a face cu un bazin electoral extern mai degraba predispus sa crediteze dreapta politica. Un rezultat firesc al integrarii lor in Occident. Chiar daca votul prin corespondenta va putea fi solutionat, oricum e de presupus ca absenteismul acestui electorat de dreapta va fi deosebit de mare. Iar pentru turul doi al prezidentialelor, ca sa ne referim si la acest aspect, nici macar nu exista o solutie tehnica a votului prin corespondenta. In concluzie, dreapta pierde nu numai fiindca a stat la guvernare si s-a erodat, nu numai ca urmare a necontenitelor scandaluri si tensiuni din interiorul coalitiei, ci si prin hemoragia de votanti plecati in strainatate.

            In perspectiva unei victorii la scor a stangii, Basescu isi poate minimaliza handicapul si spori sansele la prezidentiale numai daca, sprijinit de PD, va obtine amanarea cu trei luni a parlamentarelor si impingerea acestora in primavara lui 2009. Ceea ce nu i-ar mai lasa practic suficient timp unui PSD castigator de a intreprinde toate masurile de natura administrativa necesare preluarii comenzii la scara intregii societati si promovarii, pe aceasta cale, conform unui mai vechi obicei, a propriului candidat. De aceea, ipoteza alegerilor intarziate nu trebuie exclusa.

Comentarii inchise

Cine frange gatul cui?   ianuarie 11th, 2007

 

            Atacul violent declansat de ministrul Justitiei Monica Macovei impotriva premierului Calin Popescu Tariceanu, legat de tema coruptiei, face parte dintr-un scenariu. Pus la cale in laboratoarele de la Cotroceni. Este prologul bataliei finale, care are drept tinta instalarea in fruntea Guvernului a unei marionete prezidentiale, probabil de provenienta PD. Daca liderul liberal nu va rezista, atunci partidul va fi confiscat, mai devreme sau mai tarziu, de catre platformisti. Iar seful statului isi poate asigura vehiculul electoral pentru cel de-al doilea mandat. Abia astfel el va deveni cu adevarat un „presedinte jucator”. Dar daca Basescu va pierde? Daca Tariceanu rezista? Atunci, in locul stupidei discutii despre anticipate, va fi lansata, tot de catre Cotroceni, PD si platformisti, o noua tema surpriza. Cea a alegerilor intarziate. Este ultima strategie. Rezerva rezervelor.

            Aparent, in interviul acordat unei publicatii din strainatate, Monica Macovei a procedat in concordanta cu ceea ce ar putea fi numit generic comportamentul ei. Nu i-a atacat ea la baioneta pe judecatori, afirmand ca 80 la suta dintre ei sunt corupti, desi, in calitate de ministru al Justitiei, mananca o paine de pe urma acestora? Nu a mai avut ea iesiri critice la adresa Guvernului din care face parte? Si tot in public, pentru ca in sedintele de la Palatul Victoria ministresa e numai miere? Nu a atacat ea violent si repetat Consiliul Superior al Magistraturii, din care face parte si de unde primeste bani, desi absenteaza frecvent? Exemplele acestea ar putea continua. Si totusi, amprenta acestei ultime lovituri montate impotriva lui Tariceanu este fara echivoc. Nu este doar un simplu si obisnuit derapaj al ministresei. Este o piesa dintr-un puzzle. Acuzatia ca Tariceanu a mimat doar o ofensiva impotriva coruptiei si ca, in realitate, el ar fi un protector al coruptilor are un scop precis. Acela de a pregati terenul pentru urmatoarea lovitura. Care va fi penala. Daca Tariceanu reuseste sa nu cada in cursa intinsa brutal si inabil de catre PD, aceea de a cere un vot de incredere in Parlament – capcana i-ar putea fi fatala – atunci proiectul prezidential prevede decapitarea sa fortata. In baza scenariului Atanasiu, care a fost atent experimentat. Lui Tariceanu i se va fabrica rapid un dosar penal. Ca de obicei, probele administrate de procurorii statului nu au nici o relevanta. Dosarul, in fine, il va indreptati pe presedinte sa-l suspende din functie. Pentru a face loc unui alt premier. De aceea, declaratiile Monicai Macovei au, pur si simplu, rolul de a pregati terenul pentru viitorul chiuretaj politic.

            Este de presupus ca Tariceanu nu se va grabi sa solicite un vot de incredere din partea Parlamentului. Desi, intr-o anumita eventualitate, s-ar putea sa-l si obtina. In mod paradoxal, este de asteptat ca PSD, formatiunea cel mai bine reprezentata in Parlament, sa accepte sprijinirea unui guvern minoritar si alimentarea lui cu oxigen pana la viitoarele alegeri, dar nu si in conditiile in care acesta ar fi bipolar. Adica reprezentat fiind de Alianta PNL-PD. Alianta odata rupta, PSD ar putea accepta o alta guvernare, daca aceasta ar fi doar pedista sau doar penelista. Logic este ca acest partid, daca ar fi sa aleaga intre cele doua formule, sa o prefere pe cea liberala. Din simplul motiv ca, astfel, pozitiile presedintelui Basescu ar fi subrezite.

            Admitand ca Tariceanu va reusi sa reziste inclusiv provocarii penale, este de presupus ca Presedintele Traian Basescu si un PD iesit de la guvernare vor prefera, in locul alegerilor anticipate, impingerea alegerilor parlamentare in primavara lui 2009. Astfel incat, daca PSD va castiga, sa nu aiba timpul necesar sa se consolideze pana la prezidentialele din acelasi an. Revin cu detalii.

Comentarii inchise

Votul celor absenti   ianuarie 9th, 2007

 

            Dupa unele estimari, circa 500.000 de romani cu drept de vot muncesc in strainatate. Dupa altele, 1.500.000. In fine, exista si o cifra avansata tot semioficial, care se ridica la doua milioane si jumatate de romani. Marja de eroare este, sa recunoastem, uriasa. Ea poate creste chiar, iar cifrele avansate pot fi mult mai mari acum, dupa aderarea la Uniunea Europeana. Pana la alegerile din 2008, in mod cert, mai multi romani decat pana acum vor alege salariile mai bune din Europa Occidentala. In consecinta, avem un material electoral substantial, care poate fi sau nu valorificat in parlamentarele din 2007. Oricare ar fi cifra exacta, ea este de natura a le da frisoane politicienilor. Raspunsul la intrebarea: „cati romani sunt afara?”, completat cu raspunsul la cea de-a doua intrebare: „se vor putea ei sau nu pronunta politic?” va putea da drept rezultanta o prognoza cat de cat corecta a rezultatelor viitoarelor alegeri. Ceea ce poate influenta decisiv, inca de azi, mesajele si actiunile politice.

            Este de neinteles de ce institutele de cercetare de piata, care se poate spune ca au acum o redutabila experienta, nu au investigat acest fabulos bazin electoral al romanilor plecati peste hotare. Cine sunt ei? Cum gandeau atunci cand au plecat? Cum gandesc astazi? In ce tari si in ce comunitati muncesc si cum le pot influenta acestea optiunile politice? Ce mijloace au romanii plecati de a se informa asupra evenimentelor din tara? Cati dintre ei au acces la Internet? Cu ce frecventa revin? O cercetare serioasa de piata asupra acestui fenomen ar putea, pana la urma, sa explice si diferenta dintre cele cateva sute de mii cuprinse in statisticile oficiale si cele peste doua milioane din statisticile semioficiale ale romanilor plecati.

            Dar sa facem abstractie de o cifra exacta, pe care nu o putem decat aproxima. Sa consideram, in mod rezonabil, ca romanii plecati in strainatate au atins o masa critica electorala. Tot la nivelul bunului simt, sa estimam ca acestia au suficiente informatii referitoare la evolutiile politice din tara. Si ca ei vor fi in masura, in 2008, la alegerile parlamentare, sa se pronunte in cunostinta de cauza. Daca este adevarat ca ei constituie o masa critica electorala, atunci este absolut obligatorie institutionalizarea unor proceduri legale, prin care acestia sa-si poata exprima liber si neingradit dreptul la vot. Si, intr-un fel sau altul, sa poata fi subiecti ai campaniilor electorale desfasurate de diverse partide. Sub aspectul primului deziderat, cred ca votul prin corespondenta, reglementat legal, ar putea fi o solutie.

            Alegatiile de mai sus, oricat de corecte s-ar dovedi in timp, nu raspund insa la intrebarile: „Care este orientarea generala a bazinului electoral al romanilor care muncesc in strainatate? Sunt ei mai mult apropiati de PSD, respectiv de socialismul romanesc? Sau de liberali, respectiv de dreapta democratica? Sau, asa cum recent au existat semnale, romanii plecati ar fi mai atrasi de partidul lui Gigi Becali?”. Nici nu vreau sa ma gandesc inca in ce directie s-ar putea ei indrepta, un an mai tarziu, in 2009, la prezidentiale.

            Astept cu sufletul la gura o cercetare stiintifica pe aceasta tema. Daca ea va fi corecta, atunci vom avea suficiente date pentru a-i evalua cu precizie pe viitorii premianti politici. Si pe perdanti.

Comentarii inchise

Ruptura de Putin   ianuarie 8th, 2007

 

            In timp ce Rusia lui Putin ramane in jucator de prim rang, atat politic cat si economic sau militar, pe arena internationala Romania lui Basescu se afla in coada clasamentului.

            In ciuda numeroaselor asemanari, de temperament, de atitudine in raport cu institutiile democratice, de utilizare pe scara larga a persoanelor cu epoleti, fie in propria administratie, fie pentru exercitarea de presiuni impotriva adversarilor politici si, in fine, de proiecte pentru sporirea puterii, intre Vladimir Putin si Traian Basescu exista si numeroase deosebiri. Ele sunt de cel putin doua categorii: diferente de context temporal sau politic si diferente de comportament personal, de atitudine in raport cu ceilalti.

            Putin isi incheie practic cele doua mandate constitutionale, urmand fie sa violeze Legea fundamentala, pentru a ramane tar, fie sa predea succesiunea unui urmas care sa-i asigure imunitatea, in timp ce Traian Basescu nu a ajuns nici macar la jumatatea intaiului sau mandat. Primul a trecut cu brio toate obstacolele, indeplinindu-si chiar si promisiunea din campaniile electorale, de a le reda rusilor si Rusiei demnitatea. A facut-o in buna masura platind ca pret cu democratia. Ceea ce, pe termen lung, poate fi fatal. Basescu si el s-a angajat sa le redea romanilor mandria si, probabil, in acest sens – cu mari riscuri si pierderi – a lansat nefericita sintagma a „Axei Washington-Londra-Bucuresti”, ofensiva, ramasa in coada de peste, a unui nou statut al Marii Negre sau, mai recent, avertismentul adresat liderilor europeni ca vor trebui sa negocieze cu el. Pana una-alta insa, nici romanii, nici Romania nu sunt mai mandri sau mai demni decat inaintea preluarii mandatului de catre Basescu. Exista si o deosebire de context. In timp ce Rusia lui Putin ramane un jucator de prim rang, atat politic, cat si economic sau militar, pe arena internationala Romania lui Basescu se afla in coada clasamentului. A-l imita in aceasta privinta pe Putin inseamna a-l caricaturiza. Alta deosebire de context este ca in Rusia lui Putin nevoia de tatuc e mai mare decat nevoia de democratie, in timp ce in Romania raportul se inverseaza. Si, in plus, in timp ce Federatia Rusa e de capul ei, Romania intra sub controlul UE.

            Cei care l-au psihanalizat pe Vladimir Putin au ajuns la un numitor comun privind portretul acestuia. Liderul rus prefera sa actioneze discret, iesind rareori la scena deschisa si mai rar chiar pe sticla televizoarelor. Este cumpatat si retinut in afirmatii, stie sa asculte, se manifesta ca un bun jucator de sah, actioneaza hotarat si numai dupa o matura chibzuinta, niciodata urmandu-si doar instinctul si propriul temperament. Are o conditie fizica excelenta, face mult sport si niciodata exces de consum de alcool.

            Niciuna dintre atributele de mai sus nu sunt proprii lui Traian Basescu. Este adevarat, insa, ca si unul si altul, atunci cand sunt iritati si stanjeniti cu intrebari ale reporterilor, au „calitatea” de a raspunde cu badaranie.

            Mai exista ceva ce ii deosebeste pe acesti lideri. Vladimir Putin, timp de 8 ani, a dovedit o loialitate iesita din comun fata de aliati. Fata de componentii echipei sale. O rara consecventa in raporturile interumane, fapt care a putut crea o linie clara de demarcatie intre colaboratorii sai, care sunt extrem de multi – in echipa Administratiei Prezidentiale de la Kremlin lucreaza 30.000 de persoane – in timp ce liderul de la Bucuresti aduce mai degraba a lup singuratic. Actuala sa echipa este plapanda, aproape in exclusivitate sub epoleti si chiar si asa Basescu, un lider care actioneaza mai mult instinctiv decat cerebral, nu ii acorda prea mult credit. Aceasta incapacitate a liderului de la Bucuresti de a fi loial, de a colabora si de a se regrupa politic poate face diferenta dintre doua mandate in cazul lui Putin si cel mult unul singur la Basescu. Nu trebuie sa fii psihanalist pentru a descoperi de ce, in ultima vreme, declarativ cel putin, Basescu a devenit agresiv fata de liderul de la Kremlin. Fiindca uneori il vede in oglinda. Si nu intelege de ce.

Comentarii inchise

Basescu si reteta Putin   ianuarie 6th, 2007

 

            Atunci cand Eltin i-a transmis puterea lui Putin, a obtinut la schimb imunitatea. Si, cel putin in prima faza, un drept de decizie politica prin interpusi. Care, in primul mandat, au supravietuit la Kremlin. Cand Iliescu si Talpes – acesta din urma fiind un maestru al combinatiilor politice si al manipularii serviciilor secrete in scopuri politice – l-au preferat pe Basescu lui Nastase, probabil ca a existat un targ asemanator. In mod cert, pana cand opinia publica va cunoaste toate detaliile, acum pot fi consemnate trei: exact in urma cu doi ani, Basescu i-a oferit cu generozitate lui Iliescu Palatul si uriasul domeniu de la Scrovistea; Talpes a fost primit cu simpatie la Cotroceni de catre noul presedinte si, evident, nici nu a venit si nici nu a plecat cu mana goala; oameni ai fostului Cotroceni au ramas pe pozitie, protejati fiind de noul Cotroceni. Daca Vladimir Putin a reusit sa-si subordoneze, in linii mari, clasa politica, declansand impotriva unor lideri investigatii si anchete in spirala, exact acelasi lucru l-a facut si Putin al nostru, de la Bucuresti. In numele unei cauze nobile, lupta contra coruptiei si lupta contra criminalitatii economico-financiare au fost de fapt initiate in forta, violandu-se libertatea procurorilor – acestia fiind transformati in simple instrumente – anchete contra tuturor adversarilor politici. Scopul a fost o subordonare a clasei politice, prin timorarea, compromiterea sau chiar eliminarea unor opozanti. Din aceasta perspectiva, putem spune ca a avut loc o combatere virtuala a coruptiei si crimei organizate prin aplicarea principiului ultra-legalitatii, exclusiv contra rivalilor. In ceea ce priveste cea de-a doua componenta, clasa oamenilor de afaceri, batalia de la Moscova, castigata la scor de catre Putin, s-a desfasurat cu prioritate in zona energetica. Cresterea accelerata a pretului petrolului si gazelor naturale, in conditiile in care Rusia este cel mai important rezervor al Planetei, i-a creat lui Putin o oportunitate interna, aceea de a declansa o crestere economica, fie ea si artificiala, si o oportunitate externa, prin readucerea Rusiei in randul marilor jucatori. Dar trebuia trecut un examen. Si anume, plasarea propriilor oligarhi la toate parghiile de comanda ale economiei si, in primul rand, ale sectoarelor energetic si bancar. Din nou, calea aleasa a fost declansarea unor investigatii si anchete in spirala care au putut permite rocadele dorite, prin eliminarea opozantilor. In ceea ce-l priveste pe Traian Basescu, nici nu mai are rost sa insistam. Pastrand proportiile si admitand existenta unor diferente specifice, el a aplicat ad litteram modelul Putin. A treia componenta, presa, a fost, in prima faza, adjudecata in cea mai mare parte de Basescu fara nici un fel de efort. Pur si simplu pentru ca, in general, presa l-a vrut presedinte, mizand pe trasaturile sale de lider democrat. Conflictul de media de la Bucuresti s-a declansat mai tarziu, cand, rand pe rand, formatorii de opinie, analistii si apoi intregi redactii din presa scrisa si audiovizuala au inceput sa manifeste reticente fata de o serie de actiuni, apucaturi si proiecte prezidentiale, devenind din ce in ce mai critici. Incercand, si de aceasta data, utilizarea unei retete Putin, dupa cateva luni de la preluarea mandatului, Basescu a inceput, din ce in ce mai insistent, sa ii atace public pe unii jurnalisti, a incercat sa ridiculizeze unele redactii, iar mai recent sa puna presiune pe patronii de presa. Aceasta ultima operatie este in plina desfasurare. Luni vom reveni.

Comentarii inchise

Un Putin la Cotroceni   ianuarie 5th, 2007

 

            Dupa doi ani de Administratie Prezidentiala, printr-o analiza mai atenta putem ajunge la o concluzie tulburatoare. Chiar daca uneori caricatural, Traian Basescu si-a asumat sincer un model de la Rasarit. Modelul Putin. A facut-o constient sau pur si simplu instinctiv. Si in masura in care l-au tinut curelele. In acelasi timp, la modul declarativ, el incearca sa se lepede de imaginea liderului de la Kremlin, atacandu-l pe Putin la greu. Pentru a descifra aceasta aparenta enigma si a intelege ciudatul fenomen care si-a pus pecetea pe inalta politica de la Cotroceni nu este necesara prea multa risipa de cunostinte in materie de kremlinologie sau politologie nationala si globala. Intre cele doua personalitati pot fi identificate numeroase trasaturi comune, inclusiv la modul dinamic, respectiv facand o proiectie asupra destinului lor. Exista, insa, si deosebiri esentiale, motiv pentru care o parte din asemanari sunt, cum spuneam, caricaturale. Astazi ne vom ocupa de asemanari.

            Vladimir Putin si-a inceput cariera in interiorul unui sistem militar. Ca si Traian Basescu. La scurt timp, primul a fost promovat ca ofiter KGB intr-un oras din Germania. Cel de-al doilea, la fel de repede, a fost instalat sef al Agentiei Navrom dintr-un port belgian numit Anvers. Si unul si altul, avand o educatie de tip militar, au dobandit si insusirile acestei profesii. Dintre care cea mai importanta este stilul ferm si autoritar de conducere. Chiar daca ocupa, fiecare in tara lui, cea mai importanta pozitie politica, in multe privinte cei doi lideri ordona si comanda si, extrem de rar, mediaza. A doua consecinta a celor care s-au format sub epoleti este neincrederea funciara in mecanismele democratice de luare a deciziilor. Chiar daca, la modul declarativ, nici Putin, nici Basescu nu recunosc acest lucru. In consecinta, ambii au tendinta de a-si impune punctul de vedere prin forta. De aici nevoia de a recurge, atat la Kremlin, cat si la Cotroceni, la sprijinul serviciilor de informatii, politiei – mergand pana la imaginea mascata a acesteia – si procurorilor, care sunt avocati ai statului. Acolo unde nu functioneaza regula „eu ordon si tu asculti” intervine forta coercitiva a Administratiei Prezidentiale. In ambele viziuni exista trei institutii care ii incurca pe acesti lideri: Parlamentul, care prin natura lui reprezinta un amalgam de puncte de vedere divergente si care, prin definitie, inseamna si o opozitie; lumea afacerilor, care are tendinta de a actiona nu la comanda, ci intr-un sistem cat mai neingradit, deci liberal, facand presiuni pentru a scapa de controlul puterii; presa, care nu supravietuieste intr-un sistem democratic decat in masura in care cenzureaza puterea si care isi imparte credibilitatea cu liderii politici.

            Liderul de la Kremlin a beneficiat de un avantaj, in raport cu cel de la Bucuresti. Si anume ca Eltan, care l-a propulsat in functia prezidentiala, i-a lasat si o Constitutie convenabila. In Rusia presedintele face si desface. Iar Putin a „perfectionat” Legea fundamentala a tarii, exploatand la maximum toate avantajele. Au avut de suferit la greu toti oamenii politici care s-au impotrivit. Pana cand Parlamentul s-a transformat intr-o masina de vot. La Bucuresti, Traian Basescu a mostenit o Constitutie mai democratica. Pe care a vrut, dar nu a reusit inca sa o schimbe, in sensul preluarii unor atributii de la Executiv. Atunci cand Iliescu i-a predat stafeta – intr-un fel dupa modelul Eltan, intrucat Iliescu si Talpes se manifestau fatis impotriva lui Nastase – Basescu a gasit o clasa politica in fierbere. Greu de supus. Si un electorat divizat. Dar a actionat dupa reteta Putin. Voi reveni maine.

Comentarii inchise

Suprematia stangii   ianuarie 3rd, 2007

 

            La sfarsitul anului trecut, am analizat doua efecte perverse ale modului in care a guvernat Coalitia. Astazi ne vom referi la prezumtiva rasturnare a raporturilor dintre dreapta si stanga politica. Daca premisele si concluzia vor fi corecte, atunci vom fi siliti sa acceptam ideea ca in 2008 cel tarziu PSD revine la putere.

            Aproape in totalitate procesul de accelerare a reformei si de integrare in Uniunea Europeana a fost un rezultat al unor proiecte politice de dreapta. Ne referim atat la privatizarile masive, cat si la introducerea unor acte normative de tip liberal care au pregatit relansarea economica a Romaniei. Am fi nedrepti sa nu admitem ca in prima etapa, PSD, sub guvernarea Nastase, a administrat Romania mai ales prin masuri de dreapta. Motiv pentru care, desi guvernarea sa a fost de succes, pentru prima data stopandu-se inflatia si declinul economiei – mai mult chiar, s-au inregistrat remarcabile cresteri ale ritmului de dezvoltare – PSD a incheiat alegerile cu un rezultat care nu i-a mai permis sa ocupe in continuare Palatul Victoria. Alianta DA a guvernat si ea prin masuri de dreapta, indeplinindu-si in buna masura angajamentele din campania electorala. Ceea ce ne-a permis sa intram in Uniunea Europeana in 2007 si fara clauza de salvgardare. Intr-o discutie pe care am avut-o cu primul ministru Calin Popescu Tariceanu, la scurt timp dupa desemnarea sa in functie, i-am spus ca pentru guvernarea sa neintrarea la 1 ianuarie 2007 in Uniunea Europeana va reprezenta un dezastru. In schimb, populatia nu va percepe drept un succes liberalo-pedist admiterea in UE. Cu alte cuvinte, castigatorul urma sa nu primeasca nimic. Ceea ce s-a si intamplat.

            Alianta DA intra triumfatoare in UE, dar caruta nu mai are nici o roata intacta. Iar calul merge impiedicat. Sub aspect politic, Coalitia si Alianta DA sunt ferfenita. Si la fel se va intampla si din punct de vedere electoral. In ciuda sondajelor de opinie, inca optimiste. Pe masura ce intram in a doua parte a ciclului electoral, apropiindu-ne de alegeri, PSD va creste spectaculos in sondaje, in timp ce liberalii si PD se vor duce la vale. Partidul Democrat, care pana acum a aratat bine in cercetarile de piata, nu va mai fi capabil sa stea la putere si, in acelasi timp, sa joace rolul de formatiune de opozitie. Si nu fiindca ulciorul PD nu poate merge de prea multe ori la apa, ci fiindca acest partid a avut nesabuinta sa se autoproclame ca fiind de dreapta. Sa renunte la statutul socialist. Ori in urmatorul ciclu electoral, va fi vremea stangii. A socialistilor. A Partidului Social Democrat. Care a reusit sa-si depaseasca toate crizele interne, ramanand unit si conducand in top, conform cercetarilor de piata realizate de toate institutele de sondaje. De acum incolo, populatia, asa cum se intampla de fiecare data, va incepe sa sanctioneze nerealizarile guvernantilor in plan social, ceea ce in mod automat va credita PSD. Acesta este unul dintre cele mai perverse efecte ale integrarii in UE si cresterii economice asigurate de struto-camila PNL-PD. Dreapta castiga pariul UE, realizeaza o spectaculoasa crestere economica si o stabilitate fara precedent a monedei nationale, dar se prabuseste electoral. Faptul ca – iata un alt efect pervers – pentru prima data in Romania cei mai apreciati lideri politici in ochii electoratului sunt persoane cu un limbaj colorat si violent, cu o comportare stridenta, fara nici un fel de legatura cu portretul robot al unui lider european, nu va incurca prognoza pe care am prezentat-o mai sus. Chiar daca respectivii lideri sunt, intr-o oarecare masura, locomotive electorale.

Comentarii inchise