Basescu doi, trei   februarie 10th, 2007

 

            Sintagma ii apartine fostului presedinte Emil Constantinescu. Acesta a avertizat ca, daca romanii sunt pusi in situatia de a-l demite acum pe seful statului, ne-am putea pricopsi, in urma alegerilor, cu un Basescu doi. Dupa care, altadata, ar urma si un Basescu trei. Fiindca modelul functioneaza. Motivul invocat este ca, in prealabil, romanii ar trebui lamuriti cat de periculos este derapajul de care actualul presedinte s-a facut vinovat si la ce consecinte poate conduce el. Constantinescu a mai adaugat ca acestia ar trebui sa fie informati asupra statutului unor presedinti europeni, in comparatie cu cel al unor sefi de stat ex-europeni din republici care au apartinut URSS. De aici si trimiterea la Lukasenko. Este cu adevarat, din aceasta perspectiva, necesara amanarea suspendarii, asa cum solicita prin apelul sau si premierul Tariceanu.

            Care este in definitiv raul cel mai mare care i se reproseaza lui Basescu de cei care ii doresc demiterea si controleaza, probabil, astazi prin bazinele lor electorale, un procent majoritar dintre votantii Romaniei? Raul initial deriva din angajamentul pe care Basescu si l-a luat chiar in cursul campaniei care l-a adus la Cotroceni si pe care, apoi, a incercat sa-l indeplineasca, de a-si asuma comportamentul, nu al unui arbitru, asa cum prevede Constitutia pe care a jurat, ci pe cel al unui jucator. Cea mai legitimata persoana in stat, pentru a media intre institutii care ar urma sa coboare – si ar fi facut-o de mai multe ori – in arena, pentru a intari una dintre echipe. Divizata, asa cum era Romania in 2004 si supusa dorintei de a vedea infaptuita alternanta la guvernare, nu este de mirare ca nu a reactionat prompt, impotrivindu-se la timp proiectului lui Basescu. Este, in schimb, pe cale sa o faca acum. Chiar daca o mana de persoane si personalitati care se erijeaza in purtatori de cuvant ai intelectualitatii ii ridica osanale presedintelui jucator riscand sa se compromita definitiv prin lipsa de elementara cultura democratica.

            Presedinti jucatori, deci lideri politici, care isi asuma, in pofida „fisei postului”, atributii si sarcini vizand Justitia, guvernarea, comunitatea serviciilor secrete, politici economice, care toate exced legii fundamentale a statului, nu mai exista nici macar de samanta in Uniunea Europeana, din care facem parte si suntem pe cale de a ne integra definitiv. Constantinescu, ca si Iliescu, de altfel, sau Gusa au dreptate atunci cand semnaleaza ca asemenea accidente se intampla doar in state cu apucaturi dictatoriale. Politienesti. Autocratice. Este limpede ca aventura in care s-a lansat presedintele Traian Basescu, riscand sa antreneze o tara intreaga, nu poate avea decat consecinte tragice. Si in planul integrarii europene ori consolidarii democratiei, dar si in plan economic, al combaterii coruptiei ori a distrugerii vechilor structuri. Instaurarea unui stat de tip politienesc, dat pe mana unei singure persoane, in care Parlamentul este umilit atunci cand nu este ignorat iar dispretul fata de clasa politica merge atat de departe incat poate ajunge la injurii si initierea chiar a unor dosare penale sub autoritatea unei institutii importante cum este cea prezidentiala, are evident efecte diametral opuse in raport cu angajamentele pe care chiar Basescu si le-a luat la alegeri.

            Acest stil neconform cu Constitutia, asumat de Basescu, care a generat nesfarsite crize si tensiuni, a fost impus de catre acesta intr-un interval record. In circa doua luni de campanie electorala. Acum este adevarat ca Basescu are si prozeliti. Dar cat de rapid a fost „invatul” pentru bietul nostru electorat, tot atat de rapid poate fi si „dezvatul”. Poate fi suspendat!

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii