Nervii la incercare   martie 29th, 2007

 

            La ora la care am predat redactiei aceste randuri, opinia publica astepta cu sufletul la gura sa afle componenta definitiva a noului Guvern Tariceanu. Sau, macar, cateva detalii mai precise decat scenariile cu multe semne de intrebare, lansate zilele trecute pe baza unor informatii. Inclusiv ziarul ZIUA a schitat, cu o aproximatie destul de generoasa, un nou guvern. Precizarile intarzie sa apara. Aceasta dureroasa asteptare are explicatii de natura obiectiva si subiectiva. Cat va mai dura? Incerc, in cele ce urmeaza, un raspuns.

            Pentru a putea fi transmise Parlamentului si, respectiv, opiniei publice cele doua documente fundamentale care anunta noua formula de guvern minoritar, preconizata de Tariceanu, este necesara parcurgerea, intr-o cadenta mai mare sau mai mica, a catorva etape. Desi premierul Calin Popescu Tariceanu are un mandat din partea staff-ului PNL de a pregati documentele de baza ale restructurarii Guvernului, el trebuie sa obtina in prealabil, deci inainte de a se prezenta in Parlament, un acord din partea conducerii PNL si trebuie sa finalizeze negocierile cu partenerii de Alianta, respectiv cu reprezentantii UDMR. Presupun ca pe sub masa, avand nevoie de sustinerea Opozitiei si, in primul rand, a PSD, liberalii ar putea sa-i consulte si pe liderii acestor partide. Ori, cel putin, pe cei ai PSD. Fiind antipodul personajului voluntar si impulsiv care este Traian Basescu, eu cred ca nu este deloc exclus ca Tariceanu sa nu opteze pentru o cadenta accelerata.

            Dar care sunt procedurile la care ma refer? Primul document care trebuie elaborat, intr-o ordine logica, este programul de guvernare. Care ar trebui sa aiba la baza obiectivele primului guvern Tariceanu. Acestea, la cateva zile de la validare, inca din ianuarie 2005, au fost dinamitate de Basescu, cand acesta a lansat tema alegerilor anticipate. Obiectivele vor fi completate astfel incat sa fie indeplinite si unele cereri explicite ale Opozitiei. In special PSD, PRM si PC. Pentru ca altfel Guvernul nu va fi validat. Un asemenea program este, insa, rezultatul unui efort colectiv. Care nu stim daca, pana in acest moment, s-a consumat sau nu. Dar pentru a fi aprobat de conducerea PNL, programul trebuie in prealabil adus la cunostinta staff-ului. Ceea ce inca nu s-a intamplat. In functie de program, trebuie sa apara un al doilea document, cel al schemei noului Guvern, cu denumirea exacta a ministerelor. Din nou, adoptarea va trebui sa respecte aceeasi procedura. In fine, in urma negocierilor din interiorul PNL, dar si cu UDMR, sunt nominalizati ministrii. Iata, asadar, un nou document. Care ieri lipsea. Pentru un partid aflat in situatia PNL, care nu mai acopera astazi prin parlamentarii sai, in urma fracturii provocate de Stolojan, decat 15 la suta din pozitiile parlamentare, caruia i se poate adauga ceea ce detin maghiarii, respectiv 8 la suta, este indispensabil ca, inainte de a-si face publice intentiile vizand restructurarea, sa aiba elaborata, in raport cu detaliile documentelor despre care am vorbit mai sus, o strategie de comunicare. Valabila atat pentru Opozitie, care trebuie sa valideze Guvernul ultraminoritar fara a da semne de slabiciune in fata propriului electorat, cat si pentru opinia publica.

            Eu nu voi fi atat de cinic, cum a fost celebrul Ogilvy atunci cand, la intrebarea care este diferenta dintre Dumnezeu si diavol, a raspuns „primul a avut PR, iar cel de-al doilea, nu”. In schimb, sunt convins ca in batalia la limita pe care o duc, liberalii nu-si pot permite sa neglijeze ambalajul. Modul in care vor prezenta populatiei medicamentul amar al unui Executiv minoritar, la mana Opozitiei, care va trebui sa asigure guvernarea pana la viitoarele alegeri. Din motivele de mai sus, s-ar putea ca nici azi sa nu cunoastem formula finala a noului guvern. Si abia apoi incepe greul. Razboiul se muta in teritoriu. In paralel cu cel al suspendarii presedintelui.

Comentarii inchise

Viitorul Partid Democrat   martie 28th, 2007

 

            Sa ne plasam intr-un viitor foarte apropiat. Sa acceptam scenariul conform caruia PNL, impreuna cu UDMR, vor forma un guvern mai minoritar decat cel de pana acum, care insa va fi validat de opozitie. In timp ce PD va trece, asa cum de altfel si doreste, in opozitie. Sa analizam, din aceasta perspectiva, directiile in care se va misca in viitor acest partid.

            Odata rupta Alianta DA, atat pentru liberali cat si pentru social-democrati devine presanta batalia pentru impartirea profitabila a unui bazin electoral. Exista un electorat captiv al dreptei, pentru care se vor bate cele doua partide, dar si Partidul Conservator. Exista, in mod particular, un electorat inca prizonier in plan psihologic al Aliantei DA, acum inexistenta si care si el va trebui atras de unul sau altul dintre cele doua partide. Si, in fine, exista asa-numitul electorat nehotarat, dar in acelasi timp vulnerabil care a balansat in 2004 in directia Aliantei DA, dar care in 2008 va fi, probabil, mai dispus sa mearga la PSD. O parte a acestuia, totusi, ar putea fi atrasa de discursurile politice ale liberalilor sau social-democratilor. Cel mai straniu fenomen politic care va caracteriza finalul ciclului de patru ani este ca PNL, ramas la guvernare, se va stradui sa indeplineasca un program politic care initial a fost conceput si asumat impreuna cu PD, in conditiile in care fostii parteneri de Alianta, intrati in opozitie, se vor impotrivi incercand sa-i torpileze pe liberali. Ca sa nu mai vorbim de gruparea lui Stolojan, desprinsa din PNL, dispusa sa-i loveasca la greu pe fostii colegi si pe picior de a incheia o alianta in toata regula nu numai de facto, ci si de jure cu PD. Iar pentru ca imaginea acestui spectacol aproape absurd sa se intregeasca, trebuie sa mai consemnam si o alta ciudata realitate. Percepandu-l pe Traian Basescu in chip de principal inamic iar PD ca partid prezidential, PSD nu are incotro si, de vreme ce nu doreste sa-si blocheze cresterea electorala, acum cand ea poate deveni dinamica, este silit sa sustina guvernul minoritar al liberalilor compensand prejudiciile pe care, in opozitie fiind, i le vor aduce PD si PLD.

            Pentru a descoperi cum poate proceda cu intelepciune Partidul Democrat, dupa ce va ocupa bancile opozitiei, va trebui sa raspundem mai intai la intrebarea daca Basescu va fi sau nu demis. O prognoza, recunosc, extrem de greu de facut. Daca presedintele va ramane in functie, atunci situatia PD se complica. Pe de o parte va trebui sa se bata pentru electoratul despre care aminteam mai sus, dar, pe de alta parte, va fi permanent la mana sefului statului, incepand sa contabilizeze din ce in ce mai mult si greselile acestuia. Inclusiv prabusirea popularitatii lui Basescu, extrem de previzibila. Astfel, PD nu va putea juca suta la suta rolul unui partid de opozitie, de vreme ce va trebui sa sustina, cu costuri din ce in ce mai ridicate, puterea prezidentiala. Daca, dimpotriva, Basescu va fi debarcat, atunci PD are doua optiuni: fie il va primi inapoi, instalandu-l in calitatea de lider absolut, fie ii va tranti usa in nas. Daca Basescu se va intoarce la PD, atunci orice colaborare, cel putin pana la alegerile din 2008, cu PSD ori cu alt partid din opozitie, va fi imposibila. Daca, dimpotriva, Basescu va fi fost plecat si din PD, atunci treptat, in opozitie impreuna fiind, pozitiile PSD si PD se vor putea armoniza. Atat de mult, incat singurul obstacol al unei viitoare aliante ar putea fi faptul ca PD, tot dupa o idee a lui Basescu, s-a autodefinit drept partid popular.

            Dar statutul de partid popular al PD ar putea sa nu constituie un obstacol de netrecut. Pana la urma, ce ar putea impiedica Partidul Democrat sa faca miscarea inversa? Sa se dea din nou de trei ori peste cap, redevenind formatiune socialista.

Comentarii inchise

S-a savarsit!   martie 27th, 2007

 

            S-a produs exact sfarsitul in mod corect prognozat de analistii politici. Struto-camila pedisto-liberala nu mai exista. In foarte scurt timp, nu va mai exista nici Guvernul, in formula pe care o cunoastem.

            La scurt timp dupa ce Traian Basescu a analizat in mod critic, la bilantul SRI, activitatea Guvernului, seful Executivului, in calitatea sa de lider liberal, a anuntat oficial decesul Aliantei DA. Savarsirea ei din viata. In cursul diminetii de ieri, doua declaratii prefigurau acest deznodamant. Adriean Videanu a anuntat in mod raspicat ca PD nu-i va retrage sprijinul politic nici unui democrat membru al Guvernului si, cu atat mai putin, lui Radu Berceanu, care il facuse harcea-parcea pe Tariceanu. In contra-partida, Crin Antonescu a comunicat opiniei publice ca PD incearca sa forteze ruperea Aliantei DA si iesirea de la guvernare. Dupa care, hop si Boc! Alianta DA, care de mai mult timp se afla in moarte clinica, a fost astfel total deconectata de la instalatia care o tinea in stare de leguma. S-a produs nu ceea ce analistii politici au dorit si au inventat, ci exact sfarsitul in mod corect prognozat de acestia. Struto-camila pedisto-liberala nu mai exista. In foarte scurt timp, nu va mai exista nici Guvernul, in formula pe care o cunoastem. Privind inainte, sa reconsideram putin si trecutul. La numai cateva luni dupa instalarea sa la Cotroceni, Traian Basescu a inceput sa atace, mai intai in mod mascat, apoi perfid si, in final, pe fata presa independenta. Atat in corpore, cat si selectiv. In dorinta de a o culpabiliza, de a-i confisca si diminua credibilitatea, dar si, sau mai ales, pentru a contracara efectul observatiilor critice pe care jurnalistii le lansau la adresa noii puteri. A Aliantei DA si a Guvernului ei pestrit. Intre timp, planul lui Basescu s-a devoalat. El avea nevoie de Alianta DA pentru ca si-a imaginat ca aceasta se poate transforma in viitorul partid prezidential care ii putea asigura un al doilea mandat. Si nu numai. Odata confiscat PNL-ul sub palaria Aliantei DA, transformata intr-un singur partid, seful statului avea si instrumentul necesar de a interveni masiv in administratia centrala, tinand loc de Executiv sau instaland ca prim-ministru un om marioneta, numit probabil Theodor Stolojan. Oricine i-a stat in cale i-a devenit lui Basescu inamic. Fac aceasta afirmatie in deplina cunostinta de cauza. Dar dincolo de aprehensiunile lui Basescu, o realitate nu mai poate fi contestata de nimeni. Alianta DA a fost, cat a existat, o imbecilitate politica. Un produs al unei utopii viclene, care s-a dovedit de neutilizat. Cat timp PD a spus ca este partid socialist, Alianta era o struto-camila, pentru ca liberalii faceau parte dintr-o cu totul alta familie politica. Atunci cand PD si-a descoperit vocatia de partid popular, sarind cu nonsalanta in cealalta extrema, din nou a facut parte dintr-o alta familie politica decat liberalii. Cand unul trage hais si altul trage cea, caruta se rupe, mai devreme sau mai tarziu. Guvernul Tariceanu, produs al acestei struto-camile care se cheama Alianta DA, nu ar fi trebuit niciodata sa fie instalat la Palatul Victoria. Nu numai fiindca de fapt partidul cu cele mai multe voturi a fost PSD, ci pentru ca, asa cum s-a dovedit si in trecut, pe vremea CDR, o combinatie cu doctrine diametral opuse instalata la putere nu poate decat sa se gripeze si sa rupa motorul.

            Exact asa cum prognozam, pana in Pasti exista toate sansele sa avem un Guvern restructurat. Ramane de vazut daca el va primi sau nu votul de incredere al Parlamentului. Daca da, probabil Tariceanu va conduce un executiv PNL-UDMR. Care, cel putin sub aspect doctrinar, nu indica probleme. Stau si ma intreb daca, in raport cu Guvernul restructurat, Basescu mai detine vreo arma secreta. Sau macar vreun truc. Ori isi va utiliza intreg arsenalul care i-a mai ramas pentru a supravietui ca presedinte? Si tare ma tem pentru consecintele boroboatelor pe care unii pedisti le-au facut, la guvernare fiind.

Comentarii inchise

Ultimatum fals   martie 26th, 2007

 

            Un liberal de vaza, apropiat al premierului, cunoscut ca o persoana care nu a iesit niciodata din cuvantul acestuia, Teodor Atanasiu, tam-nesam, i-a transmis sefului sau un avertisment ultimativ. Si nu in mod direct, ci prin intermediul opiniei publice. Ce spunea Atanasiu la sfarsitul saptamanii trecute? Ca este momentul ca Tariceanu sa puna capat crizei. Imediat. Altfel, va suferi consecinte neplacute de natura politica. Din orice alta directie ar fi fost lansat un asemenea semnal de alarma – exceptandu-i pe apropiatii liderului liberal – am fi putut considera ca avem de-a face fie cu o atentionare severa, fie chiar cu o amenintare de tip ultimativ. Dar acum, e clar ca ne aflam in prezenta unei simulari. Ce scop are declaratia lui Atanasiu? Nu cumva ea anunta iminenta restructurarii Guvernului? Intr-o formula in care liberalii sa fie cei care sa aiba ultimul cuvant?

            Partidul Democrat – a devenit vizibil pentru opinia publica – isi strange bagajele pentru a pleca de la guvernare. Intr-o maniera care sa genereze pierderi, rezultate din divort, doar de partea cealalta. Liberalii, la randul lor, sunt, din punct de vedere psihologic, suta la suta pregatiti pentru a rupe, si sub aspect juridic, o alianta facuta ferfenita in fapt. Este cat se poate de firesc ca si liberalii sa incerce sa transfere costurile in cealalta parte. Pentru ca daca activul celor doua partide este gata sa treaca formal in tabere opuse, nu acelasi lucru se intampla la nivelul electoratului. O parte a acestuia se afla, inca, in ceata. Traind iluzia ca Alianta mai are o sansa. Din aceasta perspectiva, sarcina PD este de cateva ori mai usoara. Pe cand in opozitie, democratii ii vor putea acuza pe liberali ca stau agatati de ciolanul puterii. A unei puteri corupte, pe care PD a incercat zadarnic, cu Macovei si Blaga in frunte, sa o asaneze. In al doilea rand, democratii beneficiaza si de o a doua imprejurare de natura electorala. Si anume, ca inca o parte a electoratului, de acum al fostei Aliante DA, continua sa creada in rolul benefic pe care il poate juca Traian Basescu, ca sef al statului. In timp ce liberalii, din ce in ce mai raspicat, afirma contrariul. In al treilea rand, pentru a ramane la putere intr-o formula de guvern ultraminoritar, liberalii vor avea nevoie, in mod obiectiv, de o sustinere parlamentara din partea opozitiei, macar in cateva mari directii de interes national. Pentru ca altfel, noua formula guvernamentala nu va fi validata de Parlament. Si, chiar dupa validare, demersurile Executivului ar putea fi blocate de catre majoritate. Dar majoritatea este dominata de PSD. Deci, adversarii liberalilor, si in primul rand PD, ar putea incerca – operatiunea, de altfel, este in plina desfasurare – sa convinga electoratul Aliantei DA ca PNL face un pact al diavolului cu PSD. Din aceasta veritabila furca politica liberalii incearca sa scape. De aici, rezulta trei consecinte: repetatele tentative ale acestora de a acuza insistent Partidul Democrat de legaturi traditionale subterane si ticaloase cu fostul FSN si fostul PDSR, ajuns azi PSD; tendinta de a prelungi criza politica, obligand, astfel, PD sa preia initiativa ruperii Aliantei; un sprijin subteran si apoi manifest pentru suspendarea si demiterea lui Basescu.

            Evident, lumea nu poate fi impartita in alb si negru. Nu exista doar ingeri si demoni. Iar demonizarea PSD, PRM si PC nu poate merge la nesfarsit. Si nici idealizarea celorlalti. Pe termen mediu si lung, Basescu, PD, presa si ONG-urile aservite vor pierde partida. Pe termen scurt, infruntarea politica va continua la fel de dur. Dar imediat, in cel mult cateva zile, vom avea, totusi, un Guvern restructurat. Probabil PNL-UDMR. Avertismentul ultimativ al lui Atanasiu este cocosul care anunta primele ore ale diminetii. Semnalul ca, probabil, pana la Pasti, Romania va defila intr-o noua formula guvernamentala. Pentru PNL, adevaratul razboi abia incepe.

Comentarii inchise

Nici demisie, nici anticipate   martie 24th, 2007

 

            Dupa ce am prezentat cateva argumente care exclud ipoteza lui Emil Hurezeanu, conform careia Basescu ar putea demisiona si apoi castiga anticipatele prezidentiale, sunt nevoit sa procedez intr-un mod asemanator si in cazul altei ipoteze, la fel de spectaculoasa. Ea a fost lansata de Ion Cristoiu, in Jurnalul National si la Antena 3. Conform cunoscutului analist, Basescu a intrat intr-un alt scenariu, cel al alegerilor anticipate parlamentare. Intreaga sa strategie se concentreaza in acest sens. Nu este deloc exclus ca seful statului sa doreasca acest lucru. Dar la fel cum nu cred in sansa unei demisii urmata de victorie in prezidentiale, la fel nu cred in posibilitatea lui Basescu de a determina declansarea acum a unor alegeri anticipate.

            In mod categoric, Traian Basescu, oricat de afectat ar fi de coalizarea fortelor politice si parlamentare impotriva sa – carora li se adauga segmente din ce in ce mai consistente ale societatii civile, presei si intelectualitatii – nu lasa impresia ca ar fi atat de dezarmat incat sa dezerteze. Sa depuna armele si sa-si dea o spectaculoasa demisie. In consecinta, e clar ca lupta. Cautand solutii pentru a evita suspendarea sa si declansarea referendumului in vederea demiterii. Or, cea mai buna solutie, pentru moment, este declansarea unei crize de asemenea proportii, incat procedurile legate de statutul sau prezidential sa nu poata fi puse in aplicare. Daca ne uitam in Constitutie, vom descoperi ca in afara unui urias cataclism natural ori a unei stari de razboi, singura formula care sta in picioare este cea avansata de Ion Cristoiu. Si, de altfel, sustinuta cu tenacitate de seful statului, secondat, ca de obicei, de PD si de ziarele obediente. Este vorba de crearea unei asemenea crize politice, incat sa devina obligatorie initierea alegerilor parlamentare anticipate. Cum nu putem avea in acelasi timp si parlamentare si prezidentiale anticipate, prioritara va deveni alegerea unui nou Parlament. Iata balonul de oxigen dupa care alearga Basescu. Pana aici, am fost de acord cu Ion Cristoiu.

            Nu cred, insa, ca partidele politice se vor lasa atat de usor fraierite. Tot conform Constitutiei, anticipate parlamentare nu pot avea loc, decat cu conditia ca, intr-o forma sau alta, forumul legislativ sa admita acest lucru. Sta in puterea Camerelor reunite ca, oricand, sa gaseasca solutii alternative. Evitand anticipatele pe care, indiferent de declaratii, cele mai multe partide nu le doresc. PSD, formatiunea parlamentara numarul unu, nu are nici un interes ca acum sa aiba loc anticipate, cand, in mod evident, punctajul electoral obtinut ar fi mult mai mic decat cel care va fi atins la sfarsitul ciclului de patru ani. PRM, al doilea partid din opozitie, este, din acelasi motiv, si el interesat ca, prin erodarea puterii, sa atinga o cota mai inalta la alegerile din 2008. UDMR refuza in mod natural anticipatele, cu atat mai mult cu cat acum, in absenta statutului minoritatilor, formatiunea politico-etnica ar fi prinsa pe picior gresit. PNL evita anticipatele pentru a ramane la putere, in speranta ca-si va reface capitalul electoral, deteriorat in furculita platformista-pedista. Si sub ciocanul Cotrocenilor. Partidul Conservator are si el nevoie de timp pentru a atinge cota de cinci la suta. Si PLD este in aceeasi situatie. Iar PNG, cu Becali in frunte, spera la mai mult. Doar PD pare dispus sa se sacrifice intr-un scenariu, din care numai Basescu ar avea de castigat, prin nedemitere.

            In consecinta, la fel cum nu creditez scenariul unei demisii prezidentiale urmata de victoria lui Basescu in alegeri, nu cred nici in capacitatea acestuia de a declansa o asemenea criza politica, incat sa faca anticipatele parlamentare de neevitat. Chiar daca la fel ca si Hurezeanu si Cristoiu, nici eu nu-l subestimez.

Comentarii inchise

Demisia presedintelui   martie 23rd, 2007

 

            Ipoteza lansata de mai multi jurnalisti, cel mai cunoscut fiind Emil Hurezeanu, conform careia presedintele ar putea sa-si dea demisia pentru a castiga ulterior in alegeri, merita sa fie mai atent analizata decat am facut-o ieri. Cu atat mai mult cu cat directorul ziarului Romania Libera a revenit cu noi explicatii de natura a-i sustine scenariul. Pana la urma, ce sanse ar avea o asemenea manevra spectaculoasa?

            Emil Hurezeanu crede ca Basescu este capabil sa isi asume pierderea unei batalii, pentru a castiga razboiul. Razboiul fiind punerea la podea a adversarilor sai politici. O lovitura de forta geniala, prin care seful statului nu mai asteapta sa fie suspendat de catre un Parlament pe care nu da doi bani si, eventual, demis in urma unui referendum organizat in conditiile in care gravele acuzatii care i s-au adus vizand incalcarea Constitutiei si fapte de natura penala ar putea monopoliza agenda publica. Renuntand el insusi la mandatul prezidential, ar putea incerca, in competitia pentru un nou mandat, sa recastige intreg terenul pierdut, bazandu-se pe popularitatea de care inca se bucura. Ceea ce, trebuie sa recunoastem, daca s-ar intampla, ar reprezenta o grea lovitura pentru toti adversarii sai. Intr-un nou mandat de cinci ani, Basescu ar avea astfel, prin vot direct, o noua legitimitate, confirmarea in functie, pe care i-ar acorda-o cetatenii cu drept de vot, permitandu-i sa-si relanseze pe rand proiectele politice in care a esuat. Dar intrebarea cheie este daca, prin abandon si reinscrierea in cursa prezidentialelor, Basescu nu cumva pierde mai mult decat castiga.

            Am mai multe argumente care ma indreptatesc sa-mi exprim convingerea ca, daca Basescu ar demisiona acum, ar comite o greseala fatala. Depunandu-si demisia, si-ar spulbera ultimele sanse de a ramane in functie. Daca studiem psihologia electoratului roman, vom constata ca niciodata acesta nu i-a favorizat pe luptatorii care au iesit de buna voie din ring. Sau carora li s-a aruncat prosopul. Cetateanul nostru este mai degraba dispus sa-l sprijine pe un luptator politic pana in ultima clipa, atata timp cat acesta se ridica de la podea si incearca sa-i reziste adversarului. O reactie inversa ar fi o noutate absoluta in politica romaneasca. Pe de alta parte, adversarii politici atat de numerosi ai lui Traian Basescu nu vor fi impiedicati, printr-o eventuala demisie a acestuia, sa exploateze la maximum concluziile Comisiei parlamentare de ancheta explicand, rand pe rand, toate incalcarile Constitutiei si ale Legii penale de care, in viziunea lor, se face vinovat Basescu. Mai mult chiar, cine ii impiedica pe guvernanti ca, in perioada pana la alegerile anticipate prezidentiale, sa determine punerea lui Basescu sub ancheta penala? Este de asteptat ca, din acest punct de vedere, batalia sa fie necrutatoare, pur si simplu pentru ca inamicii lui Basescu nu-si pot permite sa piarda. Popularitatea lui Basescu, atata cat inca i-a mai ramas, este data de respectul romanilor fata de castigatorul alegerilor din 2004. Atunci, pentru el a votat circa o treime din electorat. Pana de curand, el a detinut peste jumatate din investitia de incredere a populatiei. Dar castigarea alegerilor si chiar sustinerea populara s-a datorat si, sau in primul rand, electoratului liberal, a carui tendinta actuala este sa se distanteze de Basescu. Aceeasi tendinta si in ceea ce priveste cea mai mare parte a mass-media care, in trecut, l-a creditat.

            Si, in plus, cred ca este cu neputinta ca alegeri prezidentiale in Romania sa fie castigate de o persoana care nu dispune de nici un fel de infrastructura politica. Referindu-ne la partide, doar o parte din PD il mai sustine. Basescu i-a coalizat pe toti impotriva lui. Ma indoiesc ca va intra in scenariul sustinut de Hurezeanu si, daca va intra, ma indoiesc ca va castiga.

Comentarii inchise

Un alt presedinte   martie 22nd, 2007

 

            Trei maciuci politice l-au buimacit ieri pe Traian Basescu. Camera Deputatilor, care este decizionala in acest caz, a modificat Legea referendumului, astfel incat presedintele va putea fi destituit cu jumatate plus unu din voturile celor care se vor prezenta la urne. Greu, daca nu cumva imposibil, de presupus ca vom avea un verdict negativ din partea Curtii Constitutionale dupa ce Parlamentul s-a conformat, reglementand in mod simetric si modul de alegere in primul tur a sefului statului. A doua lovitura este chiar ultima decizie a Curtii Constitutionale, adoptata in urma sesizarii facute de Partidul Democrat prin care comisia de ancheta a actelor si faptelor presedintelui este declarata absolut legala. Sub acest aspect, PD si-a dat cu stangul in dreptul pentru ca, in speranta unui verdict negativ, a intarit practic autoritatea constitutionala si morala a comisiei. In fine, a treia maciuca este chiar verdictul anuntat de Dan Voiculescu, si anume ca presedintele Traian Basescu este gasit vinovat atat de incalcarea repetata a Constitutiei, cat si de fapte cu caracter penal, savarsite in timpul mandatului. In concluzie, drumul spre suspendare, demitere si procurori este liber. Exista toate sansele ca una dintre cele mai socante prognoze politice pe care le-am facut vreodata sa se implineasca. Si sa avem parte nu de parlamentarele anticipate dorite de Basescu, ci de prezidentiale anticipate. Oricat de mult ar insemna acest posibil deznodamant pentru adversarii lui Traian Basescu, eu unul am convingerea ca ziua de ieri este cu adevarat istorica, din cu totul alte motive decat suspendarea si demiterea presedintelui. Exista toate sansele ca, in curand, sa avem o altfel de democratie. Mult mai europeana. Consolidata. De natura a plasa in prim-planul decizional Parlamentul.

            Faptul ca Basescu va fi sau nu suspendat si demis, la scara istorica nu reprezinta un eveniment foarte important. In ciuda realitatii ca aruncarea peste bord, in mod democratic, a unui sef de stat care nu este monarh reprezinta o premiera absoluta in Romania. Ceea ce conteaza, pentru mult timp de acum inainte, este ca se modifica intreaga constructie a puterii de la Bucuresti. Practic, s-a facut primul pas in directia republicii parlamentare. Iesim din ambiguitatea perioadei post-Ceausescu, in care o intreaga succesiune de cutremure politice au fost generate de statutul ciudat al presedintelui, conferit de Constitutie. Un presedinte cu atributii executive, fara a fi el insusi Executivul, cu atributii in materie de politica externa, comparabile si in concurs cu cele ale primului-ministru, un presedinte care in numele sigurantei nationale a incercat sa-si aroge, profitand de lacunele Legii fundamentale, atributii specifice ori Guvernului, ori Parlamentului. In fine, un presedinte care nu de putine ori si-a permis sa intre in conflict cu celelalte puteri in stat. Si in primul rand cu Legislativul. Si care a crezut ca, in numele legitimitatii sale din alegeri, se poate adresa populatiei peste capul partidelor politice. Modificarea Legii referendumului inseamna ca presedintele va fi ales si demis cu o majoritate simpla. Va fi, cu alte cuvinte, mai putin legitim. Iar Parlamentul va trece pe primul plan.

            Revenind la Traian Basescu, nu pot rezista tentatiei de a contrazice o ipoteza politica lansata de analistul Emil Hurezeanu. El a spus ca Basescu poate intra intr-un scenariu in care demisioneaza, pentru a se prezenta apoi la alegerile prezidentiale si a le castiga. Nici un presedinte care abandoneaza lupta, prin demisie, nu va putea castiga alegerile. Popularitatea sa se va prabusi. Definitiv. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, reusind sa-i coalizeze pe toti impotriva sa, exceptand inca PD, Basescu nu mai are nici un fel de infrastructura pentru a-si desfasura eventuala campanie prezidentiala. Din orice directie am privi lucrurile, vom avea un alt presedinte.

Comentarii inchise

Al doilea guvern Tariceanu   martie 21st, 2007

 

            Singurul lucru bun realizat in urma consultarilor de la Cotroceni este ca pozitiile principalelor partide politice care pot intra in conjunctia reasezarii Puterii de la Bucuresti sunt mai bine cunoscute. S-au radicalizat discursurile liberalilor, social- democratilor, peremistilor si chiar discursul PD a devenit mai taios, acest partid reintorcandu-se cu inversunare la solicitarea alegerilor anticipate. O mentiune cu totul si cu totul speciala in cazul UDMR, partid dispus sa intre in orice fel de combinatie care ii poate asigura trecerea Legii minoritatilor. Este o conditie sine qua non a supravietuirii sale politice. La intrebarea cum vom iesi din criza, eu sunt gata sa raspund, in baza jocurilor de culise si a declaratiilor publice facute de partide, ca solutia inseamna nu alegeri anticipate, ci un nou guvern. Dar ce fel de guvern? Am convingerea ca ideea unui Executiv de uniune nationala este respinsa. De asemenea, preluarea intr-o forma sau alta, de catre PSD, a puterii nu este avuta in vedere de cel mai important partid decat ca o solutie de rezerva. Calea aleasa va fi un nou guvern Tariceanu. Cel mai probabil o alianta PNL-UDMR. Fostei Aliante DA i s-a pus crucea. Pretext pentru presedintele Traian Basescu de a incerca o ultima lovitura.

            Partidul Democrat, impins de la spate de Traian Basescu, incearca, la disperare, sa forteze, odata cu plecarea lui din Guvern, alegeri anticipate. Din calculele facute reiese ca, intr-o asemenea ipoteza, bazinul sau electoral i-ar asigura in aceste conditii un procentaj de minimum 15 la suta. Foarte mult, daca ne gandim ca, nu cu multa vreme inainte de alegerile din 2004, PD era un partid obscur, fara personalitati cunoscute si condus de un Traian Basescu cu nenumarate probleme, in special de natura penala. Crearea Aliantei DA a fost, la timpul respectiv, o mana cereasca pentru PD. Daca dupa mai bine de doi ani de guvernare PD obtine 15 la suta, in ipoteza unor alegeri anticipate, este un rezultat minune, tinand cont si de nenumaratele scandaluri care au cutremurat Alianta DA, in special si coalitia din jurul Executivului, in general. Numai ca PD e izolat pe scena politica, la fel ca si Traian Basescu. Este singura formatiune care invoca sincer anticipatele. De aceea, nu va avea castig de cauza. PNL este interesat sa ramana la guvernare, pentru a performa in incercarea de a reduce handicapul creat in primii doi ani, cand torpilele de la Cotroceni, in special torpila Stolojan, au avariat grav formatiunea liberala. PNL spera ca, intr-o guvernare fara PD, va reusi sa-si mareasca bazinul electoral. Inca un argument care a determinat acest partid sa sustina anularea europarlamentarelor. Cat despre PSD si PRM, ele traiesc cu convingerea, sustinuta de altfel de experiente anterioare, ca mentinand la putere o guvernare fragila isi cumpara timpul necesar pentru a obtine rezultate decisive in alegerile din 2008. UDMR are nevoie de un guvern stabil, pe care sa-l sustina din interior, pentru a-si maximaliza sansele vizand promovarea statutului minoritatilor. De succesul sau insuccesul unui asemenea demers, UDMR isi leaga, insa, supravietuirea. Este partidul cu care presupun ca noul guvern Tariceanu va merge mai departe.

            Daca schema de mai sus este cat se poate de viabila, nu putem sa nu remarcam ca ea presupune, totusi, si o capcana. Un posibil element surpriza. Care se numeste Traian Basescu. Acesta va face uz, daca nu de prerogativele constitutionale, in orice caz de ambiguitatile Legii fundamentale. El isi poate pune problema ce trebuie sa faca, in calitate de presedinte, atunci cand Alianta DA, investita sa guverneze dupa alegerile din 2004, nu mai exista. Ii poate incredinta mandatul formarii unui nou guvern lui Tariceanu. Motiv pentru care nu este exclus ca institutia prezidentiala sa fie ocolita. Iar decizia s-o ia doar Parlamentul.

Comentarii inchise

Basescu isi croieste o noua fata   martie 19th, 2007

 

            Cateva actiuni succesive ale presedintelui Traian Basescu demonstreaza ca acestuia i-a intrat frica in oase. Dupa ce a incercat, timp de peste doi ani, sa incapa in pielea presedintelui-jucator, acum cand este pe cale de a fi transformat de catre opozitie in presedinte prea devreme muritor, Basescu s-a gandit sa isi schimbe tactica. Macar de ochii lumii. Creand aparenta unui sef de stat care intelege sa respecte litera si spiritul Constitutiei si sa-si asume rolul de arbitru. Doua miscari generate de Palatul Cotroceni confirma o asemenea supozitie. Prima este succesiunea de rocade la nivelul institutiei prezidentiale, cea de-a doua ravna, mai recenta, a sefului statului de a se intalni si consulta cu societatea civila si partidele politice in scopul identificarii unei solutii pentru iesirea din criza. Este sau nu pregatit Basescu pentru o formula de coabitare, la nivelul fortelor politice si institutiilor fundamentale ale statului, care sa ne fereasca in perioada urmatoare, pana la alegeri, de convulsii si crize?

            Indiferent de Curriculum Vitae al persoanelor aduse zilele trecute la Cotroceni si care schimba, in mare parte, garnitura de consilieri, eu afirm cu toata convingerea faptul ca Basescu nu incearca, prin permutarile din interiorul institutiei prezidentiale, altceva decat sa-si construiasca un nou look politic. Imaginea sa – in urma nu atat a crizelor pe care le-a generat, cat mai ales a gravelor esecuri, cele mai importante fiind alegerile anticipate, confiscarea PNL si nedebarcarea lui Tariceanu – este facuta zdrente. Izolat fiind pe scena politica, reusind contraperformanta de a-i coaliza pe toti impotriva sa, cu exceptia unei parti din PD, Basescu se vede confruntat cu perspectiva unei suspendari si chiar a unei demiteri, daca opozitia va lua in calcul „cheia”, oferita de Curtea Constitutionala, legata de schimbarea Legii referendumului. In aceasta situatie, singura solutie pe care o mai are este aceea de a minimaliza pierderile de popularitate consecutive actiunii comisiei parlamentare de ancheta. Or, o asemenea operatie nu poate fi decat de natura estetica. Un nou look politic pentru presedinte. Cum? Prin schimbarea unor consilieri, aparitia la Cotroceni a unei echipe mai tinere, mai putin vulnerabile, mai putin implicate in grupurile nelegitime de interese si, in paralel, declansarea unor actiuni cu caracter persuasiv la nivelul societatii civile si a clasei politice. Daca Traian Basescu ar decide sa aduca la Cotroceni cei mai mari intelepti, nu ai Romaniei, ci ai lumii, ar fi inutil. Pentru ca, asa cum a demonstrat, sub nici o forma el nu asculta de acestia. Consilierii de la Cotroceni sunt buni, eventual, doar pentru poza de grup. In continuare, Basescu va face ce il taie capul. Astfel incat, dincolo de efectul de imagine, pe termen scurt, schimbarile de la Cotroceni nu vor avea nici un fel de impact politic. La fel se intampla si in ceea ce priveste consultarile anuntate pentru inceputul acestei saptamani. Ele au un dublu si inutil scop: de a convinge populatia ca presedintele nu este generator de crize, ci dimpotriva, incearca identificarea unor solutii; sa moara cu Tariceanu de gat, debarcandu-l prin confiscarea celei de-a doua solutii pe care o are in vedere opozitia.

            PSD este dispus sa sustina, in urma remanierii care va fi anuntata in curand, un guvern ultra-minoritar PNL, alcatuit prin aruncarea peste bord a PD. Solutia de rezerva este un guvern de uniune nationala, alcatuit din tehnicieni. Ei bine, Traian Basescu incearca sa confiste acest proiect PSD, propunandu-l societatii civile si partidelor care vor fi prezente la consultari. De ce nu o fi aplicat acest scenariu din capul locului, in decembrie 2004, atunci cand era clar ca societatea romaneasca este atat de divizata, incat nu putea fi alcatuit, fara PSD, un guvern stabil? Si cand a violat Constitutia pentru aducerea Aliantei la putere?

Comentarii inchise

Ghiveci politic   martie 13th, 2007

 

            Duminica seara, opinia publica a fost confruntata cu o noua serie de declaratii belicoase. Traian Basescu a anuntat ca va face uz de prerogativele prezidentiale si ca va participa la sedinta de Guvern. Premierul Tariceanu, la fel de decis, a anuntat ca aceasta intentie este anticonstitutionala, intrucat nici una dintre temele aflate pe ordinea de zi a Executivului nu era de siguranta nationala sau de politica externa, astfel incat seful statului nu are dreptul de a participa la sedinta de Guvern. Aparent, era o situatie fara iesire. Dupa asemenea declaratii lipsite de orice echivoc, ne puteam astepta ca portile Palatului Victoria sa-i fie trantite in nas lui Basescu. Pentru ca, daca il primea la sedinta de Guvern, Tariceanu, la randul lui, ar fi incalcat Constitutia. Unii chiar prevesteau o incaierare intre sepepistii lui Basescu si sepepistii de la Guvern. Mintile mai infierbantate isi imaginau chiar, fara a face public acest lucru, ca Basescu ar fi fost capabil sa apeleze la serviciile lui Frunzaverde, pentru a aduce in Piata Victoriei tab-urile MApN. Teoretic, un adevarat razboi. In realitate, un simplu ghiveci politic. Pe reteta romaneasca.

            Realizand situatiile limita la care se putea ajunge prin valorificarea pana la capat a scenariilor belicoase, protagonistii, dupa o noapte de nesomn, au recurs la solutii de compromis. Basescu, ferindu-se ca dracu’ de tamaie de un nou cartonas rosu pentru incalcarea Constitutiei, a renuntat la prezenta sa la sedinta de Guvern. Dar, pentru ca orgoliul sau sa nu fie ranit mortal, s-a prezentat totusi la Palatul Victoria. Premierul, pentru a nu fi acuzat de o riposta excesiva, nu i-a trantit usa in nas dar nici nu l-a invitat la sedinta Executivului. Desi Guvernul se afla acolo in par. Asa ca a avut loc o discutie total inutila, in care Basescu nu a facut decat sa reitereze acordul sau pentru renuntarea la referendumul dedicat votului uninominal dar si dorinta sa de a fi organizate alegerile pentru Parlamentul European la 13 mai. Ambele demersuri, total gratuite. Pentru ca ele nu au adus nimic nou pe tabla de sah politic. La randul sau, Tariceanu a facut cunoscuta intentia sa ferma de a lua act de existenta unei crize politice care ar putea compromite, in acest moment, alegerile europarlamentare. Si acest detaliu era cunoscut. In consecinta, ora petrecuta la Palatul Victoria de fruntasii statului roman a fost timp pierdut. Abia la sedinta de Guvern care a urmat, asa cum era si de asteptat, Tariceanu a facut uz de prerogativele sale, oficializand amanarea europarlamentarelor. Singura noutate este apelul sau facut partidelor politice de a evita, atunci cand vor fi, prin toamna, europarlamentarele, suprapunerea acestora cu eventuale referendumuri. Aviz amatorilor de suspendare a presedintelui Traian Basescu sa se grabeasca. Sa bata fierul cat e cald. In timp ce UDMR, ca de obicei, face declaratii ambigue, PD, tot ca de obicei, o tine langa pe doua teme: nu este de acord cu amanarea europarlamentarelor; si chiar daca nu sunt de acord si totusi ele se amana, pedistii nu pleaca de la ciolan. Raman in Guvern. Uitandu-se in continuare urat la partenerii liberali.

            De aceasta data, Opozitia nu a avut cum sa participe la prepararea ghiveciului politic. Din simplul motiv ca a fost tinuta pe tusa. Mingea a fost pasata de colo-colo doar in jumatatea de teren a Puterii. E clar ca, la fel ca si referendumul uninominal, europarlamentarele s-au amanat. La ordinea zilei, au ramas doua teme majore. Restructurarea Guvernului si suspendarea presedintelui. La punctul lor de confluenta, se poate produce o explozie de natura sa conduca la ruperea definitiva a Aliantei. Este momentul proiectat si asteptat de Opozitie.

Comentarii inchise

Fratii Basescu   martie 12th, 2007

 

            Este pentru a treia oara – si nici macar nu s-a ajuns la jumatatea mandatului – cand fratele lui Traian Basescu apare in prim-planul atentiei publice. De fiecare data, in conditii cel putin discutabile. Ca sa nu spun dubioase. Acum Mircea, fratele presedintelui, este implicat pana in gat in afacerile cu energie. Taman cele parate, in repetate randuri si cu suspecta insistenta, de fratele Traian. In numele sigurantei nationale. Cum de a ajuns Mircea la statutul de „baiat destept”? Prin santajul lui Traian? Si cum ar trebui sa reactioneze Justitia, clasa politica si societatea civila, atunci cand sunt puse pe masa probele unui act de evidenta favorizare pe banii statului, a unui om de afaceri, intrucat acesta este ruda apropiata cu primul om in stat?

            Astazi, presedintele Traian Basescu a anuntat ca va fi prezent la sedinta Guvernului. Pentru a incerca sa-l determine pe premierul Tariceanu sa renunte la amanarea alegerilor pentru Parlamentul European. Demersul sefului statului violeaza, din nou, litera si spiritul Constitutiei. Legea fundamentala pe care a jurat, cu ocazia investiturii sale, sa o respecte. Situatiile in care presedintele poate uza de dreptul sau de a participa la sedintele de Guvern sunt strict delimitate de lege. Chestiunea alegerilor, indiferent de ce natura ar fi acestea, nu se incadreaza, sub nici o forma, in conditiile prevazute de Constitutie. Din simplul motiv ca alegerile reprezinta o chestiune de politica interna, iar fixarea datei este o prerogativa a sefului Executivului. Culmea este ca, Basescu se face vinovat de aceasta noua sfidare a legii, chiar in timp ce activitatea Comisiei parlamentare de ancheta asupra actelor prezidentiale este in plina desfasurare. O noua dovada de dispret fata de institutia Legislativului. Sau poate, pur si simplu, nu ii pasa. Fiind convins ca nu va fi nici suspendat si nici demis. Ce poate face Guvernul Romaniei in aceasta situatie? In mod normal, Basescu trebuie lasat in strada. Exista suficiente argumente legale pentru ca accesul sefului statului in Palatul Victoria sa fie, de aceasta data, interzis. Dar probabil, reactia nu va fi atat de intransigenta. Fie, si numai daca ne gandim, ca din Guvern fac parte si ministri ai PD, care a fost, este si va ramane, cel putin un timp, partid prezidential.

            Dar daca Basescu tot se va duce la sedinta de Guvern, poate ca nu ar strica sa fie completata ordinea de zi. Si sa fie pusa in discutie relatia fratelui sau, si deci a sa, cu energia. Pana la urma, opinia publica asteapta raspunsul la cateva intrebari de bun simt. Cum de a fost posibil ca Mircea Basescu sa achizitioneze energie prin intermediul firmei Energy Holding, de la stat – asupra careia institutia prezidentiala face presiuni de doi ani lansand si amenintari publice – la un pret cu 50% mai mic decat cel platit de populatie? Si mai ieftin decat al oricarui alt tip de consumator din judetul Constanta? Intreaga energie este utilizata de firmele fratelui presedintelui? In paranteza fie spus, trebuie facuta precizarea ca energia astfel achizitionata ar ajunge pentru iluminarea integrala a bulevardelor plasate intre Casa Presei Libere si Piata Unirii. Nu cumva Mircea Basescu revinde energia la specula? Cu aceasta ocazie, ar trebui totusi lamurite si celelalte doua imprejurari stranii. In care, in 2005, fratii detineau o firma cu datorii la stat, netrecuta insa in declaratia de avere a presedintelui. Sau cum se explica si coincidenta ca, anul trecut, singura firma din judetul Constanta, care a primit licenta de export pentru carne de pasare, a fost tot a fratelui Mircea?

            Cum reactioneaza, in fata acestor noi provocari, legalistii colegi ai lui Basescu din Partidul Democrat? Sau cei cativa prieteni interesati ai acestuia, din randul intelectualilor sau ai unor ONG-uri stipendiate?

Comentarii inchise

Destructurarea   martie 10th, 2007

 

            Criza politica din Romania a intrat in cea mai periculoasa faza. Poate urma nu restructurarea, asa cum se anunta, ci destructurarea. Fac aceasta afirmatie in deplina cunostinta de cauza. La fel cum, exprimandu-mi de nenumarate ori convingerea ca anticipatele dorite de Basescu nu mai erau nici posibile, nici pozitive incepand din vara lui 2005, am spus, pentru prima data chiar in acest colt de pagina ca, daca el va insista, putem avea nu anticipate parlamentare, ci anticipate prezidentiale. Si iata ca ne apropiem de acest deznodamant. Cand ma refer la destructurare, ma gandesc nu la una, ci la mai multe institutii ale statului: Presedintie, Guvern, Parlament. Dar si la societatea civila.

            Respingand legea modificata a referendumului, Curtea Constitutionala a strecurat in textul deciziei ei o soparla mortala pentru presedintele Basescu. Daca Parlamentul vine cu un nou proiect de lege a referendumului prin care prevede o simetrie, in sensul ca seful statului poate fi desemnat din primul tur cu jumatate plus unu dintre cei prezenti la vot, atunci si demiterea este constitutionala si acceptata in acelasi fel. Adica exact asa cum doresc adversarii lui Basescu. Comisia de ancheta merge inainte si putem sa ne exprimam o certitudine asupra concluziilor ei. Presedintele, se va spune, a incalcat Constitutia si trebuie suspendat. Intre timp, poate fi modificata Legea referendumului. Ceea ce inseamna ca daca Opozitia doreste, ajutata fiind si de PNL, Basescu ar putea fi demis. Sau tinut intr-o suspendare nesfarsita. Innebunit de aceasta perspectiva, el face greseala dupa greseala. A ajuns sa se parasca singur pentru interventii la Parchetul General pentru diverse persoane cercetate de procurori. In timp ce fratele lui a fost descoperit ca invarte afaceri foarte profitabile cu Energy Holding, pe care de atatea ori seful statului a denuntat-o, Stolojan, fostul sau consilier prezidential, joaca in hora cu ALRO, societate favorizata tot public de catre presedinte, dar, culmea, cercetata penal de chiar procurorul sau de serviciu, Nastasiu. Caruia i-au crescut nenumarate bube in cap, cea mai grava fiind scoaterea lui Hayssam din tara. Asa cum se va afla, la intelegere cu Basescu. Si, colac peste pupaza, insetat de atata energie ieftina care ii scumpeste la punga pe cetateni, pagubind grav statul, ALRO a ajuns sa aiba atat de multi megawati incat la randul lui vinde. Spre profitul unor particulari. Bate vantul si printre consilierii de la Cotroceni. Oamenii in care Basescu mai are incredere au ajuns atat de putini, incat sunt incadrati, dupa modelul fanariot, sotul la SIE, sotia la Cotroceni. Acum, ca nu mai doreste imediat si referendum pentru uninominale, drumul demiterii lui Basescu e liber. Mai ales ca si alegerile pentru Parlamentul European se muta in toamna. Tot din motive de criza.

            Guvernul nu poate fi restructurat cu PD inauntru. Pentru ca va fi trantit de Opozitie. Nu va primi vot de incredere. Sau va primi vot de cenzura. Tariceanu este intre ciocan si nicovala. Cu un picior si jumatate afara din Victoriei. Aproape debarcat. La randul lui, Parlamentul, daca va vota in graba o lege prin care schimba sistemul de vot in Romania, s-ar putea sa dea din lac in put. Sa inlocuiasca ceva nu foarte bun cu ceva foarte rau. Si el se poate destructura. Iar societatea civila e si ea in pom. Din simplul motiv ca, divizate de presedinte, ONG-urile incep sa se incaiere. Unele erijandu-se, fara temei, in reprezentantele altora. Ca sa nu mai vorbim de batalionul intelectualilor de la Cotroceni. Care isi ridica in cap alti intelectuali. In fine, si presa a intrat intr-o stare de mare paruiala. Situatie comparabila doar cu ceea ce se intampla prin 1990. Inainte si dupa mineriade. Si mandatul lui Basescu e tot o mineriada.

Comentarii inchise

Se rupe pisica   martie 8th, 2007

 

            Extrem de abila miscarea presedintelui Traian Basescu. Nu ma refer la faptul ca a invitat partidele la Cotroceni, vezi Doamne in vederea unei consultari pentru referendumul sau cu uninominalele, pe care se grabise anterior sa-l solicite. Ci la felul in care a facut pasul inapoi. Parasind brusc terenul de lupta. Dar dupa ce l-a minat napraznic. Iar acum asteapta ca formatiunile politice sa se incaiere. Sau macar sa dezbata mai nervos tema. Astfel, seful statului isi mai cumpara timp. Un timp care il loveste in moalele capului pe premierul Tariceanu. Si poate conduce la demiterea Guvernului. Se rupe, deci, pisica!

            Diversiunea cu referendumul pentru alegeri uninominale a devenit evidenta. Pentru toata lumea. Amenintat cu suspendarea si demiterea, Traian Basescu a dorit sa schimbe agenda politica. Sa dea peste cap intreg calendarul. Sa faca in asa fel incat procedura indreptata impotriva sa sa fie compromisa. Sau macar sa treaca mai la coada in ordinea prioritatilor. Dar opinia publica a sesizat smecheria. De aici, caderea dramatica in sondaje. Iar partidele au rezistat santajului. Ba, mai mult, ele au inceput sa puna, pe buna dreptate, pe seama presedintelui perspectiva amanarii alegerilor pentru Parlamentul European. Si atunci, Basescu a dat-o la intors. A organizat, vezi Doamne, o intalnire cu reprezentanti ai societatii civile si apoi cu partidele. Consultari total inutile, de vreme ce erau luate dupa ce Basescu lasase Parlamentul cu gura cascata, anuntandu-si decizia de a uza de una dintre prerogativele prezidentiale pentru a organiza un referendum. Daca reprezentantii cam statuti ai ONG-urilor s-au bucurat ca sunt, in fine, invitati la Cotroceni si s-au bulucit acolo cu mic cu mare, partidele i-au dat cu tifla. Au fost prezente cu esalonul doi. Semn de dispret. Ei bine, si in acest moment Basescu a facut o miscare desteapta. A anuntat ca este dispus, de dragul alegerilor pentru Parlamentul European, sa renunte la referendum. Vezi Doamne, acesta nu a fost o diversiune. Ci doar expresia apetentei pentru votul uninominal. Mai mult, chiar: s-a prefacut ca ia in brate varianta propusa de principalul sau inamic, PSD. Din doua motive: sa-l mai indulceasca si sa-l mai fragezeasca pe Geoana, doar-doar renunta la suspendarea sa; sa intarate partidele unele impotriva celorlalte. Clenciul consta in aceasta a doua intentie. E clar ca principalele formatiuni politice au nu numai orgolii legate de paternitatea unei eventuale schimbari a sistemului de vot, dar si interese si viziuni diferite. In unele cazuri, diametral opuse. Intr-un fel vede uninominalele un partid mare, cum este PSD, si altfel un partid mic. Ca sa nu mai vorbim de UDMR, care nu vede deloc uninominalele. Nu le vede cu ochi buni. Ar urma o luna in care clasa politica ar trece de la dezbatere la cenaclu si de la cenaclu, poate, la paruiala. Ceea ce i-ar da vant in pupa marinarului pentru a arata cu degetul spre Parlament. Acuzator. Discreditandu-i chiar pe cei care il ameninta cu suspendarea.

            In toata aceasta nebunie in care Traian Basescu a mai intors o data cheia unei masini stricate, Guvernul Tariceanu este prins intr-o menghina. Daca nu recunoaste raspicat ca tara trece printr-o profunda criza politica si ca nu sunt posibile acum alegeri pentru Parlamentul European, atunci PSD il tranteste. Printr-o motiune de cenzura. Probabil, in saptamana ce urmeaza. Daca amana alegerile, Tariceanu tot nu a scapat. Mai trebuie sa si restructureze Guvernul. Si cum? Asa cum vrea Opozitia. Fara PD. Si, din nou, se rupe pisica.

Comentarii inchise

Proiecte la pamant   martie 2nd, 2007

 

            Acest ciclu electoral, exceptand aderarea la UE si o reala crestere economica, se caracterizeaza printr-o nemaiintalnita succesiune de proiecte politice nerealizate. Care, dintr-un motiv sau altul, au fost facute pulbere. Aceasta caracteristica este valabila in primul rand pentru institutia prezidentiala, dar nici Puterea ori Opozitia nu fac exceptie. Simpla enumerare a acestor rasunatoare esecuri este elocventa. Cat despre cauze, ele trebuie puse pe seama protagonistilor. Dar si a conjuncturilor.

            Intelegand ca a castigat alegerile din 2004, PSD se pregatea de zor, la sfarsitul acelui an, sa-si constituie un guvern. Batuse palma cu UDMR si PC. Basescu a stricat jocurile acestui partid. Definitiv. Fortand, asa cum recunoaste astazi, litera Constitutiei, a alcatuit o altfel de aritmetica politica. Din care PSD, caruia i se scadea numarul de parlamentari PC – pe atunci PUR – iesea perdant. Cu un mandat mai putin fata de Alianta DA. Astfel, a fost consumat primul proiect esuat. Constient ca noua coalitie instalata la guvernare nu dispunea, nici la Camera, nici la Senat, de o majoritate confortabila, Basescu a lansat, inca din ianuarie 2005, un alt proiect esuat. Cel al anticipatelor. Dupa ce, in vara aceluiasi an, devenise limpede ca orice amanare nu conducea decat la acelasi tip de divizare a electoratului, in ciuda insistentelor lui Basescu, PNL a refuzat sa mai crediteze ideea declansarii unei crize politice care sa conduca la anticipate. A urmat un nou esec prezidential, atunci cand Traian Basescu a intentionat sa forteze transformarea sistemului bicameral intr-unul unicameral. Pur si simplu, pentru ca nu s-a bucurat de sustinerea necesara. Nici macar din partea PD. In succesiunea marilor proiecte politice esuate trebuie plasata si ideea, tot prezidentiala, a construirii unui mare partid popular prin fuziunea dintre PNL si PD. Considerand ca struto-camila politica nu poate rezista intr-un sistem rational, liberalii au refuzat fuziunea. Astfel incat doar PD s-a transformat, peste noapte, din ratiuni de pragmatism vecin cu oportunismul politic, din partidulet socialist in partidulet popular. Si urmatorul proiect esuat a fost elaborat tot la Cotroceni. Confiscarea PNL prin schimbarea conducerii, instrumentul fiind consilierul prezidential Theodor Stolojan. Dupa ingroparea acestei sperante, a urmat alta. Ruperea PNL si crearea unui puternic partid liberal care sa-i lase fara substanta pe sustinatorii lui Tariceanu. Jucaria nu a functionat. PLD este doar o anexa PD care se poate oricand transforma intr-o piatra de moara. Acelasi Basescu a mai incercat sa obtina o demisie a lui Tariceanu, punand in acest scop in miscare intregul aparat de propaganda disponibil, plus acea parte a Justitiei care este aservita si coordonata direct de Monica Macovei. Dar liderul PNL a rezistat. Iesind chiar intarit. Urmatoarea miscare poate fi fatala. Innebunit de lantul de esecuri, Basescu incearca sa umileasca si sa culpabilizeze intreg Parlamentul. Dar prima putere in stat riposteaza, amenintandu-l cu suspendarea si demiterea. Si astfel, laboratorul politic de la Cotroceni mai oua o margea. La disperare. Si anume, un referendum pentru alegerile uninominale. Incercand, astfel, sa blocheze un alt referendum. Cel preconizat pentru demiterea presedintelui.

            Este simplu de anticipat ca referendumul pentru alegerile uninominale va esua. Pentru ca reprezinta o diversiune. Si, din acest motiv, populatia nu se va prezenta la urne. Dar celalalt proiect al demiterii presedintelui? Si el va esua, intrucat Curtea Constitutionala s-a opus noii Legi a referendumului. Ramane de vazut daca, intre atatea si atatea obiective neatinse, cel al suspendarii sine die a presedintelui va fi atins.

Comentarii inchise