Se rupe pisica   martie 8th, 2007

 

            Extrem de abila miscarea presedintelui Traian Basescu. Nu ma refer la faptul ca a invitat partidele la Cotroceni, vezi Doamne in vederea unei consultari pentru referendumul sau cu uninominalele, pe care se grabise anterior sa-l solicite. Ci la felul in care a facut pasul inapoi. Parasind brusc terenul de lupta. Dar dupa ce l-a minat napraznic. Iar acum asteapta ca formatiunile politice sa se incaiere. Sau macar sa dezbata mai nervos tema. Astfel, seful statului isi mai cumpara timp. Un timp care il loveste in moalele capului pe premierul Tariceanu. Si poate conduce la demiterea Guvernului. Se rupe, deci, pisica!

            Diversiunea cu referendumul pentru alegeri uninominale a devenit evidenta. Pentru toata lumea. Amenintat cu suspendarea si demiterea, Traian Basescu a dorit sa schimbe agenda politica. Sa dea peste cap intreg calendarul. Sa faca in asa fel incat procedura indreptata impotriva sa sa fie compromisa. Sau macar sa treaca mai la coada in ordinea prioritatilor. Dar opinia publica a sesizat smecheria. De aici, caderea dramatica in sondaje. Iar partidele au rezistat santajului. Ba, mai mult, ele au inceput sa puna, pe buna dreptate, pe seama presedintelui perspectiva amanarii alegerilor pentru Parlamentul European. Si atunci, Basescu a dat-o la intors. A organizat, vezi Doamne, o intalnire cu reprezentanti ai societatii civile si apoi cu partidele. Consultari total inutile, de vreme ce erau luate dupa ce Basescu lasase Parlamentul cu gura cascata, anuntandu-si decizia de a uza de una dintre prerogativele prezidentiale pentru a organiza un referendum. Daca reprezentantii cam statuti ai ONG-urilor s-au bucurat ca sunt, in fine, invitati la Cotroceni si s-au bulucit acolo cu mic cu mare, partidele i-au dat cu tifla. Au fost prezente cu esalonul doi. Semn de dispret. Ei bine, si in acest moment Basescu a facut o miscare desteapta. A anuntat ca este dispus, de dragul alegerilor pentru Parlamentul European, sa renunte la referendum. Vezi Doamne, acesta nu a fost o diversiune. Ci doar expresia apetentei pentru votul uninominal. Mai mult, chiar: s-a prefacut ca ia in brate varianta propusa de principalul sau inamic, PSD. Din doua motive: sa-l mai indulceasca si sa-l mai fragezeasca pe Geoana, doar-doar renunta la suspendarea sa; sa intarate partidele unele impotriva celorlalte. Clenciul consta in aceasta a doua intentie. E clar ca principalele formatiuni politice au nu numai orgolii legate de paternitatea unei eventuale schimbari a sistemului de vot, dar si interese si viziuni diferite. In unele cazuri, diametral opuse. Intr-un fel vede uninominalele un partid mare, cum este PSD, si altfel un partid mic. Ca sa nu mai vorbim de UDMR, care nu vede deloc uninominalele. Nu le vede cu ochi buni. Ar urma o luna in care clasa politica ar trece de la dezbatere la cenaclu si de la cenaclu, poate, la paruiala. Ceea ce i-ar da vant in pupa marinarului pentru a arata cu degetul spre Parlament. Acuzator. Discreditandu-i chiar pe cei care il ameninta cu suspendarea.

            In toata aceasta nebunie in care Traian Basescu a mai intors o data cheia unei masini stricate, Guvernul Tariceanu este prins intr-o menghina. Daca nu recunoaste raspicat ca tara trece printr-o profunda criza politica si ca nu sunt posibile acum alegeri pentru Parlamentul European, atunci PSD il tranteste. Printr-o motiune de cenzura. Probabil, in saptamana ce urmeaza. Daca amana alegerile, Tariceanu tot nu a scapat. Mai trebuie sa si restructureze Guvernul. Si cum? Asa cum vrea Opozitia. Fara PD. Si, din nou, se rupe pisica.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii