Demisia presedintelui   martie 23rd, 2007

 

            Ipoteza lansata de mai multi jurnalisti, cel mai cunoscut fiind Emil Hurezeanu, conform careia presedintele ar putea sa-si dea demisia pentru a castiga ulterior in alegeri, merita sa fie mai atent analizata decat am facut-o ieri. Cu atat mai mult cu cat directorul ziarului Romania Libera a revenit cu noi explicatii de natura a-i sustine scenariul. Pana la urma, ce sanse ar avea o asemenea manevra spectaculoasa?

            Emil Hurezeanu crede ca Basescu este capabil sa isi asume pierderea unei batalii, pentru a castiga razboiul. Razboiul fiind punerea la podea a adversarilor sai politici. O lovitura de forta geniala, prin care seful statului nu mai asteapta sa fie suspendat de catre un Parlament pe care nu da doi bani si, eventual, demis in urma unui referendum organizat in conditiile in care gravele acuzatii care i s-au adus vizand incalcarea Constitutiei si fapte de natura penala ar putea monopoliza agenda publica. Renuntand el insusi la mandatul prezidential, ar putea incerca, in competitia pentru un nou mandat, sa recastige intreg terenul pierdut, bazandu-se pe popularitatea de care inca se bucura. Ceea ce, trebuie sa recunoastem, daca s-ar intampla, ar reprezenta o grea lovitura pentru toti adversarii sai. Intr-un nou mandat de cinci ani, Basescu ar avea astfel, prin vot direct, o noua legitimitate, confirmarea in functie, pe care i-ar acorda-o cetatenii cu drept de vot, permitandu-i sa-si relanseze pe rand proiectele politice in care a esuat. Dar intrebarea cheie este daca, prin abandon si reinscrierea in cursa prezidentialelor, Basescu nu cumva pierde mai mult decat castiga.

            Am mai multe argumente care ma indreptatesc sa-mi exprim convingerea ca, daca Basescu ar demisiona acum, ar comite o greseala fatala. Depunandu-si demisia, si-ar spulbera ultimele sanse de a ramane in functie. Daca studiem psihologia electoratului roman, vom constata ca niciodata acesta nu i-a favorizat pe luptatorii care au iesit de buna voie din ring. Sau carora li s-a aruncat prosopul. Cetateanul nostru este mai degraba dispus sa-l sprijine pe un luptator politic pana in ultima clipa, atata timp cat acesta se ridica de la podea si incearca sa-i reziste adversarului. O reactie inversa ar fi o noutate absoluta in politica romaneasca. Pe de alta parte, adversarii politici atat de numerosi ai lui Traian Basescu nu vor fi impiedicati, printr-o eventuala demisie a acestuia, sa exploateze la maximum concluziile Comisiei parlamentare de ancheta explicand, rand pe rand, toate incalcarile Constitutiei si ale Legii penale de care, in viziunea lor, se face vinovat Basescu. Mai mult chiar, cine ii impiedica pe guvernanti ca, in perioada pana la alegerile anticipate prezidentiale, sa determine punerea lui Basescu sub ancheta penala? Este de asteptat ca, din acest punct de vedere, batalia sa fie necrutatoare, pur si simplu pentru ca inamicii lui Basescu nu-si pot permite sa piarda. Popularitatea lui Basescu, atata cat inca i-a mai ramas, este data de respectul romanilor fata de castigatorul alegerilor din 2004. Atunci, pentru el a votat circa o treime din electorat. Pana de curand, el a detinut peste jumatate din investitia de incredere a populatiei. Dar castigarea alegerilor si chiar sustinerea populara s-a datorat si, sau in primul rand, electoratului liberal, a carui tendinta actuala este sa se distanteze de Basescu. Aceeasi tendinta si in ceea ce priveste cea mai mare parte a mass-media care, in trecut, l-a creditat.

            Si, in plus, cred ca este cu neputinta ca alegeri prezidentiale in Romania sa fie castigate de o persoana care nu dispune de nici un fel de infrastructura politica. Referindu-ne la partide, doar o parte din PD il mai sustine. Basescu i-a coalizat pe toti impotriva lui. Ma indoiesc ca va intra in scenariul sustinut de Hurezeanu si, daca va intra, ma indoiesc ca va castiga.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii