Comunistul travestit   aprilie 25th, 2007

 

            O noua provocare a colegului meu care a ramas la ZIUA, Victor Roncea, ma provoaca de aceasta data chiar la un editorial. El afirma ca declicul in trecerea sa, cu arme si bagaje, de partea lui Basescu, pe care a executat-o ca jurnalist, dar si ca lider Civic Media, este raportul comunism-anticomunism. Roncea, si probabil ca el sunt multi altii, este deranjat, in mod sincer, ca la Cotroceni, dupa 17 ani de la baricada din Piata Universitatii – interval de timp in care unii jurnalisti peticiti in fund au devenit bogati, eu numarandu-ma printre acestia – au revenit oamenii lui Iliescu. Cu alte cuvinte, comunistii. In aceste conditii, cum sa nu fi de partea lui Basescu? Raspunsul meu este ca tocmai in aceste conditii nu trebuie si nu avem dreptul moral sa fim de partea lui Basescu. Sa nu inchidem ochii in fata urmatorului adevar. Intre comunisti si anticomunisti mai exista o categorie. Cred eu, mai perversa decat a comunistilor. Si anume, comunistii travestiti. Basescu este, in acest moment, cel mai notoriu caz.

            Traian Basescu a recunoscut – si asta i-a adus voturi suplimentare in ultima confruntare cu Adrian Nastase, inaintea scrutinului prezidential – ca electoratul roman este confruntat cu o situatie dramatica. Si anume, el trebuia sa aleaga la sfarsitul anului 2004 intre doi comunisti. Intre el si Nastase. Paralizat de indrazneala unei asemenea afirmatii, Nastase a ramas fara replica. Cand, de fapt, el ar fi putut demonstra pe loc ca este, in orice caz, mult mai putin comunist decat Basescu. Nastase, demonizat pentru uriase fraude si pentru institutionalizarea coruptiei la varf, gasit in cele din urma doar de Parchet si nicidecum de vreo instanta vinovat pentru achizitionarea, nu stiu procurorii cum, a catorva geamuri termopane, a detinut inainte de 1989 functii mult mai putin importante decat Basescu. Sa nu ne ascundem dupa deget. Nastase, un absolvent stralucit al Liceului Sf. Sava si un student si mai stralucit al Facultatii de Drept din Bucuresti, a devenit dascal. Si om de stiinta. In stiinta dreptului. Dupa caderea lui Ceausescu, a intrat in politica. Si a ajuns unde a ajuns, coleg de partid fiind cu Ion Iliescu. Si de altfel, in razboi cu acesta. Iar razboiul a fost de substanta. Nu pentru cateva principii, cum e razboiul dintre mine si Roncea. Iar ca premier a fost, pana una-alta, cel mai performant. Rezultatele unei guvernari se vad in cifre. Si cifrele nu mint. Vom vedea daca Tariceanu il va depasi sau nu, atunci cand i se va incheia mandatul. Dar, pana una-alta, demonizatul Nastase a fost premiant. Si, desi eu unul am fost, sunt si voi ramane pana la moarte de dreapta, sunt silit sa recunosc ca si PSD, partid socialist, deci de stanga, a fost mai performant cand a guvernat tara decat partidele si coalitiile anti-stanga.

            Sub Ceausescu, Basescu a fost un securist. Si nu unul oarecare. Dupa ce a urmat sub epoleti o scoala, tot sub epoleti a detinut, in virtutea acestei „calitati”, si functia de comandant de nava si pe cea de sef al Agentiei NAVROM la Anvers. Iar dupa, a facut cariera in FSN si in urmasul comunist al acestei organizatii. S-a opus restituirii caselor nationalizate. Cu mana sus in Parlament. Si autostrazilor. S-a opus reformei. A initiat o mascarada de condamnare a comunismului. Si de dosariada politica si penala. Si, prietene Roncea, a fost dusmanul nostru din Piata Universitatii in 1990. Bastoanele pe care le-ai luat in cap sunt si de la Basescu. Nu uita! Nu idealiza acest personaj anti-sistem si nu-i demoniza pe ceilalti in raport cu el.

 

            P.S. Daca Roncea se simte in stare sa demonstreze ca Basescu este anticomunist autentic, ii ofer spatiu egal cu al meu in pagina de garda a Ziarului ZIUA. La fel, in situatia in care poate demonstra ca un jurnalist peticit in fund este superior unuia nepeticit

Comentarii inchise

Iubit, demis   aprilie 24th, 2007

 

            Cazul Roncea versus Sorin Rosca Stanescu, pe care il ofer spre provocare publica in editia de astazi, m-a obligat la o asociere de idei din care a rezultat titlul de mai sus. Fac, asadar, afirmatia – pe care ma voi stradui sa o si argumentez – ca, peste o luna, chiar si simpatizantii lui Traian Basescu ar trebui sa voteze impotriva lui. Pentru demitere. Si asta dintr-un singur motiv. Ca numai astfel circul ar fi cat de cat oprit. Reintoarcerea eventuala a lui „Basescu 5 minute” la Cotroceni ar aduce acestei tari, fara doar si poate, prejudicii uriase. Si absolut nici un castig.

            Sa admitem ca Traian Basescu si partizanii acestuia din PD, PLD si o parte a societatii civile au dreptate. Merg pana acolo incat, de dragul acestei demonstratii, sunt gata sa inghit si idiotenia ca Parlamentul ar fi nelegitim, in timp ce el e legitim, precum si gogorita ca Basescu si ai lui sunt dati la o parte pentru a lasa loc coruptilor, mafiotilor, grupurilor nelegitime de interese, borfasilor care vor sa fure in liniste. O secunda macar, tot de dragul demonstratiei, voi lasa sa imi explodeze in cap si ultima bomba. Cea aruncata pe piata de Civic Media, cu fitilul aprins de colegul si prietenul meu, Victor Roncea. Si anume ca toata miscarea de suspendare-demitere a presedintelui e profund anti-Washington si la fel de profund pro-Moscova. Ei bine, daca toate cele de mai sus ar fi adevarate, atunci haideti sa ne imaginam ca mergem toti la referendum in data de 19 ale lunii viitoare si, constienti ca trebuie sa luptam impotriva raului si sa ne plasam de partea binelui, vom vota pentru Basescu. Ce va rezulta? El se intoarce bine-mersi la Cotroceni, in biroul in care Vacaroiu nu a dorit sa se aseze, pentru a nu fi bantuit de stafii blonde si nicidecum in biroul in care sta Vacaroiu, pentru ca nici Basescu nu doreste sa stea in parfum de carpa kaghebista. Mai ales daca el este atat de pro-Washington si atat de anti-Moscova, cum crede Civic Media. Ca sa inchei paranteza, tot trebuie sa spun ca biroul, astazi sigilat, a fost cel ales de Ceausescu pentru el insusi. Si daca „Basescu 5 minute” se intoarce la Cotroceni, ce face? Desurubeaza un Chivas, isi tranteste in stacana continutul peste, invariabil, trei cuburi de gheata, ia telecomanda si incepe sa suduie. La Guvern, e acelasi Guvern. Si nu-l poate schimba, ca ar fi anti-constitutional. Si nici putere nu prea are. La Parlament, dracia-dracului, e acelasi Parlament. Cel nelegitim. Si pus pe rele. Ticalosit. In clasa politica, situatia e cum a lasat-o. De-o parte fetii-frumosi, dar cam putini, de la PD si PLD, de cealalta parte numeroasele capete de balaur ale adversarilor sai. Sa innebunesti, nu alta! Si sa ataci al doilea „Chivas trei cuburi de gheata”. Dupa care, hop la talk-show-uri ori briefinguri pentru a sudui oficial. Ceilalti, fireste, raspund. Este superb. Balamucul continua. Pana in 2009. Cand ar urma sa aiba loc alegeri prezidentiale. Si daca, prin absurd, ii iese si un al doilea mandat, pana in 2014. Cand zice Vosganian ca trecem la euro. Dar cu „Basescu 5 minute” nu mai trecem.

            Eu unul, daca as fi si de aceasta data la fel de tampit cum am mai fost, adica fan Basescu, as vota fara ezitare pentru demiterea lui. In primul rand, fiindca altfel as alege raul cel mai mare adus Romaniei. Si un rau mai mare decat escaladarea balamucului politic nici nu poate fi identificat. Si in al doilea rand, pentru ca i-as face rau si idolului meu, care ar putea sfarsi, asa cum a apucat-o, in coma etilica.

Comentarii inchise

Contrareferendum   aprilie 23rd, 2007

 

            Vom asista zilele urmatoare nu numai la o lupta politica, in care liderii isi vor utiliza intreg armamentul din dotare, inclusiv cel interzis de legile razboiului politic, ci si la o disputa legata chiar de referendum. Exista, de acum, opinii ale unor oameni politici si specialisti in Drept constitutional, conform carora referendumul trebuie finalizat in mod obligatoriu si acest lucru nu este posibil decat atunci cand cel putin jumatate plus unu dintre cetateni se prezinta la vot. Exista tot atatea opinii emise de oameni politici, la fel de proeminenti, si de specialisti in Drept constitutional, la fel de competenti, care sustin contrariul. Si anume, ca daca referendumul nu este valabil, „Basescu 5 minute” se poate intoarce la Cotroceni. Pentru ca tambalaul sa fie reluat, ajungandu-se, probabil, intr-o buna zi, la o noua suspendare. De ce a aparut aceasta tema si cum ar putea fi solutionata disputa?

            Sociologii si analistii politici sustin ca este greu de presupus ca se vor prezenta la urne, pentru a raspunde fie da pentru demitere, fie nu, un numar suficient de mare de cetateni. Legea prevede, fara echivoc, ca un referendum nu este valabil daca vin mai putin de jumatate plus unu din totalul votantilor. Intr-o tara marcata, in mod pronuntat, de absenteism si din care lipsesc circa trei milioane de votanti, cei care sunt plecati in strainatate, sigur ca Legea referendumului ar trebui modificata. Dar pana in prezent, Curtea Constitutionala nu a acceptat nici unul dintre amendamentele facute in acest scop. Va mai fi un prilej, in data de 3 mai. Daca si acela va fi ratat, probabil, vom fi singura democratie atat de schioapa, incat ducerea pana la capat a unui referendum devine imposibila. In paranteza fie spus, escaladarea crizei politice la care asistam in ultima vreme, nenumaratele intrebari dramatice la care Constitutia nu raspunde, obligandu-i la cazne grele pe judecatorii Curtii Constitutionale, ne demonstreaza ca avem nevoie de o noua lege fundamentala. Labilitatea actualei Constitutii e demonstrata nu cand nu exista conflicte intre institutiile statului, ci tocmai atunci cand ele apar.

            Partizanii optiunii pentru repetarea unui referendum au argumentul ca, atata vreme cat soarta presedintelui nu poate fi decisa decat prin aceasta procedura, ea trebuie finalizata. Probabil, printr-o campanie fara precedent si de lunga durata, de natura sa-i scoata pe oameni din case. Pentru ca cetatenii nu pot fi adusi cu arcanul in fata urnelor. Ceilalti, care sustin contrariul, se bazeaza pe ideea ca, daca cetatenii nu vin, inseamna ca ei nu sunt interesati de propunerea a doua treimi din Parlament, de demitere a presedintelui. Si, fiindca populatia a dat cu tifla forumului legislativ, presedintele se poate intoarce bine-mersi la munca. In cinci minute.

            Imi imaginez ce se poate intampla daca Parlamentul ori Curtea Constitutionala nu gasesc, timp de o luna, nici o solutie prin care sa se poata da un raspuns cat de cat constitutional acestei dileme. Dupa referendum, ne-am afla aproape intr-un razboi civil. In timp ce partizanii lui Basescu l-ar lua pe sus pentru a-l duce la Cotroceni, ceilalti ar face tot posibilul pentru a-i tranti, in nas, usa institutiei prezidentiale. Pentru a evita o asemenea situatie, in ceasul al doisprezecelea, cand va fi periculos de tarziu sa se gaseasca o solutie sub teribila presiune a starii emotionale care se va instala atunci, nu exista decat o singura formula: intrunirea imediata a plenului Parlamentului, care ramane cea mai importanta institutie a democratiei, dezbaterea acestei teme si identificarea cheii prin care grava dilema poate fi rezolvata. Situatie care ar urma sa fie constatata de Curtea Constitutionala, cat mai repede, chiar daca judecatorii vor fi obligati sa lucreze peste program. Astfel, criza „Basescu 5 minute” ar putea sa aiba si un rezultat pozitiv. Deci, referendum, pur si simplu, sau contrareferendum?

Comentarii inchise

Dezonoarea   aprilie 21st, 2007

 

            Singura solutie pentru ca imaginea lui Basescu sa nu fie definitiv terfelita era ca el sa ramana consecvent cuvantului dat. Iar aceasta inseamna demisie. Si sa se intoarca, asa cum a spus, la popor, provocandu-i pe adversarii sai politici la lupta dreapta prin prezidentiale anticipate. Procedand altfel, el si-a adus singur o mare dezonoare. Dar dincolo de aceasta dimensiune de natura morala, cred, fara a avea nicidecum intentia de a-i intinde o cursa psihologica, ca Basescu intrand in scenariul alegerilor anticipate ar fi avut o sansa mai mare de a se intoarce la Cotroceni, decat ramanand suspendat si asteptand un referendum. Este teza pe care incerc s-o dezvolt acum.

            Pana ieri, din nou la o ora de maxima audienta, cand Basescu a binevoit sa se aseze pe sticla televizoarelor, opinia publica interna si externa isi mai punea intrebarea daca Basescu va demisiona sau nu. Primul prilej de a demisiona pe care l-a ratat a fost inainte de investirea Guvernului Tariceanu 2. Atunci Basescu ar fi avut posibilitatea sa arunce manusa, sa-si expuna argumentele conform carora Guvernul ar fi ilegitim si sa spuna ca nu poate sa-l valideze. Si, pentru a nu crea o criza politica de mari proportii, prin generarea unui conflict institutional, demisioneaza. Lasandu-i lui Vacaroiu rusinea de a valida acest Guvern. Cu aceeasi ocazie, Basescu isi putea anunta intentia de a candida dupa trei luni. Castigul sub aspect moral, psihologic si electoral ar fi fost urias. Intr-un cuvant, el ar fi semnalizat ca este cu adevarat un om puternic. Si un mare caracter. Sansa a fost ratata. Apoi, acelasi Basescu s-a transformat in Münhausen. A promis solemn, intr-o declaratie oficiala, lipsita de orice echivoc, faptul ca, in cel mult cinci minute dupa ce Parlamentul va vota suspendarea sa, demisioneaza. Si nu a demisionat in cel mult cinci minute. Si nici in ziua urmatoare. Dimpotriva, s-a cramponat de scaun. Dovada ca e asa a scris-o cu manuta lui. A facut contestatie la Curtea Constitutionala. Iar Curtea Constitutionala i-a dat cu tifla. Contestatia a fost respinsa. Mai mult, Curtea a constatat ca au fost indeplinite toate conditiile legale in procedura sa de suspendare. Deci Parlamentul a lucrat in spiritul si in litera Constitutiei. Din acest moment, contestarea deciziei Parlamentului privind suspendarea devine o pura imbecilitate. Cel putin, sub aspect legal. Si nici dupa scurgerea a cel mult cinci minute de la anuntul oficial al Curtii Constitutionale, Basescu nu a demisionat. Dupa ce, culmea nerusinarii, in Piata Universitatii, in care un comunist si un securist nu aveau ce cauta sub un steag gaurit, sub care un sef de stat al Romaniei din nou nu avea ce cauta, Basescu a reiterat promisiunea ca va intra intr-o cursa electorala prezidentiala, luptandu-se cu adversarii sai. Ceea ce nu s-ar fi putut intampla decat prin demisie.

            Suspendat, Basescu e ca si mort. Prin demisie inca s-ar mai fi putut relansa in cursa. Pentru ca numai intr-o campanie prezidentiala anticipata el ar fi putut sa-si valorifice calitatile de comunicator. Numai astfel s-ar fi putut adresa populatiei, in mod insistent si la ora de varf, fara a incalca legile. Din concediul suspendarii nu ar putea-o face decat ilegitim. Mai ales in conditiile suspendarii, ar putea deveni perpetua. Iata de ce ar fi fost preferabila demisia. Dar dezonorarea sa este un fapt consumat.

            Mare dreptate a avut un oficial de la Bruxelles, care i-a recomandat ieri lui Basescu urmatoarele: „cand ai cazut in groapa, nu mai incerca sa scoti pamant”.

Comentarii inchise

Pariul meu a fost castigat   aprilie 20th, 2007

 

            Traian Basescu a fost invins de o majoritate zdrobitoare. Practic, pe langa voturile deputatilor si senatorilor PD si PLD, in favoarea presedintelui suspendat nu s-au manifestat decat sapte parlamentari. Ce inseamna acest scor? Desigur, contra ramanerii in functie a lui Basescu putem spune ca au votat parlamentarii PSD, PRM, PNL, UDMR, PC si majoritatea covarsitoare a independentilor si a grupului altor minoritati nationale decat UDMR. Pe cat de zdrobitoare este infrangerea, pe atat de umilitoare pentru cel care, cu o zi inainte, isi anunta ferm decizia ca, in eventualitatea suspendarii sale, va demisiona in urmatoarele cinci minute. Dar si pentru multi dintre partizanii sai, care la talk-show-uri afirmau, afisand o mare siguranta, ca, la aflarea intentiei lui Basescu de a demisiona, declansand astfel, in trei luni, prezidentiale anticipate, partidele adversare au intrat in mare deruta. Nici macar ultimul cantec de lebada al lui Basescu, care sugera mari probleme pentru Romania generate de eliminarea sa, nu a impresionat un Parlament decis sa-l arunce peste bord pe cel identificat cu un real pericol pentru democratie. S-a mai consumat si o alta teribila amenintare. Si anume ca ar fi intervenit o ruptura atat de crunta intre popor si Parlament, ca urmare a conflictului acestei institutii cu legitimul presedinte, incat poporul se va revolta. Acel popor la care Basescu spune ca se va intoarce. Iata ca poporul nu s-a revoltat. La mitingul „spontan” organizat cu mari eforturi de catre PD si PLD au venit mai putini cetateni decat cei care au fost prezenti in Piata Universitatii cu prilejul victoriilor, e adevarat, cam putine, ale echipelor noastre de fotbal. De fapt, ceea ce este cu adevarat straniu, e ca numarul membrilor bucuresteni ai celor doua partide este mai mare decat cel al participantilor la mitingul de ieri. Deci pana si posesorii de carnete, platitori de cotizatie, au stat acasa. Desi nu ar trebui uitata iresponsabilitatea gestului presedintelui suspendat de a anunta, inca de la pranz, ca la ora 18,00, ora de maxim trafic, Basescu va fi prezent la kilomentrul 0, in cea mai aglomerata intersectie a Capitalei. S-a pus capat, astfel, unui capitol trist al istoriei noastre recente. Dar ce urmeaza? Daca Basescu se tine de cuvant, chiar cu mare intarziere, si demisioneaza, vom avea alegeri prezidentiale peste trei luni. Nimic nu-l poate opri pe acest individ, care si-a permis sa incalce atat de des si de brutal Constitutia si regulile de conduita in viata politica, sa intre in campanie electorala inainte ca aceasta sa fi fost declansata. Dar oare nu a facut-o deja la televiziune, in pietele catorva localitati si prin lacasele de cult? Prin urmare, contracandidatii sai vor porni in cursa cu un evident handicap. Si totusi nu Basescu va castiga, ci un altul. Si abia atunci vom avea o relativa liniste. Daca, dimpotriva, Basescu accepta si asumarea rusinii de a-si incalca angajamentul public si de a nu demisiona, atunci faimoasa „intoarcere la popor” – expresie in care el recunoaste implicit indepartarea sa de cetateni – va avea loc peste o luna, odata cu organizarea referendumului in vederea demiterii lui.

            Pana cand vom sti in ce scenariu intra Romania, ne vom delecta urmarind reactiile internationale. Care, asa cum este si firesc, semnaleaza pericolele crizei politice de la Bucuresti. Declansate de un om. Despre care, cu totala iresponsabilitate, partizanii sai isi mai permit sa sustina ca este cea mai legitima persoana. Daca nu cumva singura. Pentru ca a venit la putere cu votul a ceva mai mult de un sfert dintre cetatenii care au dreptul de a alege. Iata ca aceasta legitimitate a fost pierduta prin nesabuinta. In timp ce Parlamentul „nelegitim” a invins. Parlamentul cu care Basescu a intrat in conflict si care, tot la alegeri, a beneficiat de mai multe voturi decat acesta. Si care ieri a demonstrat nu numai ca este cea mai importanta institutie democratica, ci si ca stie sa-si asume raspunderea unor decizii de o importanta cardinala.

Comentarii inchise

Pariul meu   aprilie 19th, 2007

 

            Astazi se decide soarta presedintelui. Daca va fi suspendat, in cinci minute el isi va da demisia. La trei luni de la publicarea suspendarii in Monitorul Oficial, vor avea loc alegeri prezidentiale anticipate. Intre timp, seful Senatului va fi presedinte interimar si va fi silit sa inlocuiasca intreaga echipa de la Cotroceni. Este de presupus ca alegerile se vor consuma in doua runde. Abia dupa aceea vom cunoaste numele sefului statului pentru viitorii cinci ani. Sau, Doamne fereste, pentru mai putin, daca din nou ne vom confrunta cu o criza politica de mari proportii. Astazi sunt obligat fata de cititori, dupa ce le-am servit atatea si atatea scenarii politice, sa am curajul unui pariu definitiv cu acestia. Sunt primul analist care a anuntat ca nu vom avea anticipate parlamentare, dar ca s-ar putea sa avem anticipate prezidentiale. Am si sustinut, de asemenea, teza conform careia, din momentul in care Basescu a intrat in conflict cu cea mai importanta institutie democratica, Parlamentul Romaniei, suspendarea sa era, mai devreme sau mai tarziu, inevitabila. Mai mult, am creditat aceasta ipoteza, prognozand, cu niciun fel de marja de eroare, intervalul de timp in care urma sa se produca. In urma cu mai bine de o luna, am anuntat intervalul 7-19 aprilie. Si iata ca astazi este 19 aprilie. In timp ce multi alti analisti si-au exprimat indoielile in privinta suspendarii, eu am crezut ca sunt intrunite toate conditiile pentru ca deputatii si senatorii sa-i refuze lui Basescu dreptul de a mai sta in fruntea statului. O paranteza: Parlamentul este si mai legitim decat presedintele, pentru ca, in ansamblul lui, a beneficiat de mai multe voturi ale populatiei. Iar presedintele legitim ales nu este legitim pentru totdeauna. Si in orice conditii. Daca se urca pe pereti, devine ilegimi. Si s-a urcat. In fine, in acest ziar, si nu in altul, a fost pentru prima data lansata ipoteza demisiei presedintelui. Si iata ca exista toate premisele ca acest fapt fara precedent sa se intample. Fiindca astazi este ultima zi cand pot incheia marile pariuri cu cititorii ziarului ZIUA, o voi face cu indrazneala. Sper, si cu intelepciune.

            Intrucat, incepand din a doua parte a anului precedent si pana recent, intr-o forma sau alta, Parlamentul Romaniei a mai avut ocazia sa-si precizeze pozitia in raport cu presedintele ori cu optiunile acestuia, pentru mine este clar ca circa doua treimi dintre reprezentantii forumului legislativ au devenit anti-Basescu. Motivele sunt diverse. Dar rezultatul este acelasi. Ceea ce ma indreptateste sa cred ca nu va fi nici un fel de problema ca suspendarea sa sa fie votata de catre jumatate plus unu dintre parlamentari. Cu bilele la vedere sau nu. Daca nici unul dintre reprezentantii PSD, PRM si PC nu defecteaza, asa cum spera partizanii lui Basescu, atunci nu ar mai fi necesare decat opt voturi pentru ca seful statului sa fie suspendat. Primul pariu pe care il pun este ca vor fi mult mai multe voturi pentru suspendare decat este necesar. M-am contrazis cu mai multi analisti atunci cand am pus in discutie continutul interviului care sugera ca Basescu isi va da demisia. Eu am pledat pentru demisie. Ultima sa interventie m-a confirmat. Dupa demisia lui Basescu, urmeaza alegerile. Al doilea pariu pe care il pun este ca Basescu, daca va candida – ceva imi spune ca nu – nu va castiga. Si, in fine, mai pun pariul ca viitorul presedinte al Romaniei nu va fi „jucator” si nici nu va avea aceasta pretentie. Alegerile prezidentiale anticipate vor fi castigate, insa, abia in turul doi. Indiferent de candidat. Si se vor caracteriza printr-un mare absenteism. Viitorul sef de stat va fi nu un „libero”, ci reprezentantul unuia dintre cele mai importante partide. Sau al unei coalitii formale sau informale care se va constitui cu acest prilej. Deci adio, Traiane!

Comentarii inchise

Portret de presedinte   aprilie 18th, 2007

 

            Pana la sfarsitul anului 2004, Romania a avut doi presedinti, Iliescu si Constantinescu, extrem de diferiti intre ei, dar ambii plasati la polul opus asa-numitului „presedinte-jucator”. Primul a fost un candidat al stangii, provenit din nomenclatura comunista si a facut eforturi considerabile pentru a-si asuma reflexele si practicile democratice. Desi engleza sa este de balta, ca de altfel si franceza, Iliescu, usor marginalizat in marele club al sefilor de state, a facut totusi o figura acceptabila, sub aspectul comportamentului. Cel de-al doilea, Emil Constantinescu, intelectual pur-sange, manierat, elegant, reprezentant al dreptei politice, a actionat in litera si spiritul Constitutiei, iar ceea ce i s-a reprosat este legat doar de anumite ezitari in reformarea atat de mult asteptata a societatii romanesti. Si, in primul rand, a serviciilor secrete care, de altfel, l-au si infundat. I s-au pus in carca toate aiurelile de care vinovata a fost CDR. Venit pe lume odata cu Traian Basescu, mitul „presedintelui-jucator” s-a transformat in strigoi, prin agresivitate, proasta crestere si incalcarea regulilor democratice de conduita. Poate rezista, in timp, un asemenea model? Cand Basescu a castigat prima si a doua oara Primaria Generala a Capitalei, opinia publica, in special simpatizantii sai, mai numerosi decat nesimpatizantii, a avut certitudinea ca se afla in prezenta unui mare luptator. A unui personaj capabil sa mute muntii. A unui adevarat barbat de stat in stare sa-si asume, cu orice risc, schimbarile rapide de care avea nevoie societatea – in speta, Bucurestiul – pentru a accede la inalta civilizatie europeana. Dezastrul mandatului de la primarie a fost pus de catre simpatizanti pe seama boicotului PSD, aflat la guvernare si care domina atat primariile de sector, cat si Consiliul General. Prea putini au observat ca blocajul creat si vesnica stare conflictuala, care practic au paralizat Bucurestiul, inghetand toate proiectele importante, erau generate de Basescu. In timp ce mitul politicianului jucator se instala in constiinta publica, PSD isi eroda, la guvernare fiind, credibilitatea. La fel ca si Emil Constantinescu, Traian Basescu a obtinut un mandat prezidential pe valul sperantei unei importante parti a populatiei, adepta a unei politici de dreapta si aflata in crestere prin trecerea unor nehotarati din asa-numita Romanie tacuta de partea Aliantei DA. Iar cresterea s-a accentuat si mai mult dupa victoria la prezidentiale, de vreme ce Basescu a castigat cu voturile a circa 30 la suta din electorat, dar apoi in sondaje atinsese 80 la suta. In timp ce, vesnic agitat, se rafuia pe toate fronturile posibile cu adversarii reali sau imaginari, mitul „presedintelui-jucator” se consolida. Declinul a venit abia recent. Desi sunt inca multi cetateni care isi imagineaza ca, intr-un stat democratic, european, un presedinte poate taia si spanzura in dispret fata de importanta institutie a Parlamentului, fata de partidele politice si alte instrumente ale democratiei. Dar a miza pe acestia, propunand contracandidati gen Basescu, ar fi o teribila capcana.

            Viitorul apartine altui model de presedinte. Echilibrat, cult, bine educat, experimentat in contacte la nivel inalt. Nejucator. Dar bun mediator. Arbitru al crizelor. Pentru a fi ales de un electorat caruia i s-a facut lehamite de conflicte si crize, nu este necesar sa se dea popular. Sau smecher de cartier. Un partid puternic sau o coalitie de partide trebuie sa nominalizeze nu un Basescu 2, ci chiar opusul sau. Si asta chiar incepand de maine, cand putem asista la suspendare si demisie.

Comentarii inchise

Alt presedinte   aprilie 17th, 2007

 

            Am incercat, utilizand logica bataliilor electorale, astfel cum se desfasoara ele intr-o democratie, sa explic de ce lideri ai unor partide mici nu au cum sa castige alegerile prezidentiale. I-am exclus din aceasta perspectiva pe doi dintre prezumtivii candidati, pe Traian Basescu si Gigi Becali. Exista insa si un alt tip de constructie, care poate conduce la acelasi rezultat. Nu ar fi deloc de mirare ca romanii sa se fi saturat pana peste cap de lideri conflictuali. Cat timp si-a indeplinit mandatul de presedinte al Romaniei, Basescu a fost, in mod cert, un asemenea prototip. Declaratiile, deseori belicoase, ale lui Becali il asaza si pe el in aceasta categorie. Daca analizam perspectiva, e adevarat, inca ipotetica, a prezidentialelor anticipate, atunci va trebui sa raspundem la intrebarea ce fel de presedinte ar prefera romanii sa aiba peste trei luni. Intrucat nu-mi subestimez compatriotii, banuiesc ca ei au inteles cat de periculos este, pentru prezentul si viitorul tarii, pentru stabilitatea politica si cresterea economica, un sef de stat creator de crize. Presupun ca la alegeri vom avea dovada ca romanilor li s-a facut lehamite de personaje ca Traian Basescu. Daca este adevarat, atunci electoratul va prefera antipodul. Respectiv, un lider care sa se miste in limita stricta a prevederilor constitutionale, indeplinindu-si principala sa menire, aceea de mediator, de arbitru al unor viitoare tensiuni existente intre partide ori institutii ale statului. In baza aceleiasi supozitii – lehamitea fata de Basescu – imi imaginez ca cetatenii vor respinge si alte trasaturi pe care le-au identificat la actualul presedinte. Cum ar fi mitocania. Grobianismul. Lipsa de cultura. Tendinta catre mistocareala. Ne-am distrat atunci cand l-am vazut pe Basescu batand podeaua in ritm de geamparale, in compania unor florarese pitoresti si in aburi de mititei. Ne-am distrat si cand l-am vazut plecand, spre zori, afumat la volanul unei masini si salutandu-i smechereste pe cameramani. Sau cand a luat cu asalt locurile de cult religios, pentru a tine discursuri politice. Sau cand, in ceas de seara, intervenea in talk-show-uri, utilizand expresii dintre cele mai colorate. Ne-au amuzat si engleza de balta a presedintelui si poate si gesturile nepermis de amicale facute in prezenta altor sefi de state. Dar poate cand au inteles ca nu de asemenea reprezentare interna si externa au nevoie, romanii nu s-au mai amuzat.

            Daca am dreptate, atunci ceea ce vor cauta romanii va fi opusul lui Basescu. Partidul care va sti sa ofere un candidat echilibrat, cu tinuta si imagine de lider european, va avea castig de cauza.

            Ceea ce nu inseamna ca ar putea fi eludate conditiile la care ma refeream in editia de ieri. Si care sunt circumscrise ideii ca alegerile prezidentiale nu pot fi castigate decat de catre cel mai puternic partid sau de catre cea mai puternica grupare de partide. Nu vreau sa las impresia unei contradictii in termeni acum, cand ma pregatesc sa vin cu exemplul lui Mugur Isarescu. Am certitudinea ca Isarescu ar fi fost, in anul 2000, cea mai buna optiune pe care o puteau avea romanii pentru functia de presedinte. Acelasi Isarescu se conformeaza astazi intrutotul imaginii despre ceea ce inseamna un sef al statului pentru romanii care refuza modelul Basescu. Dar, la fel cum in 2000 Isarescu nu a avut nici o sansa, pentru ca partidele care il sustineau erau in cadere libera, nici astazi, daca el ar candida, nu ar avea vreo sansa, decat daca in spatele lui s-ar alinia – ipoteza improbabila – o coalitie de partide. Pentru a avea certitudinea unui contracandidat victorios la anuntata intentie a lui Basescu de a ataca un nou mandat, mai multe partide ar trebui sa cada la intelegere in turul doi si fiecare dintre ele cred ca ar proceda intelept daca ar cauta candidati la polul opus tipologiei tandemului Basescu-Becali.

Comentarii inchise

Cvadrupla greseala   aprilie 16th, 2007

 

            Indiferent care sunt planurile sale reale, Traian Basescu a facut o grava greseala atunci cand a investit Guvernul Tariceanu 2. In primul rand, in calitate de sef al statului, a creat o situatie fara precedent, care il poate costa capul. Este singurul caz in care un presedinte european afirma despre propriul guvern ca este ilegitim. Il scoate, asadar, in afara legii. Astfel incat, orice act savarsit de noul Executiv, intern sau extern, ar putea fi, conform lui Basescu, anulat. Daca presedintele Romaniei ar fi luat in serios si nu marginalizat, cum este in prezent, atunci rezultatul ar fi totala decredibilizare a Guvernului Romaniei. Nici guvernele lumii, nici investitorii nu ar mai putea accepta sa devina parteneri intr-o afecere sau alta, politica, economica ori militara, ai tarii noastre. A doua greseala a lui Traian Basescu este de natura tactica si decurge din prima. Daca el a considerat ca acest guvern nu este legitim, a ratat extraordinara sansa de a-i da cu tifla fara a incalca regulile de tip european. Pur si simplu, anuntand ilegitimitatea Guvernului dar refuzand sa declanseze o noua criza de mari proportii, Traian Basescu ar fi putut sa declare ca isi da demisia. Retragandu-se de la Presedintie demn, inainte de a fi suspendat. Si obligandu-l pe Vacaroiu, ca presedinte interimar, sa fie cel care valideazGuvernul caruia i-a lipit eticheta de ilegitim. Procedand astfel, el ar fi dobandit nu numai un ascendent moral, ci si un imens avantaj electoral. Per a contrario, Basescu si-a creat, printr-o dubla greseala, un handicap intr-o cursa prezidentiala in care, desi pleaca plasat pe primul loc, nu se stie pe ce loc va ajunge la finish. Dar cum poate fi finalul daca marti vom avea o suspendare urmata de demisie.

            Afirmam, in editia de sambata, ca argumentele pe care le utilizez pentru a face o prognoza imi creeaza convingerea ca, daca vom avea, asa cum se preconizeaza, anticipate prezidentiale, ele nu vor fi castigate nici de catre Traian Basescu si nici de catre Gigi Becali, in ciuda faptului ca, in sondaje, in acest moment, cei doi conduc detasat. Si chiar daca intre ei exista un pact, asa cum sugereaza destul de clar declaratia liderului PNG, conform careia el va candida, dar nu-l va ataca pe principalul sau rival sub aspectul punctajului electoral, care este Traian Basescu. Nu mai insist asupra argumentului ca in nici un stat democratic, in istorie, nu a putut castiga, in conditii legale, vreun candidat care nu s-a bucurat de sustinerea celui mai important partid politic ori a celei mai importante grupari de partide. Nici in Romania, pana acum, lucrurile nu s-au petrecut altfel. Nu cred in exceptii de la aceasta regula. Prin intreaga sa politica, Traian Basescu a reusit sa-i transforme in dusmani pe toti ceilalti parteneri politici, cu exceptia PD, PLD si, hai sa presupunem, PNG. Consecinta este usor de anticipat. Indiferent de ceea ce s-ar intampla in primul tur, in cel de-al doilea se va juca dupa principiul toti contra unul. In 2004, Basescu a castigat pe fondul divizarii societatii intre PSD si Alianta DA si a cresterii firesti, fiindca era in opozitie, a dreptei. Acum, acest fenomen nu se mai poate repeta. Basescu este un lider expirat, iar PD, pentru moment, e incapabil sa se regrupeze politic. Becali, desi sprijinit in sondaje de o parte insemnata a electoratului, nu prezinta, ca figura politica, cel putin pentru moment, suficienta siguranta pentru electorat, in eventualitatea in care, peste trei luni, acesta va trebui chiar sa voteze. In masura in care Basescu da semne de slabiciune, conditionandu-si demisia de suspendare, si Becali da semne de slabiciune, anuntand ca nu are curajul sa se lupte cu primul plasat. Iata o a doua dubla greseala. Asa ca, daca vor fi alegeri, alt lider va castiga. In spatele caruia, in turul doi, formal sau informal, se va forma o coalitie. Care poate fi, la nevoie, chiar coalitia anti-Basescu.

Comentarii inchise

Mitul marelui jucator   aprilie 14th, 2007

 

            La anuntul oficial al vestii ca Traian Basescu, daca va fi suspendat, va incerca sa preia initiativa oferindu-si demisia, partidele au amutit.

            Liderul PD, Radu Berceanu, a avut dreptate, afirmand ca eventuala demisie a sefului statului – anuntata de mai mult timp de autorul acestor randuri sub forma unui scenariu posibil – ii pune in incurcatura pe politicieni. Ca si cand exercitiul unei prevederi constitutionale ar prinde nepregatita clasa politica. Balbaielile adversarilor lui Basescu ar trebui descifrate. Pentru ca, in functie de ele, le putem masura forta reala. Capacitatea ofensiva, puterea de a prelua initiativa si de a-si invinge adversarul.

            In momentul in care criza politica declansata de Basescu in scopul adjudecarii intregii plaje a puterii, lupta impotriva coruptiei si grupurilor ilegitime de interse fiind un simplu pretext si, mai ales, cand acelasi Basescu a intrat in conflict deschis cu Parlamentul Romaniei, care este cea mai importanta institutie democratica, era limpede ca, intr-un fel sau altul, se va ajunge unde ne aflam azi. Comportandu-se ca un lider anti-sistem, Basescu trebuia ejectat. In mod democratic. Pentru ca numai astfel societatea se poate apara de pericolul unei autocratii sau dictaturi. Or, eliminarea democratica a lui Basescu nu putea fi facuta decat pe calea catorva articole prevazute in Constitutie. Fie prin suspendare urmata de referendum si demitere, fie acuzandu-l de inalta tradare, fie determinandu-l sa-si dea demisia. In oricare dintre variantele de mai sus, inevitabil se ajungea la anticipate prezidentiale. Pentru care, oricum, partidele trebuie sa se pregateasca. Si atunci, cum se explica ezitarea sesizata nu numai de fruntasul PD, ci si de alti analisti, intre care ma numar si eu?

            Aparent, balbaielile adversarilor lui Basescu, pe care le voi analiza acum, pot sa ne indice faptul ca proiectul suspendarii sefului statului a fost o fumigena. O manevra de tip politicianist. O modalitate prin care partidele din opozitie au incercat sa-si arate muschii. Fara a intentiona cu adevarat sa-l suspende pe Basescu. Daca este adevarat, daca PSD, PRM si PC nu au dorit altceva decat sa aiba de acum incolo un presedinte slab, tinut prizonier sub amenintarea eliminarii sale, atunci intreaga actiune este nu numai imorala sub aspect politic, ci si natanga. Pentru ca, acest personaj politic nu poate fi tinut in cusca. El poate fi tolerat ca presedinte jucator intr-o republica prezidentiala, daca asta doreste clasa politica, sau poate fi inlaturat. O cale de mijloc nu mai exista, de vreme ce conflictul generat de Basescu a devenit ireconciliabil. Primul pas inapoi l-a facut un important partid din opozitie, PRM. Nu exclud ipoteza ca unul dintre motive sa fie si faptul ca PRM este consecvent in a refuza sa sprijine un guvern din care face parte si UDMR. Intrucat Basescu este in conflict nu numai cu Parlamentul, ci si cu Guvernul, Corneliu Vadim Tudor si-a facut socoteala ca, eliminandu-l pe Basescu, il va intari implicit pe Tariceanu, aliat cu UDMR. Oricum, pasul inapoi a fost facut. Poate ca urmeaza negocieri pe aceasta tema intre celelalte partide din opozitie si PRM. Corneliu Vadim Tudor ignora, insa, o realitate. Si anume, faptul ca, aflat in fruntea unui partid destul de puternic, el insusi bucurandu-se inca de privilegiul de a avea un punctaj electoral deasupra PRM, ar putea candida la anticipatele prezidentiale cu unele sanse de succes. Si, oricum, ar obtine un avantaj cert, negociindu-si in turul doi voturile. Desi PSD, oficial, sustine ca va merge pana la capat la suspendare, etajele inferioare ale partidului au inceput sa ezite. Uitand ca ar putea castiga presedintia prin propriul candidat. Numai PC este consecvent. Iar liberalii sunt duplicitari.

            De ce nu cred in mitul victoriei lui Becali si nici in posibilitatea lui Basescu de a castiga un nou mandat voi explica luni.

Comentarii inchise

Cu sau fara Traian   aprilie 13th, 2007

 

            Partidul Democrat nu intra in disolutie, chiar daca in acest moment este plasat intr-o fundatura. El se afla intr-o situatie extrem de grea pentru ca, asa cum a fost indemnat de catre Traian Basescu, a facut tot posibilul pentru a parasi puterea. Plasandu-se in opozitie si pentru a incerca, din aceasta perspectiva, asaltul pentru viitoarele alegeri. Care nu vor fi anticipate. Acum, Partidul Democrat va fi silit sa conteste, de pe banca opozitiei, toate deciziile pe care Guvernul Tariceanu 2 le va lua, in ciuda faptului ca cele mai multe dintre acestea vor fi in concordanta cu programul pentru care PD s-a angajat, in 2004, in fata electoratului. Riscul de a-si diminua bazinul electoral este, din aceasta cauza, major. Si el se agraveaza inca, daca luam in calcul faptul ca PD a fost votat in 2004 de cetateni adepti ai socialismului, in timp ce acum partidul se declara a fi conservator. Si saritura de la stanga la dreapta ii poate fi fatala. In fine, formatiunea este izolata in plan politic, ea nemaiavand practic o colaborare decat cu un segment al fostului Partid Liberal, platformistii transformati in PLD. Greu de prevazut ca, in viitorul apropiat, PD sa poata face vreo alianta, fie ea si informala, cu altcineva. Trecutul apropiat, ca si viitorul imediat depind, in mod fatal, in exclusivitate de Traian Basescu. Si, in acelasi timp, poate fi pusa in discutie si alternativa unui PD din care acelasi Traian Basescu sa fie ejectat. Exact tema pe care o analizam azi.

            Nu intamplator, Basescu a creat o situatie limita pentru Partidul Democrat, prin impingerea lui mai intai intr-o ciudata disidenta in raport cu partenerii din coalitie, apoi intr-o nerusinata complicitate cu externalizatii PNL – azi deveniti PLD – si, in fine, intr-o totala izolare fata de celelalte componente ale clasei politice. A fost singura sansa pentru seful statului de a forta crearea unui partid cu anvergura prezidentiala. O alianta, acum posibila, cu PLD este altceva pentru Basescu si pentru opinia publica interna si externa decat un partidulet ca PD, cu o imagine devastata si cu slaba reprezentare parlamentara. O noua alianta, in care Basescu sa fie eminenta cenusie, iar apoi cap de lista, ar putea sa insemne un succes de imagine. Dar pentru ca PD, un partid de altfel extrem de pragmatic, de un pragmatism vecin cu cinismul, sa nu tradeze, sa nu intoarca armele, el trebuia deposedat de parghiile guvernarii si vulnerabilizat prin izolare politica. Exact situatia in care Basescu a adus partidul.

            Dar si o alianta cu PLD devine problematica. Se poate repeta deznodamantul dramatic al PNTCD, care nu a reusit sa intre in Parlament, pur si simplu pentru ca a mers la alegeri in alianta. Dincolo de acest risc evident, mi-e greu sa cred ca gruparea Stoica-Stolojan, care ani de zile, in timp ce PD era socialist, a sustinut teza conform careia liberalii ar putea face o politica de tip social, se vor da acum peste cap de dragul aceluiasi PD, sustinand contrariul. Si anume, ca liberalii plecati sau ejectati din PNL ar putea face politica de dreapta, conservatoare. Renuntand astfel, a doua oara, la identitatea liberala. Si nici nu cred ca vor accepta o fuziune.

            Situatia PD se va complica si mai mult, in eventualitatea in care presedintele va fi suspendat. Si inca si mai mult, in ipoteza in care, pentru a evita rusinea si a forta anticipate prezidentiale, Basescu isi va da demisia. Daca Basescu se arunca in hau, intr-o incercare disperata de a recupera ceea ce s-a straduit in ultimii ani sa piarda, este posibil ca PD, din instinct de conservare, sa nu-l mai urmeze. Un PD fara Traian Basescu va putea deveni o formatiune cu care celelalte partide politice ar putea dialoga. Si colabora. Abia atunci PNL s-ar afla intr-un real pericol.

Comentarii inchise

Mare pericol pentru PD   aprilie 12th, 2007

 

            Nu cred ca Partidul Democrat este in pragul disolutiei. Ca, mai ales in teritoriu, va fi declansat un macel, revolta celor care se vad deposedati de putere prin plecarea partidului de la guvernare fiind pe cale sa explodeze. Partidul Democrat nu se va rupe si nici nu se va desparti, pur si simplu, de Traian Basescu, acuzat pe buna dreptate de multi dintre membri pentru fundatura in care a intrat aceasta formatiune. Pe de alta parte, este limpede ca situatia PD este dintre cele mai grele. Pentru ca, acum, el se afla la o rascruce. In mod obligatoriu, trebuie sa-si schimbe fundamental discursul. Sa-si defineasca politici si strategii diferite de cele exercitate in ultimii ani. Iar daca nu o face, in timp poate sucomba. Pierzandu-si cei mai valorosi lideri in favoarea altor formatiuni si ingropandu-i pe ceilalti in derizoriu.

            Inainte de alegerile din 2004, situatia PD era relativ simpla. Era un partid in opozitie care putea sa creasca pe fondul erodarii PSD la putere si agatandu-se de o formatiune suficient de puternica, cea liberala. Condus de un singur om, Traian Basescu, care functiona ca un lider locomotiva, decizia politica, indiferent cat de importanta era, nu ridica probleme deosebite in interiorul PD. Sub aspect doctrinar, in opozitie fiind, PD alerga pe acelasi culoar socialist cu PSD, avand chiar un relativ avantaj. Facea parte ca membru cu drepturi depline din Internationala Socialista, in timp ce PSD depunea eforturi pentru a fi primit. La care, culmea, in conditiile in care nu mai exista o opozitie externa, se impotrivea chiar PD printr-o decizie nefericita si imorala, luata atunci de Basescu. De altfel, aceasta atitudine a PD a condus, in cele din urma, la marginalizarea acestui partid in Internationala Socialista. Si, poate, s-a aflat la originea unei repozitionari nefericite. Este una dintre cele mai importante explicatii ale deciziei PD din 2005, de a se transforma in partid popular. O simpla cosmetizare, de fapt, pentru ca PD nu a schimbat nici statutul, nici doctrina, nici simbolistica si nici macar imnul. Dar a fost primit cu bratele deschise de catre popularii europeni pentru ca nici UDMR, nici taranistii nu au procedat imoral, opunandu-se. Mai mult, PD, fiind la putere si oferind Europei un nou sef de stat in persoana lui Basescu, a avut culoar liber. Numai ca acum PD este in opozitie. Motiv pentru care popularii europeni, pragmatici fiind, incep sa priveasca stramb si la marimea partidului si la sinceritatea veleitatilor de dreapta. Mai precis, PD este din nou izolat extern.

            Dar drama este de natura interna. In acest moment, nu exista un culoar electoral clar definit pentru PD. Acest partid nu se mai poate bate nici cu PSD, si nici cu liberalii pentru un numar mai mare de sustinatori. Singura solutie, daca doreste sa ramana in continuare popular, este ca PD sa se incaiere cu PNG sau cu taranistii, de electoratul UDMR neputand fi vorba. In acelasi timp insa, ca partid de opozitie, PD trebuie sa se lupte cu PNL, aflat la guvernare. Iar pentru o continuitate a mesajului, va fi silit sa atace si PSD – din motivele pentru care l-a atacat si in trecut, la care se adauga faptul ca PSD e partid socialist – dar si PRM.

            Ceea ce inseamna ca PD are toate sansele sa ramana in continuare izolat pe scena politica. Sa nu poata colabora nici cu puterea, nici cu opozitia. Pe cat de singur, pe atat de mult a incercat sa-i demonizeze pe ceilalti. Sansele de a supravietui sunt minime. Asa ca trebuie luate in calcul de urgenta doua optiuni. Schimbarea conducatorilor, subiect asupra caruia voi reveni si – ori dupa caz, sau – schimbarea doctrinei prin revenirea la socialism.

Comentarii inchise

Sa fie chemati doctorii!   aprilie 11th, 2007

 

            Chiar daca Romania nu dispune de o valiza nucleara, presedintele tarii poate lua decizii, sub influenta alcoolului, care pot fi dezastruoase in raport cu interesul national.

            Nici cu ocazia Sfintelor Darbatori de Pasti populatia Romaniei nu a scapat de grotescul spectacolului politic. Oferit chiar de seful statului. De alesul neamului. Dupa ce a visat urat, Basescu si-a imaginat ca se afla in campanie electorala si a pornit hai-hui. Prin mall-uri si localitati ardelene. Doar-doar va ocupa sticla televizoarelor. O imagine penibila. Intr-un interval de doar cateva zile, in care cetatenii aveau dreptul de a sta departe de politica damboviteana. Cred ca este momentul, fiindca tot e la ordinea zilei dezbaterea asupra Legii fundamentale a statului, sa ne gandim ca, in interesul public, sa introducem o prevedere pentru linistea Romaniei. Si anume obligativitatea unui consult medical competent al fiecarui candidat prezidential. Macar de acum incolo.

            Conform legilor din Romania, un carutas care consuma alcool nu are voie sa se deplaseze pe drumurile publice. Raspunde penal daca o face. El poate intra la inchisoare la fel ca si un conducator auto cherchelit. Sau ca un pilot de aeronava cu alcool in sange. La fel se intampla si cu comandantii din marina. Cum este posibil ca o persoana aflata intr-o postura mult mai importanta decat cea a unui carutas, conducator auto ori pilot sa poata scapa acestui tip de control? Un sef al statului, indiferent cate atributii ii confera Constitutia intr-o democratie de tip parlamentar, prezidential sau semi-prezidential, in masura in care ii este afectata buna judecata pune in grav pericol siguranta statului. Si, automat, este grav afectata si siguranta cetateanului. La fel cum somnul ratiunii naste monstri, si alcoolul in sange afecteaza creierul si judecata. Orice persoana sub influenta alcoolului devine o alta persoana – vorba regretatului academician Moisil – in comparatie cu cea pe care cetatenii unei tari au inaltat-o pe soclu. Traian Basescu a fost prezentat pe toate canalele TV in diferite ipostaze in care judecata sa era afectata de consumul excesiv de alcool. Cazul cel mai flagrant si, in acelasi timp, notoriu, este cel din noaptea in care a fost sarbatorita victoria echipei Steaua, cand si-a permis sa-si conduca propriul autoturism dupa ce consumase alcool peste masura. Ca ar fi putut provoca un accident de circulatie este un scenariu, sa-i spunem, de drept comun. Caracteristic oricarui conducator auto care consuma alcool inainte de a se urca la volan. Numai ca un sef al statului are si alte atributii decat de a se deplasa de la punctul A la punctul B pe patru roti. Chiar daca Romania nu dispune de o valiza nucleara, presedintele tarii poate lua decizii, sub influenta alcoolului, care pot fi dezastruoase in raport cu interesul national.

            Din pacate, pericolul nu se opreste aici. Respectiv la consecintele directe pe care le poate avea o decizie a unui sef de stat, in speta Basescu, cu creierul scurtcircuitat de bautura. Orice medic si, pana la urma, orice persoana cu bun simt poate confirma faptul ca un om aflat mult timp sub influenta alcoolului, dependent de acesta, incepe sa fie din ce in ce mai deranjat la cap. Sau, cum spune romanul, la bibilica. Consecintele pot fi dezastruoase. Cea mai grava fiind instabilitatea psihica. Deciziile luate in aceasta stare de un presedinte al unei tari pot atrage consecinte negative pe termen lung.

            Cand ma uit la mainile lui Traian Basescu, care tremura dimineata, agatandu-se la cate o intalnire oficiala de paharul cu apa, nu pot sa-mi reprim dorinta de a insista pentru ca, de acum incolo cel putin, nici un candidat la functia prezidentiala sa nu mai poata fi validat daca nu trece de o comisie interdisciplinara de medici. Din care nu are voie sa lipseasca psihiatrul. Si cred ca o asemenea comisie ar trebui sa fie alcatuita din medici adusi din alte state europene. Pentru a nu mai lasa loc de vreo frauda.

 

            P.S. Numai un presedinte cu mintea grav afectata poate declara oficial ca Guvernul tarii pe care o reprezinta este ilegitim. O afirmatie cu consecinte extrem de grave.

Comentarii inchise

Fara drum de intors   aprilie 7th, 2007

 

            Saptamana viitoare, evenimentele politice se vor tine lant. Opinia publica interna si externa le va urmari cu respiratia taiata. Criza politica de la Bucuresti va atinge un nivel fara precedent in ultimii ani. In editorialul publicat ieri, faceam o dubla afirmatie. Si anume ca, pe de o parte, Parlamentul si clasa politica, mai putin cele doua formatiuni marioneta, PD si PLD, vor proceda la suspendarea lui Traian Basescu din functia prezidentiala. Pe de alta parte, Basescu, pentru a reusi sa supravietuiasca politic sau chiar pentru a castiga razboiul, dupa pierderea acestei batalii de etapa, isi va utiliza arsenalul represiv si de imagine. Sefii celor doua procuraturi, in coniventa cu cativa anchetatori „fidelizati”, vor arunca pe piata zeci de noi dosare politico-penale. Adversarii lui Basescu vor fi luati pe sus si adusi la tele-audieri. Populatia va vedea cum, in timp ce presedintele, care afirma ca lupta impotriva coruptiei, este suspendat din joc, acesta face din rasputeri eforturi pentru a invinge raul. Este un joc de scena care poate, efectiv, amagi populatia. Ofensiva politico-penala si de imagine a lui Basescu poate fi de succes. Mai ales in conditiile in care Curtea Constitutionala a constatat ca, desi seful statului a incalcat Constitutia, atentatele sale nu sunt suficient de grave pentru a justifica suspendarea. Vom vedea, probabil, marti ce sta scris in expunerea de motive. Dar pana una alta, Parlamentul e liber sa hotarasca suspendarea. Cu handicapul de ordin moral – dar si cu efecte politice – al avizului negativ al Curtii Constitutionale. Larga opozitie formata impotriva lui Basescu, acuzat ca ar fi destabilizat politic Romania prin generarea unor stari de criza cu tendinte de escaladare in scopul confiscarii intregii puteri, este insa pregatita si pentru o alta miscare. Naucitoare. Si, cel putin teoretic, devastatoare.

            Dupa consumarea procedurii de suspendare, este preconizata activarea articolului 96 din Constitutie. Acesta prevede ca, cu votul a cel putin doua treimi dintre parlamentari, deputatii si senatorii „pot hotari punerea sub acuzare a presedintelui Romaniei pentru inalta tradare”. Din acest moment, Basescu ar urma sa fie suspendat de drept pana la data demiterii. Sau, in situatia cea mai favorabila pentru acesta, pana cand Inalta Curte de Casatie si Justitie ar concluziona, cercetand capetele de acuzare, ca Basescu este nevinovat. Este, sa recunoastem, un asa-numit proiect limita. Ultima si cea mai eficienta solutie pentru adversarii lui Basescu de a se debarasa de acesta in mod definitiv. Pentru ca ancheta ar urma sa fie preluata de procurori care nu mai sunt aserviti tandemului Basescu-Macovei si, chiar in eventualitatea in care seful statului va fi gasit nevinovat de acuzatia de inalta tradare, cercetarea va dura suficient de mult timp pentru ca acesta sa fie considerat scos din joc. Intre timp, dosarele politico-penale vor cunoaste trasee si destine dintre cele mai ciudate. Prilej cu care persoane cu adevarat vinovate vor scapa. Cum s-a ajuns atat de departe? Intr-un fel cat se poate de simplu. Traian Basescu, atacand in stanga si-n dreapta, si-a multiplicat adversarii. Ei sunt acum pretutindeni in clasa politica, a oamenilor de afaceri, in randul administratiei, al Armatei, al serviciilor secrete si in societatea civila. Pana si Emil Constantinescu a ajuns sa aiba un limbaj comun cu Iliescu, atunci cand vine vorba de Basescu. Dar marea si adevarata problema pentru seful statului este ca nu a reusit sa convinga asupra bunelor sale intentii. Dimpotriva. Este insistent aratat cu degetul pentru coruptie. Si cu probe!

Comentarii inchise

Criza post-Paste   aprilie 6th, 2007

 

            Discursul sumbru al presedintelui Traian Basescu a impartit lumea in bogati si saraci. Primii fiind condamnati sa ispaseasca pentru prosperitatea celorlalti. In aceeasi masura, si deciziile Curtii Constitutionale anunta o acutizare a crizei de la Bucuresti. Cu alte cuvinte, s-au cam grabit, in optimismul lor, cei care au prognozat ca, odata cu desemnarea unui alt guvern, tensiunile se vor atenua. Iar institutiile statului se vor pune pe treaba, constiente fiind ca intreg balamucul ne-a costat. Probabil primul deficit bugetar din ultimii ani. Nu numai ca nu putem vorbi de o atenuare a crizei, dar eu sunt convins ca ea va fi escaladata. Poate pana la paroxism.

            Pentru a face estimarea exacta a ceea ce urmeaza, nu dispunem decat de un nefericit discurs prezidential, lansat intr-un ton amenintator, dar care devoaleaza prea putin din intentiile reale ale presedintelui. Mai avem la indemana cunoasterea profunda a personalitatii accentuate a acestuia. Si cateva informatii din interiorul serviciilor secrete, DNA si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In fine, mai putem opera cu cele trei comunicate laconice ale Curtii Constitutionale, care n-au prezentat inca, prin intermediul Monitorului Oficial, expunerea de motive. Puse insa cap la cap, si-o sa vedem cum, toate cele de mai sus se constituie in semnale de alarma care prefigureaza o confruntare de proportii nemaiintalnite intre Basescu si instrumentele sale si celelalte institutii ale statului, in primul rand, Parlamentul.

            Discursul lui Basescu seamana inspaimantator de mult cu cel rostit de Ceausescu in decembrie ’89, la intoarcerea din Iran, imediat dupa declansarea evenimentelor revolutionare de la Timisoara. Atunci lumea era impartita intre el, care isi lua martor poporul, si huliganii care urmareau distrugerea si dezmembrarea statului national. Acum, in viziunea lui Basescu, Romania se imparte intre oamenii de afaceri sustinuti de politicieni, care jecmanesc avutia nationala si poporul muncitor care, din acest motiv, nu se poate bucura de o viata mai buna. In consecinta, salvarea cetateanului ar insemna puteri sporite in mana presedintelui pentru a distruge prima tabara. Sau macar pentru a o struni. Nici Ceausescu si nici Basescu nu au indraznit sa spuna ca, prin actiunea lor subliniata de asemenea discursuri, nu au incercat altceva decat sa confiste cat mai multa putere in beneficiul propriilor grupuri ilegitime de interese. In spatele discursului basescian se ascunde insa o lunga lista neagra. Pregatita de Kovesi si Morar, cele doua instrumente aflate la dispozitia presedintelui si la carma Parchetelor. Era programata pentru luna martie. S-a reportat insa in aprilie. Sunt sute de dosare politico-penale care vor fi declansate in zilele urmatoare. Incepand chiar din saptamana de dupa Paste. Pentru a fi mai credibile in ochii opiniei publice, cateva dintre persoanele care vor face coada la DNA vor merita probabil aceasta soarta. Dar cei mai multi sunt, pur si simplu, adversarii politici ai lui Basescu. Este posibil ca, in cursul saptamanii viitoare, Curtea Constitutionala sa-si publice expunerea de motive, explicand ambiguitatea lansata ieri printr-un comunicat, conform caruia Basescu a violat Constitutia, dar nu prea mult, de vreme ce nu a lasat-o insarcinata. Si sa explice, de asemenea, cum a ajuns la constatarea ca, prin nenumirea ministrului de Externe, Basescu a creat un incident constitutional fara a fi incalcat, totusi, Legea fundamentala. In 24 de ore, Camerele reunite trebuie sa voteze suspendarea. Probabil asta se va si intampla.

            In timpul acestor proceduri constitutionale, adversarii sai politici vor face tele-coada in fata institutiilor Procuraturii, chemati de-a valma in dosare confectionate pe picior. Vezi Doamne ca „boborul” sa priceapa ca Basescu e suspendat fiindca a incercat sa puna capat coruptiei. Si nici atunci criza nu va lua sfarsit.

Comentarii inchise

 

            Alianta DA s-a sfarsit. Alegatiile unora ori altora pe aceasta tema sunt doar mofturi de natura juridica. Ori tinand de psihologia electoratului. S-a facut tandari, iar autorii acestui dezastru arata unul cu degetul spre altul. Acuzator. Pentru a salva ce mai poate fi salvat din ceea ce a fost odata revolutia portocalie. In ceea ce ma priveste, nu am nici o indoiala. Autorul moral al esecului Aliantei DA este Traian Basescu. La cateva zile dupa ce Guvernul instalat de Alianta isi anuntase programul, Basescu a solicitat alegeri anticipate. Cu alte cuvinte, atunci cand era pe creasta valului, si-a anuntat intentia de a da de pamant cu succesul din alegeri. In scopul de a forta un succes mai mare. Nu a mers. Si, pe masura ce proiectele politice ale presedintelui jucator se prabuseau, el a incercat din rasputeri sa gaseasca vinovati. Pe care sa-i puna la stalpul infamiei. Acestia au fost identificati nu atat in PSD, care deja fusese demonizat, ci mai ales in PNL. Pe care nu izbutise sa-l confiste pentru a adauga necesara carne partidului sau prezidential. In aceasta aventura iresponsabila, Basescu a antrenat din plin Partidul Democrat, semnandu-i astfel decesul sub aspectul guvernarii. Acum PD a plecat in Opozitie. Si va trebui sa-si identifice o traiectorie politica viabila. Nu e usor. Dimpotriva. Pentru ca acelasi Traian Basescu atarna ca o piatra de moara la gatul PD. L-a tras in Opozitie si urmeaza sa-l duca in neant. Acolo unde vor ajunge si platformistii, biete caricaturi liberale inscrise sub ciudata sigla de PLD. Dar ce avem dincolo de PD-ul ejectat?

            In cealalta parte a spectrului politic, raul provocat de Traian Basescu i-a proiectat pe toti ceilalti. Sunt de-a valma liberali, pesedisti, peremisti, udemeristi, parlamentari independenti, care de-abia asteapta sa-si piarda independenta in favoarea cuiva, conservatori si partide fara nici o speranta. Si cel mai mic guvern din toate timpurile Romaniei moderne. Cu doar 22 de procente sustinere parlamentara. Si redus numericeste intr-un asemenea hal, incat de atatea ori refuzatul Vosganian a ajuns acum sa cumuleze Industriile si Finantele. Un miniguvern in guvern. Dar ce urmeaza? Imediat dupa consumarea validarii acestui guvern de catre Opozitie, care a ales raul cel mai mic, va veni finala cu Traian Basescu. Nu exista absolut nici un motiv ca cineva sa incerce sa faca un pact cu seful statului. El a devenit practic inamicul numarul unu atat al celor care guverneaza, cat si al Opozitiei, cu exceptia unor crochiuri, ca sa nu le spun caricaturi de partide, care sunt PD si PLD. In mod logic, initiatorii suspendarii presedintelui se vor tine de cuvant. Au mai ramas, probabil, 15 zile. Dupa ce Basescu intra in „concediu medical”, ramane de vazut daca va fi cu prelungiri sau Opozitia va proceda abrupt la demitere prin referendum.

            Guvernul Tariceanu 1 a murit! Traiasca Guvernul Tariceanu 2! Romania trebuie administrata. Chiar sontac-sontac. Si, probabil, cu clauza de salvgardare pentru Justitie, mostenirea lasata de Monica Macovei. Despre ce inseamna un guvern ultraminoritar, vom avea timp sa invatam. Despre cum moare un presedinte jucator, am inceput deja sa aflam. Cat priveste scenariul pe care l-am prezentat in editia de ieri si care i-a amutit pe multi, revin cu precizarea ca nu am nici un fel de informatii asupra intentiilor PSD. Dar PSD poate, efectiv, dupa ce a executat prima miscare, validarea Guvernului Tariceanu 2, sa le faca pe urmatoarele patru: suspendarea presedintelui, motiune de cenzura, investirea unui nou prim-ministru si, apoi, guvern PSD. Cu sau fara alte partide in combinatie.

Comentarii inchise

O ipoteza socanta   aprilie 3rd, 2007

 

            Dar ce se va intampla apoi? Incercand sa raspund la aceasta intrebare, le voi prezenta cititorilor o ipoteza mai mult decat tulburatoare. Socanta. Foarte curand, ar fi posibil sa avem un alt Guvern decat Guvernul Tariceanu. Chiar intr-o luna.

            Din motive asupra carora nu mai are rost sa insist acum, noua formula guvernamentala, buna-rea, va fi validata de Parlament. Asadar, vom avea un nou Executiv, PNL-UDMR. Cu o foarte slaba sustinere. Doar 20 si ceva la suta dintre senatori si deputati fac parte din cele doua partide. Cu acest prilej, fac o corectura. In editorialul de ieri vorbeam in mod eronat, dintr-o greseala de calcul, de un procent de peste 30 la suta. Pentru a supravietui, noul Guvern se va baza pe Opozitie. Care Opozitie? In nici un caz pe cei mai inversunati dintre adversari, care sunt fostii frati de sange. Respectiv, Partidul Democrat si Partidul Liberal Democrat. In al doilea rand, nu cred ca PRM va sustine un Executiv in componenta caruia a intrat UDMR. Cu alte cuvinte, vom avea un Guvern atarnat de un fir de par si care se va baza, pentru a supravietui, pe voturile a doi adversari: Partidul Social Democrat, care nu face altceva in viitorul interval de timp decat sa se pregateasca pentru a prelua puterea, si Partidul Conservator, care isi face si el fel de fel de calcule politice pentru ca, la viitoarele alegeri, sa-si poata aduce reprezentantii in Parlament. Pana la urma, putem constata ca, asa cum era de asteptat, clasa politica a evitat alegerile anticipate. Acesta este principalul motiv pentru care poate fi validat si mentinut un Guvern ultra-minoritar. Dar ce se va intampla apoi? Incercand sa raspund la aceasta intrebare, le voi prezenta cititorilor o ipoteza mai mult decat tulburatoare. Socanta. Foarte curand, ar fi posibil sa avem un alt Guvern decat Guvernul Tariceanu. Chiar intr-o luna.

            Scenariul pe care il prezint in continuare nu a fost asumat, dupa stiinta mea, de catre PSD. Ipoteza e pur teoretica. Pe de alta parte, ea este cutremurator de realista. Si in concordanta cu toate declaratiile oficiale ale acestui partid, lansate de liderii lui, in frunte cu Mircea Geoana. Putem avea o evolutie in cinci timpi. Timpul unu: formarea unui Guvern ultra-minoritar. Timpul doi: validarea acestuia de catre Parlament. Timpul trei: suspendarea presedintelui Traian Basescu. Timpul patru: motiune de cenzura impotriva Guvernului Tariceanu. Timpul cinci: un nou Guvern, cu prim-ministru PSD. Noua formula de Guvern Tariceanu va fi validata ori azi, ori intr-o alta zi a acestei saptamani. Momentul in sine este putin important. Strict tehnic vorbind, dar tinand totusi cont si de declaratiile celor mai importanti actori politici, presedintele Traian Basescu ar urma sa fie suspendat peste doua-trei saptamani. In acest scurt interval de timp, cei mai multi dintre reprezentantii noului cabinet abia vor avea timp sa identifice clantele din propriul birou si sa gaseasca drumul catre toaleta. In timp ce noul Executiv va fi buimac, asaltat neincetat si de fostii aliati – Partidul Democrat, Partidul Liberal Democrat si intaiul democrat al Romaniei, Traian Basescu – PSD, impreuna cu PRM, si poate si cu Partidul Conservator vor constata ca au reusit sa evite pericolul alegerilor anticipate. Un proiect al lui Basescu pe cat de util, dar si imoral in 2005, pe atat de contraproductiv astazi, sub aspectul interesului national. Ca sa nu mai vorbim de chestiunea care ii framanta cu adevarat pe parlamentari, si anume ca alegerile anticipate ar insemna nici mai mult, nici mai putin, decat punerea acestora pe liber. Cum ar vota parlamentarii sentinta lor la moarte?

            Dar, dupa validarea Guvernului Tariceanu, pericolul a fost indepartat. Daca nu cumva cu desavarsire anulat. PSD a declarat, in repetate randuri, in mod solemn, ca refuza orice fel de coabitare politica alaturi de PNL si UDMR. Ca nu va intra in nici o combinatie vizand guvernarea, alaturi de aceste partide. Probabil ca aceasta este si cea mai convenabila formula pentru ca, in toamna lui 2008 sau inceputul lui 2009, PSD sa dispuna de suficient capital electoral pentru a putea prelua linistit o guvernare de patru ani. Dar atentie! Nici o secunda macar PSD nu a anulat prin declaratiile sale vreo varianta de a guverna pana atunci. Exista si guvernarea de stanga. Prin eliminarea PNL. Daca Basescu este suspendat, PSD are oricand posibilitatea introducerii unei motiuni de cenzura care, odata castigatoare, sa determine caderea Guvernului Tariceanu. Dupa care presedintele interimar, respectiv Vacaroiu, conform Constitutiei, poate desemna o persoana care sa formeze viitorul Guvern. Iar aceasta poate fi din PSD. Eventual, Mircea Geoana. Inca o data, fac precizarea ca nu dispun de informatii in acest sens. Este doar un scenariu posibil. Si suta la suta constitutional.

Comentarii inchise

Guvernul scurt sau lung   aprilie 2nd, 2007

 

            Sunt mii de posturi de comanda in administratia publica locala care depind de o decizie a Guvernului. Astfel, plocoanele politice pot fi acordate in schimbul cooperarii unor partide atunci cand se iau decizii in Parlament.

            Nu-mi pot reprima satisfactia de a le spune tuturor celor care s-au indoit de predictiile mele – si au fost destui cititori ai ziarului electronic – ca am avut, rand pe rand, dreptate. Scenariile pe care le-am construit s-au potrivit cu realitatea. Iata, pana la Sfintele Sarbatori de Pasti, vom avea un nou guvern. Asa cum am preconizat, el va fi PNL-UDMR. Ramane de vazut daca el va fi validat de catre Parlament. In ciuda aparentelor, eu cred ca da. Dupa care survine urmatoarea intrebare, la care incerc sa raspund azi. Si anume: cat de mult va rezista noua formula guvernamentala?

            Calin Popescu Tariceanu, care de multe ori a fost acuzat ca este indecis, nesigur pe el, mai degraba predispus sa amane recurgerea la o actiune decisiva, iata ca a demonstrat ca are capacitatea de a lua taurul de coarne. Chiar cu mult curaj. Riscul pe care el si l-a asumat, acela de a conduce un guvern ultraminoritar, este fara precedent in istoria moderna a Romaniei. Il putem aplauda pentru indrazneala, dar ramane de vazut daca actul politic anuntat ieri va echivala si cu un succes real. Compozitia Parlamentului Romaniei, care este cea mai importanta institutie a democratiei, ne arata ca formula pentru care a optat Tariceanu este cea a unui guvern bicolor si ultraminoritar. Cu alte cuvinte, admitand ca de fiecare data cand vor fi supuse la vot proiecte legislative lansate de Guvern, vor fi prezenti toti ministrii si secretarii de stat, care sunt si deputati sau senatori, PNL si UDMR vor avea asigurate din start doar cel mult 32 la suta dintre voturile exprimate. Este limpede ca, fara o sustinere a Opozitiei, principala activitate a noului Executiv, cea legislativa, va suferi esec dupa esec. Cum isi va putea cumpara Guvernul Tariceanu, daca va fi validat, voturile necesare de la Opozitie? Intr-un rationament, recunosc, cinic – dar ma intreb si ii intreb pe cititori daca cumva isi imagineaza ca politica este mai degraba morala – voi spune ca singura posibilitate este ca, dupa validarea Guvernului, in baza unor angajamente anterioare, partidelor din Opozitie sa le fie oferite plocoane. In teritoriu. Sunt mii de posturi de comanda in administratia publica locala care depind de o decizie a Guvernului. Astfel, plocoanele politice pot fi acordate in schimbul cooperarii unor partide, atunci cand se iau decizii in Parlament. Nu este neaparat ca asemenea daruri facute opozitiei de catre Tariceanu sa fie otravite ori imorale. In definitiv, noul Executiv va avea nevoie de specialisti, pentru ca administratia publica sa functioneze mai bine si nu este deloc obligatoriu ca acestia sa vina exclusiv din zona restransa controlata de PNL si UDMR. Daca Tariceanu doreste sa supravietuiasca, impreuna cu PNL, pana la alegeri, nu va avea alta solutie.

            Dintr-un punct de vedere, prezenta UDMR in Guvern este un handicap. Pentru ca, asa cum a declarat, PRM va refuza sa valideze acest guvern, astfel incat victoria previzibila a lui Tariceanu va fi obtinuta la limita, dar si in continuare partidul condus de Vadim va fi reticent in a sustine proiectele legislative ale Executivului. Astfel, este ucisa si fantoma asa-zisului patrulater negru, lansata pe piata de PD si PLD. Al doilea handicap este de natura electorala. Cel putin pentru moment, liberalii vor pierde mult, in special din electoratul ardelean. Si pierd mult din putinul cat le-a ramas conform ultimelor date ale unei cercetari de piata INSOMAR. Cumva, Tariceanu va trebui sa compenseze si acest handicap de natura politica, daca doreste ca, la viitoarele alegeri, PNL sa obtina un scor cat de cat convenabil.

            La intrebarea daca vom avea un guvern scurt sau lung, raspund cu indoiala in suflet ca este posibil ca, pana la alegeri, noua formula sa supravietuiasca. Nu-mi pot reprima insa pesimismul legat de ceea ce va fi dupa. In scurt timp, pe agenda politica a Romaniei, in top, vom avea un nou eveniment: suspendarea presedintelui.

Comentarii inchise