Farsa de la Cotroceni   mai 29th, 2007

 

            A gresit presedintele reinscaunat convocand, la Cotroceni, o consultare cu partidele pe cateva teme majore? Au gresit partidele care au mers acolo? A gresit partidul care nu a raspuns invitatiei lui Basescu? Sau au gresit cei care au participat la o noua farsa sinistra, care are drept finalitate pacalirea cetateanului? Putem analiza intalnirea de la Cotroceni initiata de seful statului ca un prim gest politic important dupa castigarea referendumului si consacrand realitatea ca o treime din electorat este de partea sa, cei mai multi cetateni refuzand sa se prezinte la urne. Pana la urma, de ce nu i s-ar putea acorda lui Basescu o prezumtie de buna-credinta, prin admiterea ideii ca a avut ceva de invatat din balamucul politic care a condus la suspendarea sa? In sensul constientizarii faptului ca a gresit neindeplinindu-si una dintre principalele sale prerogative si, totodata, obligatii, aceea de a discuta cu partidele politice teme majore ale statului roman, agenda de prioritati a populatiei, mediind, de cate ori este nevoie, intre diferitele interese ale clasei politice. Este o perspectiva care ar putea fi eventual luata in calcul. Ca si ideea ca partidele, acceptand sa se prezinte la Cotroceni, raspunzand astfel invitatiei sefului statului, recunosc, in mod demn si democratic, faptul ca acesta a castigat la referendum. Si are, prin urmare, dreptul sa beneficieze de un nou capital de credibilitate. Putem merge pana acolo incat sa intelegem si pozitia speciala a Partidului Romania Mare, care a refuzat sa se prezinte la Cotroceni. Atata timp cat liderii acestuia invoca argumentul ca, intr-un interval atat de scurt de timp, nu ar putea fi analizata o agenda atat de complexa si de diversa de teme, cum este cea avansata de Basescu. Numai ca este cu neputinta ca toata lumea sa aiba dreptate. Presedintele, comportandu-se ca un diriginte ratat sau ca un voda inconstient, insistand sa faca, in ritm hiperaccelerat, consultari asupra unor chestiuni extrem de spinoase, care necesita, daca ne gandim la interesul public, o temeinica si indelungata pregatire prealabila. Partidele, prezente la Cotroceni, iluzionandu-se ca ar fi fost create toate conditiile unei consultari sincere si mature, dupa care, in mod logic ar urma masuri politice cardinale, asupra carora formatiunile ar fi convenit. Si PRM, refuzand sa participe la acest exercitiu prezidential. Si, daca este adevarat ca e cu neputinta ca toata lumea sa aiba dreptate, atunci este de datoria noastra sa ne pronuntam. Asa ca, in ceea ce ma priveste, imi asum raspunderea de a afirma ca, in raport cu evenimentul consumat ieri, doar Partidul Romania Mare a procedat corect. Pentru ca la Cotroceni a avut loc o farsa colectiva. Jucata de Basescu, Tariceanu, Geoana, Boc si Bela. Iar Corneliu Vadim Tudor a fost singurul lider politic care a refuzat sa participe la mascarada.

            Altfel ar fi stat lucrurile daca Traian Basescu si-ar fi propus de la inceput mai multe runde de consultari, pentru a putea fi acoperite treptat toate temele, urmand ca partidele sa aiba ragazul necesar pentru a-si fundamenta temeinic punctele de vedere. Ei bine, in aceste conditii, intalnirile de la Cotroceni ar fi avut un sens. Si, poate, o finalitate. Sa fim cinstiti. Ieri, nimeni nu a aflat ceva cat de cat nou. Liderii de partide nu si-au schimbat pozitiile, nici macar nu le-au nuantat si, in mod vadit, nici presedintele si nici ei nu au avansat argumente noi, de natura a credita o teza sau alta. Nu numai ca nu s-a putut lua nici o decizie in urma consultarilor, dar nici macar nu au putut fi identificate cateva puncte de convergenta, altele decat cele enuntate pana acum. Basescu a mimat rolul de presedinte democrat, pentru ametirea opiniei publice interne si externe, iar partidele prezente la Cotroceni au mimat participarea la un exercitiu democratic. In care, vai, nimeni nu crede. De aceea Vadim, stand acasa, a procedat corect.

Comentarii inchise

Boicot si uninominale   mai 23rd, 2007

 

            Ce ne vom face daca cetatenii acestei tari vor vota, prin sistemul uninominal, indivizi de teapa lui Traian Basescu? Care sa se duca in Parlamentul European si sa promoveze acolo, intr-un limbaj colorat si violent, idei extremiste, xenofobe sau chiar rasiste?

            Presedintele inca suspendat s-a ales, din partea presei, cu cea mai grava sanctiune posibila. Boicotul. Aprobat pana si de ziarele transformate in flasnete basesciene. Nu stim cum va proceda in plan extern CRP, dar cealalta organizatie importanta, MediaSind, a transmis cuvenitele semnale de alarma catre trei sute de institutii din lumea intreaga. Prin care li se atrage atentia asupra talhariei savarsite de seful statului roman impotriva unei jurnaliste, fata de care s-a si exprimat in termeni rasisti. Ieri, la o zi dupa depesa MediaSind, Federatia Internationala a Jurnalistilor, care numara circa 500.000 de ziaristi din intreaga lume, s-a autosesizat, protestand impotriva gestului lui Basescu. Dar ce folos? Intre timp, aplaudat de fanii sai, acesta se pregateste sa revina la Cotroceni. Desi, cat timp a fost suspendat si lipsit de imunitate, a comis in public o talharie. Si, atentie, vorbim de singurul presedinte din istoria acestei tari care, in interiorul unui mandat, a fost ales, practic, de doua ori. E adevarat, doar de mai putin de o treime din electorat. Prima data a fost sustinut de o coalitie de partide. Cum ar fi un vot pe liste, dar cu un singur candidat. A doua oara, acum, cu ocazia referendumului, putem afirma ca Basescu a fost ales intr-un sistem uninominal. Atat timp cat cele cinci partide care l-au suspendat nu au facut mare lucru pentru a-si mobiliza electoratul impotriva lui. Se intoarce la Cotroceni dupa un vot „la liber”. Ei bine, in acest editorial ma voi referi la votul uninominal.

            Trecerea la sistemul uninominal – desigur, intr-o varianta inteligenta, convenita de partide si nu dupa o reteta usuratic fabricata la Cotroceni – este solicitata de mai multi ani de catre partidele de dreapta, in special de cel liberal. Cu mai multi ani in urma, chiar Basescu a fost cel care s-a opus vehement impreuna, fireste, cu PD. Cred ca trebuie luata in considerare urmatoarea oportunitate. In toamna acestui an, va trebui sa organizam alegeri pentru Parlamentul European. Acest eveniment ar putea fi proba de foc a sistemului uninominal. Vom vedea cum reactioneaza romanii in absenta votului pe liste. Daca va iesi bine, in functie de circumstantele in care se va desfasura intreaga procedura, vom putea sti cum trebuie elaborata legea privind schimbarea sistemului de vot pentru alegerile din 2008. Va fi o proba de curaj, de inteligenta si de maturitate pentru toate partidele politice. Pana la urma, un proiect comun, chiar daca el a fost clamat, in gura mare si insistent, de Basescu. Este, pana la un punct, de inteles ca el doreste sa confiste si aceasta initiativa democratica. In folos propriu. Cum a facut si in cazul condamnarii comunismului.

            Dar, atentie, experimentul propus initial de catre liberalul Norica Nicolai – pe care, iata, il sustin si eu – prezinta si un grad de risc. Ce ne vom face daca cetatenii acestei tari vor vota, prin sistemul uninominal, indivizi de teapa lui Traian Basescu? Care sa se duca in Parlamentul European si sa promoveze acolo, intr-un limbaj colorat si violent, idei extremiste, xenofobe sau chiar rasiste? Unde vom ajunge, daca nu vom sti cum sa procedam cu acest instrument sofisticat al alegerilor uninominale? Cum spuneam, daca Parlamentul adopta, intr-un termen rezonabil, o lege in acest sens, partidele si organizatiile societatii civile au toate sansele sa-l poata preveni pe cetatean asupra riscurilor care ar decurge din repetarea circului de la 19 mai. Si, in fine, daca nu vor avea succes, aceleasi partide vor putea lua decizia – corecta, sub aspect politic – de a mai astepta. Pentru a nu promova, in viitorul Parlament al tarii, numai false valori. Golani populari.

Comentarii inchise

Rasism si razboi politic   mai 22nd, 2007

 

            Avem un razboi declansat de Traian Basescu impotriva Parlamentului. Un altul, impotriva Guvernului. Al treilea, impotriva mediului de afaceri, care refuza sa se inchine la Cotroceni. Si al presei, care nu se lasa aservita.

            Provocarea majora la care este supusa Romania consta in faptul ca presedintele, repus in functie, a castigat printr-un discurs violent, extremist, xenofob si populist adresat unui anumit tip de electorat, unde asemenea produse mai au cautare. La scurt timp dupa victorie, chiar in timp ce oficialii Uniunii Europene se grabeau sa-l felicite protocolar pe Basescu, acesta s-a calificat si in calitate de rasist. Facand-o „tiganca imputita” pe o jurnalista care isi facea meseria intr-un spatiu public. Cu cateva minute inainte, Basescu legitimase talharia la drumul mare, furandu-i acesteia telefonul mobil. Cu un asemenea tip de comportament, plasat in epicentrul puterii politice, pornim la drum in cel de-al doilea ciclu al unui mandat prezidential de pomina. In conditiile in care razboiul politic este in toi. Si generalizat.

            Avem un razboi, de care ne-am ocupat pe indelete, declansat de Traian Basescu impotriva Parlamentului. Un altul, impotriva Guvernului. Al treilea, impotriva mediului de afaceri, care refuza sa se inchine la Cotroceni. Si al presei, care nu se lasa aservita. Exista, in fine, in interiorul clasei politice, un razboi la sange intre Partidul Democrat, secondat de PLD – ambele umflate pe valul unui vot sentimental si volatil – si celelalte cinci partide parlamentare. In fine, s-a dat semnalul de razboi si in interiorul asa-numitei coalitii anti-Basescu. Iar pentru ca ostilitatile sa fie cu adevarat generalizate, in doua dintre cele mai importante partide, PNL si PSD, incep serioase miscari de gherila. Asupra acestui ultim aspect ma voi opri. Facand, de la bun inceput, precizarea ca in masura in care rezistenta anti-Basescu se fractureaza si lupta pentru putere din interiorul unor partide primeaza in raport cu pericolul alunecarii Romaniei spre extremismul definit prin campania lui Basescu, democratia, in esenta ei, poate primi o lovitura mortala.

            Iesirea de duminica a lui Ludovic Orban este primul semnal al unei lupte fratricide in PNL, care poate rupe coloana vertebrala, si asa subrezita, a acestui partid. Fosta disidenta din interiorul taberei liberale, finalizata prin crearea „miscarii platformistilor”, transformata ulterior in PLD, a subtiat numarul de voturi liberale in Parlament dar nu a pus sub nici o forma PNL in pericol. Nici chiar relativa ascensiune PLD la remorca PD, generate de turul de forta din care Basescu a iesit invingator. Abia acum, cand cel mai important exponent al dreptei liberale, Ludovic Orban, provoaca Guvernul Tariceanu la gestul suprem al trecerii in Opozitie, PNL este cu adevarat pus pe jar. Si nu numai. Sa admitem ca Tariceanu il asculta pe Orban si demisioneaza. Trecerea PNL in Opozitie poate insemna diminuarea dramatica a sustinerii de care, inca, se bucura acest partid. Asa s-a intamplat intotdeauna in intreaga istorie, atunci cand un partid a parasit guvernarea. Abia intr-o asemenea situatie este posibil ca o parte semnificativa din PNL sa treaca la PLD, agatandu-se de speranta revenirii in forta la putere, intr-un viitor previzibil. Sub umbrela lui Basescu. Si la comanda PD. Pe de alta parte, iesirea de la guvernare a PNL ii ofera lui Basescu posibilitatea de a forta alegerile anticipate pe care si le doreste. Sau, poate fi premisa, daca Parlamentul nu doreste anticipate, instalarii unui guvern ultraminoritar PD-PLD. Gestul lui Orban ii incurca pe toti. Dar nici in PSD situatia nu e prea roz. Acolo, Mircea Geoana are de suportat asaltul in forta al rivalilor sai interni. Care nu l-au ajutat in campanie, dar acum sar sa-i dea la cap.

            Voi reveni asupra subiectului de mai sus. Inchei acest editorial, exprimandu-mi nu dezaprobarea, nu revolta, ci scarba fata de gestul violent si rasist, de o gravitate extrema, savarsit de seful statului roman la adresa unui jurnalist.

Comentarii inchise

Basescu in campanie   mai 21st, 2007

 

            Din pacate, din nou trebuie sa consemnam doua prognoze corecte ale acestui ziar. Cele cinci partide care l-au suspendat pe Basescu au fost incapabile sa-si mobilizeze electoratul, astfel incat acesta a castigat la referendum. Coincidenta face ca scorul sa fie relativ egal cu cel obtinut la alegerile prezidentiale din 2004. Si atunci, ca si acum, Traian Basescu a fost votat de 5 milioane si jumatate de alegatori. Intre o patrime si o treime din numarul cetatenilor cu drept de vot, astfel cum este el estimat de catre Institutul National de Statistica si Biroul Electoral Central. Si prezenta la urne a fost sub jumatate. Daca nu ar fi fost aprobata modificarea Legii referendumului de catre Curtea Constitutionala, procedura de sambata nu ar fi fost valida. Iar Basescu ar fi ramas in continuare suspendat, in perspectiva altor referendumuri. Am mai avut dreptate si atunci cand am anuntat – fapt imediat contestat vehement de catre fruntasii Partidului Democrat – ca sambata seara Basescu va organiza o manifestatie in Piata Universitatii. Si ca o va tine tot asa. Asa cum am preconizat, criza politica nu s-a sfarsit prin acest referendum. Abia intram in faza ei critica, iar durata poate fi de doi ani si jumatate. Basescu este silit, pentru a se conforma propriei sale strategii, sa se comporte zi de zi nu ca un presedinte mediator, ci ca un politician aflat intr-o crancena campanie electorala.

            In mod deloc surprinzator, Traian Basescu si-a inceput al doilea ciclu al mandatului prezidential cu una dintre cele mai gogonate minciuni pe care romanii le puteau auzi. El a afirmat la mitingul care a urmat anuntului neoficial al rezultatelor ca, in comparatie cu 2004, a castigat un milion de voturi in plus. Nu este adevarat. Cifrele oficiale nu pot minti. Basescu este in aceeasi situatie ca in 2004. Este sustinut doar de 5.500.000 de cetateni. Acestia reprezinta o minoritate. Cu aceasta minoritate in spate el va incerca, asa cum a anuntat, sa atinga cateva obiective declarate si, asa cum nu a anuntat, alte cateva obiective secrete. Dar usor de intuit. Cel mai important fiind crearea unui puternic partid prezidential, care sa il ajute sa obtina al doilea mandat la Cotroceni. Vrea sa forteze dizolvarea Parlamentului pentru a reusi sa construiasca o alta configuratie politica de natura sa-l transforme in „presedinte-jucator”. Ceea ce, pana la urma, ar insemna o republica prezidentiala. Dar mai degraba va incerca sa instaureze o republica populara. Pentru ca nu are nici o posibilitate de a determina cinci partide politice sa plece din Parlament. Si nici scenariul vehiculat cateva zile, conform caruia PD s-ar retrage pentru a genera o criza parlamentara, nu sta in picioare, intrucat locul respectivilor senatori si deputati ar fi luat, conform legii, de urmatorii de pe listele din 2004, care sunt liberali. Daca pana la crearea Guvernului Tariceanu 2 Basescu a avut acces la un anumit numar de butoane de comanda guvernamentale, prin intermediul ministrilor democrati, in prezent presedintele e si mai lipsit de posibilitatea de a se comporta ca un jucator. Atat in materie de politica interna, cat si in politica externa. Angajamentele luate la referendum de Basescu nu pot fi indeplinite.

            Si atunci, ce-i ramane de facut presedintelui? Nu are alta solutie decat galagia. Scandalul. Aparitiile lui pe ecranele televizoarelor si in presa vor fi din ce in ce mai zgomotoase, iar mitingurile, preconizate ciclic, la kilometrul zero al democratiei, confiscat de fostul fesenist, vor incerca sa ridice o parte a populatiei impotriva unor institutii fundamentale ale statului si ale democratiei, cum sunt Parlamentul, Guvernul, partidele politice, Justitia si mediile de informare. De fapt, Basescu va incerca sa asmuta o parte mai mica a populatiei impotriva unei parti mai mari, care nu i-a acordat sustinere nici in alegeri, nici la referendum. Actiune care ii poate atrage o noua suspendare.

Comentarii inchise

Manevre in stil mare   mai 19th, 2007

 

            Rezultatul destul de previzibil al referendumului are cateva consecinte importante asupra repozitionarii partidelor politice. Apropiindu-ne de linia de start a alegerilor pentru Parlamentul European, care trebuie sa aiba loc in aceasta toamna, si a alegerilor locale din primavara anului viitor, vom putea prognoza si scorul electoral pe care il vor atinge partidele. Astfel, se vor contura scenariile unor noi majoritati parlamentare. Pe care Basescu le-ar dori mai devreme, incercand astfel, in stilul sau cunoscut, sa forteze realitatea, asezand-o in propriile tipare.

            Discursul lui Traian Basescu, in special, preluat imediat, in litera si spiritul lui, de catre reprezentantii PD si PLD, confisca o serie de teme politice, in cazul carora, pana in prezent, au performat PRM, PNG si, partial, PSD. Cum ar fi, de pilda, nationalismul. Sau discursurile rostite cu un ton mai violent impotriva mediului de afaceri, identificat mult prea superficial cu un mediu infractional. Sau mesajele de tip populist adresate unor paturi defavorizate ale populatiei. Confiscand asemenea mesaje, Traian Basescu si grupul sau politic de interese au confiscat si o parte dintre aplauze. Asa se si explica de ce o parte insemnata a electoratului celor trei partide va vota astazi in favoarea lui Traian Basescu, deci contra suspendarii decise in Parlament. Si tot aici trebuie identificata cauza tendintei accentuate de crestere a Partidului Democrat care, in toate sondajele, ocupa in prezent prima pozitie. Succesul electoral al lui Basescu este transferat si partidului prezidential. In prezent, scorul excelent obtinut de PD poate fi taxat ca rezultand pe un fond emotional si, in consecinta, ar putea fi volatil. Cu alte cuvinte, PD se poate dezumfla asa cum s-a umflat. Sesizand acest pericol, Basescu va incerca sa-l contracareze. Si singura solutie va fi sa ramana in campanie si in viitor. Pana in 2009. Numai astfel acest electorat vulnerabil poate fi tinut in continuare in priza. Vom observa, in viitor, cum toate gesturile, declaratiile si miscarile politice ale lui Basescu, secondat de liderii PD, se vor supune acestei rigori. Din pacate pentru tabara sefului statului, inca nu a fost gasita o reteta la fel de buna si pentru cresterea PLD. Fara un PLD puternic, nu poate fi constituita alianta de dreapta pe care si-o doresc democratii.

            Dar ce fac celelalte partide? De ce nu ies ele din adormire? Pot anticipa ca nu mai trece mult timp pana cand PRM si PNG vor sesiza pericolul si vor incerca, revigorandu-si discursul, sa-si recupereze electoratul pierdut. Aceasta operatie, insa, va pune aceste partide intr-un raport de coliziune majora cu Basescu si cu PD. In mod asemanator, dar mai nuantat, si PSD va trebui sa gaseasca solutii. Cat priveste acest partid, cel mai redutabil rival al lui Basescu, ramane de vazut daca va accepta in continuare sa sustina aproape neconditionat Guvernul ultra-minoritar Tariceanu sau va introduce o motiune de cenzura, in scopul preluarii fraielor puterii. In aceasta situatie, este de presupus ca ar beneficia initial de sprijin parlamentar din partea PD si PLD. Dar daca PSD va considera ca un asemenea scenariu reprezinta o cursa politica mortala? Din care profitul major va apartine tot gruparii Basescu? In aceasta situatie, PSD va trebui sa initieze o larga coalitie anti-PD. Adevarata coalitie. Nu fantoma despre care s-a vorbit exagerat de mult in ultima luna.

            Presupun ca, in oricare dintre variante, PD va avea interesul sa ramana in opozitie. Atat timp cat Basescu nu va putea instala la Palatul Victoria un premier-marioneta. Cum spuneam si cu alte prilejuri, circul politic va continua. Cel putin doi ani si jumatate.

Comentarii inchise

Fractura   mai 18th, 2007

 

            Nu vom asista sambata la finalul unei campanii electorale. Va fi doar inceputul unei sangeroase campanii ce va dura pana la sfarsitul anului 2009. In tot acest interval de timp, Romania va fi supusa unor dureroase si costisitoare convulsii.

            Semnalul de alarma al Doinei Cornea, conform caruia democratia este pusa in pericol prin fracturile generate de Traian Basescu, nu este deloc singular. Iata ca si din strainatate domnul Watson lanseaza un avertisment asemanator. Victoria previzibila la referendum a presedintelui suspendat nu va marca inceputul sfarsitului unei crize, ci inceputul unei fracturi politice extrem de grave. Nu vom asista sambata la finalul unei campanii electorale. Va fi doar inceputul unei sangeroase campanii ce va dura pana la sfarsitul anului 2009. In tot acest interval de timp, Romania va fi supusa unor dureroase si costisitoare convulsii. Imi permit sa analizez in continuare cateva dintre consecintele rezultatului de la referendum.

            O victorie politica si morala de mari proportii va fi obtinuta, conform ultimelor sondaje, de Traian Basescu cu ocazia referendumului organizat pentru demiterea sa. Incepand de saptamana viitoare, vom fi martorii unor realitati dintre cele mai ciudate. Basescu se intoarce triumfator la sefia statului, in conditiile in care numarul butoanelor de comanda de care dispune se imputineaza alarmant. Este privit de populatia care l-a votat drept un voda de la care fiecare, in felul lui, va astepta mantuirea, dar Basescu va avea mult mai putine parghii de interventie reala in viata statului. Si, de fapt, el nu va fi animat de intentia de a-i rasplati pe alegatori. Ci doar de dorinta de a detine puteri suplimentare. Plecarea PD de la guvernare il lipseste de posibilitatile pe care le avea in trecut de a manevra Armata, Internele, Industriile, Transportul, Mediul, Cultura si, in mod evident, Justitia. Nici in ceea ce priveste serviciile secrete Basescu nu sta pe roze, de vreme ce SRI e condus de un fost pesedist, iar la SIE nu exista director si nici nu va exista fara acordul majoritatii parlamentare. Este un prim deficit pe care, revenit in forta, seful statului va incerca sa-l compenseze, cumva. In al doilea rand, emotional sau nu, iata, conform ultimelor sondaje, PD impreuna cu PNL par a forma o majoritate confortabila, in plan electoral. Chiar daca ea este volatila. Asta in timp ce forta insumata a celor doua partide in Parlament nu depaseste o treime. In materie de politica externa, Basescu si-a conturat o strategie ostila fatis Moscovei si rezervata in raport cu UE. Accentuat pro-americana. In timp ce portofoliul Ministerului de Externe, aflat de aceasta data in mod ferm in subordinea Guvernului, va promova o politica mult mai apropiata fata de statele UE, extrem de moderata fata de Moscova si prietenoasa, dar mai distantata, fata de Statele Unite. In aceste conditii, de cata credibilitate se va mai bucura Basescu, in plan extern? Situatia este la fel de incurcata si in Justitie. Lansand conceptul de oligarhi, Basescu nu are alta solutie decat sa-l motiveze, pana la urma, asa cum poate el, adica bizuindu-se pe dosare penale. Dar numarul procurorilor dispusi sa-si riste cariera si, pana la urma, sa umileasca ideea de independenta a Justitiei, ascultand ordinele date, direct sau prin intermediari, de la Cotroceni, este din ce in ce mai mic. Este de presupus ca Parchetul va deveni mai atent si fata de grupurile nelegitime de interese din jurul lui Basescu si mai prudent, in raport cu legalitatea probelor administrate. Ca sa nu mai vorbim de Justitie.

            Iata numai cateva dintre motivele care il vor determina pe Basescu sa se comporte in continuare ca in plina campanie electorala, atacandu-si in forta adversarii si, implicit, lovind in institutii ale statului, cum sunt Guvernul, Parlamentul, Justitia. Poate merge atat de departe, incat sa incerce sa scoata lumea in strada, declansand un razboi romano-roman. Pana la urma, scopul este un nou mandat in 2009, iar pentru a ajunge acolo se intoarce la tema care l-a manat in lupta. Nevoia de a avea un puternic partid prezidential. Ce se va intampla, insa, dupa referendum in interiorul celorlalte partide? Voi raspunde in curand.

Comentarii inchise

Basescu doi   mai 17th, 2007

 

            Conform scenariului pe care l-am avansat, Traian Basescu reuseste sa-i imbrobodeasca pe cetatenii cu drept de vot si castiga. Se intoarce la Cotroceni. Ce urmeaza dupa data de 19 mai? Basescu unu a spus ca nu va exista un Basescu doi. Deci comportamentul sau ramane neschimbat. Sa analizam, din aceasta perspectiva, cei doi ani si jumatate care ne despart de urmatoarele alegeri prezidentiale.

            Romania a fost sfasiata, pana la declansarea abrupta a crizei politice, intre doi poli de putere, Basescu si Tariceanu. Sau, cum spun unii, a existat un razboi intre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria. In ambele ipostaze, originea conflictului poate fi plasata chiar in Legea fundamentala a statului, care este Constitutia. Pentru ca ea nu stabileste clar care este fisa postului pentru presedinte si care este fisa postului pentru premier. Ar trebui sa avem fie o republica prezidentiala – Doamne fereste! – fie o republica parlamentara. Romania este, din nefericire, in prezent, o republica semi-prezidentiala in acte si o republica populara in fapt. Motiv pentru care Basescu si-a si permis sa faca apel la „popor” peste capul si impotriva Parlamentului. Sfidand – e adevarat, nu cu tunurile, cum a facut Putin – cea mai importanta institutie a democratiei. Pana una alta, insa, toti actorii politici sunt siliti sa joace dupa actuala Constitutie. Traian Basescu castiga la referendum, in conditiile in care ataca in forta Parlamentul si le promite tuturor reprezentantilor celor cinci partide care l-au suspendat o „aruncare peste bord”. Cu alte cuvinte, daca viitorul s-ar conforma angajamentelor lui Basescu, toate partidele, cu exceptia PD si PLD, ar trebui sa se retraga din Parlament. Ceea ce este imposibil. Un alt centru de putere este Guvernul. Atat inaintea suspendarii, cat si in cele 30 de zile electorale, Basescu a tunat si a fulgerat impotriva Guvernului Tariceanu. Daca el se intoarce la Cotroceni, Guvernul Tariceanu se va conforma, mergand la plimbare? Cu certitudine, nu. In consecinta, nici acest angajament, repetat in toate localitatile in care Basescu a avut acces la un microfon si pe sticla tuturor televizoarelor, nu va putea fi indeplinit. Acelasi Basescu a vorbit despre un fenomen inexistent. Cel al oligarhilor. Identificandu-i, in realitate, cu oamenii de afaceri care nu apartin PD-ului sau cercurilor de la Cotroceni. S-a angajat sa-i extermine pe adversarii sai, identificati cu oligarhii. Cum isi va indeplini aceasta promisiune? Are un singur instrument: Justitia. Dar Justitia, din ce in ce mai libera, refuza sa se conformeze unor rafuieli politice. Nici starpirea asa-zisilor oligarhi nu va avea loc. A mai promis Basescu un Parlament unicameral. El va fi posibil doar daca adversarii sai doresc acest lucru. Altfel, nu. Nici unul dintre angajamentele asumate de Basescu nu poate fi indeplinit decat in conditiile in care am trai intr-o republica populara. Pe cale de a deveni socialista. Si cu un dictator la varf. Conditie imposibil de indeplinit.

            Oricat de aerian ar fi, Basescu stie ce poate si ce nu poate. Cum va iesi din incurcatura? Are un singur mijloc. Scandalul. Asmutirea populatiei impotriva Parlamentului. A clasei politice. A oamenilor de afaceri. A intelectualilor neinrolati. A presei neinregimentate. Basescu doi poate deveni un Miron Cozma mult mai periculos. Pentru ca va reprezenta o parte din autoritatea statului. Va recurge sau nu la violenta? Ne referim la doua cicluri politice. Pana in toamna lui 2008 cand, in mod normal, ar trebui sa avem un nou Parlament, in urma alegerilor legislative si al doilea ciclu, care va fi consumat in toamna lui 2009, cand vor exista alegeri prezidentiale. Din aceasta perspectiva, vom continua analiza si in zilele urmatoare, pentru a afla in ce mod, sub Basescu doi, va fi Romania sfasiata intre trei centre de putere: presedinte, Guvern si Parlament. Acesta din urma fiind identificat cu Opozitia, de vreme ce Tariceanu nu dispune de o majoritate.

Comentarii inchise

Cu Basescu inainte!   mai 16th, 2007

 

            Asa cum am promis si cum, de altfel, am facut-o de fiecare data, voi lansa un pronostic politic. Care va fi rezultatul referendumului? Sunt aproape sigur ca Basescu va castiga si se va reintoarce la Cotroceni. Cum se explica o asemenea victorie, in conditiile in care partidele care au intentionat demiterea sa insumeaza peste doua treimi din electorat? Si, mai ales, care sunt consecintele? Ce se va intampla in Romania dupa data de 19 mai?

            Motivul infrangerii coalitiei anti-Basescu nu este deloc dificil de stabilit. Daca este adevarat – si este – ca PD si PLD nu sunt sustinute, sub nici o forma, de mai mult de o treime din electorat si totusi Basescu va castiga, acest fenomen nu poate fi explicat in mod rational decat prin aceea ca electoratele celorlalte partide nu au fost mobilizate. Respectivele partide nu au aplicat strategii corecte pentru victoria la referendum, dovedindu-se incapabile sa-si lamureasca propriii sustinatori de ce este indispensabil ca ei sa se prezinte la urne si sa voteze „DA” pentru demiterea lui Basescu. In timp ce mesajul presedintelui suspendat, dincolo de populismul, extremismul de tip nationalist si violenta sa – sau tocmai de aceea – a devenit accesibil intelegerii unor paturi largi ale populatiei, care s-au identificat cu sloganurile sale, cele cinci partide nu au gasit cai eficiente de contracarare. Si de lansare a unor angajamente proprii suficient de convingatoare pentru a-i lamuri pe cetateni ca pentru ei va fi mult mai bine fara Basescu. Desi proiectul suspendarii si demiterii este comun, respectivele formatiuni politice nu s-au comportat, in aceasta luna, ca o coalitie. In timp ce Basescu si PD plus PLD au avut o strategie coerenta, asa-zisa coalitie anti-Basescu s-a caracterizat prin incoerenta. Fiecare partid a lansat propriile semnale, propriile motivatii, oferind optiuni diferite bazinelor electorale de care dispun. In timp ce partizanii lui Basescu sunt motivati sa se prezinte la vot, ceilalti au fost lasati de izbeliste. Consecinta este ca unii dintre membrii activi ai societatii romanesti, cuprinsi de scarba, vor refuza sa se pronunte la referendum, in timp ce altii, desi sustinatori ai partidelor din asa-zisa coalitie, vor vota, in deruta generala, in favoarea lui Basescu. Nu mai insist asupra cauzelor acestui rezultat prognozat. Politicienii vor avea timp pentru propriile evaluari. Dar ce urmeaza?

            Dupa reinstalarea lui Basescu la Cotroceni, in functie de scorul final, acesta va apasa, in stilul cunoscut, pe pedala de acceleratie. Daca victoria sa va fi zdrobitoare, pedala va fi apasata pana la refuz. Basescu le va cere parlamentarilor care au votat suspendarea sa sa demisioneze, invocand votul popular. Indiferent de fermitatea cu care o va face, asa cum este si firesc, cei 322 de deputati si senatori vor refuza sa se conformeze. Lipsit chiar si de instrumentele statului de care dispunea inainte de declansarea referendumului, Basescu va oscila intre a scoate lumea in strada – bizuindu-se pe carisma sa de castigator al referendumului, fortand, printr-o veritabila lovitura de stat, dizolvarea Parlamentului – ori a ataca forumul legislativ si partidele ostile lui, utilizand televiziunile, posturile de radio si presa scrisa. Este de presupus ca, in ambele situatii, asa-zisa coalitie anti-Basescu va incerca din rasputeri sa reziste. Miza este multipla: alegerile pentru UE, alegerile locale si cele legislative. Asupra tuturor acestor evenimente, rezultatul din 19 mai va avea o influenta. In nebunia generala, PNL va dispune, pana la alegeri, de un balon de oxigen. Daca nu cumva PSD va hotari altfel. Ceea ce nu cred, intrucat infrangerea va afecta si actualul staff. Romania va mai avea parte de doi ani si jumatate de circ.

Comentarii inchise

Alunecarea spre extremism   mai 12th, 2007

 

            Atacul asupra pretinsilor oligarhi care, evident, in conceptia lui Basescu, s-ar afla doar in tabara adversarilor sai, face apel, de fapt, la instinctele primare ale unei anumite categorii de cetateni, usor de pacalit.

            Pe masura ce ne apropiem de data de 19 mai, cand populatia isi va da votul pentru demiterea sau pentru nedemiterea presedintelui, campania electorala initiata de Basescu capata accente nationalist-extremiste din ce in ce mai pronuntate. Ele sunt probabil eficiente din perspectiva rezultatului pe care suspendatul, secondat de PD si PLD, il vizeaza, dar pot avea, pe termen mediu si lung, efecte dezastruoase asupra pozitionarii Romaniei in randul democratiilor occidentale. Cu atat mai mult cu cat cele cinci partide care au luat Cotroceniul cu asalt par incapabile sa contracareze prompt, energic, cu fermitatea necesara pozitiile anti-democratice adoptate de actorii politici ai taberei adverse. In aceste conditii, Romania si romanii vor pierde si in ipoteza in care Basescu va fi demis, si in ipoteza in care el va reveni la sefia statului.

            Pe ce mizeaza Traian Basescu pentru a obtine voturi in favoarea sa? In primul rand, pe atacarea de pe pozitii comunistoide a capitalismului, facand recurs la fenomene inexistente in Romania, cum ar fi prezenta unor oligarhii. Ca si cand economia functionala de piata din aceasta tara ar fi ingenuncheata prin existenta unor monopoluri care domina, in mod absolut, unele dintre principalele domenii economice. Ca si cand nu ar exista un Consiliu al Concurentei ori acesta ar fi cu ochii legati. Ca si cand nu ar exista Uniunea Europeana, care ne monitorizeaza exact pentru prevenirea unor asemenea fenomene. Sau Consiliul Europei ar fi cu ochii legati. Atacul asupra pretinsilor oligarhi care, evident, in conceptia lui Basescu, s-ar afla doar in tabara adversarilor sai, face apel, de fapt, la instinctele primare ale unei anumite categorii de cetateni, usor de pacalit atunci cand i se vantura prin fata ochilor iluzia de a imparti, eventual printr-o nationalizare, averile noilor capitalisti. O a doua categorie, mai putin naiva decat lumpenproletariatul, periferie a societatii, dar inca lesne manipulabila, este alcatuita din cei dispusi sa puna prea usor insatisfactiile generate de un standard scazut al nivelului de trai pe seama celor care au acumulat legitim ori ilegitim averi. Un al doilea centru, la fel de periculos, al discursului lui Basescu este indreptat impotriva parlamentarismului. Astfel, deputatii si senatorii – evident, doar cei care intentioneaza sa-l demita pe suspendat – sunt demonizati, punandu-li-se in carca toate contraperformantele guvernarilor anterioare si toate viciile legislative. Ca si cand Romania ar fi mers inapoi din vina acestora, iar numarul trasaturilor negative acumulate de societate ar depasi numarul celor pozitive. Ca si cand Parlamentul ar fi altceva, intr-o democratie, decat imaginea expusa in prim-plan si in trasaturile ei esentiale a populatiei. Cu virtutile si defectele ei intr-un anumit moment al istoriei. Cineva ar trebui sa le explice oamenilor ca parlamentarii, buni si rai, ticalosi sau onesti, au ajuns acolo unde au ajuns nu sarind gardul din jurul Casei Republicii sau intrand pe gaura cheii, ci prin votul democratic al cetatenilor stropiti astazi de balele lui Basescu. Tepele instalate in Parcul Libertatii, carora, pentru a le atenua efectul, pedistii le-au spus piramide, i-au oripilat deja pe partenerii europeni. Pentru ca ele incita la violenta. In fine, in ultimele zile mai ales – Clujul fiind un exemplu elocvent in acest sens – discursul lui Basescu a capatat si puternice accente nationalist-extremiste si xenofobe. Asistam, astfel, la o ofensiva naucitoare anti-maghiara si anti-rusa.

            In raport cu asemenea provocari, nici nu mi se mai pare esential daca Basescu va fi sau nu demis. Pe primul plan, pentru toti cei care doresc sa apere democratia si statutul european al Romaniei, ar trebui sa treaca operatiunea de contracarare a mesajelor nationalist-extremiste ale presedintelui suspendat. O operatiune care il poate ingropa definitiv. Cu toata sleahta lui de demagogi.

Comentarii inchise

Mogul si oligarh   mai 11th, 2007

 

            Din nou despre Traian Basescu. Sper sa nu ma aflu si in viitorii ani in penibila situatie de a-mi consacra editorialele, in mod obsedant, unei singure persoane. Basescu are, insa, prin personalitatea sa accentuata, prin iesirile sale scapate de sub autocontrol, aceasta calitate de a starni permanent reactii si contra-reactii. Asa ca, pana una-alta, ma supun fatalitatii. Astazi voi explica de ce, aplicand un unic standard in utilizarea unor expresii inadecvate in raport cu realitatea, Basescu ar trebui sa se autocaracterizeze drept oligarh si mogul.

            Spre uimirea generala, intr-o asa-zisa lista a oligarhilor romani, lansata de presedintele suspendat la mitingul organizat la Cluj cu sprijinul primarului Boc, a aparut si Ion Iliescu. In ce sens? Pentru ca le-a permis urmatorilor sa existe: Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Calin Popescu Tariceanu, Dan Ioan Popescu, Verestoy Attila sau Viorel Hrebenciuc. Asa ca Basescu a lipit abtibildul respectiv si pe fruntea predecesorului sau. Este, cred, necesar sa observ doua lucruri. Primul, ca Traian Basescu abuzeaza, in mod intentionat, de expresia respectiva. Cea de „oligarh”. El stie foarte bine ca nu exista oligarhi in Romania. Si nici nu pot exista. Avem, in schimb, in aceasta economie de piata capitalista, etichetata de catre responsabilii Uniunii Europene drept functionala, o institutie legala care are menirea de a identifica din timp orice pericol de constituire a unor structuri care ar putea deveni oligarhice. Se numeste Consiliul Concurentei. Traian Basescu ignora, cred eu in mod premeditat, atributiile cu care este investit Consiliul Concurentei. Acesta trebuie sa descopere, din analize permanente asupra pietei, daca nu cumva exista pericolul ca o societate sa preia monopolul. Al asigurarilor de stat, al asfaltarilor, petrolului, energiei, medicamentelor si asa mai departe. Inclusiv in ceea ce priveste piata media, Consiliul Concurentei are largi competente. Nu ar putea exista oligarhi in Romania decat in conditiile in care institutia mai sus amintita ar sta cu mainile in san. Dar nu avem semnale in acest sens. Iar Basescu insusi nu a afirmat niciodata ca ea nu-si face datoria. In nebunia sa politica, lansand tema oligarhilor, Basescu mai incalca o data Constitutia, batjocorind in mod deliberat o institutie publica de importanta nationala. Dar hai sa admitem, asa cum fac, din pacate, destul de multi oameni neinstruiti sau rau intentionati, ca Traian Basescu are si de aceasta data dreptate. De dragul demonstratiei, sunt gata sa accept pana si aberatia ca persoanele amintite de el sunt oligarhi, in ciuda faptului ca nici una nu detine monopolul in vreun domeniu. Iar Ion Iliescu este si el oligarh, pentru ca i-a lasat pe ceilalti sa supravietuiasca. Pai daca asa stau lucrurile, atunci sa aplicam acelasi standard si in ceea ce-l priveste pe „Basescu 5 minute”. Si el este la fel de oligarh ca si Iliescu. Pentru ca si el protejeaza grupuri de interese. Care ar fi, in viziunea sa, probabil, oligarhii buni. Cei care ii sponsorizeaza acum costisitoarea campanie. Asa ca simpatizantii suspendatului nu au decat sa voteze pentru oligarhul lor. Dar Basescu, conform aceleiasi reguli de bun simt, este si mogul de presa. In orice caz, mai mogul decat mine. In timp ce eu am fost aratat de alcoolicul suspendat ca as fi mogul, desi nu am proprietati in presa – pentru ca mi-am vandut actiunile pentru a nu mai fi rupt in fund – si nu fac altceva decat sa conduc un cotidian care este citit de doi-trei la suta dintre cetateni, domnul Basescu are posibilitatea sa-si faca mult mai cunoscute opiniile. Lafaindu-se, de dimineata pana seara, pe sticla televizoarelor. Lansandu-si aberatiile pentru milioane de perechi de urechi. Si dispunand, in presa scrisa, de tot atatea trompete cate au adversarii sai la un loc. Deci, Basescu este si oligarh si mogul

Comentarii inchise

Declaratii otravite   mai 10th, 2007

 

            Marti seara, la televiziunea publica, Traian Basescu s-a adresat din nou, la o ora de maxima audienta, poporului de la care asteapta o decizie prin care sa se poata reintoarce de unde a fost suspendat. Si din prea mult respect fata de cetateni, i-a dezinformat. In mod grosolan. Exemplul asupra caruia ma voi opri este imbatabil. Si demonstreaza maniera in care presedintele decazut incearca, in dispret fata de populatie, sa o convinga ca dreptatea este de partea sa.

            In 2005, o importanta sedinta a Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa l-a avut drept invitat pe Traian Basescu. Aflat atunci pe cai mari dupa recenta sa victorie in alegeri. Motivul este ca, intr-o emisiune, atunci la postul public de radio, seful statului a facut doua afirmatii extrem de grave la adresa unui jurnalist pe care nu l-a nominalizat decat mai tarziu. Prima, ca acesta l-ar fi amenintat in cursul unei convorbiri telefonice si cea de-a doua, ca un jurnalist a contribuit decisiv la determinarea premierului Tariceanu de a nu mai demisiona, blocand astfel proiectul prezidential al declansarii, printr-un truc politic, a alegerilor anticipate. Era vorba de una si aceeasi persoana. Autorul acestor randuri. Clubul Roman de Presa l-a somat sa faca respectiva precizare si sa prezinte dovezile. Atat in prima, cat si in cea de-a doua ipoteza. La Consiliul de Onoare, Traian Basescu s-a facut de ras. A recunoscut ca, in ceea ce priveste telefonul cu amenintarea – care, conform spuselor lui, a durat peste 10 minute – nu detine nici o proba care sa confirme acuzatia sa. In mod corect, membrii Consiliului de Onoare au insistat, incercand sa primeasca o explicatie pentru durata atat de mare a convorbirii telefonice, in conditiile in care o eventuala amenintare ar fi durat cel mult cateva secunde, dupa care reactia corecta a presedintelui ar fi fost sa inchida telefonul si sa sesizeze Procuratura. Nu sa astepte luni de zile pentru a lansa o asemenea „dezvaluire”. Cel de-al doilea caz semnalat este, in ultima instanta, identic ca schema. Nici aici nu exista probe. Presedintele a fost silit sa recunoasca, in fata membrilor contrariati ai Consiliului de Onoare CRP ca, dupa ce a aflat de la Elena Udrea ca intr-o duminica am luat masa cu premierul, a facut o deductie. Mai mult, intelegerea la CRP a fost ca la incheierea sedintei sa le declare jurnalistilor care asteptau, in numar mare, in foaier, ca nu detine probe. Basescu a preferat sa o stearga. Romaneste, nu englezeste. In seara aceleiasi zile, o cunoscuta jurnalista, Corina Dragotescu, pe atunci director la „Adevarul”, a facut un comentariu rusinos. A afirmat ca oamenii trebuie sa aleaga intre cuvantul unui sef de stat si cuvantul unui jurnalist. Si ca nu au alta solutie decat sa-i acorde credit presedintelui.

            Cinstit vorbind, ar trebui sa ma simt onorat pentru ca mi se acorda atata importanta. In definitiv, nu e putin lucru sa poti schimba soarta unei tari, determinand un prim-ministru sa faca sau sa nu faca ceva extrem de important, in plan politic. In al doilea rand, nu vad ce lege ori regula de bun simt m-ar putea impiedica sa dau sfaturi unui premier. Daca as fi facut ceea ce a afirmat Basescu pentru a doua oara marti, la TVR, nu ar fi fost nimic rau ori reprobabil. Numai ca realitatea este ca presedintele a mintit. Cu nerusinare. Afirmatia sa nu poate fi probata, pentru ca este neadevarata. Si nu m-as cobori atat de jos incat sa revin asupra acestui subiect, polemizand cu un personaj politic pe care il dispretuiesc, un om aproape tot timpul zapacit de alcool, care confunda seara sticla de whisky cu telecomanda, iar dimineata ciocneste cu mana tremuranda sticla de apa minerala, imaginandu-si ca e tot alcool, daca nu ar fi in joc interesul national. Interesul national ma obliga sa afirm ca suspendatul „Basescu 5 minute” incearca sa revina la Cotroceni prin sperjur. Furand, practic, in acest fel, voturile cetatenilor. Trebuie oprit!

Comentarii inchise

Arde-l pe corupt!   mai 9th, 2007

 

            Cred ca sunt realist, afirmand ca astazi este ultima zi in care partidele care doresc demiterea presedintelui mai au posibilitatea sa-si regleze tirul. Si sa adopte o strategie simpla, coerenta si eficace, pentru a reusi sa-si mobilizeze propriul electorat. Ca de obicei, Traian Basescu actioneaza deloc sofisticat, chiar primitiv si brutal, dar semnalele pe care el le trimite catre populatie sunt receptionate din plin. Afirmand, in subtext, ca nemultumirile trebuie puse pe seama politicienilor corupti, masoni si vanduti vecinului de la Rasarit, presedintele suspendat joaca la greu pe cele mai mari sensibilitati ale unui cetatean, cinstit vorbind destul de turmentat. Si lipsit de un minimum de cultura politica. Ce ar trebui sa faca si nu fac partidele politice, pentru a transforma proiectul demiterii presedintelui in realitate? Pentru a evita esuarea acestuia?

            Cand „Basescu 5 minute” arata cu degetul spre clasa politica, trebuie sa i se explice in mod public ca, desi este un lider anti-sistem – cu atat mai grav chiar – el personifica respectiva clasa politica. Cu toate calitatile si viciile ei. Ca este unul dintre cei mai vechi si inraiti politicieni. Daca au existat grave contra-performante ale unor guverne, ei bine, poporul la care face recurs „Basescu – Chivas 3 cuburi de gheata” trebuie sa afle, simplu si raspicat, ca acesta a facut parte din aproape toate. Detinand pozitii de varf. Cand Basescu isi permite sa vorbeasca neinduplecat despre coruptie, adversarii sai ar trebui sa arate, simplu, cu degetul catre presedintele suspendat. Dovedit in cateva cazuri pentru abuzuri si coruptie. El personal. Familia sa. Partenerii lui politici si de afaceri. Grupul sau ilegitim de interese. Si sa lanseze un mesaj simplu, cum ar fi „demite-l pe corupt!”. Iar cand acelasi Basescu ii acuza pe raii masoni, ar trebui devoalate imediat legaturile acestuia cu Ioan Talpes. Care este un rau mason. Mesajelor brutale, dar in definitiv simple, lansate de Traian Basescu li se cuvin raspunsuri la fel de explicite. Si la fel de taioase. Partidele care reprezinta peste doua treimi din electoratul Romaniei, atunci cand vor sa transforme suspendarea in demitere au, pe de o parte, obligatia fata de propriul electorat sa vina cu un mesaj comun. Unificator. Indiferent de culoarea politica a partidelor. Pentru ca si proiectul este comun. Un produs nu poate fi promovat prin sloganuri diferite. Si nici un presedinte expirat nu poate fi debarcat cu sloganuri care se bat cap in cap. In fine, pe de alta parte, sarcina PNL, PSD, PRM, UDMR si PC este de a propune, inca de acum, o alternativa. Chiar daca nu intreaga populatie a Romaniei este tributara imaginii unui voda, tot cred ca este necesar sa le explicam oamenilor ca, eliberandu-ne de Basescu, suntem capabili sa promovam un om cu capul pe umeri care sa se poata instala la Cotroceni. Din pacate, asemenea tipuri de mesaje simple, coerente si eficace au lipsit. Daca vor lipsi si azi sau maine, atunci castigatorul referendumului va fi Basescu. Si circul va continua.

            Dar chiar daca proiectul demiterii lui Basescu se va dovedi utopic si va esua, tot nu inseamna ca Parlamentul, cea mai importanta institutie a sistemului democratic, va fi zdruncinat sau daramat. Cu atat mai putin el poate fi taxat drept ilegitim. Nici actele Parlamentului nu pot fi vreodata ilegitime. Ci doar, eventual, gresite. Este regretabil ca personalitati publice care se pretind a fi carturari, cum este Mircea Mihaies, isi permit sa arunce pe piata fumigene precum ideea limitarii numarului de mandate de parlamentari. Fara a fi capabil sa invoce, dincolo de cateva alegatii pur teoretice, vreun exemplu macar de stat modern, democratic, in care sa se fi procedat astfel. In dorinta de a-l apara pe Basescu, Mihaies recidiveaza si merge atat de departe incat imi batjocoreste fiul. Il anunt ca ii stau la dispozitie si cu restul familiei. Inclusiv cu nepotelul, care are doi ani. Macar sa-si limpezeasca astfel mintile.

Comentarii inchise

Razboi fara munitie   mai 8th, 2007

 

            Ziua referendumului se apropie. O analiza cat de cat pertinenta asupra strategiei adoptate de combatanti sugereaza rezultatul. Basescu are toate sansele sa se intoarca la Cotroceni. Explicatia acestui deznodamant dinainte programat poate reprezenta o instructiva disectie pe cadavrul politic al unei coalitii care sucomba inainte de a-si atinge varsta maturitatii. Si care a intrat in razboi fara munitie.

            Desfasurarea de forte la care asistam, ciudata campanie electorala pentru referendumul din 19 mai, care si-a propus drept tinta demiterea sefului statului, ne arata ca doar Traian Basescu, secondat de PD, a fost capabil sa-si picteze cateva obiective de etapa, eficace pentru obtinerea rezultatului dorit. Care sunt tintele, din aceasta perspectiva? Adversarii sai sunt definiti drept membri ai unui complot mafiot, mason si pro-moscovit. Din ce in ce mai pregnant, el acrediteaza ideea, care treptat se transfera populatiei sub forma de convingere si chiar tabu-uri, ca in batalia impotriva coruptiei pe care seful statului a initiat-o si in fruntea careia s-a pus, asa cum era si firesc, s-au coalizat de cealalta parte a baricadei toti cei vizati. Cu alte cuvinte, exponentii partidelor care, in Parlament, s-au pronuntat pentru suspendarea presedintelui sunt, in acelasi timp, capi ai unei uriase conspiratii menite sa arunce in aer statul de drept. Saracind astfel populatia. Blocand dezvoltarea Romaniei. Punand in pericol procesul de integrare in Uniunea Europeana. Mai mult chiar, in ultimele zile a fost acreditata, destul de convingator, si ideea ca Moscova si masoneria nu ar fi straine de o asemenea operatie primejdioasa pentru Romania. Efectele la nivelul subconstientului colectiv sunt extrem de eficiente. Populatia este oricand dispusa sa gaseasca vinovati, interni si externi, pentru dezamagirile cotidiene. Al doilea obiectiv, decurgand din primul, al strategiei urmarite perseverent de Basescu, este demontarea celei mai importante institutii democratice, Parlamentul Romaniei, prin decredibilizarea acestuia. Parlamentarii sunt fie ei insisi membri ai unor clanuri de tip mafiot, fie instrumente ale acestora. Parlamentul in sine a devenit, conform mesajului presedintelui suspendat, o institutie greoaie, ineficienta, o frana chiar a dezvoltarii Romaniei. Intrucat nu poate fi desfiintat, el trebuie reformat din temelii. Cum? Prin „aruncarea peste bord” a celor care au votat suspendarea. Prin scurtarea forumului legislativ, Parlamentul unicameral, ales printr-un procedeu astazi popular, usor de enuntat, dar greu de definit, cel al votului uninominal.

            In cealalta tabara, cea a adversarilor lui Basescu, domnesc dezorganizarea si deruta. Unii o tin gaia-matu, enumerand cazuri de incalcare a Constitutiei care intereseaza prea putin populatia. Mai ales ca cele mai multe explicatii sunt greu de inteles. Partidele din asa-numita coalitie anti-Basescu actioneaza inegal si dezorganizat. Liderii de partide nu au fost in stare sa identifice cateva obiective comune – sau macar unul singur – ale strategiei vizand demiterea presedintelui prin referendum. Pe termen lung, populatiei nu i se arata care ar putea fi beneficiul schimbarii de stafeta de la Cotroceni. Nici macar daca exista o alternativa, sub aspectul preluarii sefiei statului. Desi dispun de doua treimi din electorat, partidele care doresc demiterea lui Basescu sunt incapabile sa le explice propriilor sustinatori ce ar avea acestia de castigat daca la Cotroceni ar fi instalat un alt lider.

            Daca si in urmatoarele doua-trei zile in razboiul referendumului vom asista, in continuare, la o ofensiva doar din directia lui Basescu, rezultatul devine previzibil. Si vom putea paria linistiti pentru victoria suspendatului. La capatul acestui traumatizant exercitiu democratic, Parlamentul va putea fi taxat daca nu drept nelegitim, in orice caz, ca fiind nereprezentativ.

Comentarii inchise

Coruptul anti-coruptie   mai 5th, 2007

 

            „Arde-i pe corupti!” este sloganul campaniei lui Traian Basescu pentru referendum. O idee reusita. Care isi poate produce efectele in favoarea suspendatului. Si, in acelasi timp, un model de diversiune. Voi analiza, din aceasta perspectiva, campania care acum, dupa decizia extrem de importanta a Curtii Constitutionale, intra in linie dreapta. Printr-o numaratoare inversa ce se va sfarsi la 19 mai. Dar nu inainte de a-l felicita, pentru ideea sloganului, pe Felix Tataru, de la GMP, om de casa al presedintelui, beneficiar, in ultima vreme, al multor contracte de la stat.

            Decizia Curtii Constitutionale pune capat celei mai periculoase faze a crizei politice. Aplicand principiul simetriei, pentru care si autorul acestor randuri a pledat in mai multe editoriale, Curtea Constitutionala simplifica procedura de demitere aducand-o la nivelul procedurii, celei de alegere a presedintelui. Atata vreme cat seful statului este ales cu majoritatea simpla a votului alegatorilor prezenti, el poate fi si demis in aceeasi maniera. Mai ales in conditiile in care milioane de romani muncesc in strainatate, este probabil imposibil ca un numar suficient de mare sa se prezinte in fata urnelor. Intr-o democratie acestia nu pot fi adusi cu arcanul. In conditiile neaplicarii principiului simetriei, Parlamentul, cea mai importanta institutie a democratiei, a fost silit sa caute o solutie limita pentru a bloca perpetuarea crizei. De aici, controversata hotarare conform careia daca referendumul nu ar fi fost valid, prin neprezentare a unui numar suficient de mare a unor cetateni la vot, forumul legislativ urma sa decida ce e de facut. Cu alte cuvinte, daca va fi sau nu organizat un nou referendum. Decizia Curtii Constitutionale evita intrarea intr-un asemenea scenariu care ar fi starnit, fara discutie, violente reactii pro si contra, atat in plan intern, cat si in plan extern. Ne aflam in situatia in care chestiunea demiterii lui Basescu va fi transata daca nu pe 19 mai, in mod cert o zi mai tarziu, cand va fi comunicat rezultatul oficial al votului. Daca jumatate plus unu spun da, Basescu zboara definitiv de la Cotroceni. Iar populatia va avea posibilitatea sa se pronunte, in trei luni, alegand un alt presedinte. In eventualitatea in care mai multi cetateni se pronunta in favoarea lui Basescu, acesta se reintoarce la Cotroceni. Cu certitudine, balamucul va mai dura. Nu trei luni, pana la eventualele anticipate prezidentiale, ci pana in toamna lui 2008. Inca un motiv sa trag concluzia ca este preferabila debarcarea lui Basescu.

            Dar sa revin la inspiratul si diversionistul slogan. Clamand „arde-i pe corupti!”, Basescu transmite un semnal extrem de agresiv si de perfid subconstientului colectiv. Si anume, ca el si nimeni altul intruchipeaza ofensiva impotriva coruptiei. Adversarii sai fiind coruptii. Toti cei care i se opun, toti cei care il contesta fac parte, vezi Doamne, din aceasta categorie. In asta consta diversiunea. Fara doar si poate, exista grupuri de interese corupte in tabara inamicilor lui Basescu. Nici Parlamentul si nici coalitia anti-prezidentiala nu constituie lacasuri ale ingerilor. Stau altfel, insa, lucrurile in ceea ce-l priveste pe presedintele suspendat? Este el cumva mai putin manjit decat ceilalti? Sunt grupurile de interese pe care el le protejeaza, le promoveaza si le personifica cuiburi ale ingerilor? Este Basescu un personaj resapat? Care s-ar fi transformat peste noapte din corupt in sfant?

            Numai naivii ar putea fi inselati de sloganul prezidential. Dar naivi sunt multi. Ramane de vazut in ce masura electoratele active ale partidelor anti-Basescu vor fi capabile sa demonteze sloganul presedintelui suspendat. Si sa intoarca efectele chiar impotriva autorului. Acum cand, dupa decizia Curtii Constitutionale, intram in faza accelerata a referendumului. O veritabila campanie electorala care va diviza puternic societatea, scotand oamenii din case.

Comentarii inchise

Camasa de forta   mai 4th, 2007

 

            Miercuri, un fost pilot de aviatie, astazi sofer de taxi, m-a intrebat daca este bine ca Basescu sa fie demis. Si, daca nu cumva, impotriva lui este pusa la cale o conspiratie in urma careia populatia poate suferi. Acelasi cetatean, care nu face altceva decat sa exprime o preocupare comuna multor romani, in aceste zile, isi pune problema daca nu ar fi bine sa fie schimbata Constitutia, in sensul de a-i conferi sefului statului mult mai multe drepturi pentru a lupta eficient impotriva coruptiei, grupurilor de interese nelegitime si a unor politicieni travestiti in parlamentari rai. In ideea in care el chiar asta ar intentiona. Cu alte cuvinte, reprezinta Constitutia si Parlamentul o camasa de forta pentru presedinte?

            Straduindu-ma sa-i dau un raspuns soferului de taxi, am inceput punandu-i o intrebare abrupta. Ce se va intampla daca Basescu revine la Cotroceni? Poate schimba el, in sensul pe care il doreste, Constitutia? Poate dizolva el Parlamentul si instala un forum legislativ mai bun? Poate decapita el clasa politica, pentru a-i pune pe altii in fruntea ei? Poate institui un regim care, in stil forte, sa puna capat coruptiei, inclusiv celei din propria casa? Interlocutorul, in fata unei asemenea avalanse de intrebari, a ramas initial blocat. Apoi m-a intrebat soptit: „chiar nu poate dizolva Parlamentul?”. I-am raspuns: „categoric nu”. Iar concluzia s-a impus de la sine. Si, intr-un fel, ea este dramatica. Daca Traian Basescu revine la Cotroceni, scandalul va continua. Pana cand? Pana cand va pleca. Atata vreme cat seful statului a ajuns intr-un conflict ireconciliabil cu Parlamentul, eventuala sa victorie in referendumul organizat pentru demitere nu rezolva criza. Dimpotriva, o relanseaza.

            Este Constitutia o camasa de forta pentru presedinte? Exista multi critici ai Legii fundamentale a statului. Fara nici un fel de discutie, mai devreme sau mai tarziu, Constitutia trebuie schimbata. In ce sens? Conferindu-i-se sefului statului puteri sporite? Sau, dimpotriva, ingradindu-i-se forta de decizie? In primul caz, al puterilor sporite, vom avea o republica prezidentiala, cum e Franta. In cea de-a doua varianta, vom avea o republica parlamentara, cum sunt celelalte de pe continentul european. Dar nici in Franta, daca intervine un conflict ireconciliabil cu Parlamentul, presedintele nu poate obtine dizolvarea si alegeri anticipate. Ar mai fi, la limita, si formula constitutionala practicata in Statele Unite, unde razboiul dintre palate este imposibil. Presedintele fiind si prim-ministru. Dar nici in Statele Unite el nu se poate certa cu Congresul fara a-si risca functia. Si in Statele Unite Parlamentul e mai puternic. In consecinta, in oricare ipoteza ne-am plasa, rezulta ca pentru presedinte Constitutia reprezinta o camasa de forta doar daca acesta se suie pe pereti. In al doilea rand, pretutindeni, in orice democratie ne-am plasa, Parlamentul este cea mai importanta institutie. Pentru ca il poate suspenda pe presedinte, fara a putea fi dizolvat de acesta, cu exceptia catorva conditii strict prevazute de Legea fundamentala si care nu au de-a face cu situatia in care se afla astazi Romania.

            Daca asa stau lucrurile, am incercat sa-l lamuresc pe interlocutorul meu, soferul de taxi, atunci in situatia particulara a Romaniei, singura solutie rationala este demiterea presedintelui si organizarea de anticipate pentru sefia statului. Altfel, balamucul continua. Si, pana la urma, romanul, in loc sa-si umple buzunarele, si le goleste.

Comentarii inchise

 

            Mihaies face parte dintr-o confrerie, ca sa ma exprim elegant. Impreuna cu Liiceanu, Patapievici, Plesu & Company. Sunt oameni de cultura, al caror prestigiu este rareori contestat.

            Sarind pe burta in politica, de la o trambulina prea inalta, intr-o incercare inutila de a-si feri capul, Mircea Mihaies face pleosc, dupa care urmeaza un moment de perplexitate. Si liniste. O liniste cel putin jenanta. Pentru ca, in momentul in care acest real sau pretins carturar, profesor universitar si editorialist al prestigioasei publicatii Romania Literara lanseaza teza conform careia parlamentarii ar trebui sa aiba dreptul doar la doua mandate, planeta amuteste. Asa ceva nu s-a mai pomenit. Nimeni in intreaga istorie a democratiilor moderne, si nici macar sub umbrela republicii populare, nu a emis o asemenea teza abracadabranta. Dar ce il mana in acest razboi sinucigas si descalificant pe omul de cultura Mihaies? Cum de a riscat sa lanseze o asemenea petarda, intr-o inutila incercare de a-i orbi pe cititorii intelectuali ai Romaniei Literare?

            Am putea accepta teza conform careia Mircea Mihaies este de rea-credinta. Si rau intentionat, fiind manat daca nu de interese, in orice caz de patima, el induce in eroare cititorii. Propunandu-le o pista cu totul si cu totul falsa. Cea a limitarii numarului de mandate pentru parlamentari. Exista toate premisele in acest sens. Mihaies face parte dintr-o confrerie, ca sa ma exprim elegant. Impreuna cu Liiceanu, Patapievici, Plesu & Company. Membrii grupului au multe in comun, incepand cu generoasele fonduri Soros si terminand cu cele autohtone, furnizate via Palatul Cotroceni, prin intermediul Institutului Cultural Roman. Or, ai Fundatiei Microsoft. Sunt oameni de cultura, al caror prestigiu este rareori contestat. Putini isi asuma riscul de a clatina soclul pe care, sprijinindu-se unul de altul, s-au inaltat. Si mai au ceva in comun. Intr-o incercare de a-si utiliza capacitatile intelectuale si forta de persuasiune, au sarit cu indrazneala in mijlocul ringului politic. Fapt in esenta laudabil. In orice tara din lume si oricand, venirea intelectualilor in politica este salutara. Fie si numai pentru ca astfel creste nivelul dezbaterii. Argumentele pro si contra unei teze devin mai subtile. Chiar mai sofisticate. Dar exista o conditie de natura morala: plasarea de o parte sau de alta a baricadei trebuie asumata cu buna-credinta. Iar nu determinata de cauze meschine. Intrucat grupul de interese al intelectualilor la care ma refer, initiator si al apelului Pro-Basescu, este, pe buna dreptate, acuzat de intentii rele, logodna cu politica devenind din aceasta perspectiva toxica, atat pentru ei, cat si pentru opinia publica, ar trebui sa-i aplic aceasta eticheta si lui Mircea Mihaies, pentru tiribomba pe care a lansat-o pe piata. Si totusi nu am sa fac acest lucru.

            Mircea Mihaies pare sincer. El nu a lansat teza aiuristica a limitarii numarului de mandate parlamentare – scenariu ignorat de absolut toate democratiile din lume, din motive asupra carora nici nu mai are rost sa insist – manat de vreun interes meschin. El chiar crede in normalitatea teoriei sale. Or, abia acest fapt ar trebui sa ne ingrijoreze profund. Daca intr-o societate abia iesita din totalitarism, extrem de labila sub aspectul culturii politice, un carturar de marca precum Mihaies lanseaza in fata unor intelectuali si studenti care il stimeaza si iubesc asemenea idiotenii, atunci sansa de a ne vindeca si de a depasi gravele confuzii ale tranzitiei, in loc sa se plaseze aproape in timp, indeparteaza tot mai mult orizontul sperantei noastre.

            Cred ca domnul Mircea Mihaies s-a sinucis sub ochii nostri. Desigur, sub aspect politic. Dar si omul de cultura se afla intr-o grea suferinta. Pentru ca lansarea unei teorii fara nici un fel de acoperire poate ridica mari semne de intrebare asupra calitatii lecturilor politice ale respectivei persoane. Concluzia de mai sus, poate prea cordiala, este valabila numai si numai in ipoteza in care Mihaies a gresit, dar a fost bine intentionat.

Comentarii inchise

Schizofrenia letala   mai 2nd, 2007

 

            Am citit zilele trecute o fraza stupefianta semnata, in Romania Literara, de o personalitate din lumea culturala de la Bucuresti, Mircea Mihaies. Reproduc ad literam textul: „n-am sa obosesc sa reamintesc cititorilor acestei rubrici (corect sa le reamintesc – nota SRS -) marea mea obsesia (corect obsesie – nota SRS -) politica: si anume, sa ajung sa traiesc intr-o tara in care parlamentarii nu vor avea dreptul la mai mult de doua mandate”. Panseul de mai sus, dincolo de gafele gramaticale, merita a fi comentat. Din doua perspective. Reprezinta expresia unei schizofrenii. Letale; lansata de un exponent al intelectualitatii romane. De o persoana careia nu i-a contestat nimeni, pana azi, statutul de carturar. De unde pana unde ideea ca ar trebui limitat numarul mandatelor la care are dreptul un parlamentar? Din experienta carui stat democratic sau nedemocratic s-a inspirat Mircea Mihaies, cel care se adreseaza, asa cum spune, unora dintre cei mai instruiti cititori?

            Ideea limitarii mandatelor de parlamentar este atat de socanta, incat am incremenit, literalmente, in momentul in care am citit textul pe care l-am reprodus. Nu cumva mi-a scapat ceva esential din stiinta politicii? Este posibil sa fi omis experiente si teorii atat de importante pentru constructia statului modern? Si, desi am incredere in mine insumi si in dramul de cultura pe care am agonisit-o de-a lungul anilor, marturisesc ca siguranta afisata de Mihaies m-a pus pe ganduri. Determinandu-ma sa reevaluez tot ce am invatat. Sa intreb in stanga si in dreapta. Pentru ca, in final, sa aflu ca niciunde in lume, in intreaga istorie moderna nu a existat o asemenea restrictionare a numarului de mandate pentru parlamentari. Si nici nu am intalnit vreun caz in care oameni seriosi – desigur exceptie face Mircea Mihaies – sa-si fi pus macar o asemenea problema. Explicatia este cat se poate de simpla. Ce reprezinta un parlament intr-un stat democratic oarecare? O suma de politicieni provenind din diferite partide, exponenti ai unor orientari diverse, o compozitie creata in urma votului cetatenilor. Unul dintre rezultatele pluralismului politic este ca reprezentantii partidelor care au unul sau mai multe mandate in cea mai importanta institutie a democratiei, care este forumul legislativ, se supravegheaza reciproc. Ei traiesc intr-o continua competitie care are drept scop afirmarea propriei doctrine si cucerirea puterii politice. Parlamentul, in ansamblul lui, poate fi comparat cu o constructie mai mult sau mai putin sofisticata, alcatuita din mai multe caramizi. El poate fi dizolvat numai in situatia in care au intervenit asemenea tensiuni in raport cu Executivul, incat statul respectiv nu mai poate fi guvernat. Sau in ipoteza in care nu poate fi instalat un guvern intrucat nu primeste suficiente voturi la investitura. In schimb, numarul de mandate este limitat in toate democratiile, in ceea ce il priveste pe presedinte. Fie intr-o republica prezidentiala, fie intr-o republica parlamentara. Explicatia este simpla. In timp ce Parlamentul este expresia stadiului atins de societate, mandatul prezidential este rezultatul votului dat de cetateni unei singure persoane si in functie de o conjuctura data. Daca Parlamentul este o suma de caramizi din care a rezultat o constructie care seamana cu societatea, presedintele este o singura caramida. Care, la un moment dat, poate reprezenta cu totul si cu totul altceva decat ceea ce vrea societatea. O singura persoana poate avea, la un moment dat, un comportament deviant. Poate chiar innebuni. Sau, dorind sa isi asume jocuri inalte in politica interna si externa, pe calea autocratiei, autoritarismului sau chiar a dictaturii, poate pune in pericol democratia. In asemenea situatii, constitutiile din statele moderne prevad, asa cum este si firesc, proceduri de suspendare si demitere a sefului statului.

            Ceea ce Mihaies incearca sa sugereze, reprezinta altceva decat modelul unui stat modern democratic. Intelectualul de vaza, Mihaies, viseaza la o republica populara. Cum am mai avut. De ce vrea asta Mihaies? Si cine este el? Voi reveni maine.

Comentarii inchise