Presedinte nesimtit   iunie 19th, 2007

 

            „Ziaristii sunt liberi”, clama Traian Basescu in campania electorala care l-a facut, la limita, sef al statului. O noua minciuna a acestui personaj burlesc, care reprezinta, cum reprezinta, statul roman. Pentru ca, de la venirea sa la Cotroceni, Basescu a lovit fara incetare in drepturile si libertatile fundamentale ale presei. Si, evident, in jurnalisti. De la cei mai marunti, pana la cei mai proeminenti reprezentanti ai acestei bresle. Iar ultimul incident de pe litoralul romanesc cand, in urma cu doua zile, Basescu a facut presa nesimtita pentru ca a avut indrazneala de a-l filma intr-un spatiu public, pune capac la toate. De fapt, nesimtit este Traian Basescu.

            Sa ne amintim cate ceva din zbuciumatul proces de divort dintre Traian Basescu si presa. Primul gest facut de noul presedinte, dupa ce clamase, cu cateva zile inainte, ca „jurnalistii sunt liberi”, a fost refuzul brutal, zgomotos si public de a le permite acestora, asa cum se intamplase sub celelalte administratii, dreptul de a-l insoti in vizitele in strainatate. Acest refuz a devenit si mai explicit atunci cand reporterii au filmat nemaivazuta inaltare a suvitei prezidentiale la o adiere a vantului in Downing Street nr. 10, cand Basescu s-a despartit de Tony Blair. Cu care s-a intalnit pe faimoasa axa Bucuresti-Londra-Washington. In definitiv, de ce am afirmat eu atunci si afirm si acum ca, interzicand accesul jurnalistrilor in aeronava prezidentiala, Basescu a incercat sa restranga libertatile presei? In definitiv, de ce nu a avut el dreptate, atunci cand a afirmat ca ziaristii, daca doresc sa consemneze activitatea sa externa, nu au decat sa se deplaseze utilizand cursele aeriene civile? Explicatia e simpla. Orice vizita a unui sef de stat presupune masuri severe tinand de logica protectiei si protocolului. Iar intalnirile la varf, de obicei, fac parte dintr-o intreaga suita de contacte externe, care presupun deplasari rapide de la un sediu la altul. Ziaristii care nu fac parte din coloana oficiala au sanse minime sa consemneze evenimentele legate de asemenea intalniri. Daca Basescu dorea cu adevarat ca ziaristii sa poata participa, fara discriminare, la evenimentele externe, altfel decat calatorind cu aeronava prezidentiala, institutia pe care o conduce ar fi trebuit sa asigure, in beneficiul presei, pe cheltuiala presei, o cursa charter. Ceea ce nu s-a intamplat.

            Ca Basescu este un mare nesimtit o demonstreaza toate incidentele care au urmat. Toate jignirile grosolane pe care seful statului roman le-a adresat unor jurnalisti, unor ziare, unor posturi de televiziune ori unor patroni de presa. Culminand chiar cu ce s-a intamplat in urma cu doua zile, pe litoral. Cand Basescu i-a facut nesimtiti pe jurnalisti, pentru ca l-ar fi filmat in „timpul sau liber”. E vremea ca opinia publica sa inteleaga ca functionarii institutiei prezidentiale, cu stiinta si chiar la dorinta lui Basescu, ii informeaza pe jurnalisti atunci cand acesta face diverse deplasari cu caracter asa-zis personal. Tocmai pentru ca el sa fie mediatizat in ipostaze de simplu muritor. Asa s-a intamplat si in ziua referendumului si asa s-a intamplat si deunazi. Al doilea lucru pe care trebuie sa-l stie opinia publica este ca un sef de stat nu se afla niciodata in timpul sau liber. Motiv pentru care, intre altele, nu este parasit nicicand de paza sa de corp. Platita din bani publici. Si, dupa cum se vede, nici nu raspunde penal in „timpul sau liber” atunci cand talhareste o ziarista. Facand-o „tiganca imputita”. In al treilea rand, orice persoana, inclusiv un sef de stat, poate fi fotografiata si filmata de catre oricine, atunci cand se misca in spatiul public. Avem un presedinte nesimtit!

 

P.S.: In schimb, lingaul prezidential Catalin Avramescu, caruia Basescu tocmai i-a dat mita un post in Consiliul de Administratie al TVR, nu face parte dintre ziaristii nesimtiti.

Comentarii inchise

Inaintea furtunii   iunie 12th, 2007

 

            Deocamdata, este liniste. O liniste care, insa, prevesteste furtuna. Motiunea PD s-a inecat in ridicolul in care s-a nascut. Dar ce urmeaza? De unde pana unde afirmatia pe care o fac, conform careia vom avea o furtuna politica? Ce se poate transforma intr-un autentic uragan?

            Aparent, pentru un timp, marele meci intre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu a intrat intr-un binemeritat moment de pauza. Castigand referendumul dupa umilinta suspendarii sale, presedintele nu a reusit totusi sa determine, prin intermediul PD si al motiunii de cenzura introdusa de acest partid, caderea Guvernului. Si instalarea unei formule care sa il poata transforma in presedinte-jucator. Nici PSD nu pare dispus sa actioneze dupa standardele fixate de seful statului. Faptul ca Mircea Geoana nu s-a lasat prins in cursa, refuzand sa sustina motiunea PD, chiar cu promisiunea verbala ca-si va putea aduce partidul la guvernare, nu inseamna ca pentru Executivul ultra-minoritar Tariceanu incepe vreo luna de miere. Dimpotriva. Am toate motivele sa presupun ca, pe sub masa, pesedistii isi ascut al dracului de temeinic sabiile. Intrarea lor in razboi poate fi pentru liberali lovitura de gratie. Definitiva. Iar intre timp, presedintele, gata sa moara cu Tariceanu de gat, nu va sta degeaba. El isi va regla tirul de artilerie in directia daramarii Guvernului, indiferent in favoarea cui. Pentru Cotroceni, nu mai exista solutii imorale. Orice solutie de alungare a PNL este morala. Asa ca trebuie sa ne asteptam ca liniile de forta de la Cotroceni si de la PSD sa se intalneasca. Intr-o alianta nedeclarata. Dar de o eficienta mortala.

            Daca premisele de mai sus sunt corecte, atunci in mod explicit sau doar intuitiv – la nivelul scenariilor politice care se scriu atat la PSD, cat si la Cotroceni – ar urma ca la un moment dat sa avem un guvern minoritar PSD. Care sa ia locul la Palatul Victoria Guvernului minoritar PNL-UDMR. Cu sprijinul, implicit sau explicit, al institutiei prezidentiale. Mai degraba explicit. Si al Partidului Democrat. Cand ar putea fi declansata batalia finala?

            Dupa instalarea – cu sustinerea a 70 la suta din Parlament, o contributie esentiala aducandu-si chiar PSD – a Guvernului Tariceanu 2 si dupa respingerea, fara echivoc, a motiunii de cenzura PD, partidul condus de Mircea Geoana are nevoie nu numai de un ragaz de timp pentru a face o intoarcere de 180 de grade, lovind mortal Executivul pe care l-a sustinut, ci si de argumente solide. Sau macar de pretexte credibile. Ceea ce ma face sa presupun ca cel putin 10 zile PSD va ramane in expectativa. Refuzand sa faca vreo miscare cat de cat spectaculoasa. Dar cand ar putea sa actioneze? Momentul probabil este cel al Raportului de Tara. Avem si un indiciu. Cu putin inaintea datei de 27 iunie, Tariceanu este invitat in Parlament. Desigur, pentru a fi luat la intrebari cu privire la nesustinerea unor proiecte legislative PSD, trantite in zilele urmatoare pe masa Guvernului. Iar daca Raportul de Tara iese prost ori asa si asa, pregatirea psihologica pentru declansarea procedurilor de destituire a Guvernului va fi fost facuta. Dar pana atunci?

            In urmatoarele 10 zile, vom asista la atacuri dezlantuite, de o violenta fara precedent impotriva Guvernului Tariceanu, declansate de insusi presedintele Traian Basescu. Si masiv sustinute de PD. Deloc descurajat de respingerea motiunii. Opinia publica va avea de-a face cu un inventar complet al contraperformantelor reale ale administratiei centrale. Multe inspirate chiar de presa. Inclusiv de Ziarul ZIUA. Dar si cu un inventar inventat al contraperformantelor. Ura viscerala a presedintelui Basescu isi va spune cuvantul. Pariez cu oricine pe acest scenariu. Care se va declansa chiar acum.

Comentarii inchise

Praf si pulbere   iunie 9th, 2007

 

            Orbit de ura impotriva lui Tariceanu, pe care de atata timp nu il poate clinti in urma fulminantelor atacuri pe care le declanseaza impotriva lui, Basescu a ajuns sa implore Partidul Social Democrat sa rezolve criza pe care el insusi a declansat-o.

            Acesta este rezultatul, cel din titlu, al asa-zisului demers prezidential. Consultarile de la Cotroceni s-au dovedit a fi false. Cand premiza, indiferent cat de multe sau putine argumente are in spate, este cea lansata de Basescu, respectiv criza politica a unei tari, careia trebuie sa i se gaseasca o solutie, e clar ca o dezbatere responsabila nu poate fi facuta in maniera in care partidele au trecut precum gastele prin apa de la Cotroceni. Cum Dumnezeu sa poti solutiona criza unui stat in sfertul de ora petrecut cu presedintele tarii? Mai ales ca cea mai mare parte a timpului a fost consumata prin strangeri de maini, strambaturi, ocheade si asezat-ridicat in scaune? Proiectul prezidential a fost fals. Nu putea fi operata o constructie a unei noi aliante PNL-PSD-PD care sa il alunge pe Tariceanu din Palatul Victoria, instaland un nou premier. Iar Basescu nici macar nu s-a straduit sa joace acest teatru absurd, montat tot de el, tratand spectacolul intr-o maniera mai mult decat expeditiva. Am avut dreptate. Pasul intai a fost doar praf si pulbere in ochii opiniei publice. Pasul doi, insa, poate deveni important. Cartile sunt in mana PSD.

            In urmatoarea saptamana, vom sti daca a doua miscare preconizata de Basescu are sau nu vreo sansa de succes. Orbit de ura impotriva lui Tariceanu, pe care de atat timp nu il poate clinti in urma fulminantelor atacuri pe care le declanseaza impotriva lui, Basescu a ajuns sa implore Partidul Social Democrat sa rezolve criza pe care el insusi a declansat-o. Cu alte cuvinte, a dat fuga exact in tabara formatiunii politice pe care a catalogat-o drept inamicul public numarul unu. Partid comunist travestit in partid socialist – motiv pentru care s-a si opus din rasputeri, dar zadarnic primirii PSD in Internationala Socialista – si, in acelasi timp, partid al coruptilor. Aceste etichete au fost lipite de catre Basescu ani de zile pe emblema PSD. Si nu numai de el. PD a repetat la infinit asemenea acuzatii. Iar reprezentantii societatii civile, din care fac parte si cateva trompete mediatice, au amplificat aceste tentative menite sa demonizeze PSD. Ca sa nu mai vorbim de procurorii aserviti, care au falsificat in serie probe si dosare impotriva unor fruntasi ai acestui partid, in incercarea de a demonstra acelasi lucru. Si anume, ca asanarea mega-coruptiei si crimei organizate ar fi conditionata de intemnitarea cat mai multor pesedisti. Cat despre Mircea Geoana, liderul de azi al acestui partid, acesta a fost taxat non-stop de catre gruparea Basescu drept duplicitar, de mucava, intr-un fel, un simplu paravan. Si iata ca astazi Basescu sta cu caciula in mana inaintea PSD.

            Iar PSD, in ciuda existentei, in interiorul partidului, a unor curente diferite de opinie si a unor grupari politice adverse, raspunde la unison. Nu PSD a provocat criza. Nu PSD are datoria de a propune solutii. Sa traducem aceasta opinie clamata ieri. In viziunea socialistilor, Traian Basescu are obligatia, daca este convins ca rezolvarea crizei trebuie sa insemne un nou guvern, sa propuna solutia. Dar ce solutie? Nu a mai ramas decat una singura neexploatata pana la capat. Solicitarea oficiala si neconstitutionala, adresata de Traian Basescu, in calitate de sef al statului, catre PSD, de a prelua guvernarea. Si abia apoi PSD se va gandi si va da un raspuns. Daca el va fi afirmativ, vom avea o noua motiune de cenzura. Care va avea sanse sa fie validata, spre deosebire de motiunea de opereta a PD. Daca raspunsul va fi negativ, presedintele se alege cu o umilinta usturatoare. La scurt timp de la victoria sa, atat de mult clamata, de la referendum. Dar ceva imi spune ca din nou va fi praf si pulbere.

Comentarii inchise

Guvernul PSD   iunie 8th, 2007

 

            Cum intuiam in editorialul publicat ieri, proiectul lui Basescu, pentru care se duc ca prostii la Cotroceni liderii partidelor, este un simplu joc de picioare. O miscare de invaluire si atata tot. In pregatirea alteia. Care nu se poate numi altcum decat un Guvern PSD. Este tema analizei pe care o fac astazi.

            Ce vrea, de fapt, nelinistitul presedinte al Romaniei? Acelasi si acelasi lucru. Sa construiasca in jurul sau – si, Doamne fereste, al altcuiva – un vehicul electoral puternic. Fiindca el este sef de stat, acest vehicul nu poate primi alta denumire decat cea de partid prezidential. Are la dispozitie Partidul Democrat, care raspunde intocmai la comenzile sale. Pentru ca i se flutura pe sub nas perspectiva unui ciolan gras al puterii. La care pedistii pot ajunge acum sau mai tarziu, in viziunea lui Basescu. Dislocand o aschie liberala, care a primit denumirea de PLD si statornicindu-si o stransa relatie cu Ioan Talpes – asa cum facuse mai demult si cu Virgil Magureanu – si cu Gigi Becali, Basescu s-a gandit ca, cel putin pentru imagine, nu strica sa transforme respectivul partid prezidential intr-o coalitie. Careia ii pune stampila de pol de dreapta. Ce mai conteaza ca un alt pol de dreapta, cu aceeasi superficialitate, incearca sa infiripeze si Tariceanu? Liderul PNL face acest exercitiu politic in compania fostilor taranisti si a gruparii politice condusa de Emil Constantinescu. Revenind la planurile lui Basescu si retinand ca, in epicentrul lor, sta tema largirii bazinului electoral si a credibilitatii PD – celelalte formatiuni fiind tratate ca simple accesorii si jocuri de imagine – vom vedea ca readucerea PD la guvernare nu se poate face decat pe doua cai, cea propusa, prin combinatia PNL, PD, PLD, fara Tariceanu, fiind toxica si doar inselatoare. Care sunt cele doua cai? Una este directa si imediata, printr-o motiune de cenzura, a carei initiativa sa apartina, insa, PSD – deci inca o motiune, la scurt timp dupa ce Cabinetul Tariceanu a fost sustinut masiv in Parlament, culmea, in primul rand chiar de PSD – urmata de lansarea pe piata a unui nou Guvern PD-PSD. Cea de-a doua solutie este un traseu mai sinuos. Conform acestui scenariu, PSD, dupa ce motiunea sa ar fi votata in Parlament, ar urma sa formeze singur un Guvern minoritar, sustinut insa masiv la investitura, cel putin de PD si PLD, precum si de celelalte partide care se tem de perspectiva alegerilor anticipate. Primul scenariu prezinta inconvenientul aliantei nefiresti intre un partid care se recomanda drept popular si altul socialist, intre un partid care se recomanda reformist si curat si altul taxat de PD drept nereformat si corupt. Al doilea inconvenient este ca, la putere fiind, PD s-ar eroda, in loc sa creasca, pana la alegerile parlamentare din toamna anului viitor sau din primavara lui 2009. Asa ca cel de-a doilea scenariu pare mai plauzibil. Prin sustinerea acordata instaurarii unui Guvern minoritar PSD, Basescu impusca mai multi iepuri deodata. Ii lasa pe democrati sa creasca in opozitie, aplica o lovitura mortala gruparii Tariceanu, mizand astfel pe o masiva destabilizare in tabara liberala si apoi pe o jonctiune cu un PLD subordonat si, cel mai important, va avea in fata un Guvern minoritar slab al PSD, cu care se va putea rafui in forta.

            In PSD domneste deruta. Atat la baza, cat si la varf. Pentru ca ispita puterii e mare. Mai ales in conditiile in care liberalii nu s-au dovedit parteneri viabili pentru PSD. Si nici adversari redutabili ai lui Basescu si ai PD. Ramane insa de vazut daca pesedistii nu vor fi invinsi de teama unei cacealmale tip Basescu. Care ar putea sa nu se tina de cuvant. Si, astfel, sa se declanseze exact ceea ce PSD nu doreste. Adica alegeri anticipate. Prezumtivul Guvern PSD se zbate, inainte de a fi, intre tentatia puterii si teama de a fi inselat.

Comentarii inchise

Guvernul absurd   iunie 7th, 2007

 

            Pentru prima data dupa multi ani, analistii politici sunt la unison. In sensul ca ultima initiativa a presedintelui Traian Basescu este taxata drept un proiect irealizabil. Nu este cu putinta alcatuirea unui guvern PNL-PD-PLD. O alianta suta la suta toxica si, in plus, care nu poate fi sustinuta de majoritatea parlamentara, care ar ramane tot in opozitie. Un asemenea fenomen rarisim, in care toti comentatorii sunt de acord – si asta impotriva vointei sefului statului, iesit recent castigator dintr-un referendum – prevesteste o spectaculoasa miscare pe scena politica. Fie un dezastru iminent, care ar putea sa-l vizeze chiar pe Basescu, fie o neasteptata miscare pe tabla de sah politica pe care acesta ar urma sa o faca. Intalnirea de vineri de la Cotroceni fiind, in aceste conditii, nu o cacealma, ci doar o mutare premergatoare.

            Este cat se poate de limpede ca PD se afla in raporturi de dusmanie cu PNL. In aceeasi situatie se afla si PLD. Mai mult decat atat, primul partid tocmai a initiat o motiune de cenzura impotriva Guvernului Tariceanu, sustinut de intreaga suflare liberala, dar si de catre o covarsitoare majoritate parlamentara. Iar cel de-al doilea ii sprijina pe social-democrati in aceasta actiune. Ca atare, e destul de greu de imaginat ca, atacand PNL la baioneta unde il doare mai tare, respectiv chiar la guvernare, PD ar dori, in acelasi timp, sa revina in fruntea unui executiv alaturi de liberali. Chiar daca Tariceanu ar fi eliminat. Si de ce l-ar elimina PNL pe Tariceanu, de vreme ce in atatea randuri partidul l-a sustinut pe cat de democratic, pe atat de viguros? In fine, cine isi poate imagina ca, in scurt timp de la plecarea unor liberali din PNL fix in tabara inamicului, ar exista in plan psihologic vreo posibilitate de alianta? Si, nu in ultimul rand, este la mintea cocosului ca numarul de parlamentari de care ar dispune cele trei partide – PNL, PD si PLD – ar fi insuficient pentru o majoritate parlamentara. Daca Basescu a renuntat la proiectul anticipatelor, invins fiind de o realitate politica greu de strivit intre rationamentele sale agresive si confuze, pare si mai stranie noua aventura programata pentru vineri. O incercare dinainte condamnata la moarte. Intrucat mizez in continuare pe inteligenta politica a domniei sale, nu-mi pot imagina, nici o secunda macar, ca presedintele isi ia in serios propria oferta. Aceea de a inscauna un nou prim-ministru ca reprezentant al unui pol de dreapta definitiv sfaramat, alcatuit de socialistii facuti populari si de liberalii mutati, cu arme si bagaje, la proaspetii convertiti. Deci, nu am cum sa exclud din scenariile mele posibilitatea ca Basescu sa urmareasca cu totul si cu totul altceva. Oare ce?

            Fiind convins ca toate partidele, mai putin cel prezidential, ii vor da cu tifla vineri, la Cotroceni – in aceasta paranteza, mi se pare corect sa ma intreb ce cauta ele, totusi, la aceasta falsa consultare – presedintele incearca probabil sa demonstreze ca au esuat toate tentativele sale de a construi un guvern puternic, dar ascultator al polului de dreapta. Va iesi, la sfarsitul saptamanii, poate, spunandu-le fanilor sai ceva de genul „ati vazut, si aceasta oferta pe care le-am facut-o partidelor a fost respinsa”. Si abia in aceste conditii el isi poate lansa adevaratul proiect. Fara ca sustinatorii sa il ia la injuraturi. Si care ar putea fi acest proiect periculos, dar poate viabil? Reintoarcerea PD la nava-mama. O alianta PSD-PD. Care ar putea readuce partidul sau prezidential la guvernare. Desigur, cu recenta sa remorca pe a carei placa de inmatriculare scrie PLD. Oare asa se explica prezenta la sedintele PSD, mai intai a ambasadorului Marii Britanii si apoi a ambasadorului Statelor Unite? Oare acesta este talcul intalnirilor recente Basescu-Geoana? Si al anuntului liderului PSD ca nu va sustine motiunea de cenzura PD, dar ar putea introduce una proprie?

Comentarii inchise

Cazul Hayssam   iunie 2nd, 2007

 

            La scurt timp de la declansarea crizei ostaticilor, din ordinul expres al lui Traian Basescu a fost arestat omul de afaceri Omar Hayssam. Cu luptatori antitero purtand cagule, cu televiziunile la fata locului, cu tot circul de rigoare, condimentat mai tarziu si de un briefing organizat de insusi seful statului. Atunci cand urma sa se intoarca ziaristii rapiti, insotiti de o celebra cagula purtata de Coldea, omul de casa al presedintelui cantonat, pentru moment, la varful SRI. Mi-am exprimat atunci nedumerirea. Am scris in acest colt de ziar ca astept, din partea Justitiei, confirmarea implicarii lui Omar Hayssam in rapirea jurnalistilor. In organizarea si finantarea unor miscari teroriste internationale. Nu am fost singurul analist care a mirosit balbele Parchetului si faptul ca este posibil sa ne aflam in fata unei cacealmale politice. Ceea ce se intampla in aceste zile este posibil sa confirme acest scenariu. Iar daca este asa, el va face explozie. Schijele vor lovi naprasnic nu numai personalitati politice, ci si importante institutii ale statului. Este motivul pentru care ma opresc asupra acestui subiect, abandonand intentia de a scrie despre cea mai aventuroasa motiune de cenzura din istoria Romaniei, cea pusa la cale de PD.

            In mod straniu, principalul procuror de serviciu al Cotroceniului, Ciprian Nastasiu, „juristul” care demonstreaza, prin propriul exemplu, cat de nocive sunt relatiile de subordonare cu serviciile secrete si cu mediile politice, a inceput sa se urce pe pereti. Retragandu-se, in ultimul moment, din dosare grele, pe care le-a administrat si refuzand sa mai semneze rechizitorii – vezi, intre altele, cazul Rompetrol – facand declaratii cel putin scandaloase in fata Consiliului Superior al Magistraturii care, de altfel, l-a si sanctionat si incercand la disperare – iata o dezvaluire pe care o fac azi – sa obtina sprijinul Ambasadei Statelor Unite. Pentru ce? Clamand ca-i este pusa intr-un grav pericol viata, el a cerut nici mai mult, nici mai putin decat protectia Departamentului de Justitie al Statelor Unite, pentru a face acolo dezvaluiri scandaloase. Bine ar fi fost sa se intample asa. Ce dezvaluiri ar fi putut face Nastasiu in Statele Unite? De ce se teme acest procuror „acoperit” – descoperit? Cine ar putea sa-i puna viata in pericol? Ori vorbim despre o mafie organizata, impotriva careia avocatii statului nu mai sunt capabili sa lupte – ipoteza in care, in mod obligatoriu, ar trebui sa fie implicate insemnate forte politice, in frunte chiar cu Presedintia – ori serviciul secret pentru care Nastasiu a lucrat urmeaza sa-i plateasca o polita. Pentru ca nu ar fi jucat corect. Una peste alta, cred ca ne plasam, vorbind despre Nastasiu, in epicentrul afacerii Hayssam. Ciprian Nastasiu este principalul procuror care l-a anchetat pe omul de afaceri arab. Arestat la ordinul lui Basescu. Anchetandu-l, i-a pus nenumarate intrebari despre adversarii politici ai lui Basescu. Sugerandu-i in cel mai direct mod ca, daca va oferi depozitii compromitatoare impotriva lor, va fi pus bine-mersi in libertate. Blestematul targ s-a savarsit. Hayssam a promis dezvaluiri in schimbul eliberarii. Dar l-a pacalit pe Nastasiu. Dupa punerea sa in libertate, in loc sa-i „verse” pe adversarii lui Basescu, a luat-o pur si simplu la sanatoasa. Iar acum incearca sa demonstreze – e dreptul lui – ca niciuna dintre acuzatiile formulate de Nastasiu nu sta in picioare. Este noul spectacol la care asistam.

            La capatul scandalului Omar Hayssam, putem descoperi una din doua. Fie ca Traian Basescu este un poltron, un aranjor, un periculos scenarist, intr-un cuvant, un om care e vinovat de fapte grave, pe care incearca sa le ascunda, fie ca, incercand sa-l traga de limba, Nastasiu avea dreptate. Si atunci, alte capete decat cel al lui Basescu urmeaza sa fie puse pe butuc. Nastase, Tariceanu, Patriciu etc. Ori, ori.

Comentarii inchise

Cutia neagra   iunie 1st, 2007

 

            Nu exista, oare, posibilitatea sa patrundem in cutiile negre ale partidelor politice,pentru a lua cunostinta de iminenta unor accidente ce pot fi catastrofale?

            In cazul unui accident aviatic, a devenit de notorietate ca primul lucru dupa cautarea supravietuitorilor este incercarea de a recupera cutia neagra. O autentica banca de date care inregistreaza ultimele evenimente inaintea producerii catastrofei. Extrapoland, putem spune ca la fel procedeaza analistii in cazul unor mari accidente politice. Cele mai recente exemple de acest fel fiind rezultatele suspendarii si referendumului lui Basescu, puse fata in fata. Identificarea cauzelor unui esec de proportii – cum este faptul ca partidele care s-au mobilizat la suspendare au fost incapabile sa-si convinga propriile electorate, in cazul demiterii – este cu certitudine o operatiune importanta. Vitala chiar. Dar, la fel ca in cazul cutiei negre in accidentele aviatice, analiza este facuta dupa consumarea evenimentului. Nu exista, oare, posibilitatea sa patrundem in cutiile negre ale partidelor politice, pentru a lua cunostinta de iminenta unor accidente ce pot fi catastrofale? Si, eventual, pentru a trage un semnal de alarma? Eu cred ca raspunsul e afirmativ.

            Sa luam in calcul un scenariu intens vehiculat in aceste zile. Si alimentat din plin de insusi seful statului. Si anume, cel al sustinerii parlamentare a unei motiuni de cenzura, introdusa de Partidul Democrat impotriva Guvernului Tariceanu, urmata de retragerea sprijinului pentru actualul Executiv si de instaurarea unei noi administratii centrale, ca rezultat al unei aliante PD-PSD. Sper ca am definit cat se poate de exact ultima bomba politica lansata pe piata in aceste zile si intens intretinuta mediatic. Daca ar fi sa fie asa, ce se va intampla cu partidele politice initiatoare? Adica cu PD si PSD? PSD a fost demonizat de presedintele Traian Basescu, de reprezentantii Partidului Democrat, precum si de acea parte a societatii civile si presei care ii sustin, cum ca este un partid corupt, nereformat, alcatuit in general din fosti comunisti si securisti care ar merita lustratia. Chiar si aliatii de pana mai ieri, liberalii, au fost in mod sustinut acuzati ca intentioneaza sa faptuiasca sacrilegiul de a se alia cu PSD. Este adevarat ca politica nu prea are si o dimensiune morala, este adevarat ca politicienii, in frunte cu Traian Basescu, s-au dovedit in repetate randuri a nu prea avea cuvant, totusi intervalul de timp in care PD ar face o intorsatura de 180 de grade ar fi scandalos de scurt. Ceea ce i-ar putea soca pe romani. Sau chiar acel popor la care face apeluri patetice Basescu. In orice caz, ar starni nedumerire in electoratul PD antrenat sa se infrunte cu electoratul PSD. Intr-un alt plan, sa recunoastem ca este destul de ciudat ca un partid care se pretinde a face parte trup si suflet din dreapta europeana sa se alieze cu cea mai importanta formatiune socialista. La randul sau, PSD, al carui principal inamic este PD, este de presupus ca si-ar soca in mod serios propriul electorat, mergand acum langa pedisti la o noua guvernare.

            Daca ma uit in cutia neagra a celor doua partide si iau drept buna sugestia lui Basescu, facuta in fata Parlamentului, de a tine cont de rezultatele alegerilor parlamentare din 2004, castigate de PSD, si de rezultatul referendumului, la capatul caruia cel mai bine plasat a aparut PD, atunci ar trebui sa prevad una din doua. Ori respectivele partide se vor alia si va avea loc o catastrofa printr-o sinucidere colectiva, ori avem de-a face cu o noua diversiune, pusa la cale de Basescu impreuna cu PD. Si bazata pe nemultumirea reala care domneste in PSD, legata de faptul ca liberalii, sustinuti la putere ca un guvern minoritar, sunt incapabili sa-i scoata din pozitiile de influenta pe miile de pedisti care s-au insinuat la comanda administratiei publice locale.

Comentarii inchise