Isteric show   septembrie 29th, 2007

 

            Aparent in treacat, mimand o cleveteala despre intalnirea sa cu Mircea Geoana de la Cotroceni, Traian Basescu a „scapat” cateva informatii de tip exploziv. Trei dintre acestea vizeaza PSD.

            Cum preconizam intr-o analiza anterioara, Traian Basescu isi utilizeaza intregul arsenal, astfel incat miercuri Calin Popescu Tariceanu sa fie eliminat din fruntea Executivului. Prin trecerea motiunii de cenzura. In acest scop, joi seara opinia publica a putut consemna o spectaculoasa iesire la rampa a sefului statului, la TVR 1. Ieri, show-ul politic a continuat, cu acelasi cap de afis, la Radio Romania. Iar astazi Traian Basescu face apel la „popor”. In Piata Universitatii. Spectacolul tinde sa devina isteric, pe masura ce vocatia distructiva a „presedintelui jucator” se da pe fata.

            Aparent in treacat, mimand o cleveteala despre intalnirea sa cu Mircea Geoana de la Cotroceni, Traian Basescu a „scapat” cateva informatii de tip exploziv. Trei dintre acestea vizeaza PSD. Un partid prin care seful statului, in perfect „acord” cu Constitutia, isi permite sa tropaie, oferind judecati de valoare, lectii si solutii. Cum este, de pilda, afirmatia ca Mircea Geoana reprezinta suflul nou dintr-un PSD care, daca s-ar reforma cu persoane de acelasi calibru, eliminandu-i pe adversarii traditionali ai lui Basescu, ar deveni eligibil pentru orice tip de combinatie politica. Si, a sugerat presedintele, pentru o viitoare revenire la putere. S-a petrecut, fireste, o ciudata metamorfoza. O rasturnare de valori in cutiuta prezidentiala. Pentru ca presedintele s-a referit la acelasi Mircea Geoana despre care, de atatea ori, s-a exprimat in termeni extrem de jignitori. Si de umilitori, pentru liderul celui mai mare partid parlamentar. La indicatia presedintelui, Geoana ar trebui sa treaca urgent la epurari in partid. O alta informatie strecurata opiniei publice este ca, la Cotroceni, Mircea Geoana nu a fost singur. Intalnirea nu a fost tete-a-tete. Ci sub forma unui veritabil conclav. Alcatuit din seful statului, probabil un consilier-doi, Geoana, cativa reprezentanti PSD, ale caror nume sune inca tinute la secret si, tot probabil, din doi-trei fruntasi PD. Asadar, este o minciuna faptul ca ar fi avut loc, pur si simplu, o consultare oferita cu generozitate de presedinte, la solicitarea sefului opozitiei. In realitate, la Cotroceni au avut loc negocieri. Incununate de o intelegere. Le reamintesc cititorilor ca am fost prima publicatie, daca nu cumva singura, care a dezvaluit natura intelegerii din deal. Geoana forteaza PSD sa mearga pana la capat cu motiunea de cenzura, sustinuta in forta de DNA, presedinte, PD si PLD, urmand sa fie format un guvern minoritar PD, care sa organizeze alegeri parlamentare anticipate in primavara lui 2008, odata cu localele. La schimb, PSD nu primeste nimic, decat eventual urari de sanatate, dar Geoana este consolidat in functia de presedinte, prin declansarea unor actiuni concertate, in general penale, indreptate impotriva rivalilor sai interni. Buna afacere pentru Basescu. Compromisa, insa, chiar de partidul care a introdus motiunea si care refuza sa mearga orbeste si cu batista pe tambal pe mana lui Geoana. De altfel, in acest context, Basescu a mai facut si afirmatia ca, daca nu poate fi format un guvern majoritar al disparutei Aliante DA, evident fara Tariceanu la varf, atunci solutia pe care o va adopta, dupa caderea Guvernului, este numirea unui premier PD. Ghici ciuperca cine e? Dar Blaga mai are de asteptat. Si, in acest sens, mai primim un avertisment. Dupa fulminanta afirmatie ca nu este presedintele tuturor romanilor, ci doar al celor care il sustin, Basescu ne informeaza ca dupa alegerile parlamentare, anticipate sau nu, tot el va face jocurile. Numind premierul. Evident, de la PD.

            Iar maine vom avea un nou spectacol de clasa. Ca din intamplare, in jurul orelor 18.00 – iata, deja se stia ceva – in Piata Universitatii isi va face aparitia marele jucator. Daca va avea norocul sa intalneasca acolo un grup masiv de sustinatori, adusi din timp cu arcanul, atunci nu va pregeta, desigur, sa li se adreseze. Si, ca din pamant, vor aparea microfoane si boxe. Si strigaturi ale multimii, care vor completa mesajul prezidential. Va fi un isteric show.

Comentarii inchise

Fara presedinte si fara Guvern   septembrie 28th, 2007

 

            Dupa 3 octombrie, vom consemna probabil ca institutia prezidentiala nu mai poate reveni la conducerea jocului politic, pierzandu-si orice vocatie de a avea initiativa.

            Meciul politic Basescu-Tariceanu se transforma intr-un sah etern. In care institutia prezidentiala, epuizand, intr-un ultim asalt, toate parghiile de care dispune, incearca sa darame Guvernul, in timp ce acesta rezista cu obstinatie. S-a intrat intr-un blocaj. Sa vedem ce se intampla daca ipoteza pe care am lansat-o ieri va ramane in picioare. Daca presedintele nu reuseste sa-i rupa gatul, nici acum, lui Tariceanu. Ce se va intampla cu forta institutiei pe care o reprezinta? Ce se va intampla cu Guvernul victorios fiindca a rezistat, dar groggy, cu ajutorul DNA?

            Daca dupa data de 3 octombrie Guvernul ramane in picioare, Basescu, plasat in prim-planul ofensivei anti-Tariceanu, va pierde mult din autoritate si prestigiu. In mod straniu, se poate de pe acum estima ca imaginea sa va avea mai mult de suferit decat cea a PSD, intrucat partidul condus inca de Mircea Geoana s-a caznit sa faca o motiune de cenzura, dar nu a dovedit prea mult entuziasm in sustinerea ei, in timp ce Basescu si partidul sau prezidential, PD, secondat de PLD, s-au aruncat in linia intai. Astfel incat, in prim-plan, in eventualitatea in care Tariceanu pierde, vom putea consemna nu victoria PSD, ci pe cea a presedintelui si, dimpotriva, daca Tariceanu rezista, factura infrangerii va fi, in primul rand, platita de Basescu. Este de presupus ca daca, dupa data de 3 octombrie, Guvernul Tariceanu 2 va mai exista, in ceea ce il priveste pe Traian Basescu se va putea spune ca a suferit o grea infrangere. Si poate fatala. Pentru ca a pus totul pe masa. Nimic din arsenalul de la Cotroceni nu a ramas neutilizat. Tinut in rezerva pentru o runda viitoare. Dupa 3 octombrie, vom consemna probabil ca institutia prezidentiala nu mai poate reveni la conducerea jocului politic, pierzandu-si orice vocatie de a avea initiativa. Cotroceniul va fi sanctionat cu atat mai sever cu cat nu este deloc exclus ca premierul Tariceanu, dupa victoria de la 3 octombrie, sa transeze, preluand initiativa, si un alt potential conflict. Cel legat de referendumul pentru votul uninominal, preconizat de Traian Basescu. Cum? Raspunsul la aceasta intrebare l-am oferit intr-o analiza precedenta. Guvernul isi poate asuma raspunderea pentru legea votului uninominal. Care ar urma sa fie aplicata la alegerile din 2012. Greu de presupus ca Parlamentul, mai ales dupa respingerea motiunii de cenzura, va opta pentru daramarea Guvernului si invalidarea legii. Ultimul instrument de presiune pe care l-ar mai putea utiliza Basescu va fi, astfel, spulberat. In fine, un nou prilej de cadere a Guvernului si demonstratie a capacitatii sale de a supravietui va fi aprobarea bugetului pentru anul viitor. Buget care ii poate reteza presedintelui fondurile, sub plauzibilul motiv ca acesta este izolat in plan extern si, ca atare, statul nu mai trebuie sa plateasca pretul unor vizite in strainatate. Si cu atat mai putin a unor vizite electorale interne. Traian Basescu va ramane la Cotroceni, dar ridiculizat, ca presedinte. Si fara nici un fel de abilitate de a mai avea, in viitorul previzibil, pretentia de jucator. Toti partizanii sai vor fi dezamagiti. Si debusolati. Pentru ca ciolanul puterii va zbura dincolo de linia orizontului.

            Dar ce se va intampla, in aceste conditii, cu Guvernul Tariceanu 2? Isi va pune laurii pe frontispiciul Palatului Victoria? Va putea culege roadele victoriei? Categoric, nu. Pentru ca acest Guvern, ramas ca prin minune in picioare, este inca de pe acum decimat. Sub aspectul imaginii sale. Chiar daca toate acuzatiile lansate, pe cat de furibund, pe atat de iresponsabil si marcate politic, de catre procurorii lui Daniel Morar, se vor dovedi simple manevre politice, lipsite de un continut real infractional, batalia de imagine a fost pierduta de Executiv. Care nu a stiut sa reactioneze pe masura. Asa ca ne vom duce spre alegeri cu un presedinte amputat si cu un Guvern harcea-parcea. Dar si cu o Justitie terfelita. Si cu o opozitie in deriva. Condusa de un PSD atat de demonizat si de unii si de altii incat nici unii, nici altii nu se mai pot alia cu acest partid fara a-si dezamagi sustinatorii. De fapt, nimeni nu a castigat.

Comentarii inchise

La risc total   septembrie 27th, 2007

 

            Daca Guvernul ramane in picioare, in ciuda spumelor de la gura presedintelui, iar rezultatele economice continua sa fie pozitive, Basescu va scadea in sondaje pana cand praful se va alege de el, sub aspect electoral.

            Traian Basescu incearca asaltul final asupra celui care a devenit cel mai important inamic al sau. Iar Calin Popescu Tariceanu se face ca rezista. Primul arunca in arena intregul arsenal de care dispune, netinand nimic deoparte, iar cel de-al doilea opune rezistenta pasiva. Adica nu face nimic. Respira pe o barca metalica aflata pe un lac fulgerat din toate directiile, facandu-se ca nu vede pericolul. Asistam la cel mai ciudat razboi politic pe care l-au cunoscut romanii. Finalul nu poate fi decat distructiv fie pentru una din parti, fie pentru cealalta. Fie pentru amandoua.

            Cand afirm ca Traian Basescu a scos la bataie tot ce are sunt gata sa fac si inventarul. El dispune, in primul si in primul rand, de propria credibilitate. Care inca – asa arata sondajele – este de peste 50 la suta. Puterea sa de convingere si-o manifesta intervenind public. Si acuzandu-l pe Tariceanu direct sau indirect, luand drept tinte ministrii Cabinetului sau, de incompetenta, de coruptie, de ineficienta. Daca Guvernul ramane in picioare, in ciuda spumelor de la gura presedintelui, iar rezultatele economice continua sa fie pozitive, Basescu va scadea in sondaje pana cand praful se va alege de el, sub aspect electoral, inaintea alegerilor prezidentiale. Un alt instrument de care dispune este parghia represiva. DNA si Parchetul General, in principal si serviciile secrete, ca adjuvant. Astazi, respectivele institutii sunt utilizate din plin in scopul decredibilizarii si eventual infundarii adversarilor lui Basescu. Daca seful statului il va invinge pe 3 octombrie pe Tariceanu, atunci raul produs, prin pervertirea unor instrumente democratice in scule politice, ar putea fi camuflat si atenuat. Daca, insa, Tariceanu rezista, vai si amar de imaginea lor. Si, in primul rand, a Justitiei, care ar trebui sa fie una dintre cele mai importante puteri independente in statul democratic roman. In al treilea rand, in lupta este aruncata echipa PD-PLD. Victoria asupra lui Tariceanu ar putea sa le aduca celor doua partide fie satisfactia unei guvernari comune, fie alegeri anticipate de care ar putea beneficia indiscutabil Partidul Democrat, dar si PLD, daca reuseste sa se fixeze ca un atas de motocicleta de partid a lui Basescu. Sunt dificultati majore in interiorul viitoarei aliante, dar debarcarea lui Tariceanu ar putea netezi asperitatile. Daca insa Tariceanu rezista, cele doua partide, mult prea prezidentiale, pot ramane cu ochii in soare. Si se pot dezumfla electoral. In fine, Basescu arunca in joc o parte a mass-mediei credincioase, precum si arsenalul de care dispune in societatea civila, care incet-incet se dovedeste a avea, daca nu epoleti, cu siguranta state de plata la Cotroceni. Este tot o zona de sacrificiu. Chiar mai mult decat celelalte. Pentru ca o eventuala victorie anti-Tariceanu nu le-ar aduce fanilor din presa si ONG-uri ai lui Basescu nici un avantaj. Nici macar o satisfactie morala. Pentru ca ce va urma va fi un pact, fie el si tacit, cu PSD-ul pe care tot acestia l-au demonizat. In coltul sau, din care conduce inghesuit Guvernul ultra-minoritar, Tariceanu a ales sa lupte nefacand nimic, in plan politic. Nici macar cand ministrii sai sunt pusi la zid, in mod abuziv si programat, urmand sa fie executati cu dosare. In mod straniu, acest premier care a rezistat pana in prezent pe muchie de cutit, continua sa creada in steaua lui, asteptand linistit. Refuzand orice negociere umilitoare cu PD. Sau cu PLD. Intorcand spatele liderilor PSD, care l-au ajutat mai mult sau mai putin manifest sa supravietuiasca. Ignorand PRM, care a inteles ca un pericol mai mare politic decat o guvernare liberala este o dictatura Traian Basescu. Si neraspunzand, sub nici o forma, nici avansurilor Partidului Conservator. Tariceanu sta, astfel, in ochiul ciclonului. Si sperand ca nici o boare de vant nu-l va impinge in furtuna. In timp ce Basescu risca tot. Tare sunt curios daca va trece motiunea de cenzura.

Comentarii inchise

Secretul nesecret   septembrie 22nd, 2007

 

            In Romania, si numai in Romania, exista obiceiul nefast ca o incalcare a legii, facuta in vazul lumii si in mod repetat, sa se autovalideze. Precedentul sa tina loc de lege.

            Daca ne referim la motiunea de cenzura pur si simplu ca exercitiu democratic, fara a mai insista asupra resorturilor politice care l-au determinat pe Mircea Geoana sa declanseze respectiva procedura, este firesc sa punem in discutie si modul in care se va vota. Conform Regulamentului celor doua Camere, care este legea fundamentala a forumului legislativ, votul care poate conduce la invalidarea Guvernului Tariceanu doi trebuie sa fie secret. Nu ar fi, insa, pentru prima data cand, in Romania, secretul devine nesecret. In mod programatic si organizat. Ce inseamna votul cu bile la vedere? Este aceasta o solutie legala? Sau are loc o grosolana incalcare a Regulamentului? Si, in acelasi timp, un test de dispret la adresa alegatorului?

            Surse din interiorul PSD ne informeaza despre tensiunile generate de initiativa lui Mircea Geoana vizand motiunea de cenzura, impartasita in sila in prezent de majoritatea conducerii. O prima schisma exista intre acest staff, dominat de reprezentantii organizatiilor din teritoriu si organismul care, pana la urma, va executa comanda politica generata de declansarea operatiunii de demitere a Guvernului Tariceanu doi. Acest organism – grupurile reunite – este alcatuit exclusiv din parlamentarii PSD. Deputati si senatori. Iar schisma consta in aceea ca, atunci cand solicitarea lui Mircea Geoana a fost validata, parlamentarii au jucat un rol minor. Cei mai multi dintre ei au fost, pur si simplu, ignorati. Si totusi, ei sunt aceia care, in cele din urma, vor face ca motiunea sa treaca sau sa nu treaca. Admitand ca vor vota pentru motiune, in mod disciplinat, asa cum a decis conducerea de partid, toti deputatii si senatorii PSD, PD si PLD, numarul necesar de voturi va fi intrunit si Guvernul ar urma sa cada. Si, cu toate acestea, votul va fi extrem de strans. Pentru ca, in mod cert, vor exista cel putin cinci absenti de la PSD, intrucat respectivii parlamentari sunt bolnavi. Este de presupus ca vor fi asemenea situatii si la PD si PLD. Ca sa nu mai vorbim de cei care nu se vor conforma deciziei partidului. Cum ar putea fi, de pilda, Iliescu, care pana in prezent a fost contra, iar cand s-a pus problema votului s-a abtinut. Asa ca batalia va fi extrem de stransa. In aceste conditii, sunt sigur ca, pentru a-si controla propriii parlamentari, PSD va decide ca votul secret sa devina nesecret. Adica bilele sa fie manipulate la vedere. Probabil, la fel vor proceda si alte partide. Stolojan a si anuntat ca parlamentarii PLD vor vota deschis. Cum Stolojan e presedintele partidului, anuntul sau echivaleaza cu un ordin. Dar este legal votul cu bile la vedere? La aceasta intrebare de bun simt raspunsul pe care ni-l ofera Regulamentul este negativ. Votul secret din Parlament, atunci cand Regulamentul prevede o asemenea procedura, nu este un drept al parlamentarului, ci o obligatie. In anumite situatii, cetateanului ii este garantat, prin votul secret, faptul ca parlamentarul pe care l-a ales se exprima liber, fara nici o constrangere. Ca el isi poate exercita dreptul de a decide si de a vota conform propriei constiinte si propriilor convingeri. Fara a fi obligat de catre conducerea partidului sa puna in urna o bila sau alta. Daca vointa cetatenilor ar fi fost alta decat cea expusa mai sus, atunci nu ar fi avut nici un rost ca, in anumite circumstante, sa se prevada votul secret. In Romania, si numai in Romania, exista obiceiul nefast ca o incalcare a legii, facuta in vazul lumii si in mod repetat, sa se autovalideze. Precedentul sa tina loc de lege. Fiindca nu ar fi prima data cand, la porunca staff-ului partidelor, parlamentarii sa-si incalce propriul Regulament. Iar chestorul, care ar trebui sa anuleze toate aceste voturi, sa inchida ochii. In mod normal, acestei faradelegi trebuie sa i se puna capat. Am convingerea ca, in acest sens, ar trebui sa intervina ferm – iar aceasta motiune de cenzura este un bun prilej – atat societatea civila, cat si Curtea Constitutionala.

Comentarii inchise

Doi pe esafod   septembrie 21st, 2007

 

            Mircea Geoana si Calin Popescu Tariceanu. Primul va fi indepartat de la conducerea PSD. Cel de-al doilea, Calin Popescu Tariceanu, va pierde presedintia PNL, chiar daca va ramane premier.

            Din motive diferite, dar care pot fi conjugate in planul luptei pentru putere, se va produce prabusirea a doua personalitati de varf. Mircea Geoana si Calin Popescu Tariceanu. Primul va fi indepartat de la conducerea PSD fie dupa esecul motiunii de cenzura, fie in urma rezultatelor slabe pe care partidul le va obtine la europarlamentare. Cel de-al doilea, Calin Popescu Tariceanu, va pierde presedintia PNL, chiar daca va ramane premier. Motivul va fi cerbicia acestuia. Consecventa, vecina cu incapatanarea, prin care el refuza o intelegere pe termen lung cu stanga socialista.

            Aparent, din nou Basescu face jocurile. Se intalneste, mai mult sau mai putin in taina, cu Mircea Geoana, punand la cale combinatii pentru daramarea Guvernului Tariceanu 2. Si fie instaurarea unui Guvern PD, fie declansarea alegerilor anticipate. Intrucat PD a declarat raspicat, si nu o data, ca este exclusa, in actuala legislatura, orice combinatie la guvernare cu PSD, cade ipoteza unui Executiv majoritar care sa incheie mandatul legislativ de patru ani. Daca Guvernul Tariceanu 2 se prabuseste, Legislativul fie va accepta un Guvern minoritar PD-PLD – ceea ce probabil nu se va intampla, intrucat celelalte partide refuza sa intre in jocul lui Basescu, dandu-i acestuia mana libera sa taie si sa spanzure – fie va intra in celalalt scenariu refuzat sistematic, si anume alegerile anticipate. Avandu-l ca initiator pe acelasi Traian Basescu. Pentru a pune paie pe foc, seful statului asmute DNA si Parchetul General intr-un ultim asalt, sinucigas pentru ele sub aspectul credibilitatii, dar eficient ca santaj: sunt deschise, in serie, dosare penale impotriva oamenilor politici care se opun planurilor urzite la Cotroceni. Se incearca, astfel, decredibilizarea in forta a Guvernului, precum si slabirea opozitiei din PSD pe care o intampina Mircea Geoana atunci cand dialogheaza balbait cu Basescu. Un Basescu lipsit de orice fel de credibilitate externa, dar bucurandu-se, in schimb, de o larga popularitate printre cetateni lipsiti de o elementara educatie si cultura politica.

            Am facut mai sus afirmatia ca seful statului conduce jocurile doar aparent. Urmeaza sa explic de ce. Pornesc de la aceeasi premisa pe care am invocat-o si in alte ocazii, si anume ca, din multiple motive, unele generoase si etice, altele de natura meschina, Parlamentul va evita orice scenariu care poate conduce la o scurtare a mandatului. Deci la anticipate. Intrucat, in interiorul clasei politice, Basescu este perceput drept inamicul numarul unu, este la fel de logic ca Parlamentul va incerca din rasputeri sa evite si cel de-al doilea scenariu vizat de Cotroceni, si anume instaurarea unui Guvern ultraminoritar PD-PLD, care i-ar conferi lui Basescu puteri nelimitate. O combinatie cu PSD ar fi sinucigasa si pentru o tabara, si pentru alta. In aceste conditii, logic, nu mai ramane decat ipoteza supravietuirii Guvernului Tariceanu 2. Dar astazi ne aflam, din nou, in plina criza politica, alimentata practic, in principal, de trei lideri. De Traian Basescu, si am consemnat ce doreste acesta, de Mircea Geoana, impins din interior si ademenit de la Cotroceni in directia unei miscari sinucigase, si Calin Popescu Tariceanu, care refuza cu obstinatie singura modalitate prin care si-ar putea scoate partidul din clenci, adica din cadere libera, pe termen mediu si lung.

            Cei care l-au impins pe Geoana in scenariul mortal al motiunii de cenzura – care, in mod evident, va fi respinsa – urmeaza sa-l elimine de la conducere. Curand. Cat il priveste pe Tariceanu, el va fi, ca premier, tinut in continuare in sala de reanimare, conectat la tuburile de oxigen oferite de parlamentarii care nu vor sa plece acasa inainte de termen, dar, in schimb, pentru supravietuirea in viitor a PNL, va fi eliminat din functia de presedinte al acestui partid. Pentru a lasa loc unei aripi dispuse sa incheie o alianta de centru-stanga, care ar putea permite liberalilor accesul la guvernare si dupa 2008. Daca am dreptate, Basescu va ramane cu ochii in soare.

Comentarii inchise

Rocada mortala   septembrie 15th, 2007

 

            O mare problema, inca nerezolvata la un nivel satisfacator de catre Basescu, este raportul dintre PD si PLD, intr-o eventuala coalitie prezidentiala. Impasul a fost generat de asa-numitul „efect Popeye marinarul”.

            La dispozitia lui Traian Basescu, in perspectiva apropiatelor alegeri, se afla o solutie ce se poate transforma intr-o arma letala pentru adversarii sai politici. O surprinzatoare rocada in raportul Presedintie – Executiv. Practic, Basescu poate anunta ca nu se mai inscrie in cursa electorala pentru alegerile prezidentiale din 2009, revenind la conducerea unei coalitii PD-PLD si vizand functia de prim-ministru. In timp ce rolul de sef al statului ar urma sa-i revina lui Theodor Stolojan. O asemenea solutie ar conduce nu numai la o mare degringolada in randul celorlalte partide, dar ar putea fi, sub aspectul scorului final, de-a dreptul letala pentru ele. Asigurand o majoritate parlamentara confortabila pentru actuala coalitie prezidentiala, un puternic suport politic viitorului Guvern si, nu in ultimul rand, sansa lui Basescu de a se relansa pentru al doilea mandat prezidential, in 2014. Sa analizam acest scenariu.

            O mare problema, inca nerezolvata la un nivel satisfacator de catre Traian Basescu, este raportul dintre PD si PLD, intr-o eventuala coalitie prezidentiala. Impasul a fost generat de asa-numitul „efect Popeye marinarul”. Jucand cu inversunare, dar consecvent rolul de partid opozant, plasandu-se in prima pozitie in rolul de critic al Guvernului, PD a reusit in fata unui electorat debusolat performanta de a-i sterge memoria, astfel incat a fost uitata lunga perioada in care aceasta formatiune a stat la guvernare. Iar referendumul catastrofal administrat de catre partidele parlamentare nu a facut decat sa creasca pana la cer punctajul PD. Plasandu-l pe primul loc in sondaje. Cantitatea de spanac ingurgitata de formatiunea prezidentiala este atat de mare, incat liderilor ei li s-a urcat succesul la cap. Unii fac scamatorii economico-financiare in dispret total fata de lege – cel mai vizibil fiind, sub acest aspect, Videanu – altii fac gesturi din ce in ce mai evidente de nesupunere fata de Basescu. Aflati, in mod real ori imaginar, pe mega-cai, pedistii refuza sa imparta viitoarea prada cu PLD, un partid nou, compus din disidentii liberali aserviti total Cotroceniului, fara prea mare vocatie electorala, motiv pentru care sta destul de prost in sondaje. Dar Basescu are nevoie ca de aer de PLD, din doua motive. Pentru a demonstra electoratului ca ramane reprezentantul de frunte nu al unui singur partid, ci al unei coalitii de dreapta, si pentru a transforma, astfel, PLD in partidul-aspirator al liberalilor si electoratului liberal ce s-ar putea desprinde, prin fracturi succesive, de liberalii lui Tariceanu. Pentru a construi o asemenea coalitie, functiile reprezentative precum si pozitiile electorale de varf trebuie impartite cat de cat echitabil. Acest deziderat se loveste de cerbicia unor fruntasi PD, gata chiar de razmerita impotriva lui Basescu.

            Asa stand lucrurile, solutia luata in calcul in laboratorul politic de la Cotroceni, ca Basescu sa faca o a doua mare rocada cu Stolojan, este nu numai spectaculoasa si surprinzatoare, ci si realista. Este un joc tip Basescu la miza maxima. Revenind in fruntea PD, Basescu va sti sa-si redisciplineze partidul, sa-i elimine pe rasculati si pe cei care si-au construit singuri dosare penale, sa il conduca cu fermitate, determinandu-l sa accepte o diviziune a muncii si succesului cu PLD. Avand un candidat prezidential, in persoana lui Theodor Stolojan, orgoliul PLD ar fi satisfacut. Mai ales ca, in acest fel, partidul s-ar putea relansa puternic in competitia electorala, sprijinindu-se pe locomotiva Basescu si pe un PD infinit mai cordial. Opiniei publice Basescu i-ar putea demonstra ca nu a putut sa fie un presedinte jucator, intrucat puterea reala se afla nu la Cotroceni, ci la nivelul Executivului, dar ca se angajeaza sa devina un prim-ministru super-jucator, aflat intr-o relatie armonioasa cu seful statului. Nu este deloc exclus ca populatia, satula de atata scandal, sa se lase din nou amagita. Dar acest scenariu are si un impediment. Basescu ar trebui sa demisioneze in prealabil.

Comentarii inchise

Iliescu se intoarce   septembrie 12th, 2007

 

            O eventuala spulberare a principiului alternantei la putere, prin nerevenirea stangii dupa patru ani de guvernare a dreptei, ar fi catastrofala pentru un partid inca puternic clientelar.

            In cel mai mare partid din Romania, singurul care alearga pe culoarul socialist, se misca placile tectonice. Daca nu se anunta un cutremur, in orice caz, la orizont se profileaza schimbari importante. Inainte de a incepe numaratoarea inversa a alegerilor locale si parlamentare. Iar cea mai spectaculoasa evolutie a evenimentelor din interiorul PSD poate fi mazilirea lui Mircea Geoana. Si, pe acest fond, o revenire in forta, fie ea si provizorie, a lui Ion Iliescu. In fine, inca in penumbra, poate fi observata si recuperarea accelerata de autoritate, al carei beneficiar este Adrian Nastase.

            In capul lui Mircea Geoana, ajuns atat de spectaculos presedinte al PSD in urma confruntarii sale cu Ion Iliescu, se sparg, in acest moment, toate ouale stricate. Lui i se reproseaza faptul ca, dupa ce s-a scurs mai bine de jumatate din ciclul electoral, desi in opozitie, PSD a continuat sa scada in sondaje in loc sa urce, pentru a reveni, in mod decisiv, la putere. O eventuala spulberare a principiului alternantei la putere, prin nerevenirea stangii dupa patru ani de guvernare a dreptei, ar fi catastrofala pentru un partid inca puternic clientelar. Lui Mircea Geoana i se sparge in cap si oul stricat al referendumului. Desi nu PSD – in ciuda faptului ca nu a stiut sa se mobilizeze decisiv – este vinovat. Ci altii. In special PNL, care nici nu a incercat o alianta cu celelalte partide parlamentare, pentru a-l dobori definitiv pe Basescu si nici nu a profitat de suspendarea acestuia, pentru a promova legi care sa il impiedice pe seful statului sa mai joace pe degete, si in viitor, prevederile Constitutiei. Ca sa nu mai vorbim ca Mircea Geoana plateste si pentru, in definitiv, un succes PSD, si anume legea prin care pensionarilor li s-au marit veniturile. A fost un proiect in primul rand PSD. Si abia apoi asumat de PNL. Dar interventia in forta, contra maririi pensiilor, a lui Traian Basescu a creat un efect ciudat. A obligat Guvernul sa apere vehement cresterea pensiei, astfel incat meritele PSD au fost puse in umbra. Constient de acest lucru, pe ultima suta de metri, Geoana incearca sa recupereze, avansand insistent propunerea devansarii cu doua luni a cresterii pensiilor. Dar, pana la un eventual succes, tot el e incasatorul. Ca si in cazul esecului, pe multiple planuri, al initiativei – care i s-a pus in bratele prea moi – vizand o motiune de cenzura impotriva Guvernului. Care, daca va mai avea loc, se va solda cu un dezastru. Pentru ca Geoana a uitat de cele trei cuvinte magice pronuntate de orice parlamentar, atunci cand exista pericolul unor alegeri anticipate: „Nu plecam acasa”. Si, mai nou, tot lui Geoana i se sparge in cap si oul, urat mirositor, al dosariadei politico-penale declansata de Basescu impotriva adversarilor sai politici, intre care unii sunt proeminente personalitati PSD. Mai ales acum, cand vulnerabilul presedinte al acestui partid a amenintat, el insusi, cu dosarele.

            Asa stand lucrurile, in jurul lui Mircea Geoana, dupa ce s-a format un gol, incepe sa se stranga cercul inamicilor sai politici. Sunt multi cei care au o polita sa-i plateasca. In frunte cu Ion Iliescu, care a pierdut atat de umilitor dupa alegeri competitia cu Geoana, incat era cat pe-aci sa-si ia jucariile si sa plece acasa. Ca sa nu mai vorbim de alti lideri PSD proeminenti, primul fiind Adrian Nastase, cat pe-aci sa fie aruncat peste bord. Unul, Dan Ioan Popescu, care inca-si mai pastreaza o influenta, a si fost zburat. Dar daca Geoana este eliminat, cine ii ia locul? Pentru moment, in recuzita PSD nu exista decat doua variante: fie o conducere interimara, un fel de triumvirat, din care probabil nu vor lipsi Ponta si Diaconescu, fie o revenire a lui Ion Iliescu. Eu, unul, cred ca mai la indemana, pana cand succesiunea va fi transata definitiv, poate in favoarea lui Nastase, este a doua varianta. Mai ales ca Iliescu ar fi si un garant ca dosariadei politico-penale a lui Basescu i se va pune, intr-o buna zi, capat. Cum-necum, Ion Iliescu se intoarce.

Comentarii inchise

Hent si tertip   septembrie 6th, 2007

 

            Nastrusnica idee ca, dupa doua mandate la Primarie detinute de Basescu si un al treilea tot de el, printr-un om de paie, sa descoperi tam-nisam ca Bucurestiul nu poate fi condus atata timp cat exista sectoare.

            Adriean Videanu, primarul PD al Capitalei, a dat-o in bara. Rau de tot. Bucurestiul e vraiste. Iar numaratoarea inversa pana la alegeri ii este fatala. Nu exista nici cea mai mica sansa ca in martie 2008, tragand linia, sa demonstreze ca si-a indeplinit angajamentele. Dar mentorul sau, Traian Basescu, cel care i-a transferat Primaria cu arme si bagaje, cu consilieri, consiliere si afaceristi cu tot, este intr-o situatie si mai rea. Pentru ca el este adevaratul responsabil. Un esec de proportii al lui Videanu il poate costa al doilea mandat prezidential. Ca sa nu mai discut de handicapul cu care Partidul Democrat ar urma sa intre apoi, odata Capitala pierduta, in alegerile parlamentare. Si nici aruncarea cu cinism a lui Videanu – asa cum se intentiona in urma cu vreo doua saptamani – nu este o solutie. Tot in capul lui Basescu s-ar sparge. Ei bine, in aceasta situatie singurul scenariu pe care il are la indemana e o jonglerie. Tip Basescu.

            Jobenul a fost pus pe masa zilele trecute si, din el, seful statului a scos iepurasul. Lansand pe piata o idee stiintifico-fantastica. In Bucuresti este haos, nu pentru ca primarul este incapabil, om de paie, carpa sau pus pe golanii. Ci pentru ca sistemul nu e bun. Si cu asta Basescu impusca doi iepuri. Incercand sa salveze obrazul lui Videanu, isi motiveaza propria impotenta in calitatea sa de primar general. Si atunci, principalul responsabil in statul roman pentru apararea legii ataca legea. Adica actul normativ dupa care este organizata metropola Romaniei de vreo 80 de ani. Impartirea pe sectoare. Existenta mai multor autoritati. Care, vezi-Doamne, se calca pe bataturi intr-un asemenea hal, incat nimeni nu poate face treaba aici. Iar solutia, in viziunea intai-statatorului de la Cotroceni, ar trebui sa fie concentrarea in mana unui om a intregii puteri administrative. Marele strateg ar avea, in aceste conditii, puterea de a taia si de a spanzura. De a lua Capitala de la inceput. De a ctitori orasul visurilor noastre. Iepurasul scos din joben, la o analiza mai atenta, se transforma in balaur. Nici macar Ceausescu, pe vremea cand indica si ctitorea, nu a indraznit sa-si puna problema desfiintarii sectoarelor. Care, intre altele, exista si in Capitala statului a carui Constitutie se tot cazneste Basescu sa o imite. Republica prezidentiala franceza. Parisul, insa, a fost, este si ramane impartit bine mersi in arondismente. Adica in sectoare. Pentru ca edilii lui, dar si cei mai importanti politicieni, au ajuns la concluzia ca altfel nu se poate. Iar Orasul Luminilor, har Domnului, supravietuieste. E drept, fara primari ca Halaicu, Ciorbea, Lis, Basescu ori Videanu.

            Nastrusnica idee ca, dupa doua mandate la Primarie detinute de Basescu si un al treilea tot de el, printr-un om de paie, sa descoperi tam-nisam ca Bucurestiul nu poate fi condus atata timp cat exista sectoare. Si sa dai vina pe lege. Putin mai lipseste ca seful statului, in incercarea de a salva ceva din onoarea sa si a PD, sa ne propuna si vreun referendum pentru Primaria Capitalei.

            Cum va avea loc, prin urmare, campania electorala uninominala pentru dregatoria celui mai important oras al Romaniei? Ea va fi declansata prin contestarea sistemului? Sau a si fost? Nu cumva presedintele tuturor romanilor s-a si lansat in campania pentru Bucuresti, actionand ca un politician anti-sistem? Daca da, este prins intr-o situatie de hent. A pus mana pe minge, incercand sa-i ameteasca pe arbitri si spectatori si s-o strecoare, astfel, in poarta. Teama mi-e ca acest tertip nu mai tine. Videanu a afirmat de nenumarate ori ca abia la sfarsitul mandatului sau de primar general al Capitalei ceilalti au voie sa-i faca bilantul. Pentru ca, a spus textual, „angajamentul meu este pentru patru ani”. In curand, cei patru ani expira. Si ce va ramane? O noua pisica moarta legata de gatul lui Basescu. Pe care nu o mai poate arunca in curtea vecinului. Asta daca ignoram faptul ca omul presedintelui este un infractor. Deocamdata, dovedit doar de presa. Fara prezumtia de nevinovatie.

Comentarii inchise

Opriti diversiunea!   septembrie 5th, 2007

 

            Porcaria pe care o organizeaza astazi CNSAS este doar o perdea de fum. In spate stau adevaratii manipulatori. In primul rand, presedintele Romaniei, Traian Basescu. Secondat de serviciile secrete.

            Biserica Ortodoxa Romana, in ansamblul ei, este supusa astazi unui atac concertat, al carui precedent il putem regasi doar in cea mai neagra epoca stalinista. Scopul este confiscarea, de catre puterea politica, a scaunului patriarhal. A varfului Bisericii. Prin manipularea alegerilor care urmeaza. La aceasta periculoasa diversiune, menita sa reduca si mai mult independenta si credibilitatea Bisericii, participa forte vizibile si forte invizibile. In prim plan – probabil si in vederea unei auto-compromiteri definitive – este Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Institutie bagata in fata pe post de berbece. Pentru a sparge capetele celor care se inversuneaza in ideea alegerii noului patriarh chiar de catre Sinod. De catre un Sinod liber. Ale carui voturi sa fie cat mai putin dirijate de factori exteriori Bisericii. Dar porcaria pe care o organizeaza astazi CNSAS este doar o perdea de fum. In spate stau adevaratii manipulatori. In primul rand, presedintele Romaniei, Traian Basescu. Secondat de serviciile secrete, care lucreaza la greu pentru a furniza atat informatii reale de natura compromitatoare vizandu-i pe inaltii ierarhi, cat si zvonuri si falsuri. Care circula cu o viteza halucinanta in randul crestinilor ortodocsi. In al doilea rand, de la acest razboi al ungerii noului patriarh nu puteau lipsi partidele. Si ele manipuleaza. Si ele au alesii lor. La nivel central si local. Asupra inaltilor ierarhi si a celorlalti membri ai Sinodului care vor vota, se exercita multiple presiuni. De la santaj, la amenintari voalate ori explicite, de la actiuni directe de „demascare”, pana la actiuni la fel de directe de cumparare a bunavointei. Si, in fine, nu lipsesc nici asa-numitele convorbiri la nivel inalt de tip persuasiv. Asistam la una dintre cele mai mari porcarii de dupa decembrie 1989.

            Ma numar printre cei mai consecventi sustinatori ai omului Ticu Dumitrescu. Am pledat pentru o lege a deconspirarii Securitatii, incepand din ianuarie 1990. L-am sustinut pe Ticu atunci cand s-a luptat pentru un asemenea act normativ. Care a fost schimonosit in Parlament intr-un asemenea hal, incat nici macar Ticu Dumitrescu nu si-a mai revendicat paternitatea acestuia. Am crezut ca, daca vine Ticu Dumitrescu la CNSAS, balciul care a marcat inceputul acestei institutii avea sa ia sfarsit. Mai ales dupa ce, in fine, „alesii” CNSAS au avut acces si la dosare. In realitate, ei s-au transformat, fiecare in parte, in frunte cu Ticu, in comisari. Care seamana cu cei din vremea lui Stalin. Si, impreuna, intr-un instrument de manipulare politica. Deci, de politie politica. La aceasta se rezuma, in prezent, asa-numita opera de „deconspirare a Securitatii ca politie politica”. Si a venit vremea sa-l rog pe domnul Ticu Dumitrescu sa se opreasca. Sa recunoasca faptul ca a cazut intr-o periculoasa capcana. Si sa repare ceea ce s-a stricat. Sa deconspire CNSAS-ul.

            Si a sosit vremea sa atragem atentia opiniei publice ca „deconspirarea” inaltilor ierarhi, taman cand trebuie ales patriarhul, este o diversiune. Si chemarea lor la sediul CNSAS e un abuz. Si faptul ca CNSAS isi permite sa afirme oficial ca da sentinte despre trecutul unor oameni este o mizerie. O schimonosire a scopului pentru care a fost creat. Iar diversiunea este montata chiar de catre cei care au interesul sa transforme Biserica intr-un instrument al luptei politice. Iar acestia sunt insisi politicienii. Nu toti. Unii. In frunte cu intaiul statator de la Cotroceni. Care rosteste discursuri electorale in biserici.

            Opriti diversiunea impotriva Bisericii Ortodoxe Romane! Atrageti-i atentia lui Traian Basescu asupra realitatii ca nu sacrificarea independentei Bisericii ii va asigura un nou mandat. Si spuneti-i deschis ca nu va mai avea un mandat.

Comentarii inchise

Presedinte mare sau presedinte mic?   septembrie 4th, 2007

 

            Cand analizam propunerea PNL vizand o schimbare majora de natura constitutionala legata de statutul presedintelui, trebuie sa facem abstractie de persoana lui Traian Basescu.

            Intrucat Traian Basescu nu si-a indeplinit, nici pe departe, obligatiile conferite de Constitutie ci, dimpotriva, a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a bloca reforma in Romania, se legitimeaza toate mijloacele acceptate de Legea fundamentala pentru a-l indeparta de la sefia statului. Dar asta este treaba politicienilor si va fi si a cetatenilor, atunci cand vor avea prilejul sa decida, altfel decat in conditii de heirup, cum s-a intamplat la referendum. Cand analizam propunerea PNL vizand o schimbare majora de natura constitutionala legata de statutul presedintelui, trebuie sa facem abstractie de persoana lui Traian Basescu. Nu poate fi schimbata Legea fundamentala pentru ca un om ne place sau pentru ca un om nu ne place. Pentru ca un om este nociv ori pentru ca un om este benefic. Altele sunt ratiunile care trebuie sa prevaleze. De aceea, pornind de la realitatea ca avem, sub aspectul delimitarii functiilor prezidentiale de cele ale Executivului, o Constitutie rea, generatoare, asa cum s-a vazut, de tensiuni si crize intre Palate, trebuie sa optam fara prejudecati pentru forma in care ar fi mai bine ca ea sa fie schimbata. E clar ca nu ne mai trebuie o republica semi-prezidentiala. Dar ce este mai bine? Sa avem, in viitor, o republica parlamentara sau o republica prezidentiala?

            Oricare solutie este, cu certitudine, mai buna decat republica semi-prezidentiala. Pentru ca, in oricare dintre cele doua variante, razboiul intre institutii fundamentale ale statului poate fi evitat. Spre folosul acestora. Si, pana la urma, in beneficiul cetateanului. Care s-a saturat de galceava, de scandaluri, de intrigi care nu duc nicaieri sau de crize care blocheaza reforma si incetinesc dezvoltarea. Asa ca, daca vorbim despre reforma clasei politice, sa o facem incepand de la varf.

            Daca vom avea o republica prezidentiala va trebui, probabil, inainte de a opta, sa ne uitam atent in directia Statelor Unite. Pentru ca Statele Unite au, cu certitudine, cea mai functionala republica prezidentiala. Ce se intampla la Washington? Presedintele ales al Statelor Unite este si seful Executivului. Ca atare, daca lucrurile merg bine, el va lua laurii. Daca lucrurile merg rau, tot el va incasa si bobarnacele. Nu veti putea auzi un presedinte american care sa injure Guvernul. Niciodata. Si nici un guvern coalizat care sa-si atace presedintele. In ipoteza cel mai des intalnita in democratiile occidentale, cea a republicii parlamentare, din nou, situatia este relativ simpla, sub aspectul delimitarii atributiilor. Pentru ca presedintele, in acest scenariu, nu are nici un fel de atributii executive. In consecinta, nu are dreptul de a se amesteca in chestiuni legate de guvernare. Si nici de a le comenta, in calitate de sef al statului. Rolul sau este, mai degraba, reprezentativ. Presedintele, intr-o republica parlamentara, este instalat de clasa politica, iar cand devine indezirabil e dat afara tot de clasa politica. De regula, prin intermediul celei mai importante institutii democratice, care este Parlamentul.

            Eu, unul, optez pentru formula republicii parlamentare nu fiindca il consider pe Traian Basescu un individ periculos. Care face mai mult rau decat bine. Ci pur si simplu pentru ca mi-e teribil de teama de efectele absentei, in Romania, a unor indelungate traditii democratice. Tentatia unui individ, oricare ar fi el, de a folosi puterea pentru sine insusi, si nu in interesul cetatenilor, este uriasa. Si omniprezenta. Mai mult, cetateanul insusi, incult in materie de politica si oarecum turmentat, este tentat sa-l taxeze drept slab pe un presedinte democrat si sa se arunce, cu inconstienta, in bratele unui tatuc. Perceput ca ceva providential.

            Asa ca, un presedinte ales de Parlament ar fi bun.

Comentarii inchise