Diversiunea   noiembrie 30th, 2007

 

            Pe zi ce trece, Departamentul de Investigatii Ziua intra in posesia unor noi elemente care, pur si simplu, demonstreaza existenta unei veritabile conspiratii la Cotroceni. O conspiratie electorala.

            Informatiile pe care le primim sunt de-a dreptul halucinante. Pe zi ce trece, Departamentul de Investigatii Ziua intra in posesia unor noi elemente care, pur si simplu, demonstreaza existenta unei veritabile conspiratii la Cotroceni. O conspiratie electorala. Proiectul unei ample operatiuni ilegale, menite sa conduca la alterarea vietii politice. La falsificarea vointei reale a electoratului. A populatiei, in numele careia Traian Basescu pretinde, atat de des, ca vorbeste. Si nu suntem decat la inceputul unor dezvaluiri fara precedent si fara echivalent in istoria recentei noastre democratii. Deocamdata, stim cu certitudine despre manipularea prin sondaje publice si cu aproximatie despre posibilitatea furtului propriu-zis prin intermediul unui soft blestemat si al unei societati, Net Consulting, lacoma de castiguri din banii publici, obtinute fara licitatie.

            Afirmatiile domnului Bruno Stefan, seful Biroului de Cercetari Sociale (BCS), sunt socante. Si nu le-am fi acordat atata importanta daca ele nu ar fi intarite si de alti sefi de institute de cercetare de piata. Ce acuza Bruno Stefan, secondat de ceilalti? Ca Sebastian Lazaroiu, consilier al presedintelui Traian Basescu, sociolog, fost coleg cu ceilalti reprezentanti ai institutelor care fac sondaje, a exercitat presiuni, a proferat amenintari si a si trecut la fapte, cu unicul scop de a obtine influentarea ilegala a rezultatelor sondajelor. Cu alte cuvinte, toti cei care doreau sa evite „neplaceri” urmau sa se conformeze santajului de la Cotroceni. Cum? Oferind opiniei publice rezultate alterate. Intentionat false. Care sa influenteze opinia publica, inducand-o in eroare, asupra imaginii unor partide si lideri politici. Dar si clasa politica poate adopta decizii gresite, de natura sa-i vulnerabilizeze pe adversarii lui Traian Basescu si ai partidului prezidential si, implicit, sa-i umfle panzele PD. Asa se explica de ce in ultimii doi ani, incet-incet, observam cum diferite cercetari de piata ridica mingea la fileu anumitor partide, umflandu-le, practic, rezultatele si dau cu tifla altor partide, depunctandu-le. Efectele acestei coordonari vinovate, in planul psihologiei colective, sunt foarte mari. Pentru ca toate aceste rezultate viciate au fost analizate, comentate de analisti de buna-credinta, de la nivelul societatii civile ori chiar ai partidelor politice. In baza lor au fost intocmite scenarii care s-au batut cap in cap cu realitatea. In paranteza fie spus, asa se si explica nepotrivirea grosolana intre rezultatele cercetarilor de piata, din ultimele sase luni, si prezenta ori votul real al populatiei, ca si greselile extraordinare ale exit-poll-ului.

            La celalalt capat al acestei diversiuni, puse la cale de reprezentantul cel mai inalt al institutiei prezidentiale, este povestea softului pus la dispozitie de Net Consulting si in baza caruia se centralizeaza rezultatele unui scrutin. Un soft despre care se stie, in mod oficial, fara nici un fel de dubiu, ca face nenumarate erori in scanarea si citirea proceselor verbale – ceea ce inseamna, ca sa fim bine intelesi, ca trei poate deveni noua si invers, unu poate deveni sapte si invers si asa mai departe. In al doilea rand, acelasi soft, se recunoaste oficial, poate fi destul de usor penetrat. De cine? De ticalosi care se joaca cu rezultatele. Institutul National de Statistica a optat pentru aceasta formula de mai multe ori. In urma unor licitatii trucate. De fapt, fara licitatie.

            Cum de s-a impacat Basescu brusc cu Net Consulting dupa ce, in 2004, a facut plangere penala pe aceasta tema? Ce ne poate el raspunde sau consilierul sau santajist, Sebastian Lazaroiu? Fost director CURS si colaborator de ani de zile al lui Basescu? In asteptarea unui raspuns argumentat, dar si a altor informatii pe care le obtin reporterii nostri de investigatie, nu-mi ramane decat sa reafirm ca, atat la alegerile pentru Parlamentul European, cat si la referendum, s-a trisat. Mult mai grav decat in alte ocazii.

Comentarii inchise

Lovitura de pedeapsa   noiembrie 28th, 2007

 

            Una peste alta, alegerile pentru europarlamentare au fost viciate. Iar rolul nostru este sa aflam ce s-a intamplat de fapt. Cine este vinovat. Cine trebuie sa primeasca lovitura de pedeapsa.

            Procesul de polarizare a scenei politice romanesti continua. Ceea ce inseamna, pe de o parte, o amenintare serioasa la adresa partidelor mici, iar pe de alta parte o sansa pentru cele care rezista si raman in Parlament. Ele vor fi din ce in ce mai curtate in vederea negocierilor pentru accederea la guvernare. Dar nu numai polarizarea este fenomenul care ameninta aceste partide mici, ci si prestatia institutelor de cercetare de piata dispuse oricand, de dragul unor foloase financiare, sa le sacrifice imaginea prin depunctare. Ca sa nu mai vorbim de operatiunile sofisticate de fraudare a alegerilor, prin intermediul softurilor otravite ori penetrabile. Asa cum a fost semnalat insistent, in cazul Net Consulting. Si fraudele se fac cel mai adesea tot pe seama jucatorilor mici. Sa vedem, din aceasta perspectiva, cine merita sa i se aplice lovitura de pedeapsa in urma europarlamentarelor si cine nu.

            Este prima data, in ultimii ani, cand imi permit sa afirm deschis ca au existat nereguli grave legate de cercetarile sociologice cu caracter politic. Sondajele efectuate in urma cu cateva luni de cele mai importante institute, puse fata in fata cu prezenta la vot si cu rezultatele propriu-zise, evidentiaza diferente de multe procente. Sondajul Gallup, de pilda, publicat in urma cu numai cateva luni, arata o prezenta la vot de 60 la suta. Nu mai este vorba de doua, trei procente, ci de diferente de zeci de procente intre modelul aratat de institutul de sondaj si realitate. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca Partidul Democrat a fost continuu umflat, cifrele depasind de fiecare data 40 la suta, in timp ce scorul real a fost cu 10 procente mai mic. Partidul lui Becali atinsese cifre ametitoare in urma cu o jumatate de an, pentru ca, duminica, sa nu mai treaca nici macar bariera de cinci la suta. In timp ce o alta formatiune umflata cu pompa prezidentiala, PLD, corespunde, iata, asteptarilor din sondaje. Daca nu a fost „discriminat pozitiv”. Ca sa nu mai vorbesc de exit-poll. In multe privinte, greselile exit-poll-ului au depasit semnificativ marja de eroare anuntata. Ceea ce inseamna ca cercetarea de piata CSOP a fost gresita. Intentionat sau din lipsa de profesionalism. Cert e ca toate aceste erori, cu si fara ghilimele, au alterat, la randul lor, rezultatele. Una peste alta, alegerile pentru europarlamentare au fost viciate. Iar rolul nostru este sa aflam ce s-a intamplat de fapt. Cine este vinovat. Cine trebuie sa primeasca lovitura de pedeapsa. Probabil ca, in viitor, societatea romaneasca va fi mult mai circumspecta fata de rezultatele cercetarilor de piata, astfel incat si institutele corecte vor trebui sa achite nota de plata. Poate ca ar fi timpul crearii unei autoritati la nivel national asemanatoare celei din domeniul audiovizual, care sa vegheze la respectarea normelor deontologice de catre institutele de cercetare de piata, sanctionand cu asprime derapajele.

            Sa ne intoarcem, insa, la partide. Cel mai spectaculos esec, daca este vorba de esec, iar nu de furt, l-a suferit Partidul Romania Mare. Descalificarea acestuia la europarlamentare, in masura in care a fost reala, nu inseamna insa nicidecum scoaterea PRM din cursa interna. Sunt convins ca, pentru locale si parlamentare, ca sa nu mai vorbim de prezidentiale, PRM are, in continuare, destui sustinatori. Ca atare, bine a facut Vadim Tudor ca a renuntat la retragerea din Parlament. Cred acelasi lucru si in ceea ce priveste partidul lui Becali. PNG are resurse pentru a se relansa in lupta politica. Nici in ceea ce priveste Partidul Conservator eu nu as miza pe eliminarea acestuia din competitia viitoare pentru locale si parlamentare. Cu alte cuvinte, lovituri de pedeapsa ar trebui sa incaseze doar cei care depun armele. Este chiar si cazul lui Cozmin Gusa, pentru care rezultatele PIN la euroalegerile pe care, initial, decisese sa le boicoteze, nu sunt o surpriza. Si atunci, de ce ar demisiona acum, daca nu a demisionat mai demult?

Comentarii inchise

Prapadul   noiembrie 27th, 2007

 

            Daca Basescu ar fi consecvent cu el insusi, ar trebui, asa cum de altfel a declarat mai demult, sa mearga pana la capat, dupa modelul francez. Adica sa demisioneze imediat din functia de presedinte.

            Referendumul a fost invalidat de populatie. Cetatenii Romaniei nu au reactionat, decat prin nepasare, la declaratiile zgomotoase si belicoase ale lui Traian Basescu facute, vezi Doamne, in numele lor. Sanctiunea populara a fost chiar mai severa decat ma asteptam. In replica, Traian Basescu lanseaza pe piata o judecata grea. Si anume ca mecanismul referendumului si al alegerilor, in general, nu este bun. Pentru ca permite ca 20 la suta din populatie sa guverneze pentru 80 la suta. Un rationament tip bumerang. De vreme ce el insusi a ajuns presedinte al intregii Romanii cu voturile a doar 27 la suta dintre cetateni. Daca ar fi consecvent cu el insusi, ar trebui, asa cum de altfel a declarat mai demult, sa mearga pana la capat, dupa modelul francez. Adica sa demisioneze imediat din functia de presedinte. Asa cum a facut De Gaulle, dupa ce francezii i-au respins referendumul. Daca este inceputul sfarsitului pentru Basescu, cum poate modifica aceasta stare de lucruri rezultatele, astfel cum arata ele dupa scrutinul UE?

            O alta prognoza corecta dintre cele pe care le-am facut s-a dovedit a fi victoria incontestabila a Partidului Democrat. Este rezultatul miscarii de sacrificiu facute de presedinte, care nu-mi imaginez ca a crezut vreo secunda in succesul referendumului. L-a transformat doar intr-un vehicul propagandistic, utilizat in favoarea PD. Dar daca Basescu nu mai reuseste sa iasa cu bine din saltul mortal executat in fata electoratului atunci, pana la alegerile locale si legislative, putem asista nu numai la prabusirea credibilitatii sale, ci si la caderea spectaculoasa a partidului prezidential. Pentru ca tot ce este umflat cu pompa de imagine, in plan electoral, se poate dezumfla la fel de rapid. A treia prognoza corecta s-a referit la decalajul dintre PD si PSD. Degeaba Mircea Geoana a clamat o victorie a partidului sau. Este o infrangere. Pentru ca PSD are absolut toate premisele sa fie pe locul intai. Orice alt clasament este un esec. Al partidului. Si al presedintelui sau. Dar si PSD are timp, pana la locale, sa se trezeasca. Si celelalte prognoze au fost corecte, cu doua exceptii „in oglinda”. Succesul PLD, care a reusit sa treaca bariera celor cinci la suta, si eliminarea PRM. Pun mana in foc ca aici se vede cel mai bine bratul macabru al serviciilor secrete dirijate de Traian Basescu, prin intermediul Net Consulting. Am avertizat, in repetate randuri, ca trebuie sa ne asteptam la o magarie. Iar ea este evidenta. Probabil ca s-a umblat si la rezultatele celorlalte partide. Dar mai putin dramatic.

            Dar si Traian Basescu stie ce stim si noi. Rezultatul esecului la referendum era previzibil, chiar daca nu la un nivel atat de sever. Asa ca imi este cu neputinta sa nu imi imaginez miscarea viitoare pe care o pregateste Basescu. Pentru a-si recupera potentialul. Nu poate fi alta decat ceea ce a sugerat, deja, ieri noapte. Si anume consacrarea ilegitimitatii Guvernului PNL care, „cu 20 la suta, conduce 80 la suta”. Cum? Prin organizarea unei motiuni de cenzura. In ce scop? Pentru a-si umfla muschii, aducand PD si PLD la guvernare. Operatiune care nu poate reusi decat cu sprijinul sinucigas al lui Mircea Geoana. Este singura modalitate prin care imaginea sifonata a lui Basescu ar putea fi data la calcat, PD si PLD ar putea sa-si consolideze rezultatele umflate, iar PSD ar putea fi mentinut doar pe pozitia secunda. Vremea crizelor politice nu a trecut. Vom asista la o noua tentativa prin care seful unui stat incearca sa darame guvernul aceluiasi stat. Daca PSD accepta postura de cal troian in schimbul pastrarii lui Geoana in prima pozitie, va trebui ca, in prealabil, sa semneze actul de deces al stangii socialiste pentru urmatoarea decada.

            Dar ce alta posibilitate „constructiva” ar avea Mircea Geoana, dupa ce tocmai a compromis sansele PSD, de a ocupa, la urmatoarele alegeri, pozitia intai? Una singura. Pasul inapoi. Lasarea in ofsaid a presedintelui pierzator.

Comentarii inchise

Oalele sparte   noiembrie 26th, 2007

 

            Cetateanul are dreptul sa stie de ce imense energii organizatorice, de inteligenta ale oamenilor politici si reprezentantilor mass-media au trebuit sa fie irosite pentru a intoarce pe toate fetele circumstantele unui referendum fara rost.

            De ce s-au cheltuit 20 de milioane de euro pentru un referendum despre care se stia ca e inutil? De ce fiecare cetatean, incepand cu nou-nascutul, a fost silit sa ofere unei cauze pierdute, in mod oficial, un euro? De ce s-au mai cheltuit alte zeci de milioane, alti euro donati de fiecare roman pentru propaganda desantata, in limitele sau in afara legii, oficiala ori mascata, facuta de Traian Basescu pentru o consultare, fara nici un rost, a populatiei? Cetateanul are dreptul sa stie cum de a fost posibil ca seful statului sa se afle prezent, de cate ori a vrut si unde a vrut, lafaindu-se pe sticla tuturor statiilor de televiziune si care sunt consecintele politice ale timpului si energiei astfel consumate, in schimbul unui esec rasunator. Cetateanul are dreptul sa stie de ce imense energii organizatorice, de inteligenta ale oamenilor politici si reprezentantilor mass-media au trebuit sa fie irosite pentru a intoarce pe toate fetele circumstantele unui referendum fara rost. Motiv pentru care opinia publica nu a putut sa fie suficient de atenta si preocupata de singurul eveniment cu adevarat relevant, si anume alegerile pentru Parlamentul European. In fine, daca este adevarat ca intreg circul initiat de Basescu, si a carui consecinta la vedere este scarba electoratului si neprezentarea la urne, a avut drept obiectiv malefic propulsarea Partidului Democrat, cine le va explica romanilor cum de este posibil ca formatiunea politica prezidentiala sa voteze, asa cum a facut-o recent in Parlamentul European, impotriva interesului acestei tari? Condamnandu-i, practic, pe romani pentru cele petrecute in Italia. Si de ce, in aceste conditii, ar mai fi necesar ca frontul popular din Parlamentul European, in mod constant adversar al interesului nostru national, sa fie in continuare intarit prin pedisti? Care este principalul vinovat pentru ca, in ciuda faptului ca avem o lege a votului uninominal votata de Parlament, acest nou sistem a fost compromis si, probabil, nu va mai putea fi aplicat la viitoarele legislative? Si, pana la urma, aceste oale sparte n-ar trebui platite de cineva?

            Consemnam, asadar, sume imense de bani, carora li se adauga investitii de inteligenta, fantezie, mari eforturi organizatorice, pentru un la fel de mare fas. Atata vreme cat balciul declansat de Basescu, inca de la alegerea sa – la limita si, probabil, frauduloasa – ca presedinte, are ca unic efect discreditarea clasei politice, a Parlamentului, a societatii civile, a Bisericii si a mass-media, concluzia nu poate fi alta decat ca in fruntea statului s-a instalat un om anti-sistem. Un dezintegrator. De aici, si scarba fara precedent a electoratului. Care, pur si simplu, a refuzat sa mai iasa din casa. Boicotand referendumul, oamenii au boicotat implicit si alegerile pentru Parlamentul European.

            Sa incercam sa transformam raul in bine. Sa vedem si care poate fi partea plina a paharului. Daca aceasta a fost acum, in aceasta „duminica a chiorului”, reactia romanilor, daca ei, asa cum o dovedesc cifrele, au boicotat demersurile clasei politice si, in primul rand, pe cele ale presedintelui, ce este de facut pentru ca, in viitor, acest lucru sa nu se mai repete? Pentru ca, daca se repeta, vom asista la suprimarea democratiei. Poate pentru inca 50 de ani. Urmeaza alegerile locale, parlamentare si prezidentiale. Pentru ca ele sa fie incununate de succes, reprezentand inca un pas in directia consolidarii statului de drept, este obligatoriu ca rezultatele sa fie expresia reala a vointei cetatenilor. Cu alte cuvinte, sila si scarba trebuie transformate in preocupare si interes. La locale, legislative si prezidentiale, cetatenii acestei tari vor trebui sa inteleaga ca votul lor conteaza cu adevarat. Si ca o sa traiasca asa cum voteaza. Ei bine, pentru aceasta spectaculoasa rasturnare de atitudine, este indispensabil ca romanii sa inteleaga cine sunt vinovatii pentru rasunatorul esec al democratiei inregistrat ieri. Si, inainte de toate, cine este capul rautatilor. Si cine trebuie sa plateasca primul oalele sparte. De raspunsul rapid la aceasta intrebare depinde viitorul Romaniei.

Comentarii inchise

Pierdere si castig   noiembrie 23rd, 2007

 

            Lui Basescu nu-i pasa daca el insusi pierde la referendum. Din simplul motiv ca pana la alegerile prezidentiale mai e mult. Iar obiectivul sau imediat este umflarea scorului PD, care ar putea sa-i asigure o guvernare de jucator.

            Chiar daca alegerile pentru europarlamentare nu au consecinte directe asupra marilor confruntari politice, care urmeaza sa aiba loc cu prilejul alegerilor locale si parlamentare, ele constituie, totusi, un semnal. Un reper important. In primul rand, de natura psihologica. Asa cum s-a vazut, populatia Romaniei actioneaza conform principiului „sa-i dam castigatorului tot”. Ceea ce inseamna ca un partid care se plaseaza pe un loc fruntas intr-o competitie, indiferent de ce natura ar fi ea, are vocatia de a castiga ulterior puncte suplimentare. Asa se explica de ce Traian Basescu sau Alianta DA, castigand pe muchie de cutit alegerile prezidentiale si respectiv guvernarea, au inregistrat, la scurt timp dupa instalarea la putere, cifre record sub aspectul credibilitatii. Sensibil mai mari decat cele obtinute in alegeri. Acest fenomen poate caracteriza si europarlamentarele. Ne putem astepta la o propulsare a castigatorilor si, in mod simetric, la o coborare vertiginoasa a celor care vor obtine rezultate slabe. Iar efectele se vor face simtite in primavara, atunci cand vor avea loc alegeri locale. De aceea, partidele si liderii politici care au acordat importanta cuvenita europarlamentarelor vor avea de castigat. Dar cine vor fi duminica cei care castiga? Si cine sunt perdantii? Am promis o prognoza mai atenta. O fac acum.

            Aparent, cel mai mult pierde presedintele Traian Basescu. Prin invalidarea de catre electorat a referendumului propus de el. E timpul sa precizez ca prezenta la urne va fi foarte mica. Abia intre 30 si 40 la suta. O situatie comparabila cu cea inregistrata in 2003, cand au fost, prin referendum, aprobate modificarile aduse Constitutiei. Mai mult, tragand de timp prin nepromulgarea Legii referendumului votata de Parlament si sesizarea, pe aceasta tema, voit intarziata a Curtii Constitutionale, seful statului compromite obiectivul implementarii, la proximele alegeri, a sistemului de vot pentru care lasa impresia ca se bate. Dar lui Basescu nu-i pasa daca el insusi pierde la referendum. Din simplul motiv ca pana la alegerile prezidentiale mai e mult. Iar obiectivul sau imediat este umflarea scorului Partidului Democrat, care ar putea sa-i asigure o guvernare de jucator. El are suficienta vreme sa-si dea la calcat imaginea sifonata si are toate sansele sa o faca daca PD se va plasa pe primul loc. Si duminica va reusi. Intaia certitudine cu care operez este ca PD va castiga intr-o maniera hotarata alegerile pentru Parlamentul UE. Decalajul dintre el si urmatorul partid, PSD, va fi semnificativ. In rest, dupa opinia mea toti ceilalti sunt perdanti. In primul rand, chiar PSD care, desi se va plasa pe locul doi, ar fi avut toate sansele sa defileze in aceste alegeri aproape singur. Pentru ca este unicul partid socialist. Aflat in Opozitie, in timp ce dreapta e la Putere. Si pentru ca, din nou, populatia doreste o alternanta. Si pentru ca economia Romaniei si cresterea ei se gripeaza. Faptul ca PSD pierde prilejul de a se plasa pe primul loc se datoreaza balbaielilor. Mai intai printr-o apropiere nefireasca fata de liberalii aflati la guvernare, apoi printr-o apropiere servila fata de Basescu si PD, socialistii au avut un comportament de tuter politic. Pierde sever partidul lui Becali, care a fost incapabil sa-si valorifice, prin consolidare, cresterea spectaculoasa inregistrata pana in urma cu cateva luni. PLD a fost incapabil sa se credibilizeze. Nici celelalte partide nu stau prea bine, cu exceptia PRM si UDMR, dovedindu-se incapabile sa treaca stacheta celor cinci la suta.

            In mod paradoxal, PNL pierde la europarlamentare mai putin decat ar fi trebuit. Dupa trei ani de guvernare, zgaltaita permanent atat din exterior, cat si din interior. Si dupa fractura elaborata la Cotroceni si provocata de axa Stolojan-Stoica. Daca vor obtine un 15 la suta, liberalii ar trebui sa se declare satisfacuti. Daca vor depasi acest procent, va fi un succes, chiar daca se vor plasa pe locul trei. Calculele de mai sus nu pot fi date peste cap nici macar de rolul malefic pe care il poate juca Net Consulting, stapanul softului care ne va oferi scorul final.

Comentarii inchise

Boicot prezidential   noiembrie 22nd, 2007

 

            Presedintele Traian Basescu refuza sa promulge legea uninominalului. Mai mult, a si anuntat ca este posibil sa boicoteze in continuare actul normativ validat de Parlamentul Romaniei, organizand referendumuri repetate pe aceasta tema.

            Cu o consecventa vecina cu incrancenarea, Traian Basescu se pregateste sa boicoteze alegerile uninominale din 2008. Desi declara pretutindeni, raspicat, ca intentioneaza sa le promoveze in formula lor radicala. Cum se impaca acuzatia pe care eu i-o aduc sefului statului cu angajamentele publice asumate oficial de acesta?

            Alegerile proxime in care ar putea functiona sistemul uninominal sunt cele parlamentare. Ele ar urma sa aiba loc peste un an, daca vor fi organizate in toamna lui 2008, sau peste un an si cateva luni, daca Guvernul va opta pentru primavara lui 2009. In conformitate cu legea votului uninominal, validata de Parlament, pentru care Executivul si-a asumat raspunderea, ar trebui sa fie parcurse, pentru realizarea acestei proceduri, mai multe etape. Inclusiv un recensamant al populatiei, absolut necesar, in conditiile in care romanii pleaca in masa peste hotare, deziderat asupra caruia am insistat in editorialul publicat ieri. Una peste alta, intrucat etapele prevazute de lege nu pot fi sarite, este necesar un interval de minimum 12 luni de la promulgarea legii. Dar presedintele Traian Basescu, sub pretextul organizarii referendumului pentru varianta domniei-sale de uninominale, refuza sa promulge legea. Mai mult, a si anuntat ca este posibil sa boicoteze in continuare actul normativ validat de Parlamentul Romaniei, organizand referendumuri repetate pe aceasta tema. Daca se pierde termenul, e clar ca nu vom avea alegeri uninominale decat in 2012. In paranteza fie spus, tot raul e spre bine. Pentru ca in acest fel partidele si-ar putea pregati pepiniera noilor reprezentanti. Ratarea alegerilor parlamentare in 2008 va fi un bun pretext pentru Basescu sa dea vina din nou pe partidele parlamentare, in general – desigur, exceptand Partidul Democrat – si in special pe guvernanti.

            Ca asa stau lucrurile si ca boicotul organizat de presedinte asupra votului uninominal este deliberat si elaborat o dovedeste si realitatea furnizata de cifre aproximative la care oricine poate avea acces. Plus-minus unul-doua milioane de persoane, e clar ca in afara granitelor tarii se vor afla duminica, in ziua referendumului, cel putin trei milioane de cetateni cu drept de vot. Acestia sunt reprezentati in primul rand de cei care muncesc in statele Uniunii Europene. Apoi, de cei care se afla la munca in afara acestui spatiu. In al treilea rand, exista o populatie nomada, masiva, alcatuita din tigani si care se afla in acest moment in afara granitelor. Poate ca este vorba de inca un milion. Si nu ma refer la acei tigani care isi castiga in Vest, in mod cinstit, existenta. In fine, sunt nenumarati oameni de afaceri, cetateni romani, care circula in aceasta perioada in intreaga lume. Si mai sunt si turistii. Inca foarte multi. Foarte putini dintre cei plecati peste granita vor avea dorinta si posibilitatea sa voteze. Intrucat este efectiv imposibil pentru orice guvern sa puna urne in majoritatea localitatilor planetei. Din cele circa 18 milioane de persoane cu drept de vot, realist vorbind, va trebui sa scadem trei-patru milioane. Dar ce se intampla duminica in tara? Daca vremea va fi urata, conform statisticilor, vor absenta, ramanand in case, cu 15 la suta mai multe persoane decat daca va fi timp frumos. Si chiar daca va fi timp frumos, multe familii vor fi in miscare, incercand sa practice turismul specific sezonului rece. Nici acestia nu vor vota. Si nu vor vota nici oamenii bolnavi. Putini dintre ei se vor obosi sa faca cerere insotita de adeverinte medicale. Si chiar dintre varstnici, multi nu vor vota. Mai trebuie adaugata si cifra, usor de prognozat, de cateva milioane de persoane, pur si simplu, dezinteresate de scrutin. Si ce rezulta? Ca la referendum nu se vor prezenta suficienti alegatori. Iar Basescu stie. Deci boicotul e deliberat.

Comentarii inchise

Hemoragia   noiembrie 21st, 2007

 

            Daca am avea un recensamant, am putea sti cate persoane se afla in tara la momentul exercitiului electoral. Institutele de cercetare de piata ar avea instrumentele necesare pentru a face estimari si predictii corecte.

            Niciodata, pana acum, in istoria Romaniei nu s-a mai intamplat ca, intr-un interval atat de scurt, mase atat de mari de cetateni sa se stramute. Vorbim de milioane de oameni. Plecati, cei mai multi, in state ale Uniunii Europene. Pentru a munci. Pentru a-si croi un nou drum in viata. Sau – si aceasta este o realitate – pentru a cersi ori a talhari. Nu stim daca aceasta dramatica miscare este sau nu reversibila. Oare se vor intoarce? Si cati se vor intoarce? Astazi nu ma voi opri asupra implicatiilor externe ale exodului de romani. Sa vedem care sunt consecintele in plan intern. Sa privim hemoragia sub aspect electoral. Cei care vor vota in alegerile pentru UE, locale, legislative si prezidentiale o vor face, vrem nu vrem, si in numele celor care nu vor vota. Cu alte cuvinte, daca exodul este reversibil, ce Romanie pregatesc cei din tara pentru cei din afara? Si, in definitiv, cine sunt cei din tara? Si cine sunt romanii plecati afara? Daca stim sa raspundem la aceste intrebari, putem prognoza, mai devreme decat altii, compozitia clasei politice pe care o vom avea dupa urmatorul exercitiu electoral. Vom sti chiar si ce fel de presedinte prefera votantii. Iar partidele vor fi in stare sa-si elaboreze mesaje politice realiste, si nu vazduhiste.

            Dar despre ce exod vorbim? Cati sunt plecati? Una dintre cele mai dramatice realitati cu care ne confruntam este ca nimeni nu stie. Ministerul de Interne invoca respectul fata de drepturile omului. Cu alte cuvinte, imposibilitatea controlului la frontiera. Nu numai ca nu stim cati romani sunt plecati si, in consecinta, cati romani sunt in tara, dar nu mai cunoastem nici compozitia acestora. In functie de profesie, nivel de pregatire, etnie, varsta ori sex. Si atunci, cum ar putea fi elaborate prognozele? S-a mai creat o situatie la fel de stranie. Zilele trecute, doua institutii importante alte statului s-au contrazis in cifre. Institutul National de Statistica a avansat un numar mai mic cu aproape un milion de persoane care ar reprezenta totalul cetatenilor cu drept de vot. In contradictie cu Ministerul de Interne. Care este adevarul? Nimeni nu stie. De ce? Pur si simplu pentru ca Guvernul Tariceanu a neglijat cu obstinatie sa faca ceea ce era elementar, in conditiile exodului romanilor. Si anume un recensamant al populatiei. Daca am avea un recensamant, am putea sti cate persoane se afla in tara la momentul exercitiului electoral. Si cine sunt acestea. Institutele de cercetare de piata ar avea instrumentele necesare pentru a face estimari si predictii corecte. Sau ar fi lipsite de pretextul de a minti. Ne confruntam, noi si intregul continent european, si cu o drama de alta factura. Este cea legata de decalajul dintre gradul de civilizatie al tiganilor si gradul de civilizatie al celorlalte etnii. Evident, nu tiganii sunt de vina. Dar, pentru a sti ce trebuie facut la nivel national sau european, pentru a evalua costurile traversarii acestei mase uriase de oameni catre civilizatie, este esential sa-i putem numara. Ceea ce presupune, din nou, estimari chiar mai atent elaborate decat cele ale unui recensamant. Pentru ca multi tigani, fiindca au fost persecutati rasial, nu-si declara etnia. Nici aici, nici in alta parte. Guvernul si-a asumat raspunderea pentru o lege a votului uninominal. Parlamentul a aprobat-o. Inclusiv PSD, care acum vrea sa aprobe si referendumul lui Basescu. Dar votul uninominal presupune impartirea Romaniei in altfel de circumscriptii. Si, in primul rand, un recensamant al populatiei.

            Nu cumva absenta recensamantului ascunde intentia de furaciune? Nu cumva cei care suspecteaza Net Consulting, care va face socoteala finala in alegeri, au dreptate? Pentru ca nu a fost o licitatie. Pentru ca Net Consulting a fost acuzata si la alegerile precedente. Oare liberalii nu isi trag un autogol? In favoarea cui va lucra uriasa hemoragie electorala?

Comentarii inchise

Prognoza mea   noiembrie 20th, 2007

 

            Cum cei care vor trece pragul de cinci la suta vor lua totul, presupun ca partidele mai mari vor imparti, in cele din urma, voturile urmatorilor, care nu vor trece stacheta de cinci la suta: PNTCD, PLD si PIN. Poate ca si PNG si Partidul Conservator.

            Oare de ce Partidul Noua Generatie, dupa ce urcase in sondaje pana la cer, se prabuseste acum cu atata repeziciune? Sa fie oare seria de infrangeri a Stelei singura explicatie pentru caderea lui Becali undeva sub pragul electoral? Oare cum se explica faptul ca Partidul Democrat a inceput si el sa o ia la vale? S-a schimbat ceva semnificativ in politica acestuia? S-au produs cine stie ce mutatii in electorat? S-a prabusit imaginea lui Basescu atat de mult, incat duce partidul prezidential in jos? De ce urca PNL, in ciuda faptului ca ar trebui sa se toceasca, stand la guvernare, mai ales in conditiile in care primeste lovituri dupa lovituri pe axa Basescu-DNA? Si la scurt timp dupa ce guvernatorul Bancii Nationale anunta o cifra record a inflatiei pentru ultimii ani? Ce explicatie gasim pentru faptul ca PRM, dupa ce a cazut spectaculos si inexplicabil in sondaje, a inceput din nou sa urce? Misterul este cu atat mai mare, cu cat doua performante recente ale lui Vadim – inalta distinctie acordata de Papa Benedict si distrugerea grupului parlamentar al nationalistilor europeni, dupa ce tribunul a insistat asupra unor amendamente la controversata lege italiana a expulzarilor – sunt ulterioare cercetarilor de piata ale ultimului sondaj. In fine, care este explicatia ca Partidul Conservator a inceput brusc sa o ia in sus, in timp ce PLD se deplaseaza in jos? Au facut aceste partide, in ultima vreme, ceva iesit din comun?

            Cea mai simpla explicatie care ne poate trece prin minte este ca institutele de cercetare de piata au mintit si ca, acum, cand se apropie momentul alegerilor, sunt obligate sa-si ajusteze prognozele, pentru a nu se face de ras. Iar daca este vorba de minciuna, atunci, desigur, aceasta a fost cointeresata. Financiar sau politic. Eu imi permit sa cred, totusi, intr-un alt scenariu. Si anume ca electoratul este cel care a amendat emotional anumite partide si anumiti lideri, oferind premii in compensatie altor partide si altor lideri. Tot emotional. Asa cum se intampla intotdeauna in interiorul unui ciclu electoral. Iar pe masura ce ne apropiem de momentul propriu-zis al votului, cetateanul devine mai constient de importanta deciziilor sale. Motivatiile emotionale se transforma in motivatii rationale. Evident, nu poate fi exclusa nici posibilitatea ca ambele scenarii de mai sus sa fie partial adevarate. Mai precizez ca, intr-o oarecare masura, si alegerile pentru UE si referendumul continua, partial, sa fie privite tot emotional. Abia la locale si legislative emotia va fi inlaturata.

            Ce indica, pana la urma, trend-urile jucatorilor politici? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, va trebui sa fac o prognoza politica. Asa cum am facut si cu alte ocazii. Si sper sa se dovedeasca la fel de precisa. Oricum, il previn pe cititor ca vineri voi relua aceasta tema. Si acum, iata ce cred. Cum castigatorii, respectiv cei care vor trece pragul de cinci la suta, vor lua totul, presupun ca partidele mai mari vor imparti, in cele din urma, voturile urmatorilor, care nu vor trece stacheta de cinci la suta: PNTCD, PLD si PIN. Poate ca si PNG, si Partidul Conservator. UDMR are probleme mai mari decat oricand, dar electoratul sau va fi, si de aceasta data, solidar. Voturile astfel irosite vor fi preluate si impartite proportional de marii jucatori, in urmatoarea ordine: Partidul Democrat, care va obtine, in final, dupa redistribuire, intre 35 si 40 la suta – o performanta de exceptie, datorata exclusiv lui Basescu -, PSD, intre 25 si 30 la suta, PNL, in jur de 15 la suta si PRM, 10-12 la suta.

            Cat despre referendumul initiat de presedinte, el va fi respins de populatie. Prin neprezentare. In schimb, scopul lui Basescu a fost atins. S-a sacrificat pentru a impinge PD in sus, in incercarea de a-l aduce la guvernare. Al doilea mare perdant este PSD. Cauza? Balbaielile politice, in general, si in special cochetaria frivola cu un sef de stat care reprezinta, in definitiv, un alt partid.

Comentarii inchise

Smecheria   noiembrie 16th, 2007

 

            In baza unei prognoze care nu poate fi data peste cap si anume ca prezenta la vot va fi insuficienta pentru validarea referendumului, sunt in masura sa afirm ca presedintele Traian Basescu a pus la cale o smecherie.

            A ramas putin timp pana la scrutinul din 25 noiembrie in urma caruia vom avea pentru prima oara parlamentari europeni validati de electorat. E adevarat, numai pentru un an, pentru ca la inceputul lui 2009 alegerile vor trebui reluate. Si tot in aceeasi zi va fi organizat si referendumul initiat de presedinte pentru varianta sa din legea votului uninominal. Asa-zisa solutie dura. Din aceasta perspectiva romanii se afla intr-o situatie stranie. In baza unei prognoze care nu poate fi data peste cap si anume ca prezenta la vot va fi insuficienta pentru validarea referendumului, sunt in masura sa afirm ca presedintele Traian Basescu a pus la cale o smecherie.

            Nici unul dintre motivele de natura sa-l conduca pe cetatean la sectia de votare nu este suficient de puternic pentru a motiva o prezenta masiva. Cu titlul de exemplu, nu pot sa nu consemnez faptul ca uriasul tambalau generat de suspendarea sefului statului si referendumul organizat pentru demiterea sa au creat puternice reactii contradictorii in randul cetatenilor. Cu o semnificativa incarcatura de natura emotionala, populatia era pe deplin motivata sa se exprime fie in favoarea lui Basescu, fie impotriva sa. Si cu toate acestea, in fata urnelor nu s-a creat masa minima critica solicitata de lege. Respectiv nu s-au prezentat nici pe departe cei noua milioane de cetateni cu drept de vot care ar fi putut valida procedura. Chestiunea votului uninominal nu este nici pe departe un stimulent la fel de semnificativ ca o procedura de demitere a sefului statului. Cu atat mai mult cu cat romanii au deja o lege a votului uninominal validata de Parlament, cu o larga majoritate, prin procedura asumarii raspunderii guvernamentale. De ce s-ar mai duce omul sa se pronunte pe aceasta tema? Doar pentru a-i da o satisfactie lui Basescu adoptand varianta lui? Sau pentru a-i da cu tifla? Nu sunt motive de natura sa-l scoata pe om din casa. Mai este necesar sa precizam un fapt, nu lipsit de o importanta semnificatie. Cei care se vor prezenta totusi la referendum vor avea practic de ales intre o lege gata facuta, care poate fi citita si analizata de oricine si care prefigureaza modul in care in viitor se va trece de la votul pe liste la optiunea directa pentru persoane si o simpla idee lansata de domnul Traian Basescu. Ideea unui uninominal mai radical. E greu sa pui in cumpana, in mod rational, o varianta cusuta pana la capat, limpede, accesibila oricarui muritor, cu o simpla enumerare a catorva principii. Pentru ca, admitand prin absurd, ca se vor prezenta noua milioane de cetateni la urne si ca acestia ar vota in unanimitate referendumul lui Basescu, in final Parlamentul ar trebui sa ia de la capat un lucru deja facut. Si cine stie ce ar mai putea iesi din asta. La referendum se vor prezenta mai putin de noua milioane de cetateni. Din motivele aratate mai sus. Carora le mai pot adauga si faptul ca din ce in ce mai multi romani cu drept de vot, este vorba de milioane de persoane, se afla in afara hotarelor. Si indiferent cum s-ar da peste cap Guvernul prea putini dintre acestia vor vota. Nici macar coincidenta cu alegerile pentru Parlamentul UE nu-i va scoate pe oameni din case. Pe de alta parte, e limpede ca multi dintre cei care se vor duce totusi la referendum o vor face pentru a-si exprima dezacordul fata de Basescu. Cum se explica faptul ca seful statului, care are si el posibilitatea sa opereze cu aceleasi rationamente ca si mine, a acceptat sa devina victima unui asemenea autogol? Intr-o partida, greu de repetat si si mai greu de recuperat, fara asumarea riscului de a se compromite definitiv ca om politic. Ce primeste in schimb?

            Exista o singura explicatie: aceea ca batalia lui Basescu pentru referendum este doar aparenta. Si ca, in realitate, el isi risca imaginea incercand sa transforme acest eveniment intr-o campanie electorala indirecta in favoarea PD. In conditiile in care mesajele sale si ale PD, asa cum este de asteptat, se vor suprapune si completa. Si de ce ar face-o? Pentru ca daca, in final, PD obtine primul loc la UE, la locale si la parlamentare ii va fi mai usor sa numeasca de aici un prim ministru si sa devina jucator. Dupa care isi va da la calcat imaginea mototolita pana atunci. Pentru a castiga un al doilea mandat. Este o smecherie.

Comentarii inchise

Frauda   noiembrie 15th, 2007

 

            Pe masura ce ne apropiem de momentul alegerilor, scorurile unor partide incep sa scada, in timp ce prognozele pentru alte partide incep sa creasca. Fara ca in electorat sa se fi produs, in realitate, mutatii semnificative.

            Miza alegerilor pentru Uniunea Europeana, cel putin aparent, nu este prea mare. Este adevarat ca prezenta romaneasca in grupurile parlamentare care opereaza la Bruxelles si Strasbourg poate fi semnificativa si utila interesului national ori de partid, dar, cu toate astea, marile jocuri continua sa se faca la Bucuresti. Ma refer, pur si simplu, la interesele primordiale ale formatiunilor politice, grupurilor economice care le sustin si ale electoratului acestora. Pe de alta parte, cel putin in plan psihologic, alegerile pentru UE se joaca la miza mare. Semnalul in electorat va fi puternic, marcat de scorul din aceasta toamna, iar acesta va avea o mare inraurire asupra localelor din 2008. Si, in continuare, efectul se va propaga catre alegerile legislative. Indiferent cand vor fi ele programate. La sfarsitul lui 2008 ori la inceputul lui 2009. Din aceasta perspectiva, se justifica si fraudarea alegerilor pentru UE. A discuta acum, si nu alta data – atunci cand este prea tarziu – despre pericolul unei fraude majore mi se pare oportun.

            Ziarul ZIUA, si nu numai, a semnalat o ciudata optiune a Guvernului, facuta fara licitatie, pentru firma Net Consulting care va juca un rol cheie in alegeri. Practic, ea va asigura partea de soft in zona cea mai sensibila a scrutinului: numararea voturilor. Programul furnizat de aceasta firma va transa scorul final. Daca unul sau mai multi specialisti sunt incorecti, chiar daca programul in sine este impecabil realizat, situatia reala poate fi modificata. In avantajul unuia sau al mai multor partide. In dezavantajul altora. Cu atat mai mult cu cat si „resturile” rezultate de la formatiunile care nu vor atinge stacheta de cinci la suta vor fi mult mai semnificative decat in alti ani. Ceea ce ar putea reprezenta o grava si periculoasa nedreptate facuta electoratului. Ce ma determina sa suflu in iaurt?

            Poate ca nu este esential faptul ca aceasta firma, fie si partial, este un produs al serviciilor secrete. Incerc sa nu acord o semnificatie deosebita faptului ca aici lucreaza descendentul unuia dintre sefii securitatii, generalul Macri. Nici nu voi spune „adevarat graiesc cei care afirma ca, incepand din 1989, Securitatea iar nu electoratul au avut decizia in alegeri”. Ea hotarand si cand a fost cazul sa aiba loc o alternanta la guvernare, si cand nu a fost cazul. Ea, Securitatea, decizand numele presedintelui. Si inselandu-se intr-un singur caz, cel al lui Emil Constantinescu, pe care destul de repede, de altfel, l-a si abandonat. Pentru a-l matura de la Cotroceni. Si daca fac abstractie de cele de mai sus, nu pot, totusi, sa ignor trei realitati.

            Prima este ca, dupa primul tur de scrutin din 2004, liderii Aliantei DA, in frunte cu Traian Basescu, care inca nu castigasera alegerile si care inca nu-si instalasera un presedinte, au denuntat public, cu un ton apasat si in mod insistent, fraudarea alegerilor. Cu sprijinul masiv al Net Consulting. A fost solicitata chiar punerea sub ancheta penala a sefului Institutului National de Statistica. Pentru ca acesta decisese optiunea pentru Net Consulting. Dupa alegeri, in mod straniu, protagonistii scandalului au pus batista pe tambal. Si primii care au intors armele au fost PD si Traian Basescu. A doua imprejurare este ca, acum, contrar legilor statului si tuturor uzantelor, Net Consulting este aleasa din nou – oare nu ca rasplata? – pentru a deveni partenerul Institutului National de Statistica. Fara licitatie. Iar al treilea argument care ma pune pe ganduri este jocul rezultatelor pe care ni le furnizeaza cele cateva cunoscute institute de cercetare de piata. Pe masura ce ne apropiem de momentul alegerilor, scorurile unor partide incep sa scada, in timp ce prognozele pentru alte partide incep sa creasca. Fara ca in electorat sa se fi produs, in realitate, mutatii semnificative. Ca si cand asistam la o ajustare. Sau la o pregatire. In tandem cu softul. Si cu papusarii din spatele programului.

            Cine se pregateste sa fraudeze alegerile? Sa fie vorba de un partid care profita de indolenta guvernantilor? Sprijinit de un presedinte? Sau Securitatea joaca pe cont propriu?

Comentarii inchise

Cretinii   noiembrie 14th, 2007

 

            Cum sa fii jurnalist si sa nu fii rupt in fund? Cum sa obtii, pe langa simbrie, si bani in urma valorificarii actiunilor din media? Cum sa fii egal cu savantii, cu marii actori sau sportivi? Cu toti cei care din drepturile de autor castiga la greu?

            O noua fantoma bantuie prin media. Reverberand la nivelul intregii societati. Ziaristul bogat. Iar pretextul este asa-zisul „caz” Bogdan Chirieac. Vezi-Doamne, un jurnalist nu mai este jurnalist daca are avere. Este randul lui Bogdan Chirieac sa fie aratat cu degetul si sacrificat ritual in piata publica pentru ingrozitoarea vina de a fi facut bani. Cum sa fii jurnalist si sa nu fii rupt in fund? Cum sa obtii, pe langa simbrie, si bani in urma valorificarii actiunilor din media? Cum sa fii egal cu savantii, cu marii actori sau sportivi? Cu toti cei care din drepturile de autor castiga la greu? O alta dilema, la fel de dramatica, scremuta de aceeasi stafie, suna in felul urmator: cum sa fii jurnalist bogat si sa mai obtii si bani dintr-o afacere care nu are legatura cu presa? Si, in fine, pe piata este lansata, cu acelasi prilej, si gogorita numarul patru: „este cinstit un om de afaceri care are contracte cu statul?”. Voi explica, in cele ce urmeaza, pe ce se intemeiaza convingerea mea ca nascatorii acestei fantome care bantuie media si societatea romaneasca sunt, pur si simplu, cretini.

            In intreaga lume, ziaristii faimosi au facut bani. In primul si in primul rand, pentru ca prin talentul, prin curajul, prin profesionalismul lor au imbogatit societatile de presa din care au facut parte. Astazi se spune despre acesti colegi de breasla ca fac rating. Iar ratingul aduce automat bani din publicitate. Asadar, trebuie sa fii bolnav mintal ca sa-ti pui retoric intrebarea cum de este posibil ca un ziarist sa devina un om bogat. Al doilea nivel al cretinismului vizeaza situatia in care un jurnalist, in schimbul serviciului pe care il aduce casei de presa, primeste nu numai salariu, ci si participatii. Devenind, astfel, actionar. In momentul in care el isi vinde actiunile, daca societatea sta bine financiar, el dobandeste o avere. Mai mica sau mai mare. In lumea libera, contravaloarea actiunilor obtinute si valorificate astfel poate atinge cote exorbitante pentru standardele unui om obisnuit. Sunt cretini cei care isi inchipuie ca un jurnalist care a facut bani astfel a incalcat vreo lege, fie ea si morala. Exista cretini de a treia categorie. Conform acestora, treaca-mearga faptul ca un ziarist a facut o avere din activitatea jurnalistica, dar el devine brusc ticalos in momentul in care isi investeste banii si in altceva. Conform acestora, ziaristul care detine, sa spunem, un milion de euro obtinuti din activitatea sa jurnalistica sau din valorificarea unor actiuni media ar trebui sa se aseze cu fundul pe bani la o banca. Suferind toate efectele inflatiei. Este vinovat cel care isi investeste o parte din banii acumulati in baza aptitudinilor sale profesionale, inmultindu-i in alte domenii decat afacerile de presa? Ei bine, exista si a patra categorie de cretini. Sunt cei care condamna ab initio orice fel de afacere cu statul. Ai facut afaceri cu statul, esti un potential criminal. Sau chiar un criminal financiar. Este evident fals. Pentru ca daca nimeni nu ar face afaceri cu statul, statul ar crapa. Instantaneu. Iar ultimul glont tras in pieptul lui Chirieac se refera la acest aspect.

            Ei bine, toate categoriile de debili mintali definite mai sus s-au strans intr-o hora incercand sa-l prinda la mijloc si sa-l linseze public pe ziaristul de la Gandul. Daca facem o radiografie a „atacantilor”, vom identifica aceiasi limbrici de presa si de opinie publica si de ONG-uri cu care ne-am mai intalnit si cu alte ocazii. Cu nume mai mult sau mai putin cunoscute. Reprezentand, in linii mari, acelasi oficios al Cotroceniului, secondat constant sau temporar de trompete mai mici. In gura unor limbrici.

 

P.S. Nu vreau nici un moment sa le ascund cititorilor ca am castigat bani multi din simbria mea de presa. Apoi din actiunile pe care le-am detinut in media si le-am valorificat. Apoi din investitii colaterale. Cinstite. Nu cred ca valoarea mea de jurnalist este stirbita in acest fel. Iar Chirieac nu devine mai putin Chirieac pentru ca limbricii de presa il haituiesc

Comentarii inchise

Disectia   noiembrie 8th, 2007

 

            Din nou se dovedeste ca SIE, in loc sa culeaga informatii, se rezuma la a face revista presei. O activitate pe care o poate desfasura orice scolar, cu conditia sa stie o limba straina si sa fi facut cunostinta cu computerul.

            Tragedia din Italia, care a declansat un val de rasism si xenofobie indreptat impotriva cetatenilor romani, in general, si a tiganilor, in special, are si o urmare pozitiva. E adevarat, nedorita de nimeni. Ne permite o disectie fara mila asupra institutiilor acestui stat. Dar si asupra institutiilor italiene. Ca sa nu mai vorbim de cele ale Uniunii Europene.

            Cutremuratoare emisiunea „Nasul”, de la B1 TV, care a avut drept invitati pe parintii lui Mailat, prezumtivul asasin, si sotia acestuia. Prin telefon, in direct din Italia, fiul denuntatoarei, care de altfel a si asigurat traducerea in timpul asa-zisului interogatoriu luat lui Mailat de catre carabinieri, relateaza cateva fapte grave. Mama sa, deci singura piesa importanta la dosarul care a inflamat Italia, este dusa cu capul. Dupa cel putin o internare la psihiatrie. Carabinierii i-au interzis fiului translator sa transmita acest lucru vreunei alte persoane. In al doilea rand, Mailat nu a recunoscut nimic. Nici macar furtul posetei. In al treilea rand, a fost stalcit in bataie. Atat de crunt, incat translatorul nu a mai rezistat si a insistat sa plece. Nu avem de unde sa stim care este adevarul. Dar un fapt e cert. Nici autoritatile din Italia si nici opinia publica nu i-au acordat acestui om prezumtia de nevinovatie. Cat despre satra propriu-zisa, ea a fost evacuata dupa metode naziste. Sa trecem insa, pentru moment, dincolo de aceasta realitate. Sa ne intoarcem in Romania.

            Avem un serviciu de informatii externe care, din nou, si-a dovedit ineficienta. Vinovat sau nevinovat fiind Mailat, un fapt ramane cert: tiganii din Romania, aflati intr-un numar extrem de mare in Italia, au deranjat in mod grav comunitatile de acolo. Nu toti. O buna parte dintre ei. Cei care cersesc agresiv, savarsesc acte de violenta sau cotrobaie prin pubele facand mizerie in jur ori se catara pe Columna lui Traian. Acest fenomen dureaza de mai mult timp. Fara ca Serviciul de Informatii Externe sa-l fi semnalat in intreaga sa gravitate, fie in mod direct Guvernului, fie prin intermediul faimoasei Comunitati a Serviciilor de Informatii coordonata de Traian Basescu. Din nou se dovedeste ca SIE, in loc sa culeaga informatii, se rezuma la a face revista presei. O activitate pe care o poate desfasura orice scolar, cu conditia sa stie o limba straina si sa fi facut cunostinta cu computerul. Platim de la buget sume imense de bani pentru asemenea contraperformante ale SIE. Ce ne comunica oficial omul aflat la carma institutiei? Ca odata intrati in Uniunea Europeana, spionii romani nu pot culege informatii in respectivul spatiu. O tampenie demna de Guinness Book. Dimpotriva. Obligatiile care ne revin in UE ar trebui sa ne determine sa urmarim daca nu cumva in uriasele comunitati romanesti din strainatate nu se creeaza organizatii si retele de natura a aduce grave prejudicii statelor gazda. Fie ca vorbim despre terorism, trafic de fiinte umane, stupefiante, proxenetism etc. Intrucat SIE s-a dovedit, inca o data, a fi vraiste, dar ramane sub protectia Cotroceniului pentru ca face politie politica, singura solutie pentru o necesara schimbare ar fi interventia in forta a Parlamentului. La fel au dormit si diplomatii romani. In frunte cu seful lor care, in plus, a facut si afirmatii de neiertat pentru un om aflat in fruntea Externelor. Si acolo trebuie facuta ordine. Mai putem descoperi cu uimire ca Ministerul de Interne nu cunoaste numarul exact al romanilor aflati in afara hotarelor. Sau nu-l face public. Ceea ce, pana la urma, este la fel de grav.

            In timp ce in Italia descoperim cu surprindere ca sovinismul si xenofobia iau amploare, fiind chiar institutionalizate si tinzand sa se extinda si in alte state, iata ca nici la nivelul UE situatia nu e prea roz. Cand Romania a fost primita acolo, a fost primita si cu milioanele ei de tigani. Si cu problemele derivand din aceasta situatie pe care e limpede ca aceasta tara nu are cum sa le rezolve singura. Cum este posibil ca, pana in acest moment, sa nu existe un program masiv finantat al UE pentru rezolvarea, in timp, a unei probleme globale a intregii umanitati, cum este cea a tiganilor?

Comentarii inchise

Ceausescu-jucator   noiembrie 6th, 2007

 

            Ceausescu a fost un presedinte jucator. Dar ce fel de presedinte este Traian Basescu, atunci cand anunta si el intentia de a organiza, de cate ori doreste si pe orice tema crede el ca e importanta, cate un referendum?

            In Romania anului 1978, Nicolae Ceausescu, inca intens curtat de sefii de stat din Occident, iluzionati de relativa independenta fata de Moscova a liderului comunist, se pregatea nu numai sa obtina Premiul Nobel pentru Pace, ci si sa caricaturizeze modelul american. In prealabil, Dumitru Mazilu – cel care in 1990 a fost viceprim-ministru – in calitate de ofiter al Serviciului Roman de Informatii Externe a avut sarcina de a studia sistemul american, sub coordonarea generalului Pacepa. Apoi a fost pregatit un decret-lege. Care urma sa fie semnat de Ceausescu. Dupa semnare, el ar fi preluat, vezi-Doamne, dupa model american si functia de sef al Guvernului, Pacepa urmand a fi numit seful Administratiei Prezidentiale. In acelasi an, insa, generalul Pacepa a fugit din Romania si multe dintre planurile lui Ceausescu au fost date peste cap. Era inceputul sfarsitului. Dar, pana atunci, pentru a completa mascarada, dictatorul comunist mai facuse doua lucruri: prostise o mana de asa-zisi intelectuali si artisti asupra unor iluzorii intentii de natura democratica ale regimului sau si se pregatise pentru a organiza, in anumite situatii, referendumul. Mentinand sistemul unipartit, Ceausescu incerca sa convinga opinia publica externa asupra faptului ca populatia era totusi consultata pe calea acestei proceduri.

            Ceausescu a fost un presedinte jucator. Dar ce fel de presedinte este Traian Basescu, atunci cand anunta si el intentia de a organiza, de cate ori doreste si pe orice tema crede el ca e importanta, cate un referendum? Cel putin aparent, el isi manifesta astfel increderea in populatie, in discernamantul cetateanului si lipsa de incredere in clasa politica. In ochii lui Basescu, importanta partidelor scade, ca, de altfel, si a Parlamentului, direct proportional cu introducerea unui nou mecanism de exercitare directa a democratiei. Prin referendum. Sunt aceste intentii benefice pentru viitorul Romaniei? Sunt ele expresia bunei credinte a sefului statului, dorintei sincere a acestuia de a-l consulta pe cetatean? Sau avem de-a face, la modul intentional, cu o farsa groteasca? Sau chiar cu un proiect periculos?

            Democratia directa s-a aplicat in Antichitate, in orasele-state. In Sparta, in Atena sau in Cartagina. Dar chiar si cetatenii isi puteau manifesta, in mod suveran, optiunea atunci cand erau invitati in piata publica. In agora. Este vorba de localitati care, in definitiv, aveau o populatie de cetateni recunoscuti de ordinul zecilor de mii. Nu mai mult. Dar chiar si in orasele-state senatul exista, intr-o forma sau alta. Astfel incat nici acolo nu se facea exces, sub aspectul votului direct. Odata cu crearea statelor moderne, exercitarea asa-numitei democratii directe nu s-a mai putut face in materie legislativa. Ci doar prin exceptie. Pentru ca un referendum este greu de organizat, extrem de costisitor si, pana la urma, nu rezolva decat dilema da sau nu. Cum anume va fi o lege, ce trebuie si ce nu trebuie sa existe in materia ei, care este litera actului normativ, sunt raspunsuri pe care nu le poate da decat Parlamentul.

            Referendumul este, asadar, in orice democratie moderna un mijloc exceptional de consultare a populatiei. In nici un caz el nu poate deveni o practica. Cine doreste altminteri, se manifesta ca un individ anti-sistem. Pentru ca, pana la urma, neaga importanta partidelor si a Parlamentului. Principalii stalpi ai democratiei. Dupa un Ceausescu jucator, vom avea oare si un Basescu jucator? Daca suntem responsabili fata de sistemul democratic creat dupa 1989, fata de soarta acestei tari si in raport cu generatiile viitoare, avem obligatia sa ne opunem initiativelor anti-democratice ale carmaciului Romaniei.

Comentarii inchise

Tiganii nostri. Si ai vostri!   noiembrie 5th, 2007

 

            Pana si unul dintre cei mai straluciti fotbalisti pe care ii avem, Adrian Mutu, s-a ales cu huiduieli, pur si simplu pentru ca este brunet si are pasaport romanesc. Ce se intampla? A luat-o lumea razna?

            Tragedia din Italia, careia i-a cazut victima o femeie, a creat o veritabila stare de xenofobie. Vecina cu isteria. Si nu numai in Italia. In intreaga Europa se discuta despre tiganii din Romania. Si despre romani. Suntem tratati de parca am fi paria acestui continent. Pana si unul dintre cei mai straluciti fotbalisti pe care ii avem, Adrian Mutu, s-a ales cu huiduieli, pur si simplu pentru ca este brunet si are pasaport romanesc. Ce se intampla? A luat-o lumea razna? Sau suntem noi atat de vinovati din simplul motiv ca asistam pasivi la exportul tiganilor? Nu cumva tiganii nostri sunt si ai lor? Nu cumva Uniunea Europeana trebuie sa faca fata unei sfidari la care nu s-a asteptat si, pentru moment, adopta politica strutului?

            Romania nu a fost niciodata un paradis al etniei tiganilor, veche de mii de ani. Dar, in orice caz, a devenit, istoric vorbind, principalul refugiu. Al celor care astazi isi mai spun si romi. Sa ne amintim. Acesti tigani au fost zdrobiti, pe rand si uneori simultan, in mod constant, de imperiile care au dominat lumea in ultimul mileniu. Rand pe rand, au fost victimele unui veritabil genocid organizat de Imperiul Tarist, de Imperiul Otoman, dar si de imperiile sau onorabilele state europene. Peste tot, au fost arsi pe rug, vanati, maltratati, ucisi. Chiar si mai recent, in cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, au indurat, alaturi de evrei, cele mai cumplite persecutii. Doar statele romanesti, si, mai tarziu, Romania, s-au dovedit a fi tolerante. Este o realitate istorica. In aceasta tara, tiganii au putut supravietui. Chiar daca, o vreme, in stare de robie. De altfel, Romania este primul stat european care i-a eliberat din robie pe tigani. Inca un motiv ca triburile nomade sa se opreasca aici. Si astfel, coexistam astazi cu o etnie extrem de numeroasa, in realitate, probabil, de ordinul milioanelor de suflete, care isi spun, cel mai adesea, tigani. Iar mai recent, si-au luat si numele de romi. Regimul comunist a mostenit o etnie cu probleme grave. Pe care nu a stiut sau nu s-a priceput sa le rezolve: lipsa de educatie, incultura, saracia cronica, dar si faptul ca o parte importanta a ei a continuat sa ramana nomada. Si, evident, dramele tiganilor nu au putut fi rezolvate nici in cei aproape 18 ani care au trecut de la inlaturarea lui Ceausescu. In ciuda unor fonduri destul de importante destinate acestui scop.

            Cu tigani cu tot, iar nu fara tigani, Romania a devenit membru, cu drepturi depline, al Uniunii Europene. Si, astfel, un adevar istoric s-a transformat si intr-o axioma de natura juridica. Tiganii nostri sunt si tiganii Uniunii Europene. Nu numai pentru ca Romania face parte din aceasta comunitate. Nu numai fiindca tiganii pot calatori si munci la fel ca si toti ceilalti, adica cu acte in regula sau la negru. Nu numai fiindca tiganii, probabil intr-o proportie mult mai mare decat ceilalti, pot cersi sau, cum se intampla din pacate, pot talhari. Ca si toti ceilalti cetateni ai continentului. Ci si pentru ca, istoric vorbind, tiganii nostri au venit de la ei.

            Este foarte simplu sa acuzam Romania pentru o tema pe care inca statele si comunitatile din Uniunea Europeana nu reusesc sa si-o adjudece. Probabil ca multe drame din trecut, din prezent sau viitor ar fi putut fi evitate daca guvernele de la Bucuresti ar acorda o asistenta sporita comunitatilor de tigani. Integrarii sau, dupa caz, reintegrarii acestora in societate. Dar este evident ca, orice ar face guvernele de la Bucuresti, nu pot rezolva singure problemele profunde, dureroase, extrem de adanc inradacinate ale acestei etnii. De aceea, este nevoie de un efort colectiv. La care sa participe toate statele Uniunii Europene. De un program generos. Costisitor. Si de durata. Si numai astfel, intr-o buna zi, statele UE nu vor mai tresari dureros, ci vor fi mandre cand se va spune „tiganii nu sunt numai ai vostri”. Ci si ai nostri.

 

Comentarii inchise