Misteriosul numar doi   aprilie 19th, 2008

 

            O miza surprinzatoare a bataliei politice pentru Bucuresti este formarea viitorului guvern. Un teribil mar al discordiei pe finalul acestui an si inceputul anului viitor. Indirect, dar decisiv, castigatorul Primariei Generale poate influenta si adjudecarea presedintiei Senatului de catre PSD ori PD-L.

            Acesta va fi si numarul doi in stat, calitate in care ar putea decide schimbarea unui scor care, in acest moment, ii este suta la suta favorabil lui Traian Basescu. Cum? Substituindu-se acestuia si propunand un viitor premier. Printr-un efect gen „bila-manta-bila”, decizia lui Sorin Oprescu de a candida sau de a nu candida isi va pune pecetea pe intreg ciclul politic pana cand, in Palatul Victoria, va fi instalat noul Executiv. Scenariul succint prezentat mai sus pare fantasmagoric. Voi demonstra ca nu e asa.

            O premisa corecta pe care o putem utiliza este ca rezultatul alegerilor de la Bucuresti, cel mai important front electoral al Romaniei, va influenta semnificativ si alegerile parlamentare. Si de aceasta data, societatea este divizata si polarizata intre o dreapta reprezentata acum de PD-L si o stanga dominata de PSD. Centru-dreapta liberal va fi utilizat doar pentru a intari una sau alta dintre fortele dominante. Rezultatele de la Bucuresti vor avea o influenta decisiva asupra parlamentarelor, iar scorul acestora va decide ce partid isi va adjudeca presedintia Senatului. O a doua afirmatie cu valoare de axioma este ca, prin substanta sa, Constitutia Romaniei ii permite presedintelui ales sa desemneze, dupa liberul sau arbitru, un viitor premier care, apoi, va forma o echipa guvernamentala. Traian Basescu, presedinte in exercitiu fiind, nu este obligat sa tina cont de existenta ori non-existenta unei majoritati parlamentare. Cu alte cuvinte, el poate desemna un viitor prim-ministru, chiar daca partidul respectiv va fi ultraminoritar in Parlament. Si incapabil sa realizeze aliante. Si va face acest lucru, in ciuda credibilitatii sale scazute, care a ajuns la doar 34 la suta. Am facut demonstratia, intr-o analiza precedenta, ca una dintre consecintele mecanismului de vot uninominal, astfel cum rezulta din prevederile actualei legi, este ca nu se mai poate pune problema invalidarii repetate a unui guvern. Nici macar la inceputul ciclului electoral – cum ar fi fost posibil pana recent – deputatii si senatorii nu vor fi dispusi sa-si riste mandatele provocand, prin invalidarea guvernului, alegeri anticipate. Rezulta, astfel, ca oricare va fi formula guvernamentala, ea va trece. In concluzie, Basescu poate propune orice. Are painea si cutitul. Indiferent de scorul PD-L.

            Insa, daca partidul prezidential pierde conducerea Senatului, este de presupus ca aceasta functie va fi adjudecata de PSD. Iar PSD ia in calcul suspendarea presedintelui Romaniei, imediat dupa alegeri. Sub pretextul ca Basescu s-a angajat in campania electorala, incalcand Constitutia. Si pe fondul extrem de scazut al increderii de care se va bucura acesta la data respectiva.

            Pentru a se ajunge intr-un asemenea scenariu, singurul care ar permite PSD sa vina la guvernare, este insa extrem de important ca PD-L sa piarda alegerile pentru Primaria Capitalei. Numai un asemenea esec ar putea avea drept consecinta un scor atat de slab al PD-L la parlamentare, incat sa rateze presedintia Senatului. De aceea, decizia doctorului Sorin Oprescu de a candida sau de a nu candida este cardinala pentru interesele principalelor forte politice. Candidatura lui Oprescu va diviza electoratul PSD, reducand substantial sansa acestui partid de a castiga Bucurestiul. Deci exista riscul sa scada si potentialul PSD de a obtine, in alegerile parlamentare, scorul necesar castigarii presedintiei Senatului. Pana una alta, Basescu pare de neinvins.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii