Operatiunea urechea   aprilie 26th, 2008

 

            Sub presiunea Summitului NATO, autoritatile de la Bucuresti au savarsit un act fara precedent. Chiar daca ne raportam la defunctul comunism. Au creat un nou statut legal al interceptarilor telefonice. Practic, orice cetatean roman sau strain poate fi, in prezent, ascultat. Si nu este necesara nici un fel de aprobare din partea unui judecator.

            Suntem o natiune total supravegheata. Si ce daca, vor spune toti cei care s-au saturat de injuraturile pe care presa, organizatiile societatii civile si multi dintre oamenii politici le adreseaza serviciilor secrete? In definitiv, un simplu cetatean, prin ce ar fi afectat de ascultarea convorbirilor telefonice? Ale lui ori ale altcuiva? Majoritatea locuitorilor acestei tari sunt oameni seriosi si cinstiti. Ei nu participa, sub nici o forma, la acte de terorism ori de coruptie ori de crima organizata. Nu traficheaza minore si nici stupefiante. Si atunci, oare interceptarea, fara opreliste, a convorbirilor telefonice nu ar fi de natura sa contribuie la constructia unei Romanii, in care dreptatea, legalitatea, cinstea sa ocupe pozitiile pe care le merita? Ei bine, eu am de gand sa-i contrazic pe toti cei ce sunt dispusi sa construiasca un asemenea tip de rationamente.

            Daca sunt interceptati oameni politici, atunci cand pun la cale, prin telefon sau Internet, diferite campanii sau cand schiteaza proiecte de mare anvergura, cine, in definitiv, este beneficiarul unor asemenea informatii? Si cum le-ar putea utiliza? Primul beneficiar este chiar serviciul secret care a solicitat sau a efectuat interceptarea. Aici se strang, treptat, informatii cheie despre oameni politici. Daca ofiterii care au accept la asemenea date sunt incorecti, atunci ei pot vinde informatiile, pe bani grei, adversarilor oamenilor politici interceptati. Dar si aceia, respectiv adversarii, pot fi interceptati. Si, si secretele lor pot ajunge, tot contra cost, eventual, pe aceeasi mana, la ceilalti. In consecinta, oamenii politici si partidele, nemaifiind capabile sa-si protejeze propriile informatii, sunt silite sa joace in afara regulilor jocului. Niciunde in lume, in politica, nu este obligatorie, utila, necesara o transparenta totala. Depasirea pragului firesc al transparentei devine, in sine, o operatiune nociva. Care loveste in moalele capului insasi democratia. Mecanismele luptei politice devin viciate. Iar, la capatul tunelului, in loc sa iasa un sistem mai bun, apare un monstru. Dar, mai sus, nu am facut decat sa descriu ipoteza cea mai simpla. In care manipularea informatiei, obtinuta prin interceptari, ramane doar apanajul unor indivizi corupti din serviciile secrete. Nici nu vreau sa ma gandesc ce se poate intampla atunci cand insusi serviciul secret, ca structura organizata a statului, actioneaza pe cont propriu. Cand utilizeaza informatii, astfel obtinute, despre oameni politici si partide, pentru a deveni mai puternic si pentru a prelua conducerea informala a statului. Nu este un scenariu stiintifico-fantastic. Fenomene de acest fel s-au manifestat, de-a lungul istoriei, intr-o forma sau alta, in fiecare tara. Si, de fiecare data, ele au precedat daca nu o catastrofa, in orice caz, crize majore. La fel ca si atacarea, in substanta ei, a democratiei. Si efectele crizelor politice majore il afecteaza, in mod grav, pe cetatean. El va trai intr-o lume mai nesigura. Mai periculoasa. Si, in orice caz, mai saraca. Dar lumea in care traim e, in primul rand, o lume a afacerilor. Inainte de a exista intr-un univers politic, noi existam intr-un spatiu al economiei de piata. Al carui fundament este libera concurenta. Cand libera concurenta nu mai exista, cineva face monopol. Iar consecinta este ca fixeaza preturile. Intotdeauna impotriva interesului cetatenesc. Informatiile obtinute din interceptari, carora li s-a dat unda verde cu prilejul Summitului NATO, pot conduce si la grave consecinte, vizand lumea afacerilor. In baza informatiilor confidentiale, vehiculate fraudulos, se pot constitui, cu adevarat, grupuri mafiote de anvergura.

            Daca nu i se pune capat „operatiunii urechea”, cei mai pagubiti vor fi, in final, cetatenii.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii