Enigma de duminica   mai 29th, 2008

 

            Jumatate dintre bucurestenii cu drept de vot nu au intentia de a se prezenta duminica la marele scrutin pentru Primaria Generala a Capitalei. Dar ce se va intampla daca, in ultimul moment, o parte a acestora va decide, totusi, sa isi exprime intentiile?

Si pentru cine ar putea vota bucurestenii care se urnesc atat de greu? Cine sunt ei, in definitiv? Si de ce jumatate din locuitorii Capitalei, o cifra uriasa, este mai mult decat indecisa, cu cateva zile inaintea momentului in care si-ar putea exprima optiunea? De ce, pur si simplu, acesti oameni doresc sa stea acasa? Daca reusim sa raspundem corect macar la unele dintre intrebarile de mai sus, putem construi scenariile primului tur de scrutin. Descifrand, astfel, o enigma. Enigma urmatoarei duminici.

La una dintre intrebari, raspunsul – cel putin aparent – este usor de dat. Jumatate dintre bucuresteni intentioneaza sa nu se prezinte la vot pur si simplu pentru ca nici unul dintre candidati nu a convins. Cetateanul a fost bombardat cu mesaje cinstite sau mincinoase, realiste sau utopice, dar pe care le-a mai auzit de multe ori. Nici unul dintre candidati nu a reusit sa cladeasca o speranta cat de cat credibila intr-un Bucuresti mai civilizat, mai functional, mai modern, realizabil in urmatorul ciclu electoral. Si, cinstit vorbind, in absenta unor mesaje demagogice, o asemenea intreprindere ar fi fost imposibila. Mai ramanea un alt mobil pentru ca bucuresteanul care face alergie la alegeri sa fie determinat sa iasa duminica din casa. Cel al unui mesaj foarte puternic, pasional, transmis de un lider carismatic. Si acest tip de mesaj lipseste. Poate pentru ca pur si simplu, in constiinta publica, s-a ajuns la o stare de satietate, de lehamite, in raport cu mesajele mai violente. In fine, optiunea pentru a vota, refuzul starii de indiferenta ar putea fi generate de convingerea ferma ca un partid este mai bun decat altul. Ca reprezentantul partidului „X” va servi mai bine cauza bucuresteanului decat reprezentantul partidului „Y”. Nici optiunea politica de acest fel nu este, insa, suficient de puternic alimentata. Acestea sunt motivele care, cu cateva zile inaintea scrutinului, determina jumatate dintre bucuresteni sa decida sa stea acasa.

Situatia, insa, se va schimba. Asa cum s-a intamplat de fiecare data. Cel mai instruit si motivat segment al populatiei Romaniei nu va refuza, evident, sa se pronunte intr-o proportie atat de mare. In ultimul moment, o parte, poate chiar jumatate, va decide sa se pronunte pentru unul sau altul dintre candidati. Este probabil ca cifrele pe care le vom primi de la Biroul Electoral Central dupa scrutinul de duminica sa ne arate ca nu 50 la suta nu voteaza, cum indica acum sondajele, ci mai putini, 20-30 la suta. In paranteza fie spus, nu ar trebui sa excludem nici ipoteza in care institutele de cercetare de piata – incapabile sa lucreze, in absenta unui recensamant, cu esantionari corecte – isi iau un fel de marja de eroare, umfland cifra absenteismului. Tocmai pentru a acoperi marile neconcordante care pot surveni intre prognozele de azi si rezultatele de maine. Cele 20-30 de procente suplimentare care astazi nu s-au expirmat, conform sondajelor, dar maine voteaza, totusi, pot da peste cap calculele pe care acum le fac analistii si politicienii. In spatele acestor procente se ascunde un numar semnificativ de voturi. Cum se vor relationa sutele de mii de bucuresteni care vor decide in ultimul moment ca trebuie sa voteze?

Daca in urmatoarele doua zile de campanie mesajele principalilor protagonisti nu se modifica dramatic, atunci variabila nu mai trebuie cautata pe sticla televizoarelor. Ci in alta parte. Poate ca diferenta o va face campania vizuala. Outdoor-ul. Sau campania electronica. Desfasurata in special prin mesaje de tip SMS. Sau ar putea conta contracampaniile. Mesajele otravite. Sau, de ce nu, o noua iesire la rampa a presedintelui Traian Basescu. In fine, cei care se orienteaza in ultima clipa, daca o vor face politic, se vor indrepta spre stanga.

Comentarii inchise

Stapanii inelelor   mai 27th, 2008

 

            Clasa politica romaneasca va fi marcata, in curand, de schimbari profunde. Fara precedent in istorie. Afirmatia de mai sus nu inseamna insa neaparat ca ne vom indrepta in directia unei lumi mai curate si mai drepte.

            Pur si simplu, sistemul de valori va fi repozitionat pentru mult timp de acum inainte. Cheia o reprezinta descentralizarea. Puterea se va deplasa de la Bucuresti catre liderii locali, pe care ii vom inscauna incepand chiar din acest an. Ei vor deveni stapanii inelelor. Pentru ca vor decide, fiecare in parte, asupra destinatiei unor sume colosale. Miliarde de euro ai bugetelor locale, absorbite din fondurile Comunitatii Europene, vor avea destinatia pe care noii domnitori ai Romaniei o vor decide.

            Consacrarea, pentru prima data, a principiului alegerii prin vot direct a presedintilor consiliilor judetene va face din acestia cele mai de temut personaje din societatea romaneasca. Oameni cu o putere neegalata pana in prezent. Descentralizarea redirectioneaza decizia asupra banului public in mana acestora. Guvernul central va avea un teritoriu de controlat substantial redus si super-supravegheat, in timp ce sefii locali vor fi cu mainile infinit mai libere si mai pline de gologani. Presedintii consiliilor judetene, legitimati prin votul direct al alegatorilor, vor fi, in acelasi timp, un fel de sefi de stat si de guvern in teritoriul respectiv. Avand acces – treptat discretionar, din ce in ce mai putin controlat de consilieri – la o parte insemnata din bugetele locale, la partea din ce in ce mai mare atribuita de la bugetul central si, mai ales, la fondurile europene. In medie, fiecare presedinte de consiliu judetean va avea posibilitatea sa cheltuiasca circa doua miliarde de euro. El va putea strange sau relexa surubul in raport cu primariile din teritoriu, dar si in ceea ce priveste importantele contracte pe bani publici atribuite unor societati comerciale din zona. Detinute de cine? In special de catre consilieri sau rude ale consilierilor, primari sau rude ale primarilor, parlamentari sau rude apropiate ale parlamentarilor. Asadar, presedintii de consilii judetene, noii stapani ai inelelor, vor putea imparti ori refuza favoruri. In aceste conditii, este doar o chestiune de timp pana cand acestia isi vor putea subordona consiliile si vor ajunge in relatii de buna colaborare cu primarii si parlamentarii. De cine va asculta, in viitor, primarul din localitatea „X”? De presedintele partidului sau, ratacit undeva in aglomeratia Capitalei, sau de noul rege local, care are painea si cutitul fondurilor judetene sau europene? De cine va asculta, in viitor, parlamentarul? De seful de la Bucuresti, de care nu mai depinde absolut deloc, mai ales in urma trecerii la sistemul uninominal de vot, sau de stapanul local al inelelor, care ii poate da sau ii poate taia ratia?

            Noii stapani locali vor putea genera acte normative. Care vor fi votate de parlamentarii subordonati lor, iar numitorul comun va fi accentuarea descentralizarii, sporirea puterii locale. In viitor, tot in conformitate cu mecanismele votului uninominal, listele de candidati nu vor mai fi decise, sub nici o forma, la centru. Stapanii inelelor – care, legal, pot fi realesi la infinit – vor fi cei care vor decide cine si pentru ce partid va candida in judetul respectiv. Ce putere va mai avea in viitor un Geoana, un Nastase, un Tariceanu, un Boc sau chiar un Basescu?

            Schita de mai sus nu este decat inceputul. Timp de patru ani, acesti stapani ai inelelor, un conclav din care vor face parte 42 de corifei, isi vor consolida puterea. Iar dupa patru ani, din randul lor se vor alege adevaratii regi. Stapanii euroregiunilor. Romania isi intoarce, treptat, fata de la Bucuresti. Cetateanul va incepe sa priveasca smerit sau revoltat, multumit sau nemultumit, intr-o noua directie. Si teama imi este ca intreaga hamaiala facuta nu in scopuri altruiste, ci politicianiste, legata de o clasa politica mai curata se va transforma in nimic altceva decat consolidarea celor mai importanti baroni locali pe care ii avem chiar acum.

Comentarii inchise

Misteriosul domn Oprescu   mai 23rd, 2008

 

            Multi analisti politici, ca sa nu mai vorbim de reprezentanti ai partidelor, se intreaba de ce un aparent outsider, doctorul Sorin Oprescu, sta in sondaje pe primul loc in cea mai importanta cursa electorala, cea pentru Primaria Generala a Capitalei.

            Care este, pana la urma, motivul si, in functie de raspunsul la aceasta intrebare, care va fi rezultatul final? Cine va cuceri cel de-al doilea electorat al Romaniei, cel al Bucurestiului? Cine va deveni, in functie de acest rezultat, al doilea om in stat, sub aspectul sustinerii populare?

            L-am intrebat pe doctorul Sorin Oprescu intr-o emisiune TV, si domnia sa a raspuns in direct, daca el, candidand independent renunta sau nu la statutul de lider politic socialist. Replica sa a fost cea asteptata. Sorin Oprescu a fost, este si ramane un politician de stanga. Inscris sau nu in PSD, el este afiliat acestui partid. Dar, in ciuda realitatii recunoscute, oficial cel putin, el nu are sustinerea PSD. Se bucura, in schimb, de sustinerea unei parti a electoratului acestui partid. Careia, atentie, un fapt extrem de important, i se adauga sprijinul unor cetateni reprezentand circa 30 la suta din electoratul Capitalei care, in mod traditional, basculeaza intre stanga si dreapta. Asadar, daca e sa dam credit sondajelor de opinie, Sorin Oprescu a capturat cu succes o parte a Bucurestiului asa-zis tacut. Daca asertiunea aceasta se confirma si daca rezultatul cercetarilor de piata va fi valabil si peste cateva zile, atunci doctorul Oprescu va fi fie castigator din primul tur al alegerilor pentru Bucuresti, fie prezent in marea finala. Dar oare aritmetica este chiar atat de simpla?

            Am spus si repet: in acest an, eu nu acord un credit deosebit cercetarilor de piata. Din simplul motiv ca, in ultimii sase ani, de cand nu mai avem un recensamant al populatiei, mutatiile in aceasta tara au fost profunde. Cele demografice, prin deplasarea unor oameni din sate in orase si invers sau din Romania in strainatate. A aparut o noua generatie, tineri care acum sase ani aveau 12, 13, 14 ani – evolutie nestudiata de nimeni – si care in 2008 ar putea vota, devenind deci cetateni suverani. S-au produs, de asemenea, schimbari semnificative in structura pensionarilor, un urias bazin electoral care, pe vremea lui Iliescu, vota in general cu stanga, existand insa si un nucleu dur al oamenilor varstnici adepti ai dreptei. Acea stanga nu mai exista astazi. Acea dreapta nu mai exista astazi. Si, din pacate, multi dintre acei pensionari nu mai exista astazi. S-a schimbat fundamental si structura sub aspectul instruirii. Dupa sase ani in care a lipsit un recensamant, noi nu stim cati romani cu drept de vot se afla in tara si cati se afla in strainatate, cine sunt cei care au ramas si cine sunt cei care au plecat. Prognozele, in absenta acestor informatii, sunt simple aventuri sociologice. Dar ceva, ceva din cercetarile de piata asupra rezultatelor alegerilor din Bucuresti trebuie sa fie adevarat.

            Sa admitem, asadar, ca doctorul Sorin Oprescu este fruntas in top. Si daca asa stau lucrurile, trebuie sa ne intrebam de ce. Raspunzand, nu pot sa nu ma gandesc la starea unei capitale care este vraiste de 50, 60 de ani. O teorie a catastrofelor spune ca rezolvarea dureaza atata timp cat a durat si drama. Poate ca nu este chiar asa. Dar e cu neputinta ca cineva sa solutioneze marile probleme ale Bucurestiului in patru sau in opt ani. Capitala are nevoie de un program discutat temeinic cu cetatenii sai si a carui intindere sa acopere minimum 20 de ani. Nimeni nu a facut asa ceva. Nimeni nu a incercat un acord inter sau transpartinic pe aceasta tema. Toti politicienii gandesc pe termen scurt. Iar proiectele enuntate de ei nu sunt credibile. Cetateanul este deznadajduit, plictisit, neinteresat si dezgustat.

            In aceste conditii, poate castiga cine tace. Nu cine vorbeste. Iar doctorul Sorin Oprescu tace. Aceasta poate fi cheia misteriosului sau succes.

Comentarii inchise

Al doilea front   mai 22nd, 2008

 

            Asa cum era previzibil, mai mult chiar decat in alte editii, campania pe Bucuresti din acest an ne ofera multe detalii semnificative despre starea politica a societatii romanesti. Si asta se intampla chiar inainte de alegerile propriu-zise. Cea mai importanta caracteristica este aparitia unui front anti-Basescu tacut, discret, aproape invizibil, dar extrem de puternic. Altul decat cel cunoscut. Care actioneaza pe fata, uneori chiar cu brutalitate, fiind constituit in special din partidele non-PD-L. In fine, incepem sa anticipam viitoarele rezultate ale localelor, parlamentarelor, dar si deznodamantul marelui meci prezidential.

            Cand Traian Basescu a castigat alegerile pe Bucuresti, sprijinit fiind de partidele non-PSD si apoi, in aceleasi conditii, campania prezidentiala, el a facut-o construindu-si imaginea unui lider dinamic, zgomotos, polemic, extrem de hotarat sa ia de coarne orice taur ii statea in drum. In continuare, supravietuirea sa politica si chiar formarea si cresterea PD-L s-au datorat acestui gen agresiv de interventie in viata politica. Pana cand a intervenit criza de crestere. Si apoi dezumflarea accelerata a ceea ce poate fi numit „modelul Basescu”. Oficial, el a pierdut sapte puncte, PD-L se afla si el in descrestere, urmand trendul prezidential, in timp ce PSD urca, iar liberalii raman relativ constanti. Un partid la fel de zgmotos ca si Basescu, cu un lider asemanator in datele lui esentiale, PNG, a fost umflat cu pompa si apoi s-a dezumflat brusc. Circa o treime din electoratul Romaniei, acea Romanie pe care o denumim „tacuta”, este pe cale de a se deplasa, cu arme si bagaje, in tabara anti-Basescu si non-PD-L. Pur si simplu, „modelul Basescu” si-a epuizat combustibilul. Iar ceea ce vedem acum in localele pe Bucuresti este, din perspectiva simplului spectator, o lupta banala mai apropiata de baletul politic decat de un razboi electoral, iar din perspectiva unui observator avizat, o inclestare senzationala a fortelor politice.

            Avem semnale ca Traian Basescu va fi parasit nu numai de o parte semnificativa a electoratului sau din 2004, ci si sau mai ales de liderii partidului prezidential. Eu nu pot sa confer o alta semnificatie faptului ca, in ciuda avertismentelor pe care Basescu le-a transmis public, legate de desfasurarea campaniei pentru localele din Bucuresti, a somatiilor sale adresate PSD de a porni la razboi dupa modelul sau si a atacurilor contrare Constitutiei lansate impotriva opozantilor PD-L, seful statului nu este ascultat. Pretioasele sale indicatii sunt ignorate in mod vizibil. Nici Vasile Blaga, nici ceilalti candidati PD-L nu se conformeaza. Pana una alta, in loc sa asistam la un scandal violent, stil Basescu, avem de-a face cu cea mai civilizata campanie electorala – ma refer in primul rand la Bucuresti – din intreaga istorie a Romaniei. Candidatii, in frunte chiar cu Vasile Blaga, au adoptat un model de comportament non-Basescu. Mingea ridicata la fileu de acesta, in mai multe randuri, prin atacarea contracandidatilor si partidelor care ii sustin, este lasata pur si simplu suspendata in aer de catre stafful partidului prezidential. Basescu alearga singur intr-o directie aparent necunoscuta.

            De fapt, el a intrat in panica. Declinul sau politic este evident. Sansele sale de a supravietui politic sunt minime. In PD-L incepe sa-si spuna cuvantul instinctul de autoconservare. Liderii acestui partid stau cu capul plecat, nu misca in front, dar, pe tacute, si-au ales o conduita si un drum propriu. In aceste conditii, lui Basescu nu-i mai ramane altceva de facut decat sa alerge singur in propria sa campanie. Declansata inca de pe acum.

            Daca PD-L pierde alegerile pe Bucuresti, pentru Basescu e un dezastru. Mai putin pentru partid. Care-si poate recupera, in schimbul unui rezultat mai slab, capacitatea de a incheia aliante politice. Daca Blaga castiga, Basescu pierde de tot partidul. Este un ciudat al doilea front anti-Basescu.

Comentarii inchise

Avocati prezidentiali   mai 15th, 2008

 

            In Romania Libera de marti, Alina Mungiu Pippidi incearca sa rastoarne afirmatiile pe care le-am facut in aceasta pagina a ziarului ZIUA, cu referire la Traian Basescu. Si nu este singura care gandeste si procedeaza astfel.

            Seful statului, spun acest lucru fara nici o ironie, se bucura de multi aparatori. Voluntari sau nu. Acestia sunt iritati. De orice asociere a presedintelui Romaniei cu Vladimir Putin. Si contesta orice scenariu care porneste de la ipoteza suspendarii ori demisiei lui Traian Basescu. Fiind vorba de un fenomen deloc izolat, care trebuie tratat cu toata consideratia, eu voi continua sa imi prezint argumentele, fiind evident atent si la punctul de vedere al avocatilor presedintelui roman.

            Desigur, situatia Federatiei Ruse este mult diferita de cea a Republicii Romania. Nu mai are rost sa demonstrez de ce. Printre putinele asemanari, insa, putem consemna omnipotenta serviciilor secrete. La Moscova si la Bucuresti serviciile secrete au continuat, de la declansarea fenomenului Perestroika si, respectiv, de la caderea dictaturilor in statele satelite, sa detina, indiferent cum s-au redefinit, pozitii cheie. In plan politic si economic. De aceea, nici la Moscova si nici la Bucuresti nu exista in spatiul de interese si actiune al serviciilor secrete nici cea mai mica intentie de a renunta la un bun castigat. Cu alte cuvinte, serviciile secrete nu sunt indiferente in raport cu lupta pentru putere politica si, cu atat mai putin, in ceea ce priveste detinerea sefiei statului. Pana in prezent, cei trei sefi de stat de la Bucuresti – Iliescu, Constantinescu si Basescu – au avut opinii diferite despre rolul jucat de serviciile secrete, trasatura comuna fiind insa importanta extraordinara pe care fiecare dintre ei le-a acordat-o. Ion Iliescu a fost un beneficiar al activitatilor de politie politica desfasurate de vechea securitate, insinuata la pupitrul de comanda al celor opt servicii secrete existente in perioada sa. Pana la un punct, si Emil Constantinescu a fost un beneficiar, fiind convins – si actionand in consecinta – ca informatiile furnizate de acestea au o valoare reala si nu un scop diversionist. Apoi, inainte de a-si incheia mandatul, a declarat ca a fost tradat de serviciile secrete. Si Traian Basescu si-a facut o preocupare de prim rang legata de descendentele fostei securitati, constituind in final faimoasa Comunitate de Informatii. Si multe dintre actiunile sale, corecte ori hazardate, se datoreaza sintezelor furnizate de aceasta institutie. Procedand mai inteligent decat ceilalti doi presedinti, Basescu a acaparat – pana la proba contrarie – esalonul doi, cel de comanda al serviciilor inteligente. Nu o spun eu, o spune Alina Mungiu, facand ea insasi o paralela intre Putin si Basescu, ca si unul si altul au fost ofiteri. Primul in KGB. Cel de-al doilea aparent doar in Marina, desi a detinut o functie – cheie de sef al reprezentantei romane la Anvers, in Belgia. Intr-un stat cu care ne aflam atunci in plin razboi rece. Dincolo de precizarile de mai sus, ce ii mai poate apropia pe cei doi lideri politici? Doar dorinta comuna de a stapani integral jocurile politice prin acapararea unei puteri maxime. In rest, conditiile specifice din Romania, dar si natura personalitatii sale ma indeamna sa consider ca Basescu incearca doar, fara succes, sa imite modelul Putin.

            Cat despre ipotetica suspendare a lui Basescu, imediat dupa alegerile parlamentare, scenariul trebuie luat in consideratie, indiferent de parerile doamnei Pippidi, pentru ca este singura solutie a frontului politic anti-Basescu de a evita numirea de catre presedintele in exercitiu a unui guvern minoritar reprezentat de partidul prezidential. La fel cum si demisia lui Basescu trebuie luata in calcul, daca acesta doreste cu adevarat sa devina jucator, conducand personal viitorul guvern si instaland la Cotroceni un succesor. Tot din partidul prezidential

Comentarii inchise

Munitie anti-Basescu   mai 13th, 2008

 

            Declaratiile extrem de dure formulate de presedintele Traian Basescu la adresa contracandidatilor lui Vasile Blaga, desemnat de catre PDL drept candidat la Primaria Generala a Capitalei, intaresc recentele acuzatii aduse sefului statului.

            Si anume, ca se implica violent in campania electorala, renuntand si la expectativa si la neutralitatea impusa de Constitutie. Lovind, in urma cu cateva zile, in toate partidele importante, cu exceptia celui prezidential, iar duminica, dupa o petrecere la carciuma in compania lui Vasile Blaga, in toti adversarii acestuia, seful statului se comporta ca un veritabil agent electoral. Ceea ce ofera munitie inamicilor sai politici. De aceea, suspendarea sa, dupa ce inevitabil va recidiva, devine din ce in ce mai plauzibila. Concretizandu-se ca un obiectiv al frontului anti-Basescu. Voi reveni, asadar, in alte analize si asupra temei pe care am lansat-o in jurul scenariului suspendarii sau chiar al demisiei, imediat dupa alegerile parlamentare, si asupra prognozelor pe termen scurt, vizand numele posibilului castigator in cel mai important bazin electoral al Romaniei, Capitala.

            Simt nevoia, fara a incerca sa-mi ridic un monument, sa enumar cateva dintre prognozele politice pe care le-am formulat dupa victoria lui Traian Basescu si instalarea sa la Cotroceni. Exista uneori in forumul de pe site-ul ZIUA interventii ale unor cetateni care sugereaza sau chiar afirma raspicat ca prognozele mele s-au dovedit a fi fanteziste. Este timpul sa demonstrez ca asemenea afirmatii sunt false si rauvoitoare. Imediat dupa alegerile din 2004, am fost prima persoana care a lansat ideea ca, in mod inevitabil, un partid sau mai multe ori un grup masiv de parlamentari se vor transforma intr-un pol politic popular. De dreapta. Care, declarativ cel putin, se va alinia familiei partidelor populare din Europa. Dupa ce a tunat si a fulgerat impotriva acestei idei, insusi Traian Basescu a devenit initiatorul metamorfozarii PD din partid socialist in partid crestin-democrat.

            In continuare, atunci cand nimeni nu vorbise despre asa ceva, am preconizat ruperea Aliantei DA si scoaterea de la guvernare a PD. Evenimentele au avut loc. Atunci cand toate partidele vorbeau despre necesitatea alegerilor anticipate – mai putin UDMR – cand ele pareau chiar iminente, am insistat asupra tezei ca, dupa epuizarea acestei sanse in prima parte a anului 2005, anticipatele nu-si mai aveau rostul. Si ca parlamentarii le vor refuza in orice conditii. Putini si-au imaginat ca un guvern ultra-minoritar PNL va putea rezista pana la finele acestui an. Eu am sustinut ca frontul politic anti-Basescu va tine Guvernul Tariceanu pe picioare. Pana la capatul mandatului. Sau, in anumite conditii, chiar dupa, respectiv prima parte a anului 2009. Am socat opinia publica vorbind pentru prima data de posibilitatea suspendarii presedintelui. Eveniment care s-a produs. La numai o saptamana, tot eu, analizand modul in care frontul anti-Basescu se mobiliza – sau, mai bine spus, se demobiliza – am afirmat ca seful statului se va intoarce la Cotroceni, pentru ca referendumul nu va putea fi validat. Prin neprezentarea masiva a populatiei. Cand cei mai multi analisti au pariat ca motiunea de cenzura PSD va fi incununata de succes, eu am prognozat contrariul. Si guvernul a rezistat – e drept, la limita – votului din Parlament. Cu numai o zi inainte, extrem de recent, am afirmat ca presedintele va interveni imediat si brutal in campania electorala care dormita. S-a intamplat. Prognoza conform careia votul uninominal va fi implementat in acest an, si nu in 2012 cum am afirmat eu, a fost grabita. Din pacate. Pentru ca, astfel, rezultatul noului mecanism de vot va fi negativ, partidele neavand timpul necesar adoptarii unor noi strategii.

            Cand sustin ca este extrem de probabil sa asistam, imediat dupa parlamentare, la o noua suspendare a presedintelui sau chiar la demisia acestuia, o fac in baza studierii aprofundate a Constitutiei si dupa un calcul riguros al sanselor. Si vazand cum presedintele insusi fabrica munitia anti-Basescu.

Comentarii inchise

Deznodamant dramatic   mai 10th, 2008

 

            La capatul acestui an, dupa toate probabilitatile, nu vom mai avea un presedinte. Basescu fie va fi suspendat, fie se va retrage strategic, pe pozitii dinainte stabilite. Continui o demonstratie initiata in editia de joi si intrerupta de taraboiul din fotbal caruia, in mod firesc, presa a trebuit sa ii dea ieri prioritate.

            Premisa tezei enuntate mai sus este ca Traian Basescu urmeaza in actiunea sa politica, in mod instinctiv ori deliberat, modelul Putin. Este un traseu care nu poate conduce decat la un deznodamant dramatic. Intr-un sens ori in altul.

            Cand Traian Basescu a castigat, la limita, alegerile prezidentiale, societatea romaneasca era puternic divizata. Intre electoratul de stanga si cel de dreapta. Aliat cu PNL, pe atunci un partid de doua-trei ori mai puternic decat PD, Basescu a reusit performanta de a se instala la Cotroceni. Dupa care, imediat a dorit puterea absoluta. Cum spuneam, urmand modelul Putin. De aici demersurile, extrem de insistente, cu accente chiar furibunde, avand drept tinta ocuparea unor pozitii cheie, prin interpusi, in domeniul resurselor energetice. Petrol, gaze, electricitate. Inevitabil, seful statului, ca exponent al unor grupuri de interese, dar si ca beneficiar al acestora, a intrat in conflict cu PNL. Daca Putin a reusit, prin cateva lovituri date in forta, sa-si anihileze inamicii din domeniul energetic, cel mai spectaculos si dramatic exemplu in acest sens fiind liberalul Hodorkovski, intemnitat in prezent intr-o mina de uraniu, Basescu s-a impotmolit. Dorinta de a conduce Guvernul de la Cotroceni nu s-a implinit. Dar modelul Putin a insemnat si anihilarea oamenilor politici, cu exceptia celor care au admis sa treaca, cu arme si bagaje, in tabara sa. Asa se explica de ce, la capatul a doua mandate prezidentiale, Putin beneficiaza de o incredibila sustinere parlamentara. Si sta in fruntea celui mai important partid din Rusia. La Bucuresti, din nou deznodamantul e diferit. Basescu nu a reusit sa-si subordoneze Alianta DA. Dimpotriva, a destramat-o. Nu a reusit nici sa distruga PNL. Cel mult, l-a slabit in mod dramatic. Partidul Democrat, devenit partid prezidential, convertit formal de la socialism la crestin-democratie si devenit PD-L prin adoptarea unor liberali disidenti, nu a ajuns suficient de puternic pentru a domina, dupa modelul de la Kremlin, scena politica. De fapt, in plan politic partidului pro-Basescu i se opune un puternic front anti-Basescu, reprezentand probabil doua treimi din electorat. Spre deosebire de Rusia, Romania nu a cunoscut o perioada de performante economice si nici de cine stie ce succese in afirmarea pe plan international.

            Contraperformantele si sunt, in mod firesc, puse in carca in buna masura presedintelui-jucator. In ascensiunea sa catre putere, Putin si-a subordonat intr-o masura semnificativa presa. Lovind sistematic in mediile de informatii si in reprezentantii acestora, acuzandu-i si incercand sa-i demonizeze, Basescu nu a reusit sa intimideze ori sa captureze decat o parte a ceea ce inseamna jurnalism romanesc. Si pentru a incheia acest tur de orizont, mai trebuie sa marcam esecul in subordonarea Justitiei – cu exceptia catorva procurori – si deteriorarea grava a relatiilor lui Basescu cu Curtea Constitutionala. Dar resursele lui Basescu raman uriase. Pentru ca, indiferent care va fi rezultatul in alegeri, el poate desemna un prim-ministru fidel. Pentru a-l impiedica, frontul anti-Basescu are o singura posibilitate. Suspendarea, imediat dupa alegeri, a presedintelui. Si instalarea, pe mana unui sef de stat interimar, a unui prim-ministru non-PD-L. Basescu nu se poate opune decat in eventualitatea in care PD-L castiga presedintia Senatului. Dar in aceasta varianta, el mai dispune de o resursa uriasa: sa isi dea demisia, sa fie numit prim-ministru si sa-l impinga pe un om al sau la victorie 0intr-o campanie prezidentiala anticipata. In orice varianta, deznodamantul poate fi dramatic.

Comentarii inchise

Basescu pleaca la razboi   mai 5th, 2008

 

            Ce nu au celelalte partide, cu exceptia PD-L? Un presedinte. Dispus sa joace pe cartea partidului sau, inca din alegerile locale. Iar in viitor, care va fi singurul candidat prezidential ce va dispune de un partid puternic si ultradisciplinat? Raspunsul este la fel de simplu. Traian Basescu.

            Aceasta dubla relatie functioneaza dupa modelul pedalelor de bicicleta. Cand credibilitatea de care se bucura seful statului este mare, aceasta ridica treptat si forta electorala a partidului. Cand credibilitatea presedintelui scade vertiginos, partidul poate, la randul sau, intoarce roata si duce sus pedala prezidentiala. Ce inseamna, pana la urma, localele, a caror campanie a si inceput? In final, o distributie politica a primarilor, a consilierilor si a presedintilor consiliilor judetene. Scorul va reaseza pe harta politica a Romaniei partidele, in functie de forta organizatiilor in teritoriu. Noua configuratie va genera rezultatul alegerilor parlamentare din toamna. Iar acesta, la randul sau, va influenta decisiv alegerea, in 2009, a unui presedinte. Si in tot acest mecansim care pare complicat dar nu e, Bucurestiul, cel mai puternic electorat sub aspect numeric, educational si financiar, va juca un rol cheie. Ce nu-i poate fi indiferent sefului statului. Cand va porni Basescu la razboi? Si cum va proceda?

            Constitutia Romaniei nu-i permite sefului statului sa fie jucator. Cu atat mai putin in timpul campaniei electorale. Legal, rolul sau este redus la cel de simplu spectator. Si, cel mult, de alegator individual. Dar Legea fundamentala a Romaniei este o haina prea stramta pentru actualul sef al statului. Ea va plesni la incheieturi. Basescu va fi jucator. Recentul atac brutal impotriva presei a fost doar o simpla reglare a focului de artilerie declansat de Cotroceni. Azi, maine, poimaine, vocea electorala a sefului statului va rasuna. Dupa care se va declansa vacarmul tonomatelor prezidentiale. Daca va urma o perioada de acalmie, ea va fi inselatoare. Si atunci, din nou, se va auzi vocea presedintelui, chiar inainte de scrutin. De primul si de al doilea. In esenta, cred ca in aceasta luna vor exista trei varfuri de sarcina. Este limpede ca Traian Basescu se va feri sa intervina in mod direct si brutal in optiunile electoratului. El va folosi, in schimb, diferite teme aparent neelectorale, dar cu impact puternic asupra alegatorilor. Starea educatiei, situatia pensionarilor, controlul asupra averilor, Parlamentul care se vrea mai curat, o presa nesupusa mogulilor si asa mai departe. Prilejul va fi oferit de agenda prezidentiala, care ii permite lui Traian Basescu sa atace public diferite teme, sa participe la mese rotunde si simpozioane si sa faca vizite asa-zis neelectorale in teritoriu, in timpul campaniei. Desi credibilitatea sa a scazut vertiginos in ultimul an, el continua, in calitatea pe care o are de sef al statului, sa se bucure de cel mai mare rating pe posturile de televiziune. Prin intermediul acestora, vocea sa va fi auzita, iar tonomatele prezidentiale o vor amplifica. Informatiile de care dispune seful statului, prin intermediul comunitatii de informatii, vor fi si ele utilizate subtil in scopul compromiterii adversarilor PD-L, secondate, cat se poate, de DNA si Parchet. Desigur, nu Basescu va face dezvaluiri. Acestea vor fi pompate catre opinia publica prin intermediul altora. Politicieni ori oameni din presa. Singura grija a lui Traian Basescu va trebui sa fie aceea de a nu incalca in mod flagrant interdictia constitutionala de a se transforma in vector electoral. Pentru ca, altfel, mecanismul pedalelor de bicicleta poate fi blocat de adversarii sai. Prin suspendare.

            Razboiul pentru Bucuresti si pentru celelalte localitati, precum si alegerile parlamentare din toamna vor da un rezultat, in linii mari, previzibil. Aceeasi clasa politica, in niciun fel diferita, va conduce si in viitor Romania. Si poate ca nici nu se poate altfel. Cum ar putea partidele sa scoata din palarie, peste noapte, numai si numai fiindca avem o lege a uninominalului, oameni noi? Cainii latra, caravana trece.

Comentarii inchise

Buldozerul de carton   mai 3rd, 2008

 

            Spectaculoasele rasturnari de situatie au creat o uriasa publicitate total necostisitoare in favoarea doctorului Sorin Oprescu. O parte a electoratului, pana ieri indecisa, este acum inclinata sa iasa din expectativa pentru a-l vota pe acest candidat independent. Dar sunt si sustinatori PSD care, indemnati de activisti ai acestui partid, sunt hotarati sa mearga pe mana lui Oprescu.

            Unii analisti afirma, chiar, ca doctorul ar putea castiga alegerile pentru Primaria Generala a Capitalei. Si inca din primul tur. Eu sustin contrariul. Si anume ca Sorin Oprescu va avea, in cele din urma, un punctaj modest. Si nu fiindca omul nu ar merita mai mult. El va fi daramat de o serie de circumstante. Dar si infrant fiind, scorul obtinut de Oprescu va putea influenta, chiar deciziv, deznodamantul.

            Justitia, hulita de unii, elogiata de altii, a descoperit un fapt pe care noi l-am semnalat cu insistenta in ultima vreme. Si anume ca, in absenta unui recensamant, numerele in baza carora se fac calcule electorale si se vor da chiar verdicte sunt eronate. Chiar daca nu exista rea-credinta, dar ea exista din plin, absenta unor informatii certe privind numarul de cetateni cu drept de vot va fi manipulata fraudulos. Sa ne intoarcem, insa, la Oprescu. Dintr-un anumit punct de vedere, el se bate cu ceilalti trei la un loc. Pentru ca este singurul independent. El nu este vector de imagine al unui partid. Si, in consecinta, nici nu are sustinere de partid. Daca in acest an, pentru prima data, functia de primar general al Capitalei ar fi acordata de cetateni pe motive de imagine a candidatului, atunci Oprescu ar putea invinge. Numele sau se bucura de mare notorietate, pentru ca a mai candidat de doua ori si, relativ recent, a fost si tinta unor atacuri in forta fie pentru indepartarea sa de la conducerea Spitalului Municipal, fie in scopul compromiterii statutului lui de cadru didactic universitar. Victimizarea excesiva si atacarea exagerata a omului au creat, ca de obicei, un efect contrar. Numai ca bucurestenii vor alege si in acest an pe criterii politice. Mai mult chiar decat in anii precedenti. Pentru ca, pe langa dorinta de a pune mana pe reprezentantul partidului preferat la Primaria Bucurestiului, mai exista si doua fronturi noi. Frontul Basescu si frontul anti-Basescu. De aceea, exclud posibilitatea victoriei unui candidat independent. In al doilea rand, daca la o primarie de sector sau intr-un oras obisnuit al Romaniei, ca sa nu mai vorbesc de localitati mai mici, comunitatea este tentata sa aleaga omul, Primaria Capitalei este vazuta ca un fel de guvern. Ori, acesta va fi incredintat unui partid. Este nevoie, fiind vorba de cel mai mare bazin eletoral dedicat unei alegeri locale, de organizatiile de partid pentru sustinerea unei candidaturi, de nenumarati agenti electorali, consacrati acestui scop. Un independent nu are, pur si simplu, de unde sa-si procure o asemenea sustinere. Ca sa nu mai discutam de imensele sume de bani puse in joc. Dar un aparent detaliu poate face singur diferenta. Asa cum au fost repartizati timpii de antena, Oprescu are de patru, cinci ori mai putine posibilitati de a se exprima public, in comparatie cu oricare dintre ceilalti candidati sustinuti de partide. In campania pentru Bucuresti, aparitiile TV sunt vitale.

            Infrant, dar social-democrat fiind, Oprescu va lua voturi de la actualii indecisi, dar si de la PSD. Daca va obtine un rezultat bun, il poate infunda pe Diaconescu. In beneficiul celorlalti doi contracandidati. Dintre care unul, Ludovic Orban, se pare ca a decis sa mearga pe mana moarta. Pentru ca nu prea e vizibil. Iar PNL doarme. Asa ca, daca Diaconescu este eliminat, castiga probabil Blaga. Dar daca nu? Atunci, teoretic, in turul doi, electoratul lui Oprescu ar trebui sa mearga la Diaconescu. Cu o singura conditie, insa. Ca, intre timp, acesta sa nu fie prea ostilizat de zelosii din PSD.

            In orice varianta, insa, doctorul Sorin Oprescu, electoral vorbind, va fi un buldozer de carton. Imi asum in totalitate si in exclusivitate prognoza de mai sus.

Comentarii inchise