Basescu in cleste   iunie 28th, 2008

 

            In timp ce Zeus, astfel cum a fost Basescu alintat de amicii sai politici, continua sa manuiasca butoanele de comanda de la Cotroceni, in Olimp isi fac din ce in ce mai simtita prezenta adversarii sai politici. Cei mai inversunati dintre acestia. Reprezentantii PSD. Cei care, dupa alegerile locale, incep sa se comporte ca niste gospodari aflati cu sacii in caruta. Pregatindu-se sa preia puterea. Puterea din Olimp. Unde Zeus este condamnat sa ajunga prizonier. Un prizonier de lux.

            De fapt, treptat, PSD lasa impresia ca il prinde pe Traian Basescu intr-un cleste. Facand totul pentru a-l strivi. Iar ceea ce s-a intamplat la Constanta, unde varfurile PSD s-au intrunit pentru a-si pune la cale viitorul dar si pentru o sangeroasa reglare de conturi, confirma pe deplin afirmatia de mai sus. De fapt, ce pune PSD la cale? Infrangerea definitiva a lui Basescu. Dar cum? Pentru a afla un raspuns cat de cat corect, va trebui, in mod obligatoriu, sa vedem ce se intampla in interiorul acestui partid. Daca admitem ipoteza ca PSD va fi castigatorul alegerilor parlamentare din toamna, ar fi bine, chiar indispensabil, sa aflam care PSD castiga. Cine vor fi castigatorii pe cai mari si cine vor fi cei debarcati pe parcurs.

            Imi asum raspunderea de a afirma, din capul locului, ca o prima consecinta a dezbaterilor – sau reglarilor de conturi – de la Mamaia este ca a fost identificat un echilibru relativ corect intre centru si filiale. Ce se intampla? Odata cu tecerea la sistemul de vot uninominal si adoptarea, in prealabil, a unui mecansim prin care, pentru prima data, presedintii consiliilor judetene sunt alesi prin vot direct, liderii locali devin mult mai importanti. Mai puternici, sub aspect politic si financiar. Mai legitimi din punct de vedere electoral. In definitiv, si-au castigat biletul de intrare in Olimp prin propriile puteri. Organizatia centrala nu a facut decat sa recunoasca, la timpul cuvenit, ca cei 17 invingatori au un potential serios. Acolo unde Bucurestiul si-a varat coada, liderii PSD, impinsi de la spate de organizatia centrala, dar nesustinuti suficient de organizatii, au esuat. Si, fireste, au fost si situatii in care organizatiile locale s-au dovedit slabe. Si trebuie decapitate din vreme, pentru a putea fi pregatit asaltul final de la alegerile legislative. Iar acum este momentul.

            Astfel incat, la Mamaia, plasata in fieful marilor invingatori Radu Mazare si Nicusor Constantinescu, primul eveniment previzibil, de altfel, a fost decizia de a fi reorganizate cateva filiale. Aceasta este fata vazuta si mai spectaculoasa a aisbergului. In fundal, s-a consumat la Mamaia un proces mai profund. Si anume, o prima reglare serioasa a raporturilor dintre centru si filiale. Este clar ca liderii locali PSD, in mare parte sustinuti de la centru de Miron Mitrea, au dobandit o autoritate la care nici nu visau, in urma cu patru ani. Este a doua definitie a reuniunii de la Mamaia.

            Ce urmeaza? Dupa reglarea de conturi, cred ca decizia pentru desem­narea in colegiile electorale a candida­tilor de senatori si deputati nu va mai fi doar apanajul Bucures­tiului. Ea va fi impartita cu organizatiile locale. Probabil acestea vor avea chiar mai multa autoritate. Si tocmai de aceea, pentru a nu iesi sifonata, dupa alegeri in definitiv castigate, imaginea conducerii bucurestene a PSD, au fost retezate, de ochii lumii, cateva capete locale. Cu exceptia lui Vasile Dancu, figuri neimportante. Cei 17 presedinti ai consiliilor judetene, plus primarii si consilierii victoriosi isi vor face jocurile mai mult decat oricand pana acum. Baroniada lansata candva de Adrian Nastase a devenit o operatiune intoarsa pe dos. Baronii, in sens peiorativ sau in sens pozitiv, au revenit cu o forta inzecita. Prin descentralizare, PSD are sansa de a deveni un partid mai flexibil. Mai adaptat jocului de pe terenul politic. Un partid mult mai periculos. Care il poate prinde literalmente in cleste pe un Traian Basescu decazut chiar si in sondajele partizane. Baronii locali vor administra fonduri uriase de bani, dar si putere politica. Miron Mitrea, cel care i-a sustinut pe acesti stapani ai inelelor, redevine unul dintre stalpii PSD. Din noul Olimp.

Comentarii inchise

Enigma Orban   iunie 27th, 2008

 

            Eliminarea lui Ludovic Orban de la sefia organizatiei de Bucuresti face in continuare valuri. Mai ales ca evenimentul poate prefigura mazilirea politica, de catre PNL, a acestui important lider caruia, pana mai ieri-alaltaieri, partidul i-a acordat un urias credit. Mergand pana acolo incat l-a pus candidat pentru Primaria Generala a Bucurestiului, functie apreciata ca fiind printre cele mai importante in Romania. Ce s-a intamplat? Care sunt cunoscutele cu care putem opera pentru descifrarea enigmei Orban? Si care sunt necunoscutele? Este posibil ca noi sa nu stim lucruri extrem de grave pe care, insa, Calin Popescu Tariceanu le-a aflat? Sau asistam la o simpla disputa politica, in interiorul partidei liberale?

            Ludovic Orban, ani de-a randul, a fost cunoscut ca un liberal din aripa dreapta a acestui partid, deci ceva mai radical decat altii. In raport cu ce? Cu orice manifestari ce ar fi putut fi apreciate drept deviationism de stanga. Cu alte cuvinte, omul s-a comportat ca un profund anti-socialist. Si in raport cu cine? In raport in special cu liderii PSD. Cu Ion Iliescu, cu Adrian Nastase, cu ceilalti. Incepand din momentul in care Traian Basescu, instalat la Cotroceni, a pornit razboiul impotriva PNL, Orban i-a pus sefului statului cate talpi a putut. In public. Si in gura mare. La fel s-a comportat si cu liderii partidului prezidential, care au incercat sa loveasca in guvernarea liberala. Cand Ludovic Orban si-a manifestat dorinta de a candida la alegerile pentru functia de primar general al Capitalei, partidul l-a sustinut fara ezitari. Campania se anunta extrem de interesanta. Si dura. Intrucat Orban era cunoscut ca un luptator politic deosebit de combativ. Dar, supriza! Campania sa a fost ca un vin indoit cu apa. Un fel de sprit de vara. In raport cu Vasile Blaga, candidatul partidului prezidential, Orban avea o sansa extraordinara. Pentru ca putea pulveriza literalmente prestatia fostilor primari ai Capitalei. Basescu si Videanu. Discursul sau ar fi putut fi devastator in raport cu Blaga, cel care, in definitiv, nu asigura altceva decat o continuitate a unei administratii dezastruoase. Pentru Blaga, singura sansa de a castiga era limbajul tehnic si elegant. Pentru Orban, dimpotriva. El ar fi trebuit sa fie dur, intransigent. Dar a ales o alta formula. Care venea in conflict cu imaginea pe care electoratul si-a facut-o despre el. Oare de ce?

            Ce l-a determinat pe Ludovic Orban sa schimbe macazul? Sa adopte un comportament care, in definitiv, ii este impropriu? Si nu l-a caracterizat niciodata pana acum. A fost santajat pentru ca a furat? Ori din alt motiv? Sau pur si simplu a tradat? Aceasta este prima necunoscuta. Cel putin in ceea ce ne priveste. O a doua e legata tot de campanie. Dupa eliminarea sa din primul tur, doctorul Sorin Oprescu i-a adus un omagiu. A vorbit elogios despre proiectele sale, anuntandu-si intentia de a se inspira din ele. Si, pe neasteptate, intr-un mod ciudat, sub aspect politic si lipsit de eleganta, in plan uman, Orban i-a dat acestuia cu tifla. Desi, atentie, Oprescu nu-i cerea nimic. Dimpotriva, ii oferea. Ce ii oferea? Sa munceasca pentru unele proiecte lansate de liderul liberal. Mai mult, Orban a anuntat ca in nici un caz nu-si va sfatui electoratul sa voteze cu Oprescu. Dar atunci, cu cine? Pe cale de consecinta, rezulta ca Orban a decis sa sustina candidatura lui Blaga. Si, colac peste pupaza, pentru a spori numarul de enigme, iata ca Traian Basescu, dupa ce anterior intrase in nenumarate conflicte la scena deschisa cu Orban, acum s-a apucat sa-l elogieze.

            Ciudata politica, nu? Am putea sa ne imaginam ca, din perspectiva PNL, Orban a facut un pact cu diavolul. Personificat in Traian Basescu si PD-L. Dar, atunci, de ce il apara Crin Antonescu, cunoscut drept un adversar inversunat al acestora? Am putea sa credem ca asistam, si poate asa si este, la o lupta crancena pentru sefia organizatiei de Bucuresti, de unde va fi sau nu acordat sprijin candidatilor la parlamentare. Dar chiar si asa stand lucrurile, e clar ca ceva ne scapa. Tariceanu stie ceea ce noi nu stim. Si-a pierdut increderea in Orban. Si il executa.

Comentarii inchise

Arma secreta   iunie 19th, 2008

 

            Stim, in urma alegerilor locale, ca PD-L, izolat pe scena politica, se afla in declin electoral, in timp ce PSD este in crestere de forma. La randul lor, liberalii sunt mai dispusi sa sustina PSD intr-o viitoare guvernare.Si mai stim ca Traian Basescu a anuntat ca este decis sa-si utilizeze prerogativele constitutionale pentru ca, in conditiile in care niciun partid nu va detine majoritatea, sa-l desemneze pe viitorul prim ministru din randurile PD-L.

            Deci seful statului are in vedere un guvern minoritar, alcatuit din reprezentantii partidului prezidential. Pe care parlamentarii il vor valida, neavand incotro. Invalidarea ar insemna alegeri anticipate, ceea ce este absolut de neadmis, in conditiile sistemului de vot uninominal, care transforma extrem de costisitoarele alegeri din toamna intr-o combinatie de loterie si blat politic. Asadar, Traian Basescu se pregateste sa actioneze indiferent si independent de vointa electoratului. Si de distributia reala a voturilor din toamna.

            Probabil ca nu de dragul cetateanului ci, mai degraba, pur si simplu pentru ca PSD nu poate concepe sa mai stea patru ani in opozitie, in ciuda rezultatelor sale electorale, presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a declarat ca Parlamentul il poate suspenda pe Traian Basescu. Pentru a nu-l lasa sa forteze litera si spiritul Constitutiei, prin instalarea de catre Cotroceni a unui guvern minoritar. El s-a gandit, desigur, la viitorul parlament. Care ar putea recurge la o asemenea masura imediat dupa constituirea lui si inainte ca Basescu sa poata face miscarea politica anuntata. Pe de alta parte, daca Traian Basescu nu va demisiona, pentru a forta anticipate prezidentiale desfasurate simultan cu alegerile parlamentare, nu mai are alta solutie decat sa se tina de cuvant. Asa se vad lucrurile, analizate cu luciditate, pe tabla de sah politic. Dar daca presedintele va fi suspendat inainte de a anunta un prim ministru PD-L, atunci soarta sa este pecetluita. Oare un experimentat om politic, cum este Traian Basescu, sa isi asume un risc atat de urias si, in acelasi timp, un gest fatal pentru intrega sa cariera? Nu cumva el mai ascunde un as in maneca?

            Ei bine, Traian Basescu dispune de o arma secreta. Ea poate fi identificata citind cu multa atentie Constitutia. O Constitutie pe care presedintele a anuntat ca are intentia sa o schimbe, fara a avea, insa, si instrumentele sa o faca pana la alegeri. Pentru ca modificarea Legii fundamentale nu poate fi operata decat in urma unui referendum, iar sansa ca jumatate plus unu din populatia cu drept de vot sa se prezinte si sa se exprime in favoarea modificarilor preconizate de Basescu este, practic, inexistenta. Care este aceasta arma secreta? Cum poate Basescu sa nominalizeze un prim ministru inainte ca noul Parlament sa ia masura suspendarii sale? In Constitutie este prevazuta, in mod expres, obligatia sefului statului ca, dupa alegeri, in conditiile in care niciun partid nu obtine peste 51 la suta, sa recurga la o consultare cu reprezentantii formatiunilor politice parlamentare. Apoi, Legea fundamentala nu mai spune nimic. Iar ceea ce legea nu interzice este permis. Si, in acest spatiu, Basescu se va putea misca cu rapiditate.

            Imediat dupa ce Biroul Electoral Central va transmite rezultatele, inainte chiar de validarea noilor parlamentari alesi prin vot uninominal, Traian Basescu are posibilitatea, in calitate de sef al statului, sa invite partidele parlamentare la Cotroceni. Reprezentantii acestora pot sau nu raspunde invitatiei. Si pot adopta orice fel de pozitie doresc. Conform Constitutiei, presedintele nu este obligat sa tina seama de nimic. Singura sa sarcina este invitarea la Cotroceni. Ceea ce inseamna ca, in aceeasi zi, el poate desemna un membru PD-L, in calitate de viitor premier, insarcinandu-l pe acesta sa formeze Guvernul. Un guvern care va trece ca prin branza prin viitorul parlament, indiferent de structura politica a acestuia.

            O asemenea miscare nu poate fi contracarata decat printr-o suspendare anticipata a presedintelui. Altfel, arma sa, pana astazi secreta, devine infailibila.

Comentarii inchise

Clanta!   iunie 18th, 2008

 

            Alegerile locale si, in special, cele din Bucuresti, indica o epuizare dramatica a combustibilului electoral de care beneficiaza Traian Basescu si partidul sau prezidential. Din aceasta perspectiva, si mai putin sub aspectul simplei aritmetici, pentru tabara politica a sefului statului situatia este dramatica.

            Barometrul indica nu o tendinta de crestere, ci o certitudine a descresterii. Daca nu se schimba nimic, PD-L ramane izolat pe scena politica, incapabil sa incheie coalitii, aliante sau simple intelegeri cu celelalte partide, isi rateaza orice sansa de a veni la guvernare in urmatorii patru ani, iar presedintele va avea probleme serioase in obtinerea unui al doilea mandat. Chiar si sansa teoretica de a utiliza instrumentul constitutional care ii permite, dupa alegeri, sa numeasca un guvern minoritar PD-L este spulberata de certitudinea – iar nu de posibilitatea – suspendarii lui Basescu odata cu validarea noului Parlament si desemnarea structurilor sale de conducere. In fine, tot o certitudine este ca nici Constitutia nu poate fi schimbata pana cand cade cortina alegerilor parlamentare. Si, in aceste conditii, ce spatiu de joc mai au Traian Basescu si PD-L?

            O prima concluzie pe care o putem extrage din experienta localelor este ca, pentru presedinte si partidul prezidential, o carte mai buna ce ar putea fi jucata in viitorul apropiat este schimbarea comportamentului. Continua harta, declaratiile ultrabelicoase, agresivitatea au condus – si a fost demonstrat acest lucru – la o stare de saturatie. Electoratul nu se mai lasa impresionat de maniera in care PD-L si Basescu isi ataca adversarii politici. Deci, cum ar spune un clasic al vietii politice romanesti, in viitor ei ar trebui sa se conduca dupa formula „ciocul mic!”. Sau, ca sa il citez chiar pe „Zeus”, de pe vremea cand era un membru marcant al Cabinetului Victor Ciorbea, „clanta!”. Evident ca o mai mare precautie in materie de iesiri verbale, desi utila, nu poate fi suficienta. Pentru a-si maximaliza sansele, cele care mai sunt, atat Traian Basescu, cat si PD-L sunt pusi in situatia de a recurge la solutii riscante. Una dintre ele este aproape inevitabila. Este clar ca au dreptate acei fruntasi PD-L care clameaza pe toate posturile de televiziune, la toate conferintele de presa ca Basescu a ridicat scorul partidului. Un partid de opt la suta care a atins, totusi, acum, aproape 30 la suta, in ciuda faptului ca, o vreme, a stat la guvernare.

            O asemenea realitate impune recunostinta si respect fata de binefacator si, mai ales, ascultare. O stare de disciplina neconditionata. Dar la fel au dreptate si acei fruntasi PD-L care, printre dintii inclestati, incep sa-l injure. Si sa considere ca, desi Traian Basescu a umflat partidul de la opt la suta pana unde se afla acum, tot el i-a ratacit si capacul de la ventil. Nu poate fi ignorata opinia celor care sustin ca, daca PD-L doreste cu adevarat sa ajunga la ciolanul guvernarii in urmatorii patru ani, formatiunea ar tebui sa-si recastige aproape miraculos capacitatea de a se alia cu unul dintre cele doua partide importante. Cu PSD sau cu PNL. Dar orice reteta de natura sa conduca la un asemenea rezultat presupune, in mod obligatoriu, o revolta a partidului impotriva lui Basescu si despartirea de acesta.

            Evident, solutia este riscanta. Pentru ca, daca nu se obtine efectul scontat, atunci rezultatul, in final, poate fi chiar mai slab decat ramanerea cu Basescu de gat. In plus, Basescu poate lovi primul in fruntasi ai PD-L. Si asta foarte curand. O alta solutie ar fi demisia lui Basescu. Aceasta ar avea ca efect legarea alegerilor parlamentare de cele prezidentiale anticipate si obligarea tuturor celorlalte partide sa vina cu proprii candidati pentru Cotroceni. Ceea ce ar pulveriza voturile, creandu-i lui Basescu chiar sansa de a castiga un nou mandat din primul tur. Evident, in aceste conditii, suspendarea nu ar mai putea avea loc, seful statului putand numi un guvern PD-L. Iata o carte ce merita a fi luata in calcul. Dar si asa titlul ramane valabil. La propriu si la figurat. Clanta!

Comentarii inchise

Marele blat politic   iunie 12th, 2008

 

            Presedintele Traian Basescu a lansat pe piata un nou concept. Cel de blat politic. Expresia, izvorata dintr-un limbaj de jargon, a prins. De la periferie spre centru. Ea face valuri inclusiv in presa scrisa si audiovizuala. Iar acum, doctorul Sorin Oprescu i-a conferit un nou avant. Acuzand, la randul lui, importanti reprezentanti ai clasei politice ca au facut un blat politic, al carui pret este chiar prezumtiva sa victorie in alegerile pentru Primaria Generala a Capitalei.

            Asadar, sa ma refer si eu la blatul politic. Exista sau nu aranjamente intre reprezentantii partidelor, care vizeaza, in ultima instanta, manipularea ordinara a cetateanului? Deturnarea vointei sale? Furtul votului popular?

            Analizand barbateste viata politica nu numai din Romania, ci si de-aiurea, suntem obligati sa admitem ca pretutindeni si intotdeauna politica inseamna un comportament de tip versatil. Scopul este, fara exceptie, obtinerea puterii. Impartirea acesteia. Ascederea la posibilitatea de a decide soarta unor colectivitati umane mai mari sau mai mici. In interiorul partidelor, dar si in raporturile interpartinice, aproape totul se negociaza. Nu-mi pot imagina ca acesta este sensul conferit de Traian Basescu conceptului de blat politic. Daca m-as insela, ar rezulta ca cel mai mare autor de blaturi politice este el insusi. Sa ne amintim cum i-a facut vant din PD lui Petre Roman, pentru a-i lua locul. Cum a batut palma cu nimeni altul decat Virgil Magureanu, pentru a realiza o fuziune intre PD si partidul ex-directorului SRI, din care fiecare parte s-a ales cu cate ceva. Basescu a pus mana pe sediile lui Magureanu, iar acesta si-a plasat oamenii de incredere in structurile de varf ale partidului condus de cel care avea sa initieze asa-zisa condamnare a comunismului. Si, in aceasta acceptiune, blat politic a fost insasi crearea Aliantei DA. Ca sa nu mai vorbim de rocada facuta peste noapte cu Theodor Stolojan, peste capul celor doua partide. Tot blat politic ar fi fost si savanta, ca sa nu spun brutala combinatie prin care, imediat dupa alegerile din 2004, Basescu le-a tras de sub picioare pesedistilor covorul guvernarii. Ori presiunea penala incredibila pusa pe Adrian Nastase, pentru ca Alianta DA sa inhate presedintia Camerei Deputatilor. Dar, in realitate, acestea nu sunt blaturi politice. Sunt doar combinatii si aranjamente mai morale sau mai imorale pe care, in mod frecvent, le fac partidele si liderii acestora.

            Ce este, insa, cu adevarat, marele blat? Atunci cand este furata vointa cetateanului. Cand una votezi si alta iese din palarie. Ce acuza, pe drept sau pe nedrept, cu sau fara probe, doctorul Sorin Oprescu, care relanseaza teza blaturilor? Ca doua partide, PSD si PD-L, au decis sa-si imparta puterea politica in Bucuresti, unul din obiective fiind chiar sacrificarea lui. Dar, cinstit vorbind, dincolo de declaratiile politice care isi au o justificare, dar nu pot fi suspectate de inselatorie, cum ar putea functiona asemenea aranjamente? Pe ce se bazeaza Oprescu atunci cand acuza o tentativa de furt? Evident, nu pe afirmatia lui Basescu conform careia liderii politici, inclusiv cei din PD-L, initiaza blaturi politice. Nici macar pe declaratiile publice facute de Vanghelie si Ontanu, in contrasens cu cele ale lui Geoana, privind sprijinul politic in marea finala electorala de la Bucuresti. Fara sa o spuna, pentru ca este greu, daca nu chiar imposibil, sa detii probe in acest sens, Oprescu acuza faptul ca se pune la cale un furt. Este evident ca cetateanul nu va fi niciodata atat de disciplinat cum si-ar dori liderii de partide, votand exact ce vor acestia. Dar buletinul de vot poate fi falsificat. Sau numarat gresit. Sau anulat. Si asta sta in puterea reprezentantilor partidelor prezenti la pupitrul de comanda al sectiilor de votare.

            Dar chiar asa sa stea lucrurile? Eu sper ca doctorul Oprescu se insala. Ca este doar isteric. Ca simte ca poate pierde. Si, atunci, face valuri. Ma indoiesc ca se joaca „marele blat politic”.

Comentarii inchise

Va fi Blaga? Sau Oprescu?   iunie 10th, 2008

 

            Raspunsul la aceasta intrebare poate avea consecinte importante atat pentru raportul de forte politice in acest an electoral, cat si in ceea ce priveste situatia cetateanului traitor in Capitala. Putem sti de pe acum cine va castiga in cel de-al doilea tur de scrutin.

            Daca avem argumentele necesare pentru a face o estimare, este bine sa nu ne ferim de asumarea acestui risc. Este limpede ca, daca va castiga Vasile Blaga, PD-L iese mult intarit, cu cea mai buna pozitie de start pentru alegerile parlamentare din toamna. Pentru ca Bucurestiul este un urias bazin electoral al Romaniei. La scurt timp dupa ce va castiga Bucurestiul, reprezentantul oricarui partid politic va beneficia de o simpatie dubla fata de momentul victoriei. Este efectul oricaror alegeri. Pentru inceput, castigatorul ia tot. Iar pana la alegerile parlamentare mai sunt doar cateva luni. Ca sa nu mai vorbim de posibilitatile de manevra politica mult mai mari ale detinatorului de putere locala, in comparatie cu adversarii politici. Si mai exista inca doua beneficii. Accesul la fonduri europene si bugetare, fara precedent in istoria Romaniei, care ii poate conferi o si mai mare putere celui care, pana la urma, este prima vioara in operatiunea de dirijare a banilor. Al doilea castig este posibilitatea ascunderii, pana la prescriptie, a actelor ilegale savarsite la nivelul administratiei Capitalei in mod direct sau sub bagheta ultimilor doi primari generali.

            Daca va castiga Oprescu, adevaruri stanjenitoare pentru Videanu si Basescu ar putea iesi la iveala, aducand PD-L-ului grave prejudicii in campania din toamna si presedintelui in cea care conform graficului ar urma sa aiba loc anul viitor, desemnandu-l pe seful statului. Oprescu a promis ca nu va tine cont de interesele diverselor grupuri de afaceri plasate in jurul sau in spatele partidelor si va incredinta, in viitor, contractele publice, in mod nepartizan, acelor firme care merita. Daca va fi asa, cetateanul are de castigat. Dar dincolo de cuvantul lui Oprescu, nu exista nici o garantie ca nu va cadea si el in capcana lacomiei. Daca Oprescu minte, riscul este ca o persoana, el insusi, sa iasa cu onoarea patata. Daca Blaga minte atunci cand se angajeaza sa procedeze altfel decat predecesorii sai din PD, atunci nu numai el, ci si partidul ar putea iesi mototolit. E drept, dupa patru ani. Si cu buzunarele pline. Cine va castiga? Oprescu? Sau Blaga?

            Eu am facut deja o afirmatie infirmata de scorul primului tur de scrutin. Atunci cand Oprescu a decis sa intre in cursa, pe cont propriu, am spus ca, fara doar si poate, cel mai prejudiciat va fi candidatul PSD, Diaconescu. Aici am avut dreptate. Dar nu si cand am sustinut ca Oprescu nu va obtine un scor suficient pentru a intra in finala. Si iata ca a obtinut. Adevarul este ca am mizat pe o mai mare prezenta a bucurestenilor la urne. Nu m-am asteptat la un procent de doar 35 la suta. Si nici la o prestatie atat de slaba a candidatilor politici. Pentru ca atat Orban, cat si Diaconescu s-au comportat ca si cand ar fi vrut sa piarda onorabil si atata tot. Pornind de la premiza ca doi candidati politici vor ajunge in finala, am fost convins ca Blaga va pierde, in cele din urma, mizand pe faptul ca electoratele partidelor anti-Basescu isi vor conjuga resursele. Dar iata ca acum lupta un candidat politic cu un candidat independent.

            In aceste conditii, iau in calcul o prezenta la vot si mai mica. De sub 30 la suta. Si daca asa va fi, atunci cele mai mari sanse le are nu Oprescu, ci Vasile Blaga. Pentru ca, la un procent mic al prezentei la urne, PD-L are capacitatea de a se mobiliza si de a-si scoate din casa electoratul dur. Electoratul fidel. In timp ce celelalte partide nu mai sunt la fel de motivate sa se mobilizeze pentru a-l invinge pe candidatul partidului prezidential. Asa ca toate pariurile mele politice merg pe mana lui Vasile Blaga. Fara a pune in discutie propria mea optiune. Iar optiunea mea este nici unul dintre cei doi candidati. Pur si simplu voi refuza sa votez. Inca o sansa pentru Blaga.

Comentarii inchise

Partida liberala e in carti   iunie 6th, 2008

 

            Cu un procent de 20 la suta, sub aspectul exprimarii votului politic, obtinut la alegerile locale, liberalii s-au pozitionat surprinzator de bine pentru batalia parlamentarelor si combinatiile politice care vor configura viitorul guvern. De ce suprinzator? Pentru ca, dupa patru ani de guvernare si in conditiile minoritare si ultraminoritare in care a facut-o, PNL avea toate sansele sa devina nu numai sacul de box al celorlalte formatiuni politice, ci si rezervorul de voturi pentru acestea.

            De aceea, nu intamplator au existat analisti politici care au avertizat insistent ca liberalii risca sa impartaseasca soarta taranistilor. Adica sa dispara ca partid parlamentar. Era firesc ca celelalte partide sa incerce sa disloce cat mai mult din bazinul electoral liberal. Partidul prezidential a reusit aceasta operatie, dar intr-o masura prea putin semnificativa. Surpriza produsa in aceste alegeri de partidul condus de Calin Popescu Tariceanu a rasturnat calculele unor politicieni, dar si prognozele institutelor de cercetare de piata, cele mai optimiste dintre acestea anuntand un scor cu sase-sapte procente mai mic decat cel real. Electoratul liberal s-a mentinut. Culmea este ca el poate chiar sa creasca.

            In aceste conditii, PNL devine partid nu numai eligibil, ci si cheie atat pentru stanga socialista, a PSD, cat si pentru partidul prezidential, respectiv PD-L. Desi cotati cu 30 la suta din numarul total de voturi exprimate, PSD si PD-L, indiferent de evolutiile care vor marca aceasta vara si aceasta toamna, vor fi incapabile sa preia puterea politica fara sustinerea liberalilor. PNL este excelent pozitionat nu numai sub aspectul procentului de 20 la suta din masa electorala, ci si din perspectiva asezarii sale pe esicherul politic. Respectiv a pozitiei de centru-dreapta pe care o ocupa. Este mult mai dificil pentru PSD si PD-L sa explice propriului electorat o eventuala alianta cu o formatiune politica plasata la extrema spectrului si este mult mai simplu cand o asemenea operatie este facuta in combinatie cu un partid daca nu apropiat, cel putin invecinat ideologic. Ce inseamna afirmatia de mai sus? Ca este aproape exclusa – aproape, pentru ca in Romania nimic nu este imposibil – o viitoare coalitie PSD-PD-L, in timp ce este previzibila fie o coalitie pentru guvernare PSD-PNL, fie o coalitie PD-L-PNL. Dupa cum se poate observa, in conditiile divizarii societatii romanesti intre socialisti si basescieni, singura formatiune prezenta in toate scenariile viitoarei puteri se prefigureaza a fi PNL.

            Cu cine se vor alia liberalii? Si in ce moment? Cand Traian Basescu a luat decizia de a transforma PD dintr-un partid social-democrat intr-o formatiune populara de dreapta, a pornit de la premisa ca acest culoar, in conditiile in care liberalii au stat tot timpul aproape de centru, ramasese liber. Numai ca dreapta romaneasca, pentru a deveni cu adevarat majoritara, mai are de asteptat. Pana atunci, inca un ciclu electoral va fi dominat de stanga si de centru-stanga. Cel putin sub aspectul electoratului. Incercand sa disloce partida liberala si, pana la urma, nereusind sa-i provoace o fractura serioasa, Basescu a devenit principalul inamic al PNL. Iar asperitatile PNL-PSD s-au estompat. De aceea, o alianta cu PSD este mai bine cotata in previziuni.

            Nu o data, ci in mod insistent, atat fruntasii PD-L, cat si Traian Basescu au exclus orice viitoare alianta cu liberalii, in conditiile in care acestia sunt condusi de Tariceanu. Iar pozitiile lui Tariceanu, dupa rezultatele surprinzator de bune ale acestor alegeri, s-au intarit mult. Este improbabila o revolta in interiorul PNL. Nefiind capabili sa-l distruga pe Tariceanu, prezidentialilor nu le mai ramane decat sa-l cumpere. Pretul nu ar putea fi decat un nou mandat de premier. Intrebarea e daca Tariceanu ar accepta. Si daca PNL l-ar urma, in aceste conditii. Daca ne plasam in ipoteza unei aliante cu PSD, pentru blocarea totala a lui Basescu, aceasta ar urma sa se oficializeze inaintea alegerilor parlamentare. In caz contrar, in iarna Basescu ar trebui suspendat. Pentru ca, altfel, forteaza Constitutia, incercand sa instaleze un guvern minoritar PD-L.

Comentarii inchise

Tariceanu, gratiat si inaltat   iunie 5th, 2008

 

            Beneficiind de votul politic a aproape 20 la suta din electoratul Romaniei, liberalii au acum istorica sansa de a decide cine va guverna in intervalul 2008-2012. Putem estima ca, facand abstractie de PNL, Romania este divizata politic intre cele doua aripi ale vechiului FSN. PSD si-a asumat conditia de partid socialist si are o forta relativ egala cu PD-L, care a adoptat o identitate de dreapta.

            Asa cum am estimat corect, PSD a revenit in forta dupa patru ani de guvernare de dreapta si are toate sansele sa conduca viitorul guvern. Dar si in 2004 PSD a castigat alegerile si, totusi, a pierdut guvernarea. Situatia se poate repeta. Cum? Cine are painea? Si cine are cutitul?

            In 2004, presedintele Traian Basescu a realizat imposibilul. A reusit sa destrame alianta stangii, fracturandu-i majoritatea, si a incredintat puterea Aliantei DA. Atunci, masa politica dislocata a fost alcatuita din doua partide, UDMR si PUR – devenit ulterior Partidul Conservator. Acelasi activ jucator politic, Traian Basescu, este la fel de interesat, daca nu cumva chiar mai motivat in 2008 sa deturneze guvernarea de la socialisti catre propriul partid. Cel prezidential, aflat in pierdere de viteza. Si cum ar putea proceda Traian Basescu? Cum ar putea crea el o majoritate, avand ca pivot PD-L? El are o solutie. Care, la prima vedere, pare halucinanta. Proiectul Basescu consta nici mai mult, nici mai putin decat in refacerea Aliantei DA. Un pol al dreptei despre care s-a mai vorbit. Si inca insistent. O alianta PD-L-PNL. Care ar putea crea o majoritate in Parlament. Urmand a fi consolidata cu sprijinul neprecupetit si consfintit istoric al UDMR. Traian Basescu a conditionat recrearea Aliantei DA de sacrificarea lui Tariceanu. A luat in calcul si eventualitatea – confirmata, de altfel, de rezultatul din alegeri – ca PNL ar putea obtine un scor atat de bun incat o combinatie politica cu acest partid sa coste chiar mai scump. Prezumtivul mazilit a devenit eligibil si poate fi transformat in trofeu. Baloanele de incercare au fost utilizate cu ocazia nominalizarii ultimilor doi ministri, de la Justitie si Externe, si a inaugurarii Bazei olimpice de la Snagov, unde seful statului si premierul s-au harjonit cu o minge de fotbal si una de rugby inscriptionata „Zeus”. La capatul acestor experimente, Basescu a tras concluzia ca Tariceanu poate fi sedus. Recuperat. Readus in tabara prezidentiala.

            Deturnat de la orice combinatie posibila cu PSD. Proiectul Basescu al refacerii Aliantei DA presupune, insa, un pret mai mare decat mantuirea presedintelui liberal. In definitiv, PSD le-ar putea garanta liberalilor o continuitate la guvernare, evident sub conducerea socialistilor. Cum poate supralicita Basescu? Intr-un singur fel. Oferindu-i lui Tariceanu, la a carui mazilire s-a renuntat, un dar substantial. Statutul de prim-ministru in viitoarea guvernare a noii Aliante DA. Dar intr-un Executiv controlat in totalitate de reprezentantii partidului prezidential. Este un cadou urias pentru cel care era, pana ieri, primul candidat la excomunicare si crucificare. Un dar otravit pentru PNL. Pentru ca Tariceanu ar deveni prizonierul Guvernului prezidential. Iar liberalii ar culege, dupa alegeri, doar praful de pe toba.

            Proiectul de la Cotroceni este stralucit nu numai prin simplitatea si fezabilitatea lui, ci si printr-o aparenta logica de tip doctrinar. Dreapta se reuneste pentru a infrunta stanga. Iar in fruntea dreptei care guverneaza ramane Basescu pentru inca un mandat. Evitand el insusi excomunicarea. Si previzibila crucificare penala. Tariceanu ar putea abia acum sa-i confere lui Basescu si partidului sau prezidential legitimitatea de dreapta. Ramane de vazut cum vor fi solutionate urmatoarele trei necunoscute: cedeaza cu adevarat Calin Popescu Tariceanu? Accepta PNL rolul de subreta PD-L in locul parteneriatului la guvernare cu PSD? Cum va reactiona, intr-o asemenea eventualitate, electoratul Romaniei pana la alegerile parlamentare? Nu cumva se va radicaliza, creditand si mai mult PSD?

            Chiar in aceste zile, atitudinea oficiala a PNL fata de infruntarea Blaga-Oprescu va limpezi lucrurile. Daca Tariceanu a fost sedus, il va sustine pe Blaga.

Comentarii inchise