S-a fasait   august 29th, 2008

 

            Recentul periplu in tari limitrofe Marii Negre intreprins de presedintele Traian Basescu s-a transformat dintr-o speranta intr-un fiasco. Initiat intr-un moment de mare incordare internationala, generat de agresiunea Federatiei Ruse asupra Georgiei, demersul sefului statului roman parea, initial, sa insumeze toate datele unei actiuni de anvergura. Ca si cand, in spatele acestuia, s-ar fi aflat un acord tacit, dar explicit, al statelor membre ale Uniunii Europene, precum si al statelor NATO, in frunte cu SUA.

            In definitiv, seful statului nostru era primul emisar oficial in capitalele din zona, beneficiind si de faptul ca, in luna octombrie, era si este programata o vizita a sa oficiala la Moscova. Ne-am imaginat, optimisti fiind, ca Traian Basescu nu a plecat teleleu Tanase, ci cu spatele pe deplin acoperit. Pentru a testa terenul, pentru a identifica solutii pe termen scurt, mediu si lung de salvare a pacii in zona si, de ce nu, pentru a contribui decisiv la instaurarea unui nou echilibru de forte in bazinul Marii Negre. In realitate, actiunea Bucurestiului s-a transformat intr-un dureros fiasco. Pentru ca, asa cum s-a dovedit, Traian Basescu a jucat la cacealma. Ce l-a manat in acest gest donquijotesc? Care sunt consecintele pe plan extern si intern?

            Dincolo de obisnuitele bla-bla-uri enuntate la briefing-uri ori in pseudo-conferintele de presa, cu ce ne-am ales, in urma recentelor vizite externe ale sefului statului roman? Cu doua declaratii socante. Prima a fost produsa atunci cand Basescu a atentionat asupra faptului ca nu reprezinta pe nimeni, cu exceptia Romaniei, pe parcursul periplului sau diplomatic. De ce a facut-o? Aparent, pentru a nu starni prea mari suspiciuni si rezerve la Moscova. In realitate, explicatia este alta. Deconcertant de simpla. Traian Basescu a facut respectiva declaratie pentru ca a fost silit. De cine? Exact de cancelariile europene si euroatlantice pe care lasase impresia ca le-ar putea reprezenta. Este limpede ca la Cotroceni a sosit un avertisment. Si anume ca nu care cumva Traian Basescu sa se erijeze in mesager NATO si UE. In felul acesta, el a fost obligat sa imprastie, prin respectiva declaratie, perdeaua de fum pe care consilierii sai o creasera. Prin urmare, presedintele Romaniei s-a reprezentat pe sine. Importanta misiunii sale externe a scazut exponential. Cuvantul Bucurestiului s-a transformat intr-un oracait. Cu atat mai mult, cu cat reprezentantul Romaniei a fost incapabil sa incerce sa propuna, fie si pe cont propriu, o solutie fezabila de restabilire a unor raporturi de forte compromise, pe termen lung, de Federatia Rusa, redevenita agresiva. A doua declaratie notabila este de un straniu iesit din comun. Va amintiti? La conferinta de presa organizata impreuna cu presedintele Georgiei, Traian Basescu a cerut acestui stat sa incerce sa trateze singur o solutie de pace cu Federatia Rusa. Daca nu ar fi tragic, ar fi comic. Un stat minuscul, cu o armata total neputincioasa, este calcat in picioare de una dintre marile puteri militare si economice ale lumii. Sub un pretext ridicol, ii este invadat teritoriul, 40 la suta aflandu-se, practic, sub ocupatie. Este declansat un dramatic exod de refugiati. Si, in aceste conditii, cand un stat este pur si simplu ingenuncheat intr-o batalie cu totul si cu totul inegala, vine un chibit de la Bucuresti si ii cere reprezentantului acestuia sa faca ce? Sa trateze direct cu agresorul. Sa renunte, cu alte cuvinte, la singura salvare posibila. La presiunea asupra Moscovei pe care ar putea-o exercita – si, de altfel, au si exercitat-o, ignorand opiniile lui Basescu – puterile occidentale. In istoria diplomatiei, rar au fost auzite sfaturi mai natange.

            Praful s-a ales din acest demers extern romanesc. Seful statului nostru ne-a umplut de ridicol. Romania a devenit un stat si mai putin important la Marea Neagra. S-au naruit si nadejdile romanilor de peste Prut. Sau din Ucraina. Ca sa nu mai vorbim de cei din Tiraspol. De acum, pot garanta ca si vizita la Moscova va fi un bla-bla.

Comentarii inchise

Antidotul   august 27th, 2008

 

            Cel putin in ceea ce priveste punerea la zid a coruptiei, nici viitorul nu mai e ce-a fost odata. Operatiunea, initiata cu sau fara bune intentii, a esuat lamentabil. S-a ajuns atat de departe in degradarea unui proiect necesar si generos, incat pur si simplu a fost declansat, in toata regula, un conflict intre institutiile fundamentale ale statului. Dezbaterea solicitarii Parchetului General de punere sub ancheta a unor deputati si senatori si votul diferit dat in Camera si, apoi, ieri in Senat indica fara echivoc faptul ca puterea legislativa a optat pentru aplicarea unui antidot. Impotriva cui? Si in ce consta, in definitiv, antidotul?

            Tele-anchetele, tele-arestarile, tele-flagrantele si tele-scurgerile de informatii din mapele procurorilor au transformat un proces extrem de serios, cum este cel al aplicarii legilor penale, al transformarii statului roman intr-un stat de drept la nivelul Uniunii Europene, intr-un urias circ. Politic. Mediatic. Electoral. In goana dupa senzational, cativa procurori au indeplinit cu aplomb dar, in acelasi timp, cu o uluitoare lipsa de profesionalism si morala solicitarile unor inalti politicieni. Explicite ori subliminale. Campionul absolut al acestora este Traian Basecu, presedintele Romaniei. Campania la capatul careia si-a castigat la limita mandatul de sef al statului a avut un singur obiectiv major. Instalarea de tepe in Calea Victoriei, in care sa fie infipti marii corupti ai natiunii. Obtinerea unui al doilea mandat este direct conditionata de tepele care nu s-au prea vazut. In mod evident, nu a mai ramas timp pentru trecerea prin Justitie a unor dosare de mare coruptie. Tot ceea ce mai poate face presedintele este, insa, sa genereze un tambalau mai mare de natura sa acopere esecul neindeplinirii angajamentului electoral. Adica al neobtinerii macar a unei condamnari definitive. Iar acest nou spectacol de mare circ nu mai poate fi instrumentat decat daca se relanseaza cateva mari dosare penale sau se arunca pe piata, in timpul campaniei electorale pentru parlamentare si apoi prezidentiale, altele noi. In ultima instanta, o retragere pe pozitii dinainte stabilita a lui Traian Basescu ar putea insemna demonizarea convingatoare a Parlamentului. Si tocmai de aceea Camera Superioara a facut ieri o miscare de eschiva. Inventand un antidot la Basescu. Unde poate duce acest razboi?

            Atata timp cat, pe drept sau pe nedrept, a fost inradacinata convingerea la nivelul majoritatii clasei politice si populatiei ca in Romania se practica nu o Justitie libera, puternica si nepartinitoare, ci constructii originale de natura sa subordoneze si sa terfeleasca aceasta putere in stat, anchetele unor procurori nu sunt credibile. Chiar daca, la debutul lor, au fost intens mediatizate, chiar daca ele au alimentat initial speranta unei Justitii eficiente, treptat, asemenea cazuri s-au transformat in simple scamatorii politice. In blufuri. In lovituri pe sub centura aplicate unor adversari politici. Aceasta este perceptia, intarita prin faptul ca varfurile Parchetului sunt numite si, in consecinta, depind de Executiv. Pentru ca decizia se afla in mana ministrului Justitiei, a primului ministru si a presedintelui Romaniei. Si unii si altii, oameni politici. Si componenti ai puterii executive. Cu totul alta credibilitate ar avea asa-numitele mari dosare, daca sefii Parchetelor, ca de altfel toti procurorii si judecatorii, ar fi numiti si dati afara exclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii. Atunci am putea sa ne punem problema daca Justitia este buna sau rea dar pornind de la certitudinea ca ea este independenta. Ca nimeni, peste CSM, nu are painea si cutitul in Justitie.

Investit, discutabil sau nu, cu puterea de a decide asupra continutului manipulator politic al unor dosare de coruptie, Parlamentul Romaniei, exprimand un punct de vedere astazi majoritar, a gasit antidotul. In fond, patru din cinci dosare, desi suspecte, pot fi instrumentate de catre procurori. Doar Nastase, viitor candidat prezidential, scapa. Dar procurorii sunt in clenci. Acuzati aproape la unison de deputati si senatori, ei acum trebuie sa-si faca treaba. Pana la capat. Sau sa se umple de ridicol. Pana la iarna, vom sti.

Comentarii inchise

Un fluture pe lampa   august 23rd, 2008

 

            Pentru prima data dupa 40 de ani, Rusia a trecut linia. O frontiera virtuala care, odata calcata in picioare, rupe echilibrul si strica dansul zambetelor dintre Moscova si puterile euroatlantice. Evident, a facut-o deliberat. Urmareste obiective strategice precise, pe care le vom enumera. Abia acum pauza istoriei, inceputa odata cu caderea Zidului Berlinului, s-a incheiat.

            Pana cand raporturile de forta se vor reaseza, probabil in mod pasnic, inclestarea va fi teribila. Iar in epicentru, pana una alta, s-a plasat un lider controversat. Si din ce in ce mai contestat. Traian Basescu, presedintele Romaniei. Nu stim daca el intreprinde un turneu fulger in cinci state din zona manat de un impuls donquijotesc sau daca a primit o misiune, un mandat explicit din partea autoritatilor euroatlantice. Si nici daca, profitand de tempe­ramentul sau de acum relativ usor de descifrat, partenerii euroatlantici nu-l folosesc pe seful statului roman drept balon de incercare. Care se poate transforma fie in curcubeu, fie in sac de box. O teribila coincidenta ce nu trebuie insa trecuta cu vederea. In programul contactelor la nivel inalt al Bucurestiului si Moscovei figura, cu totul si cu totul independent de evenimentele din Georgia, o vizita a sefului statului roman la Moscova. In imprejurari atat de dramatice, vizita este o oportunitate. Pentru Bucuresti. Pentru Moscova. Pentru autoritatile euroatlantice. Cine va castiga? Toti? Nici unul? Sau doar unii?

            Asa cum s-a mai intamplat nu o data in istorie, in fata brutalitatii Moscovei dar si a vicleniei diplomatice si militare a acestui stat, puterile occidentale au amutit. Au fost mai multe zile de deruta totala, in care sefii cancelariilor europene, dar si cel al Casei Albe au dat in balbaiala. Pana cand Marea Britanie a rupt pisica. Oferind intregii lumi o lectie de verticalitate, intuitie si inteligenta politica. Iar acum transeele sunt clar marcate. Federatia Rusa va face o miscare inapoi. Dar cat de ampla? Se va intoarce de unde a plecat dupa ce a inflamat Osetia si a cucerit 40 la suta din teritoriul Georgiei? Cat de departe vor merge cu sanctiunile, cu represaliile si, eventual, cu riposta NATO si UE? Intre cele doua transee, sapate acum precis si adanc si dilemele de mai sus, alearga in zigzag, ferindu-se de gloante, seful satului roman.

            Forta resurselor de care dispune si mecanismul de tip oligarhic controlat de stat prin care le valorifica, la care se adauga pretul in expansiune al titeiului si gazelor naturale transforma Rusia intr-o mare putere economica. Care dispune de rezerve financiare imense. Si de posibilitatea de a san­taja Occidentul. Pe tacute, Federatia Rusa si-a reorganizat armata si arsenalul militar, devenind din nou o forta de temut. Dar, incepand cu declansarea schimbarilor sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, Imperiul Rus a fost silit sa se contracte. El a pierdut influenta asupra Europei de Rasarit. A pierdut si statele bal­tice. Este dispusa Moscova sa rateze, in continuare, sansa de a se reface, cel putin in granitele Imperiului Tarist? Se pare ca nu.

            Rusia a declansat, prin invadarea Georgiei, un proces de durata. A intors pagina istoriei. Raspunsul Occidentului la aceasta provocare inseamna un mecanism care si el se va articula, in timp. In raport cu interesele marilor puteri, dar si ale statelor mici nationale. Si in raport cu reactiile Moscovei.

            Faptul ca Romania, prin reprezentantul ei, indiferent cum se cheama acesta, are sansa de a deschide calea unui nou proces, in care pacea va fi rearanjata, este extrem de important. Daca Traian Basescu nu s-a bagat singur in seama – fapt destul de greu de presupus – atunci el indeplineste rolul de prim ambasador al Occidentului. Indiferent de rezultate, in aceasta ipoteza, Romaniei i se confera un rol important in regiune. Misiunea, insa, incurajata partial sau total, asumata voluntar sau involuntar, poate fi ratata. Daca Basescu actioneaza asa cum il cunoastem, impulsiv. Sau daca intalnirile sunt prost pregatite ori documentate de catre institutiile abilitate ale statului roman. Cum s-a mai intamplat. Atunci si numai atunci, titlul de mai sus se va sustine.

Comentarii inchise

 

            Misiune riscanta. Astfel ar trebui caracterizata in numai doua cuvinte initiativa presedintelui Traian Basescu de a intreprinde un turneu in cinci state, legate prin multiple interese de focarul de razboi incins in Georgia. Daca despre initiativa sa este vorba. Daca nu cumva presedintele nostru este trimis la inaintare. Si exploatat astfel. Fie constient, fie in orb. Daca Traian Basescu reuseste, atunci politica externa a Bucurestiului, lancezita in ultimii ani, care a ratat spectaculos toate obiectivele ambitioase anuntate la inceputul mandatului, ar putea sa se relanseze.

            La fel de spectaculos. Iar omul politic Traian Basescu ar putea marca, inaintea campaniei electorale pentru parlamentare si a prezidentialelor care vor avea loc anul viitor, importante puncte in favoarea sa. Esecul, insa, ar avea efectul unei ghilotine. Care ar pune capat definitiv unei cariere aflata, deja, in plan intern si extern, sub semnul intrebarii.

            Unui conducator de stat nu-i poate fi refuzat dreptul elementar de a se lasa ispitit de o mare provocare politica. Iar razboiul declansat de conflictul din Georgia, fierbinte sau rece, functioneaza ca o veritabila lampa. Care atrage, inevitabil, fluturii. Ei isi pot praji acolo aripile. Sau nu. De ce este Georgia atat de importanta? De ce e atat de riscant si, in acelasi timp, atat de spectaculos turneul extern al sefului statului roman?

            Pentru prima data de la invazia in Cehoslovacia din 1968, Rusia a calcat linia. O linie trasata cu mare dificultate, in plin Razboi Rece, intre doua mari blocuri politice, economice si militare. Se implinesc fix 40 de ani. Profitand de noul ei statut de membru G8 si partener privilegiat al NATO si UE, upgradat prin calitatea mai recenta de aliat al Statelor Unite in razboiul antiterorist, Federatia Rusa a invadat cu armatele sale, in mod brutal, Georgia. Sub pretextul unor provocari savarsite de acest stat independent in Osetia. Un teritoriu in care Rusiei i se incredintase misiunea de pacificator. Chiar si astazi, dupa incetarea focului, 40 la suta din teritoriul Georgiei se afla sub ocupatie militara ruseasca. De ce afirm ca Rusia a trecut linia, dupa aproape o jumatate de secol? Pentru ca, desi refuzata la summit-ul de la Bucuresti, Georgia are totusi un statut de viitor membru NATO. Ca, de altfel, si Ucraina. Si de viitor membru UE. Este o democratie tanara, vizibil incurajata de statele euroatlantice. Dar Rusia se opune cu inversunare extinderii NATO. Ea considera ca Georgia, ca de altfel si alte state din regiune, face parte din „vecinatatea imediata”. Din sfera ei de influenta politica. Dar si militara. Moscova isi pune serios problema sigurantei nationale pe termen lung. Iar teama de Vest este endemica. Dar functioneaza la fel de puternic si criteriul economic. Cum ar putea Federatia Rusa ingenunchea si aservi Europa, daca Georgia va fi tranzitata, in viitor, de conductele strategice de petrol si gaze, care ar putea conferi Uniunii Europene o independenta reala energetica? Astfel incat Rusia nu a pregetat sa-si valorifice din plin samanta de discordie si razboi plantata de mult in regiune. In Osetia. Un alt Tiraspol.

            Pe post de porumbel al pacii, Traian Basescu, sub pretextul faptului real ca Romania, stat cu iesire la Marea Neagra, este direct interesata in securitatea din regiune, intreprinde in mare viteza un turneu in cinci state, pentru a sonda situatia. Daca e investit cu o misiune in acest sens de catre statele NATO si UE, atunci Romania s-ar putea relansa ca jucator important in regiune. Daca, insa, seful statului roman o face pe cont propriu, se prajeste. Si mai ramane ipoteza pe care am lansat-o la inceputul acestei analize, in care Basescu, fara a fi fost impins, este incurajat si ajutat sa se transforme in balon de incercare al NATO si UE. Pentru a afla ce sanse reale exista in detensionarea conflictului. Si readucerea Federatiei Ruse la ascultare. Este scenariul cel mai riscant. Dar care ne poate aduce si beneficiile cele mai mari. Revin maine.

Comentarii inchise

Kovesi, la reciclare   august 18th, 2008

 

            Drept replica la ultimul editorial pe care l-am publicat in ziarul ZIUA sub titlul „Codruta Kovesi a incalcat legea”, am primit de la seful Ministerului Public, respectiv chiar de la persoana pe care am acuzat-o, un mesaj lipsit de echivoc. Pe care il publicam integral in acest numar al ziarului. Ca o dovada ca nu ma feresc de controverse. E bine ca cititorul sa aiba acces la ambele puncte de vedere, pentru a trage singur concluziile.

            Care este tema? Am sustinut si sustin ca, in cazul Morar, doamna Codruta Kovesi fie nu cunoaste legile pe care este obligata sa le aplice atat in calitate de simplu procuror, cat si sau mai ales in cea de sef al Ministerului Public, fie, cunoscand actele normative in vigoare, le ignora cu buna stiinta. Si cu rea-vointa. Promptitudinea cu care mi s-a adresat, argumentele invocate ma determina sa imi amintesc de un precept pe care l-am invatat demult, atunci cand studiam limba latina: „errare humanum est, per­severare diabolicum est”. Ar fi fost mai simplu ca doamna Kovesi sa recunoasca pur si simplu ca a gresit. Si sa incerce sa indrepte lucrurile. O iesire posibila din incurcatura – e adevarat, lipsita de fair-play – ar fi fost sa-l roage pe presedintele Traian Basescu sa aprobe numirea noului sef la DNA, cel nominalizat de ministrul Justitiei. Ma straduiesc, in continuare, sa o luminez pe doamna Kovesi asupra gravei ilegalitati pe care a savarsit-o si sa-i informez corect pe cititori asupra acestui grav incident de natura juridica. Inclusiv pe acei cititori care se mira cum de isi permite un jurnalist sa faca aprecieri vizand disciplina dreptului. Acestora le transmit informatia ca sunt absolvent cu media 10 al Facultatii de Drept din Bucuresti. La zi. Nu la seral. Nu la fara frecventa. Nu la Baneasa.

            Exista un principiu de drept care nu admite exceptii. Cel al simetriei. Cine numeste demite. Cu alte cuvinte, dincolo de toate precizarile – si exista, slava Domnului, destule – care reglementeaza procedura prin care seful DNA poate fi instalat in functie, este la mintea cocosului ca si demiterea lui urmeaza o procedura simetrica. In aceasta importanta functie din fruntea principalei institutii care instrumenteaza lupta impotriva coruptiei se poate ajunge doar la propunerea ministrului Justitiei, cu acordul CSM si cu conditia validarii respectivei nominalizari de catre seful statului. Intrucat exista un mandat pe un termen strict limitat de timp, in momentul in care acesta nu este prelungit respectandu-se aceeasi procedura si acelasi traseu al consensului, seful DNA isi paraseste functia. In cazul lui Daniel Morar, situatia este chiar mai simpla. Ministrul Justitiei pur si simplu a desemnat o alta persoana pentru a ocupa functia acestuia. Ce ar fi trebuit sa se intample la expirarea mandatului, produsa in ziua de 12 august a acestui an? Pentru Daniel Morar trebuia emis, de catre ministrul Justitiei, un ordin de reincadrare, la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj, in functia detinuta anterior inscaunarii ca sef la DNA. Pana la parcurgerea celorlalte doua etape din traseul legal, respectiv obtinerea acordului CSM pentru Monica Serbanescu si validarea numirii de catre presedintele Traian Basescu, atributiile procurorului sef al DNA urmau sa fie preluate, incepand din ziua de 12 august, de unul dintre procurorii sefi adjuncti. Conform regulamentului de functionare al DNA. Conform aceluiasi regulament, Daniel Morar era obligat ca pana la 11 august sa-si delege atributiile unuia dintre cei doi procurori sefi adjuncti pentru perioada vacantarii postului.

            Dar ce a facut Codruta Kovesi? L-a delegat pe Daniel Morar pentru trei luni. A procedat, cu alte cuvinte, la o numire pe termen. Ea nu avea acest drept. Ea nu are dreptul sa se substituie singurelor trei institutii abilitate prin lege sa se implice intr-o asemenea situatie: ministrul Justitiei, CSM si presedintele Romaniei. Ea nu poate numi, revoca, delega, detasa sau transfera procurorii in cadrul DNA. Cu atat mai putin atunci cand este vorba chiar de seful institutiei. Morar, ramanand ilegal in post, semneaza documente lovite de nulitate absoluta. De aceea, activitatea DNA e paralizata. Procurorul General al Romaniei trebuie sa mearga la reciclare.

Comentarii inchise

Codruta Kovesi a incalcat legea   august 15th, 2008

 

            Opinia publica a fost socata de doua decizii consecutive. Neprelungirea mandatului lui Daniel Morar, prognozata doar de cativa analisti politici, urmata cat ai zice peste de nominalizarea acestuia de catre Codruta Kovesi in functia de sef interimar al Departamentului National Anticoruptie.

            Si, cum intreaga tevatura este pur si simplu rezultatul unui razboi politic intre Cotroceni plus PD-L si restul lumii, nimeni nu a pus lupa pe detalii. Nimeni nu si-a pus intrebarea daca decizia Procurorului General Kovesi este sau nu legala. O fac eu acum. Si, din capul locului, inainte de a demonstra acest lucru, imi asum afirmatia ca doamna Codruta Kovesi fie nu cunoaste legea si atunci nu stiu cum de se afla in fruntea unei institutii atat de importante, fie o incalca intentionat, iar daca este asa, consecintele ar trebui sa fie mult mai grave. Decat o simpla acuzatie de incompetenta profesionala. Intr-un cuvant, voi arata de ce ea nu avea dreptul sa-l numeasca interimar nici pentru trei luni si nici macar pentru o secunda pe protejatul sefului statului, Daniel Morar. Urmeaza argumentele.

            De la bun inceput, le cer scuze cititorilor pentru limbajul mai tehnic pe care sunt silit, de aceasta data, sa mi-l asum. Dar trebuie sa ma refer la actele normative pentru a argumenta asertiunea ca Procurorul General a incalcat legea. Sediul materiei, in ceea ce priveste functionarea Ministerului Public, este capitolul 2, sectiunea 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Potrivit articolului 70, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie coordoneaza activitatea parchetelor din subordine, gestioneaza bugetul Ministerului Public si are personalitate juridica. In ceea ce priveste delegarea procurorilor, conform articolului 57, este obligatorie obtinerea in prealabil a acordului scris al acestora. Lui Daniel Morar nu avea cum si cand sa i se ceara un acord scris. Acest document nu a existat in momentul in care Kovesi a anuntat delegarea acestuia ca sef interimar DNA. Dar este cea mai usoara abatere de la lege dintre cele care au avut loc zilele trecute. In timp ce Ministerul Public condus de Kovesi se subordoneaza legii pe care am citat-o, Directia Nationala Anticorup­tie beneficiaza si de o lege proprie de organizare. Este vorba de OUG numarul 43/2002. Acest act normativ precizeaza ca institutia este o structura autonoma care are personalitate juridica. Mai mult, procurorul sef DNA este si ordonator de credite. In fine, referindu-ne si la capitolul care ii este rezervat din Legea numarul 304/2004, seful DNA mai are si dreptul de a emite ordine. In articolul 87 se stabileste dreptul exclusiv al acestuia de a incadra procurorii in limita posturilor prevazute, evident cu avizul CSM. Si acum urmeaza concluziile logice care decurg din actele normative la care m-am referit mai sus. DNA este o structura autonoma, cu personalitate juridica distincta de cea a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel incat doamna Kovesi, desi coordonator, nu are dreptul legal de a numi, de a revoca, de a delega, de a detasa sau de a transfera procurori in cadrul DNA. Cu atat mai putin, ea nu poate face acest lucru atunci cand este vorba de seful institutiei. Singura instanta care are acest drept este Consiliul Superior al Magistraturii. In conditii strict limitative. Si numai la propunerea ministrului Justitiei.

            Codruta Kovesi a incalcat in mod grav legea. A savarsit un abuz. Fie cu bune intentii, dar in ignoranta fata de actele normative in vigoare, fie cu rea intentie. Fie din proprie initiativa, fie la comanda cuiva. Care nu ar putea fi decat Traian Basescu. Iar clasa politica de la Bucuresti a inghitit acest abuz. Cu undita cu tot. Fara sa clipeasca.

            Ne aflam intr-o situatie absolut ciudata. Procurorul General al Roma­niei a incalcat legea, erijandu-se in CSM si numind prin abuz un alt procuror sef ca interimar, intr-una din cele mai importante institutii menite sa lupte impotriva coruptiei. Numirea este nula de drept. In aceste conditii, orice document semnat de Daniel Morar este si el lovit de nulitate absoluta. Institutia s-a blocat.

Comentarii inchise

Basescu pierde sau castiga?   august 13th, 2008

 

            Cum afirmam saptamana trecuta, rocada preconizata la DNA e samanta de scandal. Politic. Electoral. Teren al unei noi confruntari de mari proportii intre grupul Cotroceni si ceilalti. Din care pot iesi sifonati chiar si popularii europeni implicati politic in acest conflict de la Bucuresti, prin intermediul Comisiei Europene.

            Este un joc cu cel putin cinci mutari impuse pe tabla de sah politic. Dintre care una se duce pana hat departe, la Bruxelles. Trei mutari au putut fi anticipate. Si am facut-o saptamana tecuta. Guvernul nu avea loc de intors. Pur si simplu nu putea prelungi mandatul lui Morar. Din multe motive. Era clar ca ministrul Justitiei va propune o alta persoana. S-a intamplat sa fie Monica Serbanescu, venita tocmai din comuna Izvorul Dulce via Parchetul General al lui Botos si data afara de acolo de succesor. Adica de Kovesi. Mutarea a doua, confirmarea CSM. Urmeaza. Cu certitudine. Mutarea a treia este si ea impusa. Reactia lui Traian Basescu. El a fost avocatul lui Daniel Morar. Desi, la comanda acestuia, Directia Nationala Anticoruptie a interceptat convorbirile telefonice ale lui Basescu. Si daca aceasta este pozitia sefului statului, atunci ce sa ne miram de cele cateva organizatii pretins reprezentante ale societatii civile si de goarnele din presa ale Cotroceniului? Iar prelungirea de facto de catre Kovesi a mandatului lui Morar, prin numirea sa ca interimar inca trei luni, prefigureaza pozitia oficiala a presedintelui. Procurorul General ar fi putut opta pentru o alta persoana. Dar l-a vrut pe Morar. Este un indiciu ca mutarea presedintelui va fi de respingere a nominalizarii Monicai Serbanescu. Dar, atentie, nu pun mana in foc. Pentru ca, la fel de bine, Basescu poate proceda invers.

            Daca Traian Basescu spune nu, atunci se creeaza un nou conflict institutional. Care si el poate genera – a cata oara? – un conflict de natura constitutionala. Intrucat Legea fundamentala nu spune mare lucru – iar tot ceea ce nu este interzis este permis – presedintele Traian Basescu, daca doreste, poate bloca la infinit numirea unui nou sef la DNA. Pe cale de consecinta, Daniel Morar ramane batut in scaun. Chiar daca nu-l mai vrea ministrul Justitiei. Chiar daca intregul front anti-Basescu il arata cu degetul, invinuindu-l ca s-a transformat intr-o scula politica. Consecintele unui asemenea sah perpetuu trebuie, insa, evaluate de ambele parti. Guvernul, sustinut de celelalte partide parlamentare minus PD-L, a facut-o. Bine sau rau. Ramane de vazut. Dar zarurile din aceasta directie au fost aruncate. Urmeaza ca si Basescu si PD-L sa-si formuleze propria concluzie asupra afacerii. Cat pierd si cat castiga prin declansarea unei crize. Daca factura este prea scumpa, Basescu va ceda. Dar factura poate fi prea scumpa daca nu cedeaza. Numai el stie – si poate inca doua, trei persoane – daca in documentele de la DNA se ascund serpi veninosi. Si cat de multi sunt acestia. Cu alte cuvinte, evitand o noua criza institutionala si o escaladare a crizei politice, prin acceptarea Monicai Serbanescu, s-ar putea ca Traian Basescu sa fie obligat sa plateasca prea mult. Daca si numai daca dezvaluirile care urmeaza din interiorul institutiei vor fi cu adevarat scandaloase. Si vor confirma ca, intr-adevar, s-au fabricat dosare politice unor adversari ai presedintelui. Daca, insa, asa cum clameaza unii, Daniel Morar este curat, atunci Basescu nu are nici o problema sa inghita nominalizarea ministrului Justitiei. Cu noua Monica cu tot.

            Comisia Europeana a gresit. A fabricat un document, in unele parti chiar la dictarea unor oficiali de la Bucuresti si, culmea, contrar normelor europene. De exemplu, Romania este certata pentru ca interzice – conformandu-se normelor UE – anchetarea civililor de catre procurorii militari. Iar purtatorul de cuvant al Comisiei Europene s-a transformat chiar in avocat al lui Daniel Morar. Pe mana popularilor europeni. Daca nominalizarea Monicai Serbanescu nu va fi ratata, popularii primesc un bobarnac. Iar UE, o lectie. De suveranitate

Comentarii inchise

Cine va da cu spitul in Justitie?   august 9th, 2008

 

            Prelungirea mandatului lui Daniel Morar in fruntea Directiei Nationale Anticoruptie echivaleaza, pentru Guvernul Tariceanu, cu un abandon ale carui consecinte sunt de o gravitate exceptionala. Pentru ca seful DNA s-a dovedit a fi aservit politic si slab pregatit profesional. Pentru ca, din cauza modului defectuos in care au fost facute anchetele de mare coruptie, a grabei care a generat superficialitate, de prea multe ori Justitia le-a respins.

            Prelungirea mandatului lui Daniel Morar ar echivala cu lansarea unei grave si nedrepte acuzatii impotriva Justitiei. Iar vinovat ar fi Guvernul si nimeni altcineva. In fine, declaratia purtatorului de cuvant al Comisiei Europene de sustinere explicita a lui Daniel Morar, facuta in urma unui lobby generat de Bucuresti, reprezinta o imixtiune grava in politica statului roman. Care trebuie sa primeasca replica Bucurestiului. Este dispus Guvernul Tariceanu sa accepte in mod fatis o incalcare a suveranitatii? Dar este vorba doar despre Guvernul Tariceanu? Sau premisele de mai sus pot fi la fel de valabile si pentru presedintele Traian Basescu?

            In mod normal, dupa ce a aflat ca DNA a interceptat, in mod intentionat si nu din intamplare, chiar si convorbirile sale telefonice, fara aprobarea data de un judecator, Traian Basescu ar fi trebuit sa se faca luntre si punte pentru a-i face vant. Mai mult chiar, seful DNA ar fi trebuit el insusi sa devina subiect al unei investigatii penale. Cu atat mai mult cu cat Traian Basescu are o personalitate accentuata, raspunsul sau la provocarea DNA ar fi trebuit sa fie prompt si violent. Traian Basescu ar fi putut folosi aceasta imprejurare pentru a proceda dupa modelul unui mare popular european. L-am numit pe presedintele Italiei, Silvio Berlusconi. Zilele trecute, acesta a declarat: „trebuie sa punem capat practicii criminale a interceptarilor, care reprezinta o violare a vietii fiecaruia dintre noi”. Aceasta fraza, consemnata in „Corierre della Sera”, reprezinta probabil inceputul sfarsitului pentru dezmatul interceptarilor ilegale din Italia. Inchid acum paranteza, intrebandu-ma de ce Traian Basescu nu a procedat la fel. De ce nu initiaza si el o schimbare profunda, in acelasi sens? De ce tolereaza ca atat de multe servicii secrete sa efectueze interceptari ilegale care, iata, pana la urma, au pus sub lupa institutiei DNA propria sa persoana? De la atentatul impotriva vietii private a cetateanului, s-a ajuns la o violare a vietii private a insusi presedintelui.

            Traian Basescu tace si nu reactioneaza pentru ca, spre deosebire de Silvio Berlusconi, aflat la inceput de mandat, seful statului roman poarta o grea povara electorala. El are de facut fata unui examen extrem de dificil, in doua etape – alegerile parlamentare si cele prezidentiale – si nu stie daca va trece clasa.

            Cum a castigat Traian Basescu alegerile prezidentiale si ce argument a folosit el pentru a reusi sa instaleze un guvern al Aliantei DA, fortand prevederile constitutionale? Principalul sau atu a fost lupta impotriva coruptiei. Lupta pentru o Justitie eficienta si dreapta. In continuare, pe masura ce acest front s-a ingustat, tran­sformand un obiectiv popular intr-o mascarada, Traian Basescu a fost silit sa puna presiune asupra unor procurori – Daniel Morar fiind, din aceasta perspectiva, „butonul” preferat – pentru a-i arde cu dosare penale pe opozanti si, in consecinta, pentru a apara, mereu si mereu, institutia. El s-a interpus, astfel, intre DNA si Justitie. Intre DNA si criticii institutiei. Iar acum, in ciuda afrontului personal pe care l-a suferit si chiar a rationamentelor de la inceputul acestei analize, pe care in sinea lui le impartaseste, Traian Basescu trebuie sa reactioneze inertial.

            In consecinta, cred ca Guvernul va incerca sa numeasca o alta persoana in fruntea DNA, in timp ce presedintele Traian Basescu va obstructiona aceasta operatie declansata de Executiv. Cum? Refuzand sa-l numeasca pe noul sef, ignorand decizia Guvernului si avizul CSM. Pentru ca este la mana lui Morar, Basescu va da cu spitul in Justitie. Urmeaza o noua criza.

Comentarii inchise

 

            Disputa din jurul prelungirii mandatului lui Daniel Morar ori schimbarii acestuia din functia de sef al Directiei Nationale Anticoruptie a atins o cota atat de inalta, incat este pusa la grea incercare fie credibilitatea Guvernului Tariceanu, fie puterea de foc a celeilalte parti beligerante. Grupata in jurul Palatului Cotroceni. Iar interventia de zilele trecute a Comisiei Europene in favoarea lui Daniel Morar complica situatia, in loc sa o simplifice. Pentru ca, fara a transa conflictul, ea obliga Executivul sa riposteze. Daca nu explicit, printr-o nota de protest pe care nu a formulat-o, atunci implicit, prin ignorarea avertismentului Comisiei Europene. Ce se va intampla pe 12 august?

            Operatiunea „salvarea lui Daniel Morar” este extrem de importanta pentru Cotroceni si, de aceea, a fost desfasurata, pana in prezent, cu mare abilitate. De ce afirm aceste doua lucruri? Sa ne imaginam ce s-ar intampla daca, si in cazul DNA, s-ar repeta scenariul de la Primaria Generala a Capitalei. Daca si aceasta reduta ar cadea, Traian Basescu ar avea, in mod evident, resurse mai mici de a actiona impotriva adversarilor sai. Plesnitul acestora peste obraz cu dosare penale ar inceta. Ca urmare, mai putini politicieni si oameni de afaceri s-ar teme de Cotroceni. Campania electorala ar beneficia de resurse umane si financiare mai mici. PD-L nu ar mai putea depasi de zece ori, in cursa cheltuielilor de campanie, celelalte partide. Dar ce a facut Oprescu, odata instalat la Primarie? S-a uitat in dosare. Si a constatat grave ilegalitati. Motiv pentru care nu numai ca a demis din functie diferite persoane, dar a initiat si va initia in continuare plangeri penale.

            Insusi Traian Basescu este pe cale sa se aleaga cu una pentru terenul concesionat pagubos si fraudulos in complexul expozitional, in favoarea unor afaceristi imobiliari. Daca se intra intr-un asemenea scenariu, prin numirea la DNA a unui nou sef, atunci pericolul la care poate fi expus Palatul Cotroceni creste exponential. Iata doua motive suficient de puternice pentru mobilizarea tuturor resurselor disponibile, in scopul mentinerii lui Morar.

            La Comisia Europeana s-a actionat pe trei cai. Prin intermediul Monicai Macovei, care a fost din nou reactivata. Si nimeni nu poate contesta ca, atunci cand se smiorcaie, Macovei nu o face cu talent. Apoi sunt cele cateva organizatii ale societatii civile aflate sub controlul lui Traian Basescu, direct sau prin intermediul generosului buget al Institutului Cultural Roman. In fine, nu a fost neglijata nici componenta politica. Traian Basescu, dupa ce si-a dat partidul de trei ori peste cap, si-a pus el insusi in locul etichetei de socialist, eticheta de popular. Iar Comisia Europeana cu pricina este dominata de populari. De ce nu ar sari acestia in ajutorul aproapelui? Sa admitem insa ca, dincolo de aceste imprejurari, Comisia Europeana crede sincer ca Daniel Morar este cheia stabilitatii principalei institutii de lupta impotriva coruptiei si ca acesta este excelent mobilat, sub aspect moral, profesional si intelectual. Sa admitem ca toti partizanii neprelungirii mandatului acestuia se insala. Unii fiind de buna-credinta, iar altii de rea-credinta. In aceste conditii chiar, cum ar putea fi cantarite optiunile Guvernului?

            Daca, dupa toata tevatura, Guvernul Tariceanu prelungeste mandatul lui Daniel Morar, atunci el consimte in mod explicit si public la cateva concluzii grave. Prima, si cea mai importanta, este ca niciuna dintre acuzatiile indreptate impotriva acestuia cu privire la generarea, din zona politica, a unor investigatii penale nu sta in picioare. Din aceasta perspectiva, Daniel Morar ar fi curat ca un nufar. In al doilea rand, Guvernul ar trebui sa acuze implicit Justitia ca este corupta si, in cel mai bun caz, partinitoare. De vreme ce a respins atat de multe dosare furnizate de Daniel Morar. In al treilea rand, politic vorbind, pentru PNL, prelungirea mandatului ar insemna o capitulare in fata lui Basescu. Si, in al patrulea rand, pentru Guvern ar fi o capitulare fata de Comisia Europeana. Revin maine

Comentarii inchise

 

            Pe 12 august expira mandatul sefului DNA. In aceste conditii, disputa asupra schimbarii sale este cat se poate de fireasca. Partizanii lui Daniel Morar sunt cei care l-au instalat in functie. Presedintele Traian Basescu, care-si exercita influenta conferita de Legea fundamentala a tarii, Monica Macovei, fost ministru al Justitiei, cunoscuta pentru traficul de influenta pe care-l exercita la nivelul Uniunii Europene prin intermediul unor functionari de mana a treia si Partiul Democrat Liberal care, in urma cu trei ani, se numea Partidul Democrat si era parte a puterii guvernamentale.

            Acesti vectori ai tezei mentinerii in functie a lui Daniel Morar sunt upgradati de cateva organizatii ale societatii civile si de amicii lor din lumea presei. De cealalta parte a baricadei se plaseaza artizanii proiectului schimbarii lui Daniel Morar. Prin neprelungirea mandatului acestuia. In general, din aceasta categorie fac parte toate celelalte forte politice, sustinute si ele de o mana de jurnalisti. Razboiul este pur politic. Unii acuza faptul ca, prin schimbarea lui Daniel Morar, ofensiva impotriva coruptiei va fi stopata ori sever diminuata, iar ceilalti afirma raspicat ca inlocuirea lui Daniel Morar ar pune capat imixtiunii politicului in Justitie, lasand DNA sa actioneze cu mainile dezlegate si nu aservita uneia dintre partile beligerante. Ce se va intampla peste cateva zile?

            Imaginea lui Daniel Morar devine aureolata, in disputa pe care am prezentat-o succint. El are aparitia unui erou pozitiv atunci cand este privit din directia sustinatorilor sai si, in eventualitatea neprelungirii mandatului sau, a unui martir. Cazut la picioarele zeitei oarbe a Justitiei. In timp ce, privit din directia celorlalti, acelasi Morar, aureolat de aceasta data negativ, este vazut ca un reprezentant fals al Justitiei, vandut pentru functie, adica pentru trei arginti si transformat intr-un instrument politic. Care compromite, astfel, idealul inalt al luptei impotriva coruptiei. Nu pot sa nu constat ca imaginea acestui Daniel Morar este hiperbolizata. El nu este un arhanghel al Justitiei si nici un demon rau al acestei puteri in stat, pentru ca nu are pregatirea, cultura si inteligenta necesare. Oricine l-a vazut si l-a auzit expri­mandu-se – si, slava Domnului, a aparut de multe ori in talk-show-uri – a constatat ca personajul este mai degraba sters. Neinteresant. Poticnit in limbaj. Plapand, ca sa nu spun natang, in rationamente. Desfid orice persoana care ar indrazni sa afirme ca a retinut din discursul acestuia vreo judecata de valoare. In al doilea rand, nici echipa de la varful acestei institutii nu este una dintre variantele cele mai stralucite pe care le avea la dispozitie Romania. Din modul in care au fost instrumentate mult prea multe dosare, respinse pe buna dreptate atunci cand au ajuns in instantele judecatoresti, rezulta slaba pregatire profesionala a celor care le-au intocmit, dar si a procurorilor cu functii superioare care le-au avizat.

            Daca cele prezentate mai sus sunt corecte, atunci apare cu totul si cu totul surprinzatoare pozitia adoptata zilele trecute de Comisia Europeana. Aceasta, nominalizandu-l pe Daniel Morar, l-a sustinut in mod oficial. Este o luare de atitudine cu totul si cu totul neobisnuita. Si socanta. Menita sa puna pe ganduri opinia publica de la Bucuresti. Ea intareste, cel putin in plan psihologic, pozitiile sustinatorilor lui Daniel Morar. Implicit, ceilalti sunt amenintati simbolic de catre inaltii reprezentanti ai Uniunii Europene. Si nu trebuie scapat din vedere detaliul ca asemenea pozitii, explicit partizane, sunt adoptate rarisim de catre organismul european. Cu atat mai mult cu cat interventia poate fi definita ca o imixtiune in politica interna a Romaniei. Ca un atentat indreptat impotriva suveranitatii Bucurestiului. Nu cumva Comisia Europeana a recurs la aceasta masura extrema intrucat, in realitate, in ciuda comportamentului sau mediocru si sters, Daniel Morar este una dintre nestematele, rare la nivel continental, ale crancenei batalii impotriva coruptiei? Revin maine asupra acestui subiect.

Comentarii inchise

Mascarada   august 2nd, 2008

            In urma cu circa doi ani, cand un deget bont acuzator dirija corul razvratitilor impotriva majoritatii parlamentare de la Bucuresti, conceptul votului uninominal a inceput sa faca radacini. Au fost ziaristi, cei mai multi dintre slujitorii mai mult sau mai putin devotati ai acestei profesiuni, care s-au luptat la greu pentru eliminarea blestematelor de liste de candidati, varate pe gatul cetatenilor de catre sefii de partide. S-au intrebat acestia de ce, in definitiv, suntem obligati sa votam la gramada? De ce nu are dreptul omul din popor, macar o data la patru ani, sa fie cu adevarat suveran? Sa decida, in cunostinta de cauza, pe cine alege si pe cine trimite la plimbare?

            Cei mai multi formatori de opinie ori chiar reporteri obisnuiti care au servit aceasta cauza au fost animati de bune intentii. Si, la fel, reprezentantii organizatiilor societatii civile. Reprezentantii autentici si chiar si stifturile. Au existat si multi politicieni, in special din ultima generatie, care s-au transformat in avocatii cauzei. In spatele acestora, insa, s-au aflat, ca de obicei, marii papusari. Manipulatorii politici. Profitorii. Pescuitorii in ape tulburi. Majoritatea acestora fiind interesata sa compromita iremediabil proiectul si speranta uninominalului.

            Daca actul normativ nu ar fi fost elaborat patimas si sub presiune, daca el nu ar fi devenit rezultatul unui targ ordinar politic, atunci am fi avut sansa unui sistem menit sa duca la o responsabilizare a clasei politice. Dar si daca legea ar fi fost mult mai buna si nu doar un simplu rezultat al jocului „care pe care” ori al intrecerii socialiste avand ca tema „cine este autorul initiativei?”, tot ar mai fi fost necesara indeplinirea unui criteriu: pregatirea candidatului si, nu mai putin, a cetateanului. Intelege romanul in ce sistem isi va alege reprezentantii? Care poate fi consecinta reala a votului sau? Ori a absentei sale de la urne? Are viitorul deputat ori senator o ras­­pundere mai mare? Obligatii mai precise? In ce constau ele? Cum poate fi demnitarul politic sanctio­nat? Si cand? Exista vreo modalitate de a-l trage de urechi in interiorul ciclului de patru ani, cat dureaza mandatul sau? Sau vom aplica sloganul „apa trece, pietrele raman”?

            Ei bine, daca am fi avut o lege buna a votului uninominal – si nu avem – daca am fi fost, ca natiune, pregatiti cu adevarat pentru acest sistem de vot – si nu suntem – daca respectivul mecanism s-ar fi dovedit infailibil macar la nivelul Uniunii Europene – si nu s-a dovedit a fi – tot ar fi trebuit sa lasam macar patru ani intre momentul promulgarii actului normativ si consumarea primelor alegeri uninominale. In patru ani, partidele si-ar fi putut evalua fortele si perspectivele, in raport cu noul sistem. Daca tot am demonizat Parlamentul si clasa politica, daca tot am clamat necesi­tatea revolutionarii acesteia, era indispensabil ca partidele sa furnize­ze nume noi extrase din pepinierele de activisti. Din organizatiile de tineret. Persoane talentate pentru politica, cu bune rezultate intr-o competitie interna si care, timp de patru ani, ar fi putut sa se dedice unor comunitati locale. Facandu-se cunoscute si apreciate in colegiile electorale. Pentru ca, dupa patru ani, sa-si spulbere competitorii. Intr-o lupta dreapta. Desfasurata la vedere. In baza unor merite. Pentru ca, in final, insasi conducerea parti­delor sa fie intarita. Si, la nevoie, schimbata. Iar Parlamentul sa devina cu adevarat cea mai importanta si cea mai respectata putere in stat.

            Ce Parlament vom avea in acest sistem vazduhist? In conditiile in care, cu cateva luni inainte de scrutin, harta colegiilor electorale inca nu este batuta in cuie, politicienii se afla in corpore la plimbare, cei mai multi peste hotare, iar cetateanul nu are nici macar privilegiul de a cunoaste, in acest al doisprezecelea ceas, numele competitorilor. Sau de a-si face cunoscute dorintele. Cine sunt responsabilii acestei mascarade? I-am numit. Generic. Nu ma numar printre ei. Nu ma simt vinovat pentru o noua speranta ratata.

Comentarii inchise