Umilirea Americii noiembrie 4th, 2008
A mai ramas foarte putin timp pana cand vom afla cine este noul stapan al inelelor. Noul presedinte al Statelor Unite ale Americii. Omul in mana caruia continua sa stea soarta planetei. Pentru ca, inca, noi traim intr-o lume unipolara.
Marea paranteza sau pauza a istoriei, deschisa odata cu destramarea Uniunii Sovietice, nu s-a inchis. Va fi o lupta stransa intre McCain si Barack Obama. Vom asista, probabil, la renumararea voturilor. In ceea ce ma priveste, pariez pe Obama. Nu din vreo simpatie deosebita pentru acesta ori din vreun resentiment fata de McCain. Ci in urma unui rationament la rece. Cred ca, dupa opt ani, vine, in mod natural, la rand reprezentantul democratilor. Dar o va face intr-un moment de rascruce. Cand America este mai umilita decat oricand. Soarta viitoarei Administratii americane este teribil de grea. Noul presedinte va merge pe sarma. Prin foc. Si cu o canistra de benzina in mana. America poate oricand exploda. Si, odata cu ea, planeta.
Niciodata pana acum in istorie America nu a fost mai umilita ca acum. Si asta se intampla, culmea, in conditiile in care, tot pentru prima data in istorie, ea a devenit puterea suprema pe Mapamond. Marele judecator. Jandarmul lumii. Daca America stranuta, planeta se cutremura. Daca America se cutremura, planeta se scufunda. Si se duce in urma poate cu sute de ani. Nu vreau sa zugravesc un scenariu apocaliptic. Incerc sa atrag atentia asupra unei realitati dramatice. Lumea se afla in pragul celei mai mari crize din istorie. Si totul a plecat din America. Care, vor sau nu vor sa recunoasca cetatenii ei, este responsabila pentru ceea ce se intampla. Si daca va fi, totusi, o apocalipsa pe piata financiara, care se va transforma intr-o apocalipsa economica, sociala si politica, atunci tot America este responsabila. Iar daca vom iesi la liman, va fi meritul Americii. Si totul se intampla sub viitoarea Administratie.
Incet, Incet, urmand exemplul Americii, intreaga planeta a inceput sa se joace cu banii virtuali. Banii reali au devenit o realitate de mult timp depasita. Cumpar o casa. Apoi o ipotechez si primesc de la banca, sub forma de credit, 80 la suta din pretul ei. Cu acesti bani, cumpar o alta casa, ceva mai mica. Si procedez la fel. De nenumarate ori. In realitate, eu nu am in proprietatea mea reala mai mult decat o casa. Prima casa. Celelalte, pe care incerc sa le exploatez sau sa le speculez, vanzandu-le mai scump, nu reprezinta decat averea mea virtuala. Valori care nu exista in realitate. Dar pot exista. Daca lucrurile merg bine, pot deveni proprietarul a 10-12 case, de la cea mai mare, pana la cea mai mica. Daca, insa, lucrurile merg prost, totul se prabuseste. Daca averea mea s-a construit in baza principiului dominoului, ea se poate duce de rapa in baza aceluiasi principiu. Eu am simplificat foarte mult modelul financiar dupa care functioneaza astazi planeta. In realitate, combinatiile posibile si practicate pe scara larga sunt infinit mai sofisticate. Exista de mii de ori mai multi bani pe piata virtuala decat pe cea reala. In aceste conditii, o incercare de a steriliza criza abia declansata, prin aruncarea pe piata a catorva sute de miliarde de dolari de catre America si a altor cateva sute de miliarde de catre celelalte state ale lumii, nu reprezinta decat un pansament pe un picior de ghips. O simpla amanare, cu o clipa doar, a deznodamantului. Si nici recursul la sprijinul Chinei, Rusiei ori statelor arabe nu va opri dezlantuirea crizei. Va fi mult mai rau decat in perioada interbelica.
Pentru America, aceasta criza, care va dura ani de zile si de care este facuta responsabila, este bomboana pe coliva. Pe coliva unei umilinte care a inceput prin atentatul de la 11 septembrie 2001 si a continuat printr-un raspuns gresit al Administratiei Bush la un atac neconventional, printr-un contraatac de tip conventional. Aceasta a declarat un razboi asimetric terorismului, pentru ca terorismul este asimetric si a sfarsit declansand razboaie simetrice. Clasice. Pe care, in realitate, America le-a pierdut. Cu uriase costuri materiale si psihologice. Si cu toate acestea, eu cred ca mantuirea e tot in America.
