Premierul condamnat   noiembrie 7th, 2008

 

            Nu despre Calin Popescu Tariceanu va fi vorba. Sau, poate, cine stie? Aceasta analiza incearca sa priveasca mai departe. Catre viitorul prim-ministru. Cel care va fi desemnat la capatul alegerilor parlamentare din acest an. Si, pentru moment, putin conteaza cine este acesta. Cu o singura exceptie in care, insa, nu cred. Ca o persoana providentiala se va afla, in viitorii patru ani, in fruntea Executivului de la Bucuresti. Cum se crede ca ar fi – sa dea Dumnezeu sa fie – Barack Obama, pentru Statele Unite si restul lumii. La noi, pana una alta, este mai greu sa aduni intr-un singur om calitatile unui intelectual rafinat cu cele ale unui om de stat puternic, dar, in acelasi timp, echilibrat. Vom avea, asadar, un nou guvern si un nou premier. Teza acestei analize este ca institutia si omul sunt, din capul locului, condamnati. Si nu de „mostenirea Tariceanu”, asa cum Obama va avea de facut fata „mostenirii Bush”.

            In ultimul mandat parlamentar, doua Guverne, Tariceanu 1 – impreuna cu PD – si Tariceanu 2 – fara PD – au incercat, cum s-au priceput mai bine, sa administreze Romania. Intr-o situatie care nu era deloc de criza. Dimpotriva. Cinstit vorbind, Guvernul anterior, condus de Adrian Nastase, reusise sa imprime Romaniei un ritm accelerat de dezvoltare, o integrase in NATO si pregatise aderarea pentru Uniunea Europeana. Nici cei mai inversunati adversari ai lui Nastase, in frunte cu presedintele Traian Basescu, nu si-au permis sa il acuze de contraperformante in plan economic. Guvernele Tariceanu 1 si Tariceanu 2 au avut multi ministri slabi. Care au condus alandala. Bulversand, chiar, unele sectoare. Cum a fost cazul Monicai Macovei. Ori al lui Adomnitei. Sau Razvan Ungureanu. Sau Iorgulescu. Si asa mai departe.

            In ultimul mandat parlamentar, doua Guverne, Tariceanu 1 – impreuna cu PD – si Tariceanu 2 – fara PD – au incercat, cum s-au priceput mai bine, sa administreze Romania. Intr-o situatie care nu era deloc de criza. Dimpotriva. Cinstit vorbind, Guvernul anterior, condus de Adrian Nastase, reusise sa imprime Romaniei un ritm accelerat de dezvoltare, o integrase in NATO si pregatise aderarea pentru Uniunea Europeana. Nici cei mai inversunati adversari ai lui Nastase, in frunte cu presedintele Traian Basescu, nu si-au permis sa il acuze de contraperformante in plan economic. Guvernele Tariceanu 1 si Tariceanu 2 au avut multi ministri slabi. Care au condus alandala. Bulversand, chiar, unele sectoare. Cum a fost cazul Monicai Macovei. Ori al lui Adomnitei. Sau Razvan Ungureanu. Sau Iorgulescu. Si asa mai departe.

            Cu toate acestea, au fost inregistrate recorduri in materie de ritmuri de dezvoltare si cresteri salariale. Iar Romania s-a integrat in Uniunea Europeana. Si Tariceanu a fost un premier bun. Dar criza globala a pietei financiare, care se extinde intr-o grava criza economica, afecteaza inevitabil Romania. Unde de soc se apropie. Economia noastra de piata nefiind consolidata, dar, in acelasi timp, ajungand sa fie puternic legata de celelalte economii va fi extrem de expusa. In plus, statele din spatiul Euro vor incerca din rasputeri sa-si scoata parleala pe spinarea noilor veniti in UE si care, pentru moment, sunt non-Euro. Romania este o tara prea mica pentru a rezista singura si prea mare pentru a putea fi usor ajutata.

            In consecinta, batalia pentru ocuparea Cabinetului numarul unu din Palatul Victoria este sinonima cu un campionat avand ca tema „cine va fi martirul?”.

            Cea mai grava criza prin care trece omenirea in ultima suta de ani, depasind aproape cu siguranta marea criza interbelica, este extrem de periculoasa pentru civilizatia in care traim. La capatul ei, vom primi fie un pumn in cap, care ne va trimite sute de ani inapoi, probabil generator de razboaie catastrofale, fie un balon de oxigen, o sansa pentru a regandi intregul sistem al relatiilor economico-financiare, dar si al relatiilor intre state. Orice minune ar incerca sa savarseasca noua Administratie de la Casa Alba, trebuie sa fim constienti de faptul ca Statele Unite au scapat situatia de sub control. Ele sunt mai indatorate ca oricand fata de alte state, dar si fata de propriii cetateni. Carora nu vor mai avea de unde sa le plateasca nici asistenta, si nici pensiile. Si, in plus, au pretutindeni inamici. Cel mult, Obama poate reface relatia cu Uniunea Europeana si cu Rusia. Pansament pe un picior de ghips. Criza va dura minimum patru ani.

            Noul Guvern va incerca sa duca corabia acestei tari traversand una dintre cele mai periculoase furtuni din istoria recenta. Si, cel putin un an, o va face in conditiile in care va trebui sa coabiteze cu un pre­sedinte care si-a pierdut busola. Si care este parte a Executivului. Acest handicap este valabil indiferent cine va fi prim-ministru. Dar cel mai mare handicap este ca alegerile nu vor da niciun partid cu o majoritate confortabila in Parlament. Asa ca, si pe furtuna, partidele se vor sfasia intre ele. Spre distractia lui Basescu.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii