O sinucidere programata martie 19th, 2009
Asadar, nu proiectul opozitiei liberale se va transforma in program anticriza, ci planul prezentat de premierul Emil Boc. Asumat formal de coalitia majoritara, care dispune de peste 70 la suta din totalul voturilor parlamentarilor, chiar daca sunt voci contestatare in PSD. Desi nu cred intr-o asemenea eventualitate, nu poate fi totusi exclusa o ruptura generata de proiectatul acord cu FMI pentru un imprumut substantial acordat Romaniei si care constituie un adevarat mar al discordiei intre PSD si PD-L. Pentru ca, inevitabil, acordul va lovi naprasnic atat in ministerele controlate de PSD, cat si in electoratul acestui partid.
Nu va trece mult timp si vom sti cine a avut dreptate si cine a gresit. Al cui proiect limiteaza efectele devastatoare ale crizei. Si al cui le amplifica. Boc sau Tariceanu. Punctul meu de vedere este ca niciunul dintre cele doua proiecte nu e bun. Niciunul nu poate transforma criza intr-o oportunitate pentru Romania.
Am demonstrat in analiza publicata ieri, cred eu cu argumente solide si logice, modul in care difera solutiile adoptate de Statele Unite, Marea Britanie si partial Olanda, in comparatie cu celelalte state, ale Uniunii Europene. Primii pompeaza sume enorme in societatile comerciale, sub forma unor credite cu dobanda aproape zero, pentru a dinamiza economia. Si nu se arata interesati prea mult de amploarea deficitului. Pentru ca, in general, una din solutiile iesirii din criza este marirea deficitului, nu micsorarea acestuia. In plus, Statele Unite, tiparind la liber dolari, vor declansa in mod deliberat o inflatie galopanta. Mai spre toamna. Europa actioneaza conservator si prudent. Stagnarea economiei europene va continua si dupa ce America depaseste criza. Ceea ce inseamna ca atat costurile crizei, cat si, mai ales, costurile inflatiei vor fi exportate in Europa. Iar Europa din zona euro, la randul ei, incearca sa oblige statele non-euro, intre care si Romania, sa suporte grosul facturii. Politica Guvernului Boc, faurita sau nu la Cotroceni, transforma din aceasta perspectiva Romania in victima sigura. Iar primul efect si prima dovada ca asa stau lucrurile va fi, in curand, cutremurul din sistemul bancar. Dar nici proiectul prezentat de opozitie nu este mai bun, in ciuda faptului ca insista asupra scaderii TVA cu un procent si dinamizarii economiei prin mari lucrari de infrastructura care, evident, nu se refera doar la autostrazi si un aeroport, asa cum crede domnul Boc. Transfomarea crizei globale in oportunitate pentru Romania presupune politici infinit mai indraznete.
Cum putem dinamiza economia mai mult decat prin intermediul unor ample lucrari de infrastructura? In primul rand, scazand atat de mult taxele si impozitele, incat sa incurajam investitii masive in aceasta tara. Aparent, daca impozitul pe profit ar fi redus la 10 la suta, contabilii din Ministerul Finantelor sau cei care gandesc contabiliceste din Cabinetul domnului Boc ar face criza de insomnie. Imaginandu-si ca vor intra si mai putini bani la buget. In realitate, bugetul ar putea exploda in sens pozitiv. Pentru ca, stimulate astfel, afacerile s-ar revigora si apoi ar dudui. Sa mai adoptam, in mod complementar, si politica profitului reinvestit. Cu sau fara banii de la FMI, sa finantam masiv singura banca romaneasca, CEC-ul, si sa o determinam sa le imprumute conditionat sume mari de bani celorlalte banci din Romania, sucursale ale unor banci straine. Acestea, la randul lor, ar putea finanta, dupa modelul Statelor Unite, Marii Britanii si Olandei, cu dobanda aproape zero, societatile comerciale, pentru ca acestea, nemai-stagnand, sa treaca la investitii si dezvoltare. Nu este chiar atat de complicat.
Numai ca PD-L si Traian Basescu se afla intr-un an electoral in care si-au propus sa-i dea partenerului PSD lovitura de gratie. Pentru ca, apoi, sa poata arunca acest partid de la guvernare. Si cum ar putea face acest lucru, decat lovind naprasnic, pe mana FMI si a Uniunii Europene, electoratul PSD? Si punand in dificultate ministerele PSD? Criza e profitabila pentru PD-L si Basescu. Dar, pentru Romania, vorbim despre o sinucidere programata.
