Miscarea urmatoare   aprilie 28th, 2009

             Prabusirea lui Traian Basescu in sondaje este confirmata si reconfirmata. Din ce in ce mai frecvent, la cererea unor clienti diferiti, institutele fac cercetari de piata pentru a afla gradul de incredere pe care populatia il are fata de virtualii pretendenti la functia prezidentiala. Daca acest trend de accentuata cadere continua, Traian Basescu nu mai are sansa obtinerii unui nou mandat. Ba, mai mult, este posibil sa nu intre nici macar in turul doi. Ceea ce ar aduce prejudicii greu de imaginat Partidului Democrat-Liberal. In aceste conditii, este de presupus ca seful statului nu va sta cu mana in san. Si atunci, ce va face? Care este urmatoarea sa miscare?

            Intr-o analiza anterioara, avertizam ca nu ar fi bine sa ne amagim. Ca rezultatele cercetarilor de piata, in conditiile in care sunt corecte si nu asistam, cumva, la o conspiratie antiprezidentiala a institutelor de cercetare, nu echi­valeaza cu votul propriu-zis. In cam­panie, situatia se poate schimba. Traian Basescu, asa cum a dovedit-o de mai multe ori, ajuns in situatii limita, are capacitatea de a se mobiliza, oferindu-le romanilor o noua si neasteptata speranta. Speranta care acum lipseste.

            El poate, de asemenea, utili­zand un intreg sistem represiv si de dezinformare, sa le produca ad­versarilor sai politici uriase daune. In mod meritat ori in mod nemeritat. Oricum, adevarul de dupa alegeri nu mai poate schimba, sub nicio forma, lucrurile. Inainte de a incerca sa anticipam viitoarea miscare a lui Traian Basescu, este indispensabil sa aflam care este cauza reala a caderii sale in sondaje. Multi isi imagineaza ca acest efect este consecinta directa si implacabila a scandalurilor legate de averea familiei sale. Cred ca este gresit. Dezvaluirile care au fost furnizate opiniei publice in ultima vreme il pot depuncta pe Presedinte, ii pot aduce prejudicii de imagine dar acestea nu sunt, in niciun caz, atat de dramatice incat sa genereze rezultatul din sondaj. Daca ne uitam cu atentie la cercetarile de piata din acest an, vom descoperi un fapt surprinzator.

            Oamenii nu mai sunt preocupati, decat intr-o masura nesemni­fi­cativa, de coruptie si de marota luptei impotriva acesteia. Este consecinta, pe de o parte, a faptului ca, printr-o gresita, chiar dezastruoasa ges­tionare a luptei impotriva coruptiei si printr-o utilizare in exces a con­ceptului, sub regimul Basescu, populatia a ajuns sa nu mai acorde importanta acestei teme. Socotind-o pur si simplu neserioasa, de­magogica, subminata electoral.

            Al doilea motiv si cel mai important este, insa, criza. Preocu­parea, ingrijorarea cetateanului legata de propriile venituri. Si pe cale de consecinta, in atentia sa, importanta guvernarii, buna sau rea, creste exponential. Or, Guvernul Boc, care a facut, de la bun inceput, foarte multe greseli, devenind impopular aproape imediat dupa instalarea sa si ratacit, in plina criza globala, este confundat in constiin­ta publica cu Traian Basescu. Din simplul motiv ca acesta a decis sa foloseasca ipostaza de presedinte-jucator exact atunci cand nu trebuia. Orice tampenie guvernamentala se sparge in capul Presedintelui. Despre care cetateanul stie ca are si statut de eminenta cenusie a Guvernului. Culmea e ca in capul Presedintelui se sparg chiar si cele cateva masuri anti-criza, corecte dar impopulare, luate de Guvern.

            Asociat cu Guvernul intr-un moment de maxima ingrijorare a cetateanului, in raport cu conditia sa materiala, Traian Basescu se afla in cadere libera in materie de cre­dibilitate. Sfarsind, probabil, prin a pierde rapid prima pozitie in top. Daca nu sufera de orbul gainii, va incerca o solutie. Alta decat dosariada si tambalaul cu mascati, care nu i-au adus prea multe foloase. Ar putea fi utilizarea iresponsabila si brutal populista a banilor imprumutati de la FMI si Banca Europeana. Ceea ce i-ar putea aduce cresteri electorale, el ramanand in continuare asociat cu Guvernul. Dar ar crea niste cos­turi exorbitante ulterior campaniei prezidentiale. Cand, pentru a-si salva imaginea, Basescu s-ar disocia de Guvern. Si ar mai fi si solutia abandonarii campaniei, dar in schimbul unei pozitii de premier.

Comentarii inchise

Palma pentru injustitie   aprilie 27th, 2009

 

            Inainte de a fi sanctionata printr-un oprobriu international, in mod violent ori voalat, de catre Comisia Europeana, Romania primeste un vot de blam de la propriii cetateni. Pentru injustitie. Pentru Justitia ineficienta si stramba. De ce este atat de afectat cetateanul roman? Care sunt cauzele necorelarii Justitiei cu celelalte transformari care ne integreaza in Europa si ce consecinte directe suporta cetateanul? Si, pana la urma, ce e de facut?

            In orice sistem din lume, demo­cratic sau nedemocratic, comunist, socialist sau capitalist, securitatea cetateanului depinde nu numai de gradul de civilizatie, de modul in care actioneaza fortele de ordine, ci si de buna functionare a Justitiei. Cele mai multe cauze care ii determina pe oameni sa mearga la judecatorie sunt civile. Odata cu privatizarea, tranzitia a facut sa creasca, in mod exponential, asemenea cauze. Sunt oameni care intra in litigii unii cu altii in chestiuni legate de proprietate, de succesiune sau de dreptul familiei. In al doilea rand, tot exponential a crescut numarul dar si complexitatea proceselor comerciale, odata cu proliferarea societatilor particulare, a afacerilor in general. In al treilea rand, din cauze care tin, de asta data, mai degraba de inconsistenta fortelor de ordine si de dezinteresul autoritatilor decat de mecanismele democratiei si economiei de piata, a proliferat violenta. In special violenta stradala. Mica infractionalitate, scapata de sub control, are tendinta de a se transforma in marea infractionalitate. Scapata si ea de sub control. In timp ce, pe buna dreptate, in mass-media, sunt dezbatute cu prioritate cazurile spectaculoase ale unor politicieni suspectati ori acuzati pentru fapte de inalta coruptie, milioanele de locuitori ai Romaniei au de suferit pentu faptul ca mica infractionalitate, in general si coruptia mica, in particu­lar, nu sunt suficient controlate juri­dic iar procesele civile si comerciale dureaza la nesfarsit. Cu costurile de rigoare. In fata acestei provocari, ce au facut si fac politicienii aflati la putere? Din motive propagandistice si adesea electorale, clameaza lupta impotriva coruptiei, pentru ca astfel isi imagineaza ca obtin rezultate mai bune in alegeri, inseland increderea cetateanului. Si, in mod sistematic, este neglijat tot restul ansamblului numit Justitie. Pana in prezent, nimeni nu a dorit cu adevarat sa isi asume o munca extrem de grea si de anevoioasa, comparabila cu „muncile lui Sisif”. Cel mai elocvent exemplu de demagogie a fost „draga de Monica”. Macovei.

            Prima conditie pentru a avea o buna Justitie este ca aceasta sa fie libera. Fata de cine? Fata de politicienii aflati la putere. Pe cale de consecinta, judecatorilor ar trebui sa li se garanteze totala independenta. Sub toate aspectele, destinul lor profesional nu ar trebui decis decat de catre CSM. Dar si procurorii ar trebui sa fie magistrati, iar nu simpli avocati ai statului. Ca atare, si ierarhia acestora ar tre­bui sa fie in exclusivitate apana­jul CSM. Nu seful statului, nu primul-mi­nistru si nu ministrul Justitiei au drept de decizie asupra numirii, in posturi de conducere, a unor procurori. In al doilea rand, este nevoie sa creasca exponential, pe masura sporirii numarului de procese, si corpul magistratilor. Pentru aceasta, dar si pentru tot ceea ce inseamna modernizare, trebuie marite substantial bugetele Justitiei. In al treilea rand, pentru a atinge masa critica in magistratura, este obligatorie cresterea calitatii pregatirii viitorilor participanti la actul de justitie. Ceea ce presupune eforturi mari si asistenta statului in invatamantul de drept. In al patrulea rand, avem nevoie intr-adevar de Co­duri, dar altele decat cele elaborate pe picior, nedezbatute cu societatea civila si promovate pe sub masa. Si, avand Coduri – civil, de procedura civila, penal si de procedura penala – se mai impune sa beneficiem, chiar in vremuri de reforma, si de o relativa stabilitate legislativa. In absenta acesteia, ii naucim atat pe magistrati, cat si pe avocati.

            Acest Guvern poate, dar nu vrea sa faca mai mult. Si, in consecinta, nemultumirea cetatenilor creste. Atat de mult incat, de pe agenda publica, lupta impotriva coruptiei a disparut. Dar preocuparea pentru securitatea cetateanului creste. Iar cetateanul sanctioneaza statul. Ina­inte de a o face Comisia Europeana.

Comentarii inchise

Dublu bumerang   aprilie 24th, 2009

 

            Tema Codurilor – penal, de procedura penala, civil si de procedura civila – a infierbantat spiritele. Atat de mult incat, dupa cateva interventii TV ale unor jurnalisti si politicieni care au avertizat gravul derapaj in materie de democratie pe cale de a se produce, dupa ce pana si fondatorii Clubului Roman de Presa au protestat, ca sa nu mai vorbim de MediaSind, iata, s-a format si Coalitia „Opriti codurile!”. Alcatuita, in general, din aceleasi organizatii non-guvernamentale care, pana de curand, i-au acordat lui Traian Basescu un credit si un sprijin neconditionat. Si, incepand de miercuri, acestea au intrat in razboi cu seful statului. Iar conflictul deschis cu ultimii partizani pe care ii mai avea Traian Basescu, exceptand PDL, are efect de bumerang. Astazi, forta acestor ONG-uri, care timp de patru ani au primit vant in panze de la Cotroceni, se poate dovedi devastatoare pentru Prese­dinte.

            Mult timp, Traian Basescu s-a folosit de organizatiile non-guver­namentale active. As spune ca unele dintre ele sunt chiar zgo­motoase. El a fost sprijinit de o nebuloasa de ONG-uri in timpul campaniei electorale, in urma careia a obtinut mandatul de sef al statului. Un alt moment cheie a fost cel al suspendarii sale cand, de asemenea, a beneficiat de sustinerea acestui segment al societatii civile. Amagindu-se mult timp cu ideea ca Monica Macovei provine, la randul ei, dintr-un ONG, uitand ca, de fapt, ea a fost procuror in statul co­munist, ministra Justitiei, insta­lata de Traian Basescu, a castigat si ea din plin de pe urma ONG-urilor. E drept, facandu-le unele servicii din bugetul generos de promovare a proiectelor, unele nastrusnice, in materie de anti-coruptie. Si, la pachet, beneficiar a fost si seful DNA, Daniel Morar. Apoi, Procurorul General Codruta Kovesi. Iata, insa, ca pentru respectivele ONG-uri, provocarea Codurilor a insemnat un examen pe care nu-l mai puteau trece decat incercand sa impuna un punct de vedere lansat si sustinut deja de cea mai mare parte a societatii civile. Cele patru Coduri reprezinta norme juridice de o importanta uriasa, ele fiind de fapt legile consecutive Consti­tutiei, ca forta juridica. In con­secinta, ele nu pot fi redactate si adoptate pe picior, fara o te­meinica dezbatere in societatea civila si in Parlament. Mult timp, Traian Basescu s-a ascuns in spatele lui Catalin Predoiu, mi­nistrul Justitiei instalat de PNL si pastrat in aceasta functie, dupa cuvenita imbratisare, si de catre actuala coalitie. Seful statului lasand impresia ca e strain de respectiva initiativa legislativa. De altfel, conform Constitutiei, presedintele nici nu poate lansa proiecte de legi. Maurul si-a facut datoria. El a muncit pe branci, impreuna cu alti cativa specialisti, compiland texte din diverse legislatii si realizand proiectele Codurilor, conform indicatiilor sefului statului. Mai mult chiar, a incercat o manevra impar­do­nabila. Si iresponsabila. Sus­tinuta pe fata de PDL. Si anume trecerea proiectelor celor patru legi prin Parlament, pe calea asumarii raspunderii. Deci mai intai seful statului procedeaza antidemocratic, incercand sa insele opinia publica, clasa politica si Parlamentul, rapindu-le un drept fundamental. Iar apoi are loc o tentativa de incalcare fla­granta a Constitutiei, care per­mite asumarea raspunderii pentru o lege dar, in niciun caz, pentru patru.

            In aceasta situatie, era cat se poate de fireasca si reactia ONG-urilor mai mult decat prie­tenoase, chiar extrem de inga­duitoare, pana miercuri, cu Traian Ba­sescu. Seful statului i-a jignit, i-a trimis la plimbare si a iesit tafnos intr-o declaratie de presa. ONG-urile nu mai au alta solutie decat reactia ferma. Dar, asa cum ele au fost, pana de curand, ajutate de Traian Basescu, de­venind in acest fel mai cu­noscute, mai credibile si mai puternice, tot astfel se poate spune ca si Basescu, sprijinit de ONG-uri, a fost un presedinte mai vanjos. Acum, cand ONG-urile intra in coliziune cu Basescu, lovitura de bumerang va fi dubla

Comentarii inchise

Istoria dupa moarte   aprilie 16th, 2009

 

            Aparent, Voronin, in fruntea comunistilor sai, se afla in culmea gloriei. A stat opt ani la conducerea Republicii Moldova si are toate sansele sa mai ramana un ciclu. Pentru ca renumararea voturilor nu va insemna decat o noua legitimare a rezultatului alegerilor. Recunoscute ca atare de OSCE si de Uniunea Europeana. Dupa 14 ani de opozitie, partidele liberale vor trebui cautate cu lupa. Iar societatea civila va fi definitiv ingenunchiata.

            Aliatul lui Voronin, Rusia, re­de­vine un interlocutor din ce in ce mai important al Uniunii Europene si Washingtonului. Este din ce in ce mai usoara sacrificarea Republicii Moldova. Si, mai mult decat atat, Voronin nici macar nu va mai avea nevoie sa faca efortul de a practica un dublu limbaj. Lansand un anumit tip de mesaje catre Bruxelles si cu totul altfel de mesaje in raporturile cu Moscova. Nu va mai fi nevoie de Romania ca avocat al integrarii Republicii Moldova in UE. Pentru ca nu va mai fi nevoie de UE. Din aceasta perspectiva, cea a demo­cratizarii, a integrarii euroatlantice, a garantarii drepturilor si libertatilor cetateanului, Republica Moldova se afla in moarte clinica. Chiar asa sa stea lucrurile? Nu cumva, in ciuda gravitatii evenimentelor de la Chisinau si a reactiilor deconcertante ale Occidentului, asistam la un fenomen diametral opus? Nu cumva chiar acum, din cenusa sperantelor moldovene, se poate naste o noua istorie?

            Pe harta geopolitica a lumii libere, Republica Moldova este cvasi-inexistenta. Acest stat – constituit din trei judete cucerite de Rusia Tarista si apoi recucerite de Rusia Sovietica si, de cele mai multe ori, abandonate iresponsabil de „patria mama”, – se dovedeste a fi o constructie artificiala. In care, in plus, mai atarna greu, ca o ghiulea, si un al patrulea judet, ceva mai putin romanesc, care este regiunea Tiraspol. De ce ar conta acest microspatiu de la limita Uniunii Europene in noua geografie, pe cale de a se stabiliza, dupa pauza istoriei ce a urmat caderii Cortinei de fier? Republica Moldova este luata serios in calcul doar de Moscova si Bucuresti. De Moscova, fiindca poate reprezenta un avanpost in Uniunea Europeana, cu atat mai mult cu cat in Tiraspol stationeaza Armata a 14-a, iar de Bucuresti, pentru cei mai multi, din ratiuni demagogice, patriotarde, pentru altii din motive de ordin sentimental, pentru cativa, din ratiuni pragmatice si, pentru foarte putini, din sentimente cu adevarat patriotice. Asa ca, pana la urma, cuvantul greu il are tot Moscova. Si asta se intampla cand? Atunci cand Statele Unite, cu o noua administratie, incearca sa relanseze dialogul si colaborarea cu Rusia, ceea ce inseamna, implicit, diminuarea divergentelor. In cazul Republicii Moldova si a altor teritorii din vecinatatea imediata a Rusiei, aceasta echivaleaza cu batista pe tambalul de la Washington. In trena Statelor Unite, si Uniunea Europeana face acelasi lucru.

            Iar Bucurestiul este iresponsabil. Prin presedintele Romaniei si nu numai. Noi am fi putut preveni evenimentele de la Chisinau. Noi am fi putut, in calitate de avocat al integrarii Republicii Moldova in UE, sa semnalam din timp derapajele periculoase ale regimului Voronin. Si vicierea grava a procesului electoral. Incepand chiar de la legislatia in baza careia s-a desfasurat. Nu ar fi fost o interventie in treburile interne ale Republicii Moldova daca presedintele Romaniei si-ar fi informat si avertizat din timp, pe cai nu neaparat formale, omologii europeni. La fel, in ceea ce priveste drepturile omului. Sau presiunile exercitate asupra societatii civile. Evident, am fi avut acest drept. Si aceasta dato­rie. Si am fi putut recunoaste – si nu acorda – cetatenia, fara discriminare, tuturor cetatenilor Republicii Moldo­va. De ce nu am facut nimic din toate acestea? Pentru ca Basescu nu a fost interesat cu adevarat. Si, in plus, el insusi nu are credibilitate afara. Discursul sau din Parlament este corect si binevenit, daca nu ar fi vorba de seful statului. El ar fi trebuit sa se puna in prealabil in acord, dupa cuvenitele informari reciproce si negocieri, cu ceilalti sefi de state europene. Daca cumva a facut-o – ceea ce este improbabil – e tardiv. Daca nu, e imprudent si primejdios, in ceea ce priveste pozitionarea externa a Romaniei.

            Dar Moldova renaste. Pentru ca ceea ce se intampla acolo nu mai poate fi ignorat.

            Mamaliga explodeaza. Iar cand opinia publica va avea, prin intermediul presei, un tablou complet, guvernele vor trebui sa reactioneze. E inceputul sfarsitului lui Voronin. Si inceputul unei noi istorii

Comentarii inchise

Betie cu apa rece   aprilie 15th, 2009

 

            Traian Basescu s-a prabusit. In numai cateva luni, el a cazut cu 14,3 procente, conform sondajului Insomar. Mircea Geoana s-a prabusit si el. Cu 10 procente. In schimb, creste spectaculos Crin Antonescu. De la 16 la 32 la suta. Partida liberala ar putea trece de la preocupare si ingrijorare direct la extaz. Si multi sunt tentati sa faca acest salt psihologic.

            Daca liberalii se vor imbata cu apa rece, ei vor primi, nu peste multa vreme, o lectie politica usturatoare. Rezultatele sondajului Insomar sunt de natura, cel mult, sa-i mobilizeze in efortul temerar de a castiga presedintia. Nu va exista un succes decat daca nu va fi relaxare.

            Este adevarat ca rezultatele acestui sondaj dau sperante partidei liberale. Si, in general, componentilor frontului anti-Basescu. Si nu ma indoiesc ca cercetarea de piata, chiar in absenta unei bune esantionari – exista handicapul lipsei unui recen­samant recent – a fost corecta. Proba­bil, in acest moment, sentimentul cetateanului este dominat de nevoia de a aduce la conducerea statului un alt model. Iar Crin Antonescu se potriveste acestei viziuni intr-o mai mare masura decat Mircea Geoana. Basescu a scazut si el, in mod real.

            Dar, atentie, un elementar rationament tinand de psihologia maselor ne spune ca acum asistam doar la o simpla sanctionare, pe calea raspunsului la chestionare, a apucaturilor unui presedinte care nu sunt pe placul cetatenilor, pentru ca genereaza prea mult inconfort si prea multa instabilitate si, pe de alta parte, la o a doua sanctionare a celor care au constituit puterea.

            In fruntea lor plasandu-se, din nou, „presedintele-jucator” dar, de asta data, si Mircea Geoana, in calitatea sa de partener al coalitiei.

            Verdictul repondentilor la sondaj poate fi amagitor. In primul rand pentru ca, atunci cand vor avea loc alegerile prezidentiale, subiectul unui sondaj de opinie va reactiona exclusiv ca elector. Se va gandi nu pe cine sanctioneaza, ci pe cine pune la putere. Si, intotdeauna, exista o stare inertiala. Ceea ce inseamna ca Basescu va primi mai mult decat merita. Iar ceilalti, mai putin. In al doilea rand, ramane suficient timp pentru manevre politice, mai mult sau mai putin spectaculoase, de natura sa relanseze imaginea presedintelui. Sa-i urce credibilitatea cu cateva procente. Mircea Geoana, la randul lui, are timp sa se detaseze. Sa le aplice celorlalti doi contracandidati lovituri puternice. Dar cel mai mare motiv de preocupare pentru liberali ar trebui sa fie scorul partidului.

            PNL s-a Intors la 15 la suta. La bazinul electoral real al acestei formatiuni politice. Crin Antonescu are un scor dublu. Partidul are prea putin, iar presedintele sau prea mult. In mod normal, pe masura ce ne apropiem de momentul alegerilor, decalajul ar trebui sa scada. Dar in ce directie?

            PNL, pentru a castiga preziden­tialele, trebuie sa-si mareasca bazinul electoral. Profitand, intre altele, si de faptul ca are un nou presedinte. Care poate genera noi sperante si certitudini. Asa ca pot fi „atacate” cu succes segmente ale populatiei pe care liberalii nu le-au putut, pana acum, integra in propriul bazin. Cu atat mai mult cu cat s-au aflat la putere. Iar puterea reprezinta nu numai un avantaj, ci si un handicap. Asadar, tinta ar trebui sa fie esantioanele care au fost sau urmeaza sa fie pierdute de ceilalti. Sau categorii de cetateni inca indiferente la viata politica. Cum ar fi Armata, in general institutiile de forta, birocratia, in sens bun al cuvantului, pensionarii, corpul profesoral, studentii, fermierii. Iar lista nu se opreste aici.

            Ceea ce Inseamna ca PNL are sanse doar cu conditia de a nu adormi fericit pe rezultatele unui sondaj. Efortul pentru a consolida aceste scoruri Insomar, de a le confirma, de a obtine chiar scoruri mai bune este urias. PNL are nevoie de inteligenta, de fantezie, de coordonare, de disciplina. Si mai ales de specialisti. Din aceasta perspectiva, e foarte important sa observam viitoarele sondaje. Sa vedem care va fi trendul.

            In politica, betia cu apa rece e extrem de periculoasa. Sau chiar morta­la. Pentru ca genereaza mahmureala, dureri de cap si esec.

Comentarii inchise

Increngatura   aprilie 10th, 2009

 

           

Nimeni nu are ceva anume de impartit cu Ioana Basescu. Sau cu Mircea Basescu. Opinia publica nu este inflamata in ceea ce o priveste pe fiica presedintelui ca persoana. Sau pe fratele acestuia. In schimb, toata lumea este intens preocupata de increngatura. O combinatie de persoane si institutii care reprezinta o bomba cu ceas. Pentru ca poate narui sperantele celor care si-au imaginat ca declaratiile lansate cu atata insistenta si duritate de catre seful statului sunt altceva decat vorbe goale. Ca acesta are cu adevarat intentia de a face tot ceea ce este necesar pentru diminuarea coruptiei la varf.

            Pentru a crea, in final, o Justitie mai eficienta, mai dreapta si mai multa siguranta pentru fiecare cetatean. Adevarul este ca, in ciuda unor mari scandaluri care au cutremurat, in ultimii patru ani, societatea romaneasca, in linii mari, din perspectiva mai sus enuntata, Traian Basescu a continuat sa se bucure de credibilitate. Abia acum aceasta credibilitate se clatina si risca sa se prabuseasca. Iar punctul de plecare este increngatura. Din care fac parte una dintre fiicele sale, fratele, nepotii si oamenii de afaceri apropiati. Este abia inceputul sfarsitului.

            La Bucuresti, o batalie incrancenata pentru un serviciu secret superdotat si superantrenat in materie de politie politica, cel al Ministerului de Interne, a degenerat in lovituri dure pe care si le aplica principalii protagonisti, in care sunt inevitabil antrenati procurorii de la DNA. Condusi de Daniel Morar, omul de casa al lui Traian Basescu, instalat acolo de Monica Macovei, viitor parlamentar PDL la Uniunea Europeana. Ei bine, arestarea poate nu atat a lui Popoviciu, cat a celor doi reprezentanti ai serviciului secret al MI, unul dintre ei fiind insusi seful – iata un caz fara precedent in Romania – a starnit musuroiul. Arhiva. Informatii, pana atunci ascunse in mare secret, au iesit pe piata. Si, astfel, lumea a aflat ca fata cea mare a presedintelui Traian Basescu, Ioana, dispune de o incredibila avere. Despre care, zi de zi, ies la iveala fapte noi. Un penthouse de mare lux – numai sufrageria masoara 100 mp – amplasat la etajul superior al unui bloc din cartierul rezidential Baneasa, alcatuit din veritabile vile pe orizontala, a costat, dupa cum recunoaste proprietara, in jur de 800.000 de euro. Este adevarat, insa, ca se vehiculeaza si alte cifre.

            Fiindca in 2008, cand a fost achizitionat, pretul unui penthouse similar acolo era de 1.280.000 de euro fara TVA. Daca asa e, asistam abia la inceputul povestii. Pentru ca diferenta ar putea fi o spaga. Daca nu e asa, ramane de vazut de unde au aparut banii unui notar care a luat proba teoretica, cu chiu cu vai, obtinand nota 5,70, care a functionat cateva weekend-uri intr-o comuna din Vrancea, unde a fost intampinat cu flori de baronul Oprisan si care apoi s-a stabilit in Bucuresti, cu biroul tot in cartierul rezidential, unde i-au fost dirijate tranzactiile in cadere libera ale Comnord. De ce patronul Comnord, Sorin Creteanu, face atatea eforturi pentru a o ajuta pe Ioana? Aici apare increngatura. Pentru a construi, in parteneriat cu Popoviciu, a avut nevoie de sute de aprobari, plus facilitati privind infrastructura, date de Primaria Generala a Capitalei. Pe vremea lui Basescu si, apoi, a lui Videanu. Se revanseaza, in ceea ce-l priveste pe Basescu, prin fiica. Iar cu Videanu rezolva problema, conform revistei Catavencu, achizitionand materiale de la firmele acestuia.

            Toata lumea e multumita. Inclusiv fiul lui Ioan Talpes, beneficiar si el al unui apartament marca Creteanu. Afacerile fratelui, Mircea Basescu, sunt si ele scandaloase dar, in comparatie cu ceea ce se intampla la Bucuresti, reprezinta o simpla bagatela. Nu insa si cele ale marelui sustinator PDL, Paszkani, de la Cluj, care prin firmele sale a pompat 800.000 de euro la ultima campanie. Beneficiind, in schimb, de aprobari pentru complexul Polus, realizat dupa o schema asemanatoare celei de la Baneasa. Este, sa recunoastem, o mare increngatura. Despre care viitorul ne va oferi noi si spectaculoase detalii. Basescu devine din ce in ce mai credibil in ochii fanilor sai.

Comentarii inchise

De doua ori presedinte   aprilie 4th, 2009

 

            Sintagma de mai sus poate fi valabila atat la propriu, cat si la figurat. Traian Basescu are toate sansele sa fie reinstalat, pentru un al doilea mandat, la Cotroceni. Si sa detina simultan, timp de cateva luni, doua mandate. O situatie bizara. Singulara. De exceptie. Perfect potrivita destinului acestei personalitati accentuate – atentie, nu am scris deviate – care, pe rand, a fost ba capitan de nava, ba sef de agentie economica romaneasca la Anvers – desigur, cu epoleti, Franta fiind stat NATO – ba jupan al unei flote disparute, ba demnitar de stat la Transporturi, ba activist de partid, ba vanzator de inghetata, ba primar, ba presedinte de partid si de stat, ba tata.

            Omul antisistem sta in funtea siste­mului. Omul comunist a bles­temat comunismul. Omul Securitatii a condamnat Securitatea. Bizarul nostru presedinte poate avea, la propriu si la figurat, doua mandate, cu o singura conditie. De a impune anticipatele prezidentiale.

            Cand, in urma cu multe luni, in toamna anului trecut, lansam, in aceasta rubrica si la doua televiziuni, supozitia ca scenariul anticipatelor prezidentiale este clocit in laboratorul politic de la Cotroceni, multa lume a zambit. Iar face Rosca scenarii, s-a spus. Dar iata ca suprarealista ipoteza de atunci capata astazi concretete. Traian Basescu a facut, deja, prima miscare. Este adevarat, nu in mod direct. Pentru ca, in definitiv, nici macar nu a anuntat ca va candida sau ca mai doreste un mandat. Dimpotriva. A spus ca se mai gandeste. Deh, cochetarie politica. Dar interpusii, trompetele sale, au avansat ideea in mod public. Unii, deontologi de presa. Altii, deontologi PD-L. Balonul de incer­care privind alegerile simultane europarlamentare si prezidentiale este acum inaltat sus si perfect vizibil pe cerul patriei. Ceea ce l-a determinat pe Adrian Nastase sa introduca un proiect de lege in Parlament, care sa interzica acest lucru. Care sunt sansele, intr-un sens sau in altul?

            Majoritatea parlamentara, alcatuita din cele doua partide instalate la putere, plus mino­ritatile, plus o parte din UDMR, este zdrobitoare. Cel putin la modul declarativ. Si atunci ma intreb ce san­se are gestul legislativ al dom­nului Nastase sa se transforme in act normativ? Sa admitem, insa, ca PSD, disociat in campania prezidentiala de Traian Basescu, ar vota impreuna cu opozitia, blocand tentativa Cotrocenilor. Numai ca asta cere timp. Este mult mai simplu pentru Guvern sa actioneze. Pentru ca este suficienta o Hotarare de Guvern pentru ca prezidentialele anticipate, facute simultan cu europarlamentarele, sa fie batute in cuie. Vor spune unii carcotasi, „nu se poate, pentru ca in Guvern sunt si ministri PSD, care s-ar opune”. Eu le raspund ca e fals. Pentru ca o asemenea Hotarare de Guvern presupune doar patru semnaturi de ministri, una singura apartinand domnului Nica, de la PSD. Si care poate fi constrans sau chiar sarit. S-au mai vazut Hotarari de Guvern batute in cuie cu mai putine semnaturi decat scrie in lege. Inclusiv sub fosta guvernare.

            Pentru Basescu este sansa sanselor. Scapa de efectele proastei guvernari cu care se identifica, suprapuse unei crize globale cu care nu se identifica si ridica, prin campania sa, si scorul PD-L la europene. Isi asigura un al doilea mandat, iar pana la expirarea primului, in noiembrie, este dublu legitimat. Dublu incoronat.

           

            P.S. Referitor la scrisoarea SRI adresata jurnalistului Doru Dragomir, publicata azi, sunt nevoit sa recunosc faptul ca am ras cu lacrimi. SRI contesta „nota speciala” privind „Banda celor zece spioni CIA”. Dar s-a intamplat vreodata in istoria SRI sa confirme o nota tampita de acest fel? Insa cu adevarat comic e ca ne cere originalul notei respective, intrucat ea nu este regasita in arhiva SRI. S-a mai intamplat vreodata ca originalul sa se afle altundeva decat la SRI? In acelasi timp, culmea, SRI ne informeaza ca efectueaza verificari in acest sens. De ce, daca este o facatura? Mi s-au luat doua pietre de pe inima. Nu sunt nici spion CIA si nici nu am comentat un document strict secret aparut in presa.

Comentarii inchise