Poate ii incaiera mai 6th, 2009
Disputa extrem de puternica si de sensibila legata de statutul financiar al dascalilor a acoperit cu desavarsire o parte a declaratiei prezidentiale. Cea referitoare la veniturile magistratilor. Din cateva motive – cred eu, bine intemeiate – este necesar sa analizam demersul sefului statului. De ce a socotit necesar Traian Basescu sa sesizeze, in mod public si nu discret, Curtea Constitutionala in legatura cu un ipotetic sau real conflict inter-institutional? De ce a facut acest demers acum si nu alta data? A procedat el insusi in conformitate cu Constitutia?
La fel ca In multe alte meserii, si in ceea ce-i priveste pe magistrati, au aparut, de-a lungul timpului, diverse sporuri care intregesc veniturile acestora. Poate ca unele sunt exagerate, iar altele deplasate. Ramane de vazut. In viitor, societatea, in ansamblul ei, se va edifica si se va pronunta. Dar, pana una alta, sporurile de care beneficiaza magistratii sunt in conformitate cu legile existente. In al doilea rand, mai trebuie retinut faptul ca, de-a lungul timpului, statul, prin Ministerul Justitiei, a omis sa le plateasca. Neindeplinindu-si, practic, o obligatie legala. Ce ar fi putut face, in aceste conditii, victimele? Singura solutie era sa actioneze la fel ca orice alta categorie socio-profesionala. Adica sa se adreseze singurei institutii care putea face dreptate. Respectiv Justitiei. Judecatorii nu au nicio vina ca sunt judecatori. Aceasta nu trebuie sa reprezinte pentru ei un handicap. Beneficiaza, pur si simplu, de aceleasi cai de atac aflate la indemana oricarui cetatean. Este tocmai ceea ce a infierat cu manie proletara presedintele Romaniei, intr-o declaratie publica din timp anuntata si intens mediatizata.
Daca, In totalitatea lor, sporurile de care beneficiaza magistratii se justifica sau nu, este o discutie asupra careia probabil ca poate fi organizata o dezbatere. Si poate chiar o disputa. Dar ca acestia ar fi violat Constitutia, procedand ca oricare alti cetateni, mi se pare o aberatie. Unde, in alta parte, s-ar fi putut duce magistratii, pentru a-si obtine drepturile, de vreme ce ministrul Justitiei, ministrul Finantelor si primul-ministru refuza sa se conformeze legii? Nu este exclus ca, in aceasta actiune – care a capatat, din vina autoritatilor statului, o prea mare amploare – sa se fi produs unele exagerari sau chiar alterari ale actelor normative in vigoare. Merg pana acolo incat sa admit ca este posibil, cel putin teoretic, sa se fi produs si o imixtiune a puterii judecatoresti asupra celei legislative. Ceea ce ar putea reprezenta un conflict inter-institutional. Pe cale de consecinta, daca ne-am plasa in aceasta ipoteza, atunci seful statului, care se numara printre garantii respectarii Constitutiei si care, in anumite imprejurari, trebuie sa indeplineasca rolul de arbitru, este pe deplin indreptatit sa sesizeze organismul care poate clarifica lucrurile. Si care se numeste Curtea Constitutionala. Si daca asa stau lucrurile, atunci a gresit sau nu a gresit Traian Basescu in declaratia facuta luni dupa-amiaza?
Ce Inseamna statutul de arbitru, de mediator intre institutiile statului? Un prim raspuns la aceasta intrebare poate fi dat nu printr-o afirmatie, ci printr-o negatie. Presedintele este arbitru atat timp cat nu e jucator. Numai ca Traian Basescu si-a asumat, in mod public, o abatere de la Constitutie. Atunci cand a afirmat ca va fi un presedinte-jucator, el a renuntat la statutul de arbitru. Si, daca tot a renuntat, atunci de ce isi mai exercita aceasta prerogativa? Sa spunem, totusi, ca el a redevenit moderator. Dar nici acest tip de rationament nu intra in tiparul discursului de luni. Pentru ca Traian Basescu nu a sesizat, pur si simplu, Curtea Constitutionala, ci a facut o adevarata pledoarie contra magistratilor. S-a pronuntat. Incercand sa influenteze Curtea Constitutionala. A fost tot presedinte-jucator. Si, in plus, a ales cu dibacie un moment sensibil. Greva dascalilor. Incercand sa-i incaiere pe unii impotriva altora. Un demers, se pare, esuat
