Evadarea din solidaritate   iunie 26th, 2009

  

     Din cel putin doua motive, incepand de miercuri, Traian Basescu a facut exact ceea ce ma asteptam sa faca. A intors armele. A evadat din starea de solidaritate cu Guvernul pe care a clamat-o insistent pana de curand. Traian Basescu face acum ceea ce preconiza abia la toamna. Din simplul motiv ca amplitudinea crizei creste exponential. Devenind, in mod abrupt, sociala. Pune tunul pe Executiv. Trece in opozitie. Este singura sa posibilitate de a intoarce sortii. De a transforma un trend descrescator intr-un trend crescator.

     Intr-o alocutiune rostita in urma cu doua zile, Traian Basescu a avertizat Guvernul asupra unor masuri de tip populist, care agraveaza criza. Si partidele politice – fara a face deosebire intre cele aflate la putere si cele din opozitie – ca se delegitimizeaza.  C nu vor mai fi reprezentative. Ca intre ele si populatie exista riscul major de a se crea o prapastie. Primul motiv care il determina sa procedeze astfel – acum si nu dupa ce isi va anunta oficial candidatura pentru al doilea mandat – este certitudinea ca Guvernul a scapat economia de sub control. Prin masurile pe care le-a adoptat, criza nu este diminuata, ci agravata. Statul nu a reusit sa determine o revigorare economica. Dimpotriva. Se anunta o cadere istorica a produsului intern brut. Consumul scade si el dramatic dar nu direct proportional cu prabusirea economiei. Diferenta este un urias impozit pe viitor. Navigand prin uriase scandalui de coruptie, Executivul face eforturi dramatice pentru a plati salariile si pensiile. Zilnic imprumuta, cu dobanzi extrem de mari, din sistemul bancar in medie 50 de milioane de euro. Acesti bani se duc pe Apa Sambetei. Ei sunt destinati doar supravietuirii. Si datoria, atat de scump platita, prin dobanzi duble, o data catre FMI si a doua oara – daca ne referim la cele cinci miliarde injectate de statul roman in banci – catre sistemul bancar, se acumuleaza primejdios. Dar cele cinci miliarde se termina. Si atunci Guvernul, pentru a face fata situatiei, va fi silit – si asta se va intampla in perioada imediat urmatoare – sa recurga la credite externe. Si mai costisitoare. Al doilea motiv, la fel de presant si stresant pentru seful statului, este obligatia pe care statul roman si-a asumat-o de a mari impozitele si de a reduce dramatic cheltuielile. In primul rand, salariile. Membrii Executivului dau din colt in colt de doua zile, recunoscand cu jumatate de gura ca bugetarii vor pierde 40 la suta din venituri. Probabil se vor volatiliza si numeroase locuri de munca. In timp ce zona privata nu poate contrabalansa aceasta situatie. Dimpotriva. Nesustinuta de banci ori de Guvern, economia de piata este facuta praf si pulbere.

     In aceste conditii, lui Traian Basescu nu-i mai ramane decat sa se desolidarizeze de alianta pe care a creat-o si de Guvernul pe care l-a facut si il conduce inca. Cu o mana va sta pe butoane, zapacind si mai mult lucrurile, pentru ca nu are niciun fel de cultura economico-financiara si cu mana cealalta va bate obrazul puterii. Din presedinte solidar, el se transforma in presedinte solitar. Din presedinte jucator, el se transforma intr-un candidat din ce in ce mai critic la adresa puterii. Va tine smecheria?

     O sansa – e adevarat, minima – exista. Pentru ca Mircea Geoana nu isi joaca suficient de energic rolul de candidat prezidential. Se comporta vadit stingherit de faptul ca, la putere fiind, este silit sa critice puterea. Incercand sa explice ca se afla la Guvern dar nu poate guverna. Din vina PD-L. Iar Crin Antonescu este inca ametit de knockout-ul tehnic suferit de PNL la europarlamentare.

Comentarii inchise

Imunitate prezidentiala   iunie 25th, 2009

  

Cazul, atat de intens mediatizat, si pe buna dreptate, al doamnei ministru PD-L Monica Iacob Ridzi ne ofera posibilitatea sa lansam tema imunitatii prezidentiale. Nu cea legala, ci cea ilegala. Pe care o da pe sub mana seful statului. Cui vrea el.

            In fiecare zi apar noi elemente care definesc un grup de interese nelegitime, atasat familiei prezidentiale. Extrem de nociv si extrem de periculos, de natura a leza grav interesele ale cetatenilor romani. Este clar ca, pe foarte multi bani publici si prin inselarea electoratului, Elena Basescu a dobandit, scandalizand opinia publica interna si externa, calitatea de parlamentar european. Subiectul Monica Iacob Ridzi demonstreaza – si acest lucru este atestat inclusiv de cate CNA, printr-o decizie luata in unanimitate – ca, intr-o maniera netransparenta, bani publici aflati in bugetul Ministerului Tineretului au fost utilizati pentru promovarea unor mesaje electorale. In favoarea demnitarului PD-L si fiicei Presedintelui Traian Basescu. Cea mai mare parte a unei sume care depaseste 600.000 de euro a fost “sifonata”. Ancheta declansata de Parlament va stabili, probabil, daca banii publici au disparut in unele buzunare personale sau au fost redirectionati, pana la ultimul cent, in campania electorala, devenind astfel bani pentru EBa si pentru PD-L. Un alt ministru al Guvernului Boc, Elena Udrea, al Turismului, a primit, in calitate de deputat PD-L, bani de la Parlament pentru a achita chiria biroului la care are dreptul in aceasta a doua calitate a sa. Dupa ce a inchiriat sediul, i-a schimbat destinatia, in mod ilegal, oferindu-l fiicei presedintelui pentru campania electorala a acesteia. Este o spaga politica. Pe bani publici. Care, si ea, ar trebui cercetata de o comisie parlamentara de ancheta. Si, evident, si de cate Parchet. Este posibil ca, in timp ce toata lumea a stat cu ochii pe doua ministere PD-L, al Transporturilor si al Industriilor, prin care, in mod traditional, au fost procurati si bani pentru partid si bani pentru a cumpara stiri de presa, acum, printr-o strategie de invaluire, PD-L sa fi operat cu doua ministere aparent neinsemnate. Cu Ministerul Tineretului si cel al Turismului. Care, ferite de ochii lumii, au si primit, in timp de mare criza, bugete substantial sporite. Dar poate s-a lucrat cu toate ministerele. Sa nu ne ascundem dupa deget. Analizele si monitorizarile facute demonstreaza ca PD-L a consumat, in ultimele campanii electorale, sume disproportionat de mari de bani, in comparatie cu celelalte partide.

            Presedintele Traian Basescu a declarat ritos ca, de cate ori un ministru va fi pus sub urmarire penala, indiferent de partid, il va suspenda. Dar pe Videanu, desi e gata condamnat, l-a instalat ministru in Guvernul cu care este pe deplin solidar. Iacob Ridzi va beneficia, pun pariu, de protectie totala din partea lui Daniel Morar. Iar ceea ce va fi anchetat de Kovesi, cu conditia sa fie marca PD-L, va beneficia, de asemenea, de protectie. De altfel, Procurorul General a si demonstrat, in aceste zile, ca este implicat pana in gat in campania prezidentiala. Cum? Raspunzand, cu o promptitudine care nu ii sta in caracter, Parlamentului, desi fusese solicitat nu de puterea legislativa, ci de partidul prezidential. Si aruncand pisica Ridzi in curtea lui Morar. Care este omul lui Basescu. Ca sa nu mai vorbim de manevra cu Nastase. Presedintele imparte imunitate grupului sau de interese. Prin intermediul celor doi procurori sefi.

Comentarii inchise

Marea dezamagire   iunie 18th, 2009

 

Pentru ca in final sa poata sa dea vina pe Guvern si sa scape cu fata curata, Traian Basescu a facut un gest de mare cinsim. El a strigat primul ca se acutizeaza criza. Dar, de fapt, este un cinism prost. Expresia, chiar daca pare fortata, acopera destul de bine o realitate. Cand, insa, ne referim la cateva calcule, pe care le voi prezenta mai jos, singura expresie adecvata este prostie. Ea se aplica deopotriva sefului statului, primului-ministru, ministrului Finantelor si consilierilor in materie economica de la Cotroceni.

            Romania nu avea nevoie de “centura de siguranta”. Adica de faimosul imprumut de 19 milioane de euro acordat, cu suspecta generozitate, de Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Uniunea Europeana. Din doua motive. Pentru a iesi din criza prin metoda aplicata de Guvern, suma este insuficienta. Am fi avut nevoie de un imprumut de zece ori mai mare. Al doilea motiv este ca existau suficiente resurse pe piata romaneasca pentru a reusi, intr-o buna zi, sa iesim din acest tunel. In schimb, ar fi fost necesara o politica extrem de indrazneata. De natura sa transforme criza economica intr-o oportunitate pentru Romania. Si am fi putut iesi in mare castig. Revin asupra unui singur exemplu de metoda ce putea fi aplicata. Reducerea la 10 la suta sau chiar sub 10 la suta a impozitelor. Am fi dinamizat economia si am fi atras uriase resurse din piata externa. Am preferat, insa, un imprumut pentru care vom plati dobanzi. Pentru a putea face o smecherie. O smecherie electorala. Inainte chiar de a ne angaja in aceasta solutie a imprumutului – pentru care organismele financiare internationale au insistat, din simplul motiv ca erau interesate sa-si puna banii sa lucreze – eu am reusit sa aflu, din surse guvernamentale, care era planul politic al lui Traian Basescu. Cinci miliarde urmau sa fie injectate in sistemul bancar. Scopul oficial era acela ca, asigurandu-se lichiditati bancilor, acestea sa finanteze afacerile. Repunand astfel in miscare economia. In realitate, eu aflasem ca intentia era alta. Si anume de a construi un mecanism prin care statul sa se poata imprumuta pentru a plati pensiile si salariile pentru care nu mai existau resurse. Mi-am imaginat ca se va proceda, totusi, cu intelepciune. Respectiv ca, macar de ochii lumii, o parte din aceasta suma va fi totusi injectata in economie. Recunosc, am fost prea optimist. Si mi-am mai imaginat, de asemenea, ca Basescu, cu sau fara Emil Boc, si-a calculat in mod corect resursele. Ar fi trebuit ca ingineria financiara sa fie o plapuma suficient de mare pentru a acoperi intreaga perioada pana la alegerile prezidentiale. Dupa care, Dumnezeu cu mila. Din nou am fost prea optimist.

            Gestionand dezastruos criza economica, Traian Basescu, omul care conduce efectiv Guvernul Romaniei fie direct, fie prin instrumentul numit Emil Boc, s-a trezit in situatia oribila ca, in plin an electoral, sa nu mai aiba de unde plati pensiile si salariile bugetarilor. Ori asta, pentru el, care este principalul vinovat, inseamna un veritabil dezastru. Si atunci, dincolo de banii imprumutati de la FMI, care sunt controlati de institutiile internationale si se termina imediat dupa ce sunt incasate transele, trebuia angajat de catre Guvern un urias imprumut intern. Atentie, in fiecare zi Guvernul se imprumuta, prin intermediul obligatiunilor de stat, in medie cu 50 milioane de euro. Date fiind dobanzile mari garantate de Ministerul Finantelor, aceste uriase sume sunt asigurate de banci. Carora nu le convine sa finateze economia pe dobanzi mult mai mici. Si de unde au bancile atatia bani? Din fondurile oferite de Guvern. Din cele cinci miliarde. Asa ca doua generatii de romani vor plati de doua ori dobanda. Pentru FMI si pentru obligatiunile garantate de stat.  Povara este uriasa.

            Dar scopul nu va fi atins. Ii dau o veste proasta domnului Traian Basescu. Suveica nu tine pana la alegeri. Banii se termina curand. Adica cele cinci miliarde. Din aceasta perspectiva, Presedintele mi-a produs o mare dezamagire. Nu stie aritmetica.

Comentarii inchise

Nataraii   iunie 13th, 2009

 

Toate partidele care au participat la ultimul scrutin, mai putin UDMR, au facut prin cei mai importanti reprezentanti ai lor, declaratii lipsite de echivoc in sensul ca alegerile au fost fraudate. Pentru prima data un ministru de Interne a prezentat opiniei publice probe indubitabile in aces sens. Au fost declansate anchete si deschise dosare penale. In fine, este in curs de desfasurare o procedura de verificare a peste 600.000 de voturi. Si, in mod suprinzator, fara a mai astepta deznodamantul, alegerile au fost validate. Tot de catre reprezentantii Justitiei. Iar seful statului, reprezentand una dintre cele mai importante institutii garante ale actului de justitie, le-a inmanat celor 33 de politicieni certificate de parlamentari europeni. Afirmand ca acestia au misiunea istorica de a reprezenta, timp de cinci ani, interesele a o jumatate de miliard de persoane. Daca ati sesizat grava contradictie rezumata mai sus, inseamna ca sunteti de acord cu mine ca societatea romaneasca, in sensul ei politic, este condusa de natarai. Dar cine sunt ntaraii?

            PSD, conform algoritmului prin care a fost impartita puterea, detine portofoliul Ministerului de Interne. Care este si al Administratiei publice. Prin domnul Dan Nica. Mai mult, acesta este si viceprim-ministru. Detaliile pe care le-am prezentat sunt esentiale. Pentru ca presedintele PSD, domnul Mircea Geoana, a afirmat raspicat ca alegerile au fost fraudate. Aceasta acuzatie nu putea fi indreptata decat impotriva partenerului politic. Cine putea sa fure la alegeri cu adevarat vartos, in conditiile in care numai doua partide administreaza Romania la nivel central iar unul dintre ele acuza? Asadar, degetul PSD este indreptat cate PD-L. La randul sau, partidul prezidential, prin vocea cat se poate de autorizata a presedintelui sau, Emil Boc, care este si prim-ministru afirma – e adevarat, mai in surdina – ca s-au produs fraude de care se fac responsabili altii. Care altii? Daca este vorba de mici neregularitati, atunci oricine poate fi vinovat. Inclusiv reprezentantii in teritoriu ai partidelor din opozitie. Daca este insa vorba de mari fraude, de natura a vicia in ansamblu procesul electoral, atunci vinovatii nu pot fi identificati decat in coalitia aflata la guvernare. Pe cale de consecinta, PD-L nu poate acuza decat PSD. Liberalii, al treilea partid, reprezentati de presedinte, acuza si ei fraudarea masiva a alegerilor. Domnul Crin Antonescu a explicat, cu fermitatea unui om care stie ce spune, ca rezultatele neasteptat de slabe ale PNL, care nu a reusit sa atinga nici macar un procent de 15 la suta, au ca principal motiv faptul ca s-a furat masiv. Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor – desi satisfacut ca si-a reinscris partidul in cursa politica si chiar atunci cand a fost vorba de o legitimare la nivel european – a declarat oficial si in mod insistent ca rezultatele PRM ar fi fost mult mai bune daca alegerile nu ar fi fost fraudate. Iar opinia publica traieste cu certitudinea ca asa stau lucrurile. De douazeci de ani se stie ca sunt platite voturile in fel si chip, ca exista persoane care pun stampila de mai multe ori, in locuri diferite, ca se practica turismul electoral si chiar cu autocare platite din bani publici, ca buletinele sunt numarate si anulate alandala si asa mai departe.

            Este pentru prima data, insa, cand Ministerul de Interne si partidele politice au pus piciorul in prag. Au loc anchete. Se fac investigatii. Sunt cercetate electronic listele de alegatori. Rezultatul urmeaza sa fie facut public. Atunci vom sti daca ilegalitatile sunt de amploare. Semnificative, sub aspectul rezultatelor. Daca procesul electoral trebuie reluat partial sau total. Si, cu toate acestea, autoritatile statului s-au antepronuntat. Rezultatele au fost validate. Si certificate. Are sau nu dreptul Uniunea Europeana, informata asupra celor de mai sus, sa-i considere pe liderii nostri politici drept niste natarai? Avem si noi acest drept?

Comentarii inchise

Misterul ultimului mandat   iunie 9th, 2009

           

De mai multe ori am insistat asupra dimensiunii psihologice a alegerilor pentru Parlamentul European. Din perspectiva competitiei prezidentiale. E clar ca partidele urmeaza sa se pozitioneze, pentru viitoarea cursa, in raport cu scorul obtinut acum. De asemenea, in functie de rezultate, pot fi facute prognoze mai precise. In fine, este important, pana la urma, si scorul pe care reusesc sa-l obtina cele doua importante familii europene, socialistii si popularii. Cine va reusi sa domine politica la nivel european isi va exercita o influenta mai mare in Romania. Si va inclina blanta in favoarea partidului corespondent. Din toate motivele enuntate mai sus, este foarte important sa stim cine a castigat duminica. Si cine a pierdut.

            Alegerile europarlamentare, spre deosebire de cele exclusiv interne, sunt castigate nu de partidul care a adunat cele mai multe voturi, ci de formatiunea care reuseste sa trimita la Bruxelles cei mai multi reprezentanti. Sub acest aspect, inaintea redistribuirii ultimului mandat, PSD plus PC avea zece reprezentanti, in timp ce PD-L doar noua. Aparent, castigatorul este PSD care, de altfel, a si obtinut ceva mai multe voturi. Daca, insa, in calcul intra si Elena Basescu – si asa ar fi firesc, de vreme ce fiica presedintelui a plecat de la PD-L pentru a se intoarce – atunci, din perspectiva mandatelor, scorul este egal. Zece la zece. Iar din perspectiva numarului de voturi, PD-L devanseaza alianta PSD plus PC cu trei procente. Ramane de vazut, insa, unde va fi repartizat, prin redistribuire, ultimul mandat. Acest ultim mandat, care trebuie acordat cuiva, va pecetlui clasamentul intre cele doua mari formatiuni. Ieri, la ora la care redactam aceasta analiza, nu dispuneam de un raspuns in ceea ce priveste ultimul mandat.

Dar si fara acest detaliu, e clar ca, in Parlamentul European, romanii reusesc sa trimita zece socialisti. In timp ce populari vor fi mai multi. In mod sigur zece, cu Elena Basescu. La care se mai adauga inca trei reprezentanti UDMR. Iar cifra poate creste, daca George Becali si Corneliu Vadim Tudor vor fi acceptati in grupul popular. Trebuie sa ne asteptam, prin urmare, ca influenta, in viitorii cinci ani, a popularilor europeni asupra vietii politice de la Bucuresti sa fie superioara influentei socialistilor. Adevar care se traduce prin aceea ca PD-L va avea o sustinere mai puternica. Iata, deci, ca si din aceasta perspectiva, in ciuda victoriei clamate de Mircea Geoana, PD-L sta mai bine. Faptul ca PSD a facut o opozitie din ce in ce mai puternica in interiorul puterii nu i-a adus punctajul asteptat. Am avut dreptate atunci cand mi-am permis sa il contrazic, chiar in acest spatiu de ziar, pe Viorel Hrebenciuc, care prognozase un scor al PSD cu patru procente mai mare decat al PD-L.

Sub aspect moral, doua formatiuni castiga. UDMR, care a demonstrat ca are un electorat mai disciplinat si pe care a stiut sa-l mobilizeze mai bine. Motiv pentru care scorul UDMR este superior procentului de maghiari cu drept de vot. Ca sa ma fac mai bine inteles, voi da un exemplu. Daca cetatenii Romaniei, intr-o buna zi, se vor prezenta la vot pentru alegerile parlamentare doar in proportie de 16 la suta, in conditiile in care toti maghiarii se vor duce la urne, atunci vom avea un legislativ majoritar maghiar. Si vor putea face guvernul singuri. Al doilea partid care iese in castig e PRM. Din doua motive. In primul rand, pentru ca, dupa legislative, multi s-au grabit sa vorbeasca despre disparitia acestei formatiuni. Iata ca PRM nu a disparut. In al doilea rand, pentru ca la fel de multi au insistat asupra caracterului neeuropean al PRM. Electoratul a decis altfel.

Marele si singurul invins este PNL. Cu un scor de doar 15 la suta, devine destul de greu de presupus ca Antonescu se va bucura de o sustinere suficient de mare pentru a intra in turul doi la prezidentiale. Am prognozat insistent si cu mult timp in urma ca, nemaivotandu-se pe colegii, PNL va pierde cateva puncte. Daca nu m-as fi prezentat duminica la vot, ar fi pierdut si mai mult.

Comentarii inchise

            Ultimele sondaje de opinie vizand rezultatele previzibile ale alegerilor europarlamentare confirma situatia inregistrata la parlamentare. PD-L si PSD alearga bara la bara. Scorul este atat de apropiat incat niciun institut de cercetare nu indrazneste sa dea vreun castigator. Eu, in schimb, imi asum riscul. Alegerile europarlamentare vor fi castigate de PD-L. In pofida optimismului afisat, in numele socialistilor, de Viorel Hrebenciuc.

            Miza alegerilor europarlamentare este ratata pentru romani. In cea mai mare parte. Pentru ca, cu cateva exceptii, partidele au pus pe liste nu oameni politici pregatiti sa faca fata exigentelor Uniunii Europene sau macar sa reprezinte acolo interese romanesti, ci pur si simplu zdrente. Surogate. Persoane care vor exporta obiceiurile bizantine, in acceptiunea negativa a acestui termen. Incaierarile de la Bucuresti dintre pipite si marlani se vor externaliza. Pe de alta parte, ramane in picioare o alta miza a europarlamentarelor. Cea interna. In plan psihologic, conteaza imens cine va invinge. PSD sau PD-L? La fel cum, si pentru liberali, scorul e important. Peste 20 la suta obtinut de PNL inseamna o sansa cu adevarat mare pentru Crin Antonescu la prezidentiale. Un scor slab al PD-L va pecetlui soarta de pierzant a lui Traian Basescu in pariul pentru un nou mandat la Cotroceni. La fel, daca PSD pierde cateva procente, Mircea Geoana pleaca la prezidentiale cu un mare handicap. Cu atat mai mult cu cat el continua sa fie singurul prezidentiabil al carui scor se plaseaza sub cel al partidului. El are o rezerva dar care se poate altera pana la examenul final.

            Comentand, la Realitatea TV, in emisiunea mediata de Adrian Ursu, ultimul sondaj de opinie efectuat de Insomar, Viorel Hrebenciunc a facut o observatie interesanta. El a remarcat, in mod corect, faptul ca rezultatele cercetarii de piata creaza un avantaj teoretic pentru PSD. El este dat de faptul ca acest partid se bucura de o baza electorala mult mai solida decat a PD-L in zonele rurale. Experienta alegerilor din ultimii ani a demonstrat ca, spre deosebire de oraseni, cetatenii satelor sunt mai disciplinati la vot. Viorel Hrebenciuc spera ca partidul va reusi sa mobilizeze acest bazin electoral, determinandu-l sa se prezinte la urne. In timp ce PD-L are posibilitati reduse sa procedeze in acelasi fel cu electoratul sau, superior in spatiul urban. Cel putin teoretic, rationamentul lui Hrebenciuc este corect. Dar, in locul lui, nu m-as fi grabit sa anunt ca, la capatul alegerilor care au loc duminica viitoare, PSD va iesi cu cateva procente in plus. Socoteala fruntasului PSD – care este un redutabil specialist in descifrarea corecta a rezultatelor cercetarilor de piata si, ca atare, prognozele lui sunt, in general, surprinzator de corecte – s-ar putea ca, de aceasta data, sa se impiedice in EBa. Ati citit bine. Elena Basescu poate da peste cap calculele PSD. In ce fel?

            Sa ne amintim ca, in momentul in care a anuntat ca va candida ca independent, Elena Basescu a oferit opiniei publice o informatie pretioasa. Ea parasea PD-L pentru a se intoarce in PD-L. Ca invinsa ori ca invingatoare. Din acel moment, s-a declansat un mini-razboi de imagine. In sensul ca reprezentantii PD-L, toti cei care trecusera prin procesul de dresura, au clamat, pe mai multe voci, un neadevar. Si anume ca Elena Basescu va obtine voturi din afara electoratului PD-L. Devenind, vezi Doamne, un fel de idol al tineretului. Pana una alta, toate cercetarile de piata indica, fara dubiu, contrariul. De asemenea, stim ca filialele PSD au primit instructiuni de la centru sa rezerve o cota de voturi pentru EBa. Ciubuc politic pentru Presedinte. Este de presupus, asadar, ca Elena Basescu va obtine aproape 4 la suta. Imediat dupa alegeri, asa cum a promis, ea se va intoarce, in mod oficial, acolo de unde a plecat tot doar oficial. Adica la PD-L. Cu procente cu tot.

            In timp ce Hrebenciuc se va lauda cu rezultatele PSD, reprezentantii PD-L ii vor trage presul de sub picioare. Insumandu-si voturile cu ale Elenei. Asa ca EBa ii va face figura ex-viitorului ei socru mare. Cu aritmetica.

Comentarii inchise

 

Au loc alegerile pentru Parlamentul European. Din punctul nostru de vedere, al romanilor, este prima competitie adevarata. Castigatorii vor sta in Legislativ un mandat intreg. Sub aspect european, este din nou o premiera. Dupa o lupta surda, care a durat ani de zile, dupa crearea a fel de fel de precedente, s-a ajuns, in fine, in situatia in care decizia suprema apartine Parlamentului. El poate cenzura orice act al Comisiei Europene. Poate sa-i accepte sau nu pe comisari. Si, la nevoie, ii poate chiar demite. Acest organism, cu sau fara o constitutie europeana, a devenit cheia de bolta a politicii continentului. Evident, nu se substituie guvernelor. Inca. In viitor, s-ar putea intampla. Asadar, statutul de parlamentar european este de mare prestigiu si confera putere si influenta. Tema acestei analize este legata de modul in care noi, in Romania, intelegem uriasa raspundere pe care o va avea un parlamentar european. Daca cei pe care partidele i-au aliniat pentru a fi alesi corespund fisei postului. Daca sunt pregatiti. Si daca cetateanul roman e pregatit sa aleaga.

Mi-e teama ca, la toate capitolele, raspunsul este negativ. Un parlamentar european, pentru a fi de folos Uniunii, trebuie sa aiba cunostinte elementare de drept international public si privat si de drept constitutional. Evident ca o cultura mai larga in materie juridica nu este de prisos. In al doilea rand, in mod cert el trebuie sa fie pregatit sub aspect doctrinar. Acolo el va trebui sa se incadreze intr-una dintre familiile politice, cele mai importante fiind crestin-democrate, socialiste si liberale. Daca in Romania exista asa-zisi oameni politici care isi schimba partidul cum isi schimba ciorapii, un asemenea transfer se poarta mai rar si doar in situatii exceptionale in statele avansate ale continentului. A face parte dintr-o familie de partide inseamna, inainte de toate, sa ii intelegi ideologia. Sa crezi in ea. Sa practici o doctrina. Si sa cunosti modul in care au evoluat diferitele institutii propriii acelei familii de partide. Apoi ai nevoie de o coloana vertebrala morala. Ca peste tot in politica, si in Parlamentul European se face politica si se fac intelegeri care trebuiesc respectate. Iar nu incalcate cu buna stiinta sau din prostie. Exista o disciplina a modului in care se voteaza. Mai simplu, nu se voteaza la misto. Si o disciplina extrem de riguroasa  discursurilor. Nimanui nu ii este permis sa stea la microfon mai mult de doua, trei minute. Discursul trebuie sa fie precis, sintetic, convingator. Nu in ultimul rand, este necesara o vasta cultura. Nu numai in ceea ce priveste evolutia institutiilor europene si mecanismul prin care se iau deciziile. Intrucat fiecare lege adoptata afecteaza, intr-un sens sau altul, viata intregului continent, este necesara cunoasterea in profunzime a istoriei atat de zbuciumate a fiecarui stat in parte. A fiecarei regiuni. Pentru ca necunoasterea poate afecta viata unor comunitati mari de oameni. Si lista exigentelor nu se incheie aici.

Cu cateva exceptii notabile, cea mai elocventa fiind de departe Adrian Severin, pot face constatarea amara ca viitorii nostri parlamentari nu trec stacheta de calitate. Si nici nu e de mirare. Partidele i-au selectat dupa cu totul alte criterii. Nimeni nu si-a pus problema, atunci cand a pus un nume sau altul pe lista, ce stie sa faca acel om si daca este cat de cat pregatit pentru misiunea de parlamentar european. Daca macar stie limbi straine. Mai mult decat atat. Partidele ar fi trebuit, dar nu au facut-o, sa-i examineze in mod riguros in prealabil. Iar apoi sa plateasca o pregatire a acestora, cu sprijinul unor experti UE. Dar nimeni nu a fost interesat de asta.

Si atunci, de fapt, unde este interesul? La aratatul muschilor. Cine va avea mai multe procente si cine mai putine. Si la crearea de sinecuri pentru rasfatatii partidelor. Lefuri de circa 8.000 de euro pe luna si alte avantaje decontabile, in valoare de zeci de mii de euro. Si o viata de ani de zile fara griji. Un sfert din populatia Romaniei va vota, in spirit de turma, semidocti, marlani si pitipoance. Pentru preamarirea unor partide. Este curata desertaciune. Din nou vom fi de rasul Europei.

Comentarii inchise