Catastrofa numita Bucuresti   iulie 31st, 2009

Marea huiduiala 10

27.07.2009 

            Huiduit pentru lipsa de moralitate, dovedita de cate ori a putut sa isi bage manile pana la cot in banii publici, Traian Basescu starneste aceleasi reactii ori de cate ori, in mentalul colectiv, revin teme cum sunt cea a tradarii colegilor de partid ori a cutremurelor pe care le-a provocat ca ministru, sub toate guvernarile. Ca sa nu mai vorbim de ineficacitatea sa totala la Primaria Bucurestiului, unde a stat mai bine de un mandat. Asupra acestui subiect ma voi opri astazi. Dar nu inainte de a le reaminti cititorilor ca, daca situatia transporturilor rutiere, feroviare, aeriene si fluviale este la pamant, principalul vinovat este Traian Basescu, care a detinut de cinci ori portofoliul acestui minister si inca de trei ori, prin intermediari. Care au fost Anca Boagiu, Gheorghe Dobre si Radu Berceanu.

            Traian Basescu a ajuns primar general al Bucurestiului dintr-un singur motiv. Acela ca a avut sustinerea unei coalitii. Este de la sine inteles ca asa stau lucrurile, de vreme ce Partidul Democrat, in 2000, nu detinea mai mult de 15 la suta din sufragiile electoratului. Sprijinit de intreaga opozitie de atunci, Basescu a castigat puterea in Capitala pe valul unei sperante. Si anume ca bucurestenii vor asista, in fine, la o reala schimbare. Dar singurul eveniment remarcabil care s-a petrecut, ca o consecinta directa a instalarii sale in jiltul de primar general este ca, profitand de faptul ca se afla pe un varf de val al popularitatii, Basescu i-a facut vant fondatorului partidului. In scurt timp, Petre Roman s-a trezit in strada. Au plecat, impreuna cu el sau ulterior, alti veterani PD, personalitati cunoscute ale vietii noastre publice. Basescu a ramas stapan pe un partid pe care, in scurt timp, l-a pus sub semnul blestematei unanimitati. PD a fost reconstruit dupa modelul unei unitati militare. Dar asta dupa ce l-a inselat pe Virgil Magureanu, confiscandu-i acestuia, odata cu partidul, toate sediile.

            In ceea ce priveste Capitala, haosul, in loc sa se diminueze, a cunoscut, sub Basescu, dimensiuni apocaliptice. Creand permanent conflicte politice cu primarii de sector si membrii Consiliului si institutionale cu prefectii, primarul general a paralizat, practic, Bucurestiul. Chiar si in aceste conditii, situatia a fost si mai mult tensionata in momentul in care el l-a atacat extrem de dur pe Adrian Nastase, dupa ce, in diminetile anterioare, vecini de apartament fiind, se intalnisera frecvent si amical la o cafea.

            In ceea ce priveste Bucurestiul, nu este absolut nimic de demonstrat. Sub Basescu s-a scufundat atat de mult, incat nici bordurile lui Videanu, urmasul sau la Primarie, n-au mai putut scoate orasul din mocirla. Dar Primaria a fost o buna trambulina pentru obtinerea unui mandat la prezidentiale. Tot cu sprijinul naiv al unei coalitii. Condusa de liberali. Iata inca un motiv pentru care Traian Basescu este huiduit oriunde s-ar afla.

            Urmatoarele analize vor fi consacrate contraperformantelor lui Traian Basescu in plan extern. Fiind in inalta functie de sef al statului roman, el, in loc sa actioneze in folosul tarii, i-a adus Romaniei prejudicii greu de imaginat pentru un cetatean obisnuit. Il vom ajuta pe acest cetatean sa inteleaga. Desi, ca o consecinta directa a eforturilor depuse in guvernarile anterioare – CDR si PSD, Romania se afla in NATO si in Uniunea Europeana, modul in care suntem tratati ca stat e rusinos. Dar ne meritam aceasta soarta, avand in vedere prestatia incoerenta, lipsita de inteligenta si duplicitara a principalului responsabil pentru diplomatia de la Bucuresti care este, conform fisei postului, Presedintele Romaniei.

 

Dupa ce, in urma cu doua zile, Traian Basescu luase decizia de a arunca peste bord PSD, incercand sa guverneze cu UDMR si maximum trei ministri social-democrati susceptibili de tradare, astazi situatia s-a schimbat. Asigurarile de la UDMR oferite Presedintelui au fost periculos de echivoce. Liberalii, dupa ce au fost tatonati, au raspuns ferm ca nu inteleg sa faca niciun fel de alianta cu Traian Basescu si PD-L. Iar doi dintre cei trei ministri s-au intors spasiti la nava-mama. In aceste conditii, e aproape cert ca Traian Basescu va ceda si nu va mai forta mana PSD, prin asumarea raspunderii pentru asa-numita reforma a Invatamantului. Un fel de “adio dar raman cu tine”. Nici PSD nu mai este la fel de hotarat sa paraseasca acum guvernarea. Din motive de pragmatism. Caderea ori remanierea dramatica a Guvernului Boc s-ar putea sa se mai amane.

Comentarii inchise

Romanii sunt debransati   iulie 30th, 2009

Marea huiduiala 9

 27.07.2009

            Pentru a-si face campanie electorala mascata utilizand banul public, Traian Basescu va anunta doar in ultimul moment, in mod oficial, candidatura sa. Dar intrucat cetatenii, ajunsi la exasperare si neavand alta posilbilitate, il huiduie oriunde s-ar alfa, acelasi Traian Basescu este silit sa se deplaseze cu preponderenta in centre rurale si in comunitati din ce in ce mai mici. Aceasta reactie demonstreaza ca romanilor le-a ajuns cutitul la os. Si ca ei au inteles ca, in fine, trebuie drastic sanctionata si imoralitatea de care da dovada Traian Basescu si uriasele pagube pe care le-a creat economiei nationale si umilinta la care suntem supusi in plan extern, sub mandatul sau. Am aratat, in episodul anterior, ca nimeni nu poate fi facut mai responsabil decat Traian Basescu de starea dezastruoasa a drumurilor publice, a transporturilor de marfa si calatori pe calea ferata, a transporturilor maritime si fluviale. Pentru ca el a detinut cinci mandate de ministru la Transporturi. Si inca trei, oamenii sai de incredere. Anca Boagiu, Gheorghe Dobre si Radu Berceanu.

            La fel de evidenta este si starea jalnica a transporturilor aeriene. Pentru a-i pune diagnosticul, nici macar nu este necesar sa ascultam lamentarile, pe deplin indreptatite, ale personalului navigant. Este suficient sa privim harta aeriana. Cu exceptia unor companii particulare – pentru existenta carora nici Traian Basescu si nici ceilalti ministri PD nu au facut nimic – aproape nu exista deplasare externa mai importanta care sa nu-l oblige pe roman la escale. Pentru a ajunge intr-un oras oarecare din Franta, din Germania, din Spania sau din Italia, cetateanul european pierde doar cateva ore. Romanii pierd o zi. Pentru ca trebuie sa facem escale. Suntem pur si simplu debransati de la sistemul european de transporturi aeriene. Aceasta situatie inseamna, pentru cetatean, fie ca e turist, fie ca este om de afaceri, uriase pierderi de timp si de bani. Dar si oamenii de afaceri europeni ajung, din acelasi motiv, cu dificultate in Romania. Integrarea noastra reala intarzie. Cinstit vorbind, cine poate fi facut responsabil? Nu as vrea ca cineva sa-si imagineze ca il visez ziua si noaptea pe Traian Basescu. Ca mi-am facut o obsesie din cazul sau. Dar nu pot fi orb. Nu pot sa accept nerusinarea cu care, de fiecare data, Traian Basescu bate un alt obraz pentru a scapa de propria raspundere. Nu poate fi principal vinovat pentru starea transporturilor aeriene romanesti nimeni altcineva decat cel care a condus, cea mai mare perioada a timpului, acest sector. Nu l-am auzit o data pe Traian Basescu asumandu-si raspunderea. Nu l-am auzit o singura data cerandu-si scuze pentru faptul ca nu avem autostrazi. Pentru starea generala a drumurilor. Pentru nenumaratele accidente. Pentru timpul piedut al cetatenilor si angajatilor societatilor comerciale. Pentru uriasa risipa de timp si bani. Pentru umilinta la care este supus TAROM-ul, ca institutie. Pentru starea deplorabila a aeroporturilor si porturilor romanesti. Pentru chinurile la care sunt supusi calatorii pe caile ferate.

            Si daca Traian Basescu nu-si bate singur obrazul si daca multi dintre politicieni sunt, intr-o forma sau alta, complici cu acesta si daca unii limbrici de presa inca ii mai scutura firele de praf cu mana cu care au luat diurna de la Udrea, ce-i mai ramane cetateanului sa faca? Atunci cand democratia scartaie, atunci cand institutiile statului nu reactioneaza sau o fac cu mare lentoare, singura solutie ramane huiduirea modelului negativ. In episodul urmator, vom incerca sa vedem cine raspunde pentru umilinta pe care o suportam ca romani in raport cu alte comunitati europene.

Se rupe puterea?   iulie 30th, 2009

 

Zvonuri din ce in ce mai persistente sugereaza un scenariu dramatic. Si anume ca, la sfarsitul acestei saptamani, intre PSD si PD-L se va produce ruptura definitiva. Ceea ce inseamna retragerea de la guvernare a socialistilor. In acest sens, Traian Basescu a facut incercari disperate pentru a atrage de partea sa UDMR si PNL. Tatonarile liberalilor au esuat. In schimb, exista indicii ca UDMR este gata sa mearga intr-o guvernare minoritara cu PD-L. Ieri staff-urile celor doua partide au mai analizat si eventualitatea in care trei ministri PSD tradeaza, optand pentru a ramane in Guvern ca independenti. Asupra lor se exercita insa presiuni in sens contrar, din partea conducerii PSD. Nu este exclus ca, la inceputul saptamanii viitoare, sa se contureze o noua formula guvernamentala.

Comentarii inchise

Catastrofa pe uscat. Si pe apa   iulie 29th, 2009

Marea huiduiala 8

 

27.07.2009            Oriunde se duce, cu avionul, cu elicopterul, cu limuzina ori cu vagonul oficial, Traian Basescu va fi huiduit. Din acest motiv, el se deplaseaza in comunitati din ce in ce mai mici. De ce il huiduie romanii? Pentru ca, refuzand dialogul in contradictoriu, seful statului nu le ofera acestora alta posibilitate de a protesta. Impotriva imoralitatii intaiului om in stat. Impotriva uriaselor prejudicii pe care le-a generat. Imptriva umilintei la care suntem supusi in plan extern. Pana la urma, impotriva unui model negativ de politician.

             In opt mandate pe care PD-ul le-a detinut la Transporturi – care acopera cea mai mare parte a administrarii acestui domeniu, in ultimii douazeci de ani – din care cinci, portofoliul l-a avut chiar Traian Basescu, situatia creata este catastrofala. Cred ca nimeni nu se indoieste, nici chiar cei mai infocati partizani ai presedintelui-jucator, ca absenta autostrazilor, faptul ca la acest capitol suntem ultimul stat din Europa, i se datoreaza aproape in exclusivitate lui Traian Basescu. Care, de altfel, nu cu multi ani in urma, cand era staroste la Transporturi, a si perorat in mod public ca Romania nu are nevoie de autostrazi. Dar ce s-a intamplat la caile ferate? Viteza trenurilor de mafa si de calatori a ajuns, in secolul XXII, sa fie, in Romania, mai mica decat la inceputul secolului XX. Si asta, in primul si in primul rand, ca urmare a faptului ca nu a existat nicio preocupare pentru modernizarea cailor ferate. Daca nu ai sina pe care sa poti sa circuli cu o viteza comparabila cu cea din alte state europene, nu are niciun rost sa cumperi locomotive si vagoane performante. Asa ca si la acest capitol suntem la pamant. Este domeniul in care, de mai multe ori consecutiv, destinul lui Mihai Nicolaiciuc s-a impletit cu cel al lui Traian Basescu. Prima data, acesta a fost promovat de Basescu la Regionala Iasi. Apoi, de Basescu si Anca Boagiu, in centrala. Staroste peste CFR. Si s-a intamplat ceea ce estimeaza procurorii care au cercetat acest caz ca s-a intamplat. Si anume o paguba adusa economiei nationale de cateva miliarde. Sub aspect penal, pana cand nu este judecat si condamnat, Nicolaiciuc beneficiaza de o prezumtie de nevinovatie. Ca si cei care l-au promovat si protejat. Dar, sub aspect moral, raspunderea nu asteapta verdictul unei instante de judecata. Principalul vinovat pentru catastrofa de la CFR, inclusiv pentru presupusul jaf, este Traian Basescu. Pur si simplu pentru ca s-a intamplat atunci cand el s-a aflat la pupitrul de comanda. Oricat ar incerca unii sa impinga raspunderea catre Miron Mitrea, acestia nu pot explica cum de Nicolaiciuc a furat – daca a furat, asa cum sustin procurorii – miliarde de euro pe parcursul a trei mandate de ministri, in timp ce sub Mitrea nu a fost decat o jumatate de mandat. Dar, evident, pentru acest interval de timp, si Mitrea raspunde, pentru ca si el, ca si Traian Basescu sau Anca Boagiu, s-a aflat la pupitrul de comanda. Sef peste Nicolaiciuc.

            Romania, sub Traian Basescu, si-a pierdut flota. Si nu a fost pus nimic in loc. In cele cinci mandate de ministru al Transporturilor, Traian Basescu a fost incapabil sa conceapa un proiect la capatul caruia Romania sa dispuna, totusi, de o flota comerciala. Sau macar de vase de pasageri. Nu mai avem decat foarte putin din ceea ce exista in urma cu douazeci de ani. In timp ce toate statele europene s-au dezvoltat si modernizat la acest capitol. Cine e de vina? Cum putem sa-l mai privim senini pe acest om instalat in functia suprema in stat si care este efectiv responsabil de acest dezastru?

Fuga din realitate   iulie 28th, 2009

Marea huiduiala 7

 

27.07.2009

28.07.2009

Pe buna dreptate, Viorel Hrebenciuc a facut afirmatia ca sfarsitul crizei va fi odata cu sfarsitul politic al lui Traian Basescu. Pentru ca Romania traverseaza nu numai efectele crizei globale, ci si pe cele ale unei crize proprii. O criza morala, o criza institutionala, o criza de identitate. Iar personajul care a generat, in buna masura, aceasta situatie, prin modelul sau negativ, este Traian Basescu. Pana cand va ajunge la capatul carierei sale, el va fi huiduit oriunde s-ar afla. Cel putin atata timp cat romanii nu au alt mijloc de a se manifesta. Sa nu uitam ca seful statului refuza, in mod sistematic, dialogul. Nu poate fi uitat episodul cu avionul de hartie trimis acestuia de catre unul dintre pensionari, aluzie la afirmatiile de tip aerian ale Presedintelui dar si la incapatanarea cu care s-a opus unei dezbateri in contradictoriu. Sa nu uitam mesajele pe care i le-au postat absolventii facultatilor de stiinte juridice, noua promotie de judecatori, care nu au solicitat nimic altceva de la seful statului roman decat independenta Justitiei. Si intrucat nu a existat dialog, ei si-au scris doleanta pe piept. Este tot o forma de huiduiala. Si tocmai datorita dezaprobarii generale, pentru a escamota realitatea, Basescu prefera sa se deplaseze pe bani publici, facandu-si campanie electorala, in comunitati cat mai mici de oameni. Fiind putini, acestia ezita sa-l huiduie. Si totusi o fac. Despre imoralitatea lui Traian Basescu am scris. In ordine, urmeaza contraperformantele sale care au adus o grava atingere economiei nationale. Pagubind Romania cu multe miliarde de euro.

            Ma voi abtine sa ma refer prea mult la tragedia flotei romanesti. Si asta intrucat a fost o vreme cand l-am aparat pe Traian Basescu, avand convingerea ca nu existau suficiente probe cum ca el ar fi subtilizat flota. Si nici astazi nu stiu daca s-au strans asemenea probe. Dar cert este ca, in plan administrativ, atunci cand s-a intamplat aceasta nenorocire nationala, Basescu se afla la pupitrul de comanda. Fie in conducerea Petromin, fie la Ministerul Transporturilor. Daca nu el a furat vapoarele, atunci este cu certitudine responsabil pentru ca nu a avut grija de ele si i-a lasat pe altii sa fure. La valoarea banilor din anii 1990, vorbeam de circa o jumatate de miliard de dolari. Acum ar fi vorba de mai multe miliarde. Traian Basescu a avut nu mai putin de cinci mandate la Ministerul Transporturilor. Impreuna cu cei mai apropiati colaboratori ai sai – ma refer la Dobre, Boagiu si Berceanu – Partidul Democrat a detinut, in total, opt mandate. Acoperind, practic, cea mai lunga perioada din istoria acestui Minister de dupa decembrie 1989. Si care sunt rezultatele?

            In materie de autostrazi, Romania continua sa se afle pe ultimul loc din Europa. Absenta autostrazilor genereaza uriase pierderi economice. Este unul dintre motivele pentru care comertul nostru e la pamant. Si, de asemenea, este unul dintre principalele motive pentru care nu suntem conectati decat formal la celelate economii ale statelor europene. Subiectul autostrazilor este atat de clar incat nici nu mai are rost sa insist asupra lui. Si nici in ceea ce priveste responsabilitatea nu exista divergente. Opinia publica a inteles de mult ca principalul responsabil este Traian Basescu. In mod direct, ca ministru si in mod indirect, ca lider de partid ori ca presedinte-jucator. In episoadele urmatoare ne vom referi la catastrofa din transporturile feroviare, fluviale si aeriene. O catastrofa generata de acelasi Traian Basescu.

PSD negociaza coruptia?   iulie 27th, 2009

 

Zvonuri din ce in ce mai persistente sugereaza intentia liderilor PSD de a juca la doua maini. Pe de o parte, se arata revoltati de abuzurile fara precedent savarsite de Elena Udrea prin utilizarea ilegala a banului public, inclusiv prin cumpararea de jurnalisti si, pe de alta parte, incearca sa faca un troc politic. Un grup masiv din PSD, mergand pe mana lui Vanghelie, a semnat si si-a declarat fatis sprijinul pentru initiativa PNL de instituire a unei comisii parlamentare de ancheta, dupa modelul Ridzi, care sa o cerceteze pe Elena Udrea. Alti pesedisti asteapta oferte de functii importante in teritoriu si in diferite agentii nationale. Daca PSD inclina steagul in cazul Elena Udrea, este, pentru acest partid, inceputul canibalizarii sale de catre PD-L. Ca sa nu mai vorbim de procesul de decredibilizare, cu trei luni inainte de campania prezidentiala. Saptamana care tocmai incepe ne va spune care este, de fapt, optiunea PSD. Doreste cu adevarat sa stea la guvernare fara PD-L, prin infrangerea lui Traian Basescu sau doreste sa se infrupte cat poate in urmatoarele trei luni. Pentru a pierde si guvernarea si presedintia.

Comentarii inchise

Axa Basescu – Ridzi – Udrea   iulie 27th, 2009

Marea huiduiala 6

 

27.07.2009

            In episodul anterior m-am referit la dispretul lui Traian Basescu fata de banul public. Care este inca un motiv ce genereaza, la propriu si la figurat, marea huiduiala. Si gresesc cand folosesc cuvantul dispret. Dimpotriva. Traian Basescu si apropiatii sai manifesta un interes, neobisnuit intr-o tara civilizata, pentru banul public. In sensul dorintei de a profita din plin de orice posibilitate de a pune mana pe el. Si incepusem aceasta demonstratie, referindu-ma la bugetul institutiei prezidentiale.

            Cand a ajuns la Cotroceni, la sfarsitul anului 2004, dupa ce a admirat incaperile, mobila, tablourile si stucaturile, Traian Basescu a facut doua lucururi. Inca din prima zi. A schimbat biroul ocupat, pana atunci, de seful statului. A ales cea mai impresionanta incapere, pe care si-o pregatise Ceausescu pentru sine. De care se ferisera, scuipandu-si in san, atat Ion Iliescu, cat si Emil Constantinescu. Odata asezat in jiltul defunctului, Basescu a solicitat sa i se prezinte bugetul. Si a descoperit uluit ca acesta se dublase. Mai mult, chiar. Fostul permier, Adrian Nastase, convins fiind ca va ajunge sef al statului, a dotat institutia cu un autoturism de lux nou nout si a renovat – fireste, pe cheltuiala publica – luxoasa resedinta de pe malul Herastraului. Traian Basescu a ras si si-a adjudecat, fara niciun fel de ezitare, toate aceste avantaje. Nu inainte insa de a se confesa unora. Descriu aceasta situatie in cunostinta de cauza. Stenogramele convorbirilor telefonice ale Presedintelui stau marturie ca mi-a telefonat si mi-a relatat acest episod. Iar datele contabile si de alta natura demonstreaza ca Traian Basescu nu m-a mintit. Chiar asa s-a intamplat. In loc sa-l condamne public pe Nastase pentru ca risipeste in folosul institutiei prezidentiale banul public, el s-a amuzat cu cinism si a profitat de ceea ce facuse adversarul sau politic. Cel pe care urma sa-l traga in “tepele” din Piata Victoriei.

            Intre timp, situatia s-a agravat. Bolnav de cezarita, Traian Basescu si-a pierdut lichidul de frana. Iar bugetul institutiei prezidentiale a crescut an de an. Sub guvernarea Tariceanu, insa, a crescut si ritmul de dezvoltare al Romaniei. Iar Traian Basescu, contestatar al Guvernului, lansat in discursuri demagogice, promitand paradis terestru dupa schimbarea de Guvern, se afla pe cai mari. Iata, insa, ca a venit criza. O criza cumplita pentru societatile comerciale si care il loveste in moalele capului pe cetatean. Nu, insa, o criza si pentru institutia prezidentiala instalata la Cotroceni.

            Culmea nerusinarii: in plina criza, la solicitarea lui Traian Basescu, Guvernul Boc a rectificat pozitiv bugetul institutiei prezidentiale. Numai la capitolul bunuri si servicii cresterea e cu 75 la suta. Numai gradina de la Cotroceni inghite fonduri suplimentare de 60.000 euro. Exponential, a crescut si bugetul pentru deplasari. Ca deh, este an electoral. 50.000 de euro sunt cheltuiti doar pentru sfesnice si candele. 25.000 costa o salupa rapida. Presedintele Basescu costa un milion de euro pe luna. Iar un alt milion lunar, avionul prezidential. Peste costul modernizarii. Iar alte sume exorbitante vor iesi la iveala. Pitite in bugetul altor institutii.

            Iar dupa modelul sau, prietenii politici si de familie procedeaza la fel. Vezi cazul Ridzi. Vezi, mai recent, cazul Elena Udrea. Egal 8.000 de euro doar pentru perdele.

            Dar nu este vorba doar de imoralitatea lui Traian Basescu. Incepand din episodul viitor, ne vom referi la pagube majore aduse de el economiei nationale, precum si la esecurile umilitoare in materie de politica externa. Marea huiduiala este abia la inceput.

Cu mana in banii publici   iulie 26th, 2009

Marea huiduiala 5

 

27.07.2009

            La propriu si la figurat, Traian Basescu incepe sa fie pretutindeni huiduit. Pentru imoralitate, pentru faptul ca a pagubit economia nationala in toate functiile administrative pe care le-a detinut si pentru rusinea la care ne-a supus, prin contraperformantele sale in materie de politica externa. Astazi vom masura o dimensiune a imoralitatii sale, cea legata de dispretul fata de banul public. Mai exact, vom arata cate ceva din o vasta operatiune prin care Traian Basescu demonstreaza cat de atras este de lux si bunastare. El si apropiatii sai. In ciuda declaratiilor pe care le face.

            Sondajul Gallup publicat ieri este o dovada elocventa ca cetatenii Romaniei doresc schimbarea. Schimbarea la varf. Pentru ca 58 la suta dintre ei se declara decisi sa voteze la prezidentiale. Iar 15 la suta sunt indecisi. Daca jumatate din cei indecisi – asa cum probabil se va intampla – se vor prezenta la urne, atunci vom asista la un fenomen rar intalnit atat in Uniunea Europeana, cat si in Romania ultimilor ani. Peste 65 la suta dintre cetatenii cu drept de vot, conform sondajului Gallup, isi vor manifesta optiunea. Acesta este un indicator sigur al dorintei de schimbare la varf. Dar nu si singurul. Daca tot vorbim de marea huiduiala nu numai la propriu, ci si la figurat, iata ce ne mai spun rezultatele ultimei cercetari de piata. 50 la suta dintre cetateni considera ca modul in care Traian Basescu isi exercita atributiile de sef al statului sunt necorespunzatoare, in timp ce doar 39 la suta il aproba. Este cu adevarat spectaculos, daca ne gandim ca Emil Boc, in calitate de premier, este dezavuat doar de 48 la suta dintre romani. Este pentru prima data cand Traian Basescu o incaseaza intr-o masura mai mare decat Emil Boc. Ce inseamna aceasta rasturnare de scor? Pur si simplu ca populatia acestei tari a inteles ca Traian Basescu este cel care conduce Guvernul, premierul fiind o simpla marioneta. Relevant este ca principalele lucruri care ii preocupa si ii deranjeaza pe romani sunt legate de criza si de buna guvernare. Doar 12 la suta dintre ei se agita pe tema mult trambitatei coruptii, despre care nici Traian Basescu nu-si mai permite sa vobeasca prea mult, intrucat aceasta s-a instalat cu preponderenta in propria sa curte. Si doar 11 la suta sunt ingrijorati de starea clasei politice, atat de demonizata de acelasi Traian Basescu. Cum se explica o asemenea pozitie a cetatenilor Romaniei, din ce in ce mai radicalizata in raport cu Traian Basescu? Inainte de a raspunde, este obligatoriu sa facem o observatie interesanta. Si anume ca, in timp ce Basescu este in picaj, PD-L, partidul sau, continua sa stea constant la o cota de 30 la suta din optiuni. Ceea ce poate avea una din urmatoarele doua explicatii: romanii au inceput sa-l disocieze pe Basescu de partidul sau; sau Basescu cade dar acest proces va fi incetinit si blocat, atunci cand va atinge cota partidului.

            Dupa numai cateva zile de la castigarea alegerilor, aflandu-ne inca in anul 2004, Traian Basescu a descoperit, odata ajuns la Cotroceni, un fapt senzational. Si anume ca avea un buget dublu. Al institutiei. A ras si s-a bucurat. Putea sa culeaga acum ceea ce semanase Nastase. Ceea ce a si facut. Nicio secunda nu i-a trecut prin cap ca ar putea denunta public faptul ca adversarul sau, fiind convins ca va ajunge sef al statului, a dublat bugetul institutiei. Si  sa rectifice negativ bugetul. Voi reveni asupra acestui subiect.

Campanie cu combatanti   iulie 26th, 2009

 

Traian Basescu a planificat inca o lovitura magistrala de imagine. In ziua de 30 a acestei luni, la Arcul de Triumf, se va desfasura o mare parada militara in cinstea luptatorilor Armatei Romane intorsi din Irak. Evident, in prim-plan nu vor fi reprezentantii trupelor combatante ale unui razboi purtat la mare departare si pentru o cauza nu numai pierduta dar si neimpartasita de romani, ci Presedintele Traian Basescu. Care va marca, astfel, un nou si pretios punct in campania electorala mascata pe care a declansat-o inca de la inceputul anului. Un motiv in plus ca Traian Basescu sa nu isi anunte in mod oficial, decat in ultimul moment, candidatura pentru sefia statului. Pana atunci, in numele cetatenilor romani, el poate cheltui, pentru campania sa, banul public.

Criminalitate si coruptie la varf   iulie 25th, 2009

 

Am primit o informatie care arde. Respectiv o garnitura de tren – care in acte figureaza ca ar transporta pacura si transporta, in realitate, motorina – se afla sechestrata acum in gara Chitila. La nivel national a fost declansata o vasta operatiune de identificare si sechestrare a unui numar mare de garnituri care circula cu acte false. Este vorba de o suma colosala, daca ne gandim la diferenta de pret intre pacura si motorina. Informatia pe care o am este ca aceasta operatiune de trafic (deci nu vorbim despre control) este coordonata printr-o filiera ANAF de Sorin Blejnar, impreuna cu Codrut Marta, sef de cabinet, Viorel Comanita, sef supraveghere vamala si Marius Capanu, sef directie autorizari. Blejnar a afirmat ca este vorba de o operatiune de partid si a vorbit in numele PD-L dar, in realitate, din informatiile pe care le am, Emil Boc nu stie absolut nimic.

Limbricii de presa   iulie 25th, 2009

 

Iata ca ultimele dezvaluiri legate de modul ilegal in care Elena Udrea a cheluit banii publici ai Ministerul Turismului readuc in discutie tema limbricilor de presa. Pentru a castiga bunavointa unor jurnalisti, pentru a cumpara, astfel, stiri de presa in care sa fie prezentata in mod favorabil, Elena Udrea nu numai ca a cheltuit de cateva ori mai multi bani decat a consumat Ministerul Turismului inainte de criza dar a si dirijat fondurile intr-un mod ilegal. Si anume a platit unor ziaristi, care sunt angajati ai unor case de presa, diurne pentru deplasari in tara si strainatate, precum si cazarea acestora in hoteluri. O veritabila actiune de mituire a ziaristilor. A acelor ziaristi care se lasa mituiti. Si care, in schimbul a trei gologani, au scris favorabil despre Elena Udrea si Ministerul pe care il conduce. Asa se face ca ea a aparut in nenumarate ipostaze. Pa pe cal, ba pe magar. Poate ca de Elena Udrea se va ocupa o comisie parlamentara de ancheta, cum solicita liberalii. Sau, pur si simplu, Directia Natioanal Anticoruptie care, din pacate, continua sa fie condusa de omul lui Traian Basescu, Daniel Morar. Dar de limbricii de presa cine se ocupa?

Comentarii inchise

Locul Plangerii   iulie 25th, 2009

 

Am primit de la un cititor mai multe documente prin care acesta imi semnaleaza faptul ca este victima unor grave abuzuri. Le public integral. Demersul corespondentului meu m-a facut sa inteleg ca i-as putea gazdui aici pe miile sau zecile de mii de oameni aflati in situatii asemanatoare. Si astfel s-a nascut o noua rubrica, intitulata “Locul plangerii”. Intentionez ca asemenea semnale publicate pe site-ul meu sa ajunga si la urechile oficialitatilor. A celor responsabili de crearea unor nedreptati. A celor care trebuie sa-i controleze. Dar si a jurnalistilor care pot initia, pornind de la asemenea cazuri, anchete. Pana la urma, unii, sper din tot sufletul cat mai multi, vor avea de castigat. De aceea ii chem pe toti la “Locul plangerii”.

Comentarii inchise

Buna Ziua.
Ma numesc Bocan Iosif din Petrosani,vin la d-voastra cu rugamintea sa aveti rabdarea sa cititi aceste documente care aduc dovezi indubitabile de coruptie din judetul Cluj.
Deoarece sunt implicate persoanele nominalizate in documente anchetele sunt blocate de peste CINCI ani si oricat am incercat sa  ajut acesti oameni a caror bogatii au fost si continu sa fie furate,nu reusesc din cauza coruptiei din politie si justitie cu complicitatea factorului politic. Citeste tot »

Justitia, averea si imunitatea   iulie 24th, 2009

 Marea huiduiala 4

 

 

srs_edit            Basescu va fi huiduit pana la alegeri, oriunde se duce pe bani publici facandu-si campanie electorala, pentru ca cetateanul nu are niciun alt instrument prin care sa-si manifeste nemultumirea. Nici de criza Romaniei, nici de criza sa, seful statului nu se ocupa. Singurul sau obiectiv este un nou mandat. Basescu este huiduit pentru imoralitate, pentru dezastrul pe care l-a promovat sub toate mandatele sale administrative si pentru umilinta la care este supusa Romania. Suntem inca la primul capitol. Astazi, despre terfelirea Justitiei si gravele probleme legate de averea familiei sale.

            In calitate de sef al statului, de garant al Constitutiei, de mediator intre puterile statului, care ar trebui sa fie independente, Traian Basescu are obligatia sa procedeze intr-un mod cu totul diferit de ceea ce a facut timp de aproape cinci ani. In calitate, insa, de presedinte-jucator, de simplu carierist, bolnav de cezarita, de om interesat de imbogatirea sa si a familiei sale, el a procedat corect. A demonizat Parlamentul. I-a demonizat pe oamenii politici, lasand impresia ca se afla deasupra lor. Ca a fost parasutat de undeva din Cosmos. Ca nu ar fi produsul acestei clase care il incurca si pe care ar trebui sa o ingroape. Ca si cand ar putea fi sterse cu buretele propriile confesiuni privind fumatul in WC, chiulul de la scoala cand era elev, dragostea fata de alcool si bordelurile cu femei. Insumati-le si veti avea noul model de presedinte. Daca ar putea, Basescu ar pune tunurile pe parlamentari, cum a facut Eltin. Dar ii e teama de Occident. Il uraste pe Vladimir Putin pentru ca, desi are aceleasi apucaturi, desi este un epigon al acestuia, incepand chiar de la cariera initiala in serviciile secrete, nu se ridica la dimensiunea acestuia. Si nici Romania nu e ca Rusia. Executivul si l-a aservit prin complicitatea PSD dar, in primul rand, prin instalarea ca premier a omului sau de paie, Emil Boc. Mass-media, ca a patra putere in stat, a pus-o pe butuci. In aceste conditii, singurul sau adversar real ramane o Justitie libera. Cei mai multi dintre magistrati, care se bucura de inamovibilitate, refuza sa raspunda comenzilor sale politice. Si atunci, singura solutie pe care a identificat-o in propriul arsenal este discreditarea, terfelirea si umilirea Justitiei. Asa se explica frecventele atacuri verbale indreptate impotriva judecatorilor. Iar mai nou umilirea, sub aspect financiar, a acestora. Prin neplata obligatiilor pe care statul le are fata de judecatori, asa cum sunt ele consemnate in contractele de munca. Daca Traian Basescu ar reusi sa ingenunche Justitia – macar dupa modelul in care, prin numirea politica a lui Kovesi si a lui Daniel Morar, influenteaza unele dosare de cercetare penala – atunci el ar dobandi un instrument extrem de eficace de santajare si subordonare a clasei oamenilor politici si de afaceri. Si nu numai.

            Subordonarea Justitiei i-ar conferi imunitate. Lui, familiei lui si cercurilor de interese nelegitime. Intre acestea exista o stransa legatura. Stim, deocamdata, cateva lucruri grave, dezvaluite prin scandalurile Mircea Basescu, Ioana Basescu, Elena Basescu, Monica Iacob Ridzi, Elena Udrea, Dumitru Bucsaru, grupul Golden Blitz. Aceste dezvaluiri de presa, care au zguduit, in ultima vreme, opinia publica romaneasca, reprezinta doar fata vazuta a aisbergului. Sapaturile in adancime ne duc, insa, departe. La lucruri extrem de grave.

            Avem un presedinte profund imoral. La capatul unui mandat. Poate primul si ultimul. Un presedinte huiduit, din acest motiv. Dar si din altele doua, pe care le vom dezvolta in viitor.

 

 

 

Lepadarea de prieteni   iulie 23rd, 2009

Marea huiduiala 3

 

            Cetatenii il huiduie pe Basescu pentru ca nu au alta solutie. Ei se trezesc cu Presedintele pe cap cand le e lumea mai draga. In rarele momente de sarbatoare. Nimeni nu-i intreaba daca il vor ca musafir. El profita de functia pe care o are si de banii publici pentru a-si face campanie mascata. Instinctul colectiv sesizeaza smecheria iar omul reactioneaza. Si daca nimeni nu-i da cetateanului in mana un microfon, pentru a-i spune in fata sefului statului ceea ce are de spus, singura solutie e huiduiala. Dezvoltam in continuare primul motiv de huiduiala dintre cele trei. Imoralitatea lui Traian Basescu.

            Ascensiunea sa in Partidul Democrat s-a facut treapta cu treapta, printr-un sir neintrerupt de tradari. Traian Basescu a fost adus in partid de Petre Roman, dupa ce tot Petre Roman, pe atunci prim-ministru, ii oferise un mandat de secretar de stat la Ministerul Transporturilor. Intamplator sau nu, sub acest mandat a disparut, intr-un adevarat Triunghi al Bermudelor, flota strategica a Romaniei. Tot Petre Roman i-a oferit urmatoarele mandate de ministru al Transporturilor. Sacrificand, pentru el, chiar doua guverne. Si luandu-se in piept cu multi colegi de partid. Rezultatul este ca, exact in momentul in care, dupa ce a fost nominalizat tot de Petre Roman, candidat de primar general si dupa ce Petre Roman i-a convins pe liberali sa-l sprijine si ei, Traian Basescu, odata ajuns in aceasta demnitate, i-a tras fondatorului PD un picior in fund. Cu un sange rece incredibil. Cu cinism. Binefacatorul sau, Petre Roman, s-a trezit in strada. Au urmat ceilalti. Bogdan Niculescu Duvaz. Care, din colegialitate, il indemnase sa nu se retraga din Parlament atunci cand ramanerea acolo a devenit conditionata de o declaratie scrisa de necolaborare cu securitatea. Pe care Basescu a scris-o, a semnat-o si a depus-o la Parlament, desi se facea vinovat de fals in acte publice. Pentru ca el insusi a recunoscut in staff-ul PD – si exista suficienti martori, pe care ii vom scoate la vedere – un adevar elementar. Si anume ca nu putea ocupa functia de sef al Agentiei Navrom la Anvers, fara a colabora permanent si in scris cu securitatea. Ceea ce nu se stie inca in acest moment este daca a facut-o ca simplu colaborator sau, mai plauzibil, ca ofiter acoperit. Statut in care – exista si sub acest aspect informatii – a fost agatat si “usor” santajat de catre serviciul sovietic de informatii. A urmat Alexandru Sassu. Si Adrian Severin. Si multi altii. Cu cateva exceptii, cum ar fi Radu Berceanu si Vasile Blaga – persoane cu care a colaborat si intr-un plan mai putin politic, sub cele cinci mandate pe care le-a avut la Transporturi – practic, cea mai mare parte a oamenilor de valoare din PD a fost impinsa peste bord.

Dupa care, instalandu-se in fruntea PD, beneficiind de legitimitatea de al doilea ales al neamului, conferita de statutul de primar general al Capitalei, dar si de avantajul de a imparti, din aceasta functie, ciolane, Traian Basescu si-a propulsat yesmen-ii in vidul de conducere creat. Astfel, PD, dintr-un partid democratic, in care liderii castigau in competitia interna prin prezentarea unor programe alternative, a ajuns ceea ce este. O formatiune dominata de blestemata regula a unanimitatii. Un partid al unei persoane.

In episodul urmator al acestui capitol, in care ne ocupam de imoralitatea lui Traian Basescu, ne vom referi la terfelirea Justitiei si la problemele de avere ale familiei prezidentiale.

Carnavalul   iulie 22nd, 2009

Marea huiduiala 2

 

            Am afirmat ca, pana la alegerile prezidentiale, in absenta altor posibilitati de reactie, populatia, scarbita de prestatia Presedintelui, nu are alta solutie decat sa-l huiduie, atunci cand acesta face bai electorale de multime pe bani publici. Iar motivele sunt trei. Imoralitatea sa. Esecurile pe care le-a inregistrat sub toate mandatele avute in administratia publica. Gravele contraperformante pe plan extern, umilitoare pentru romani. M-am referit anterior doar la un subcapitol legat de imoralitate. Astazi, despre ceea ce am putea denumi combaterea comunismului cu comunistii in frunte.

            Dupa ce evenimentele care au insotit o revolutie confiscata de Ion Iliescu au fost, in esenta lor, un amplu proces de condamnare a comunismului – sa ne amintim doar de sutele de mii de oameni care si-au ars, in decembrie ’89, carnetele de partid – dupa ce Emil Constantinescu, in calitate de sef al statului, a condamnat si el comunismul in mod repetat, Traian Basescu a regizat un nou spectacol de condamnare. A facut-o, in mod intentionat, in asa fel incat manifestatia sa starneasca un mare scandal politic. Si, intrucat montajul a fost magistral, provocand si contrareactii, pentru inceput, el a cules aplauze. De la auditori interni dar mai ales de la auditori externi. Circul montat chiar in Parlamentul Romaniei a prins. Un exponent al securitatii ceausiste – in care institutia, ca si Partidul Comunist, de altfel, a investit multa incredere, instalandu-l intr-o functie atat de importanta dintr-un stat NATO, in plin razboi rece – iata ca se da de trei ori peste cap, precum broscuta din poveste, si se transforma intr-un arhanghel al luptei anticomuniste si antisecuriste. Mai mult chiar, la inceputul mandatului, Basescu a facut un mare tam-tam in ideea ca, odata cu instalarea lui la Cotroceni, accesul la dosare va fi neingradit. De fapt, cetatenilor Romaniei li s-a jucat o noua si spectaculoasa farsa. Comunismul a fost condamnat doar in vorbe. In rest, nu s-a intamplat absolut nimic. Institutii create de comunisti – printre altele, chiar Ministerul Tineretului – au ramas bine mersi in picioare. Iar distinsii reprezentanti din esaloanele doi si trei ale regimului comunist sunt astazi conducatorii statului roman. Ii regasiti la orice nivel. Incepand de la cel prezidential. Ba mai mult, ei sunt instalati aproape peste tot, la pupitrul de comanda al economiei. Sau al institutiilor care au in sarcina pastrarea legalitatii. Atunci cand nu sunt chiar ei, sunt beizadelele. Elena Basescu nu ar fi ajuns reprezentantul romanilor la UE, daca nu ar fi fost fiica unui presedinte care, la randul sau, nu ar fi ajuns presedinte daca nu ar fi fost comunist si securist. Catalin Alexandru Macovei nu ar fi ajuns niciodata sef al Agentiei Nationale de Integritate daca nu ar fi fost fiul lui Ion Macovei, intrat in diplomatie in 1974, ambasador al Romaniei la Belgrad sub regimul Milosevici si din nou, acum, ambasador extraordinar si plenipotentiar, tot la Belgrad. Si el, ofiter superior SIE. Dar exemplele sunt nenumarate. Cat priveste dosariada, ea s-a transformat intr-un instrument de intimidare, de compromitere a adversarilor politici, de tulburare a apelor si de manipulare. CNSAS extrage, la indicatia prezidentiala, cu penseta, cativa informatori. Lista completa nu o vom avea niciodata. Iar securistii adevarati raman ascunsi. Sau in functie.

            Voi coninua sa dezvolt aceasta tema in episodul urmator.

Marea huiduiala 1

 

          Traian Basescu a inceput sa fie huiduit. Este raspunsul la frecventele bai de multime pe care le face, consumand bani publici. Sub pretextul unor vizite prezidentiale in mijlocul comunitatilor locale. In realitate, el este in campanie electorala. Dar nu recunoaste acest lucru, pentru a nu fi luat la intrebari. Pentru ca in niciun stat democratic nu este posibil ca cineva sa-si faca o campanie personala prin deturnari de fonduri. Cu atat mai mult, in plina criza. La pachet cu Basescu sunt huiduiti si liderii PD-L, vinovati pentru ca ii acorda sprijin politic neconditionat. Viorel Hrebenciuc a facut o declaratie interesanta: “criza se va sfarsi – a spus el – odata cu Traian Basescu”. Este cat se poate de real. Ce determina o asemenea afirmatie? Care este originea unor asemenea reactii de respingere care, evident, se vor intensifica? De ce a inceput marea huiduala?

             Sunt trei motive mari pe care eu le-am identificat. In esenta, Basescu se face vinovat de o profunda imoralitate, pe care populatia o intelege si o condamna. Nu este vorba doar de o imoralitate politica. Ci si de alta natura. Frizand lacomia. In al doilea rand, pe parcursul intregii sale cariere, ma refer la cele cinci mandate ca ministru al Transporturilor, la mandatul sau de primar general si la cel de presedinte, el s-a dovedit contraproductiv. Nu a facut decat sa aduca prejudicii statului roman si, implicit, cetateanului. Iar acum, in fine, cetateanul a inceput sa inteleaga. Si, in al treilea rand, acelasi Traian Basescu a esuat in toate proiectele sale de politica externa. Umilindu-ne, ca natiune, intr-o masura fara precedent. Avem semnale ca cetateanul a inteles care este cauza izolarii Romaniei. Iar in disperare de cauza, pana la alegerile din noiembrie, nu are alta solutie decat sa huiduie. Ma voi referi, in acest editorial, doar la prima cauza, urmand sa dezvolt in viitor si celelate doua teme.

            Traian Basescu, dupa o retragere strategica de un an, atunci cand a fost supus unei presiuni penale si unui linsaj mediatic, avand ca punct de plecare scandalul “Flota”, a revenit in Partidul Democrat cu putin timp inainte sa se produca doua evenimente. Primul a fost cazul Adrian Severin, care a declansat o adevarata furtuna, afirmand ca exista sefi de partid si directori de ziare, agenti ai unor puteri straine. Al doilea, momentul in care a fost legiferata obligatia de a declara, sub sanctiune penala pentru fals, daca un demnitar politic a colaborat sau nu cu securitatea. In ambele situatii, Basescu a dat din colt in colt in fata colegilor de partid, marturisind ca in functia de sef al Agentiei Navrom de la Anvers nu avea alta solutie decat sa dea rapoarte la securitate. In ambele situatii, colegii sai au inchis ochii. Odata ajuns, cu sutinerea lor, primar general, Traian Basescu i-a eliminat, pe rand, din partid. Incepand chiar cu fondatorul PD, Petre Roman. Anterior iesirii sale temporare de pe scena politica, Basescu locuia la Bucuresti, intr-o luxoasa vila nationalizata. Cand in Parlament s-a supus la vot un proiect pentru restituirea proprietatilor confiscate de regimul comunist, Basescu a fost contra. Si, cu nonsalanta, a explicat de ce: “cum sa votez eu impotriva intereselor propriei mele familii?”. Ca si cand, in Parlament, el a fost reprezentantul nu al alegatorilor, ci al familiei sale.

            In urmatorul demers editorial voi dezvolta aceasta tema a imoralitatii. Si, apoi, capitolele urmatoare.

O vrem pe Ridzi inapoi   iulie 20th, 2009

 

            Doamna Monica Iacob Ridzi a stat sase luni asezata pe mandatul de ministru al Tineretului si Sportului, fara a genera nici cel mai mic scandal. Munca ei acolo s-a desfasurat in liniste. Pe tacute. Iar aparitiile atat de frecvente pe sticla televizoarelor in preajma campaniei pentru europarlamentare au fost, in definitiv, agreabile. In mijlocul tinerilor dezlantuiti intr-o frumoasa sarbatoare, trei dive faceau deliciul telespectatorilor. Monica Iacob Ridzi, Elena Basescu si eterna si fascinanta doamna Elena Udrea. Si, in definitiv, ce am avut de pierdut ascultand fragmente din concertele unor formatii platite modest, asa cum am aflat in cele din urma? Daca este adevarat ca o vrem inapoi pe Monica Iacob Ridzi, la fel de adevarat e ca, daca va fi sa fie, sa fie tot acolo. Tot la Tineret si Sport. Poate mai taie vreo panglica pe munca facuta de altii, asa cum s-a inamplat la Complexul Olimpic Snagov. Cel putin doamna Ridzi stie sa o faca cu zambetul pe buze. Chiar si cand Tolontan deschide tirul, cerandu-i demisia. Chiar si cateva saptamani mai tarziu, cand doamna ii satisface cererea. In schimb, nu mai vrem sa auzim de o alta doamna. Sorina Placinta. De ce? De ce, daca pleaca doamna Placinta, trebuie sa se intoarca musai doamna Ridzi?

            Doamna Sorina Placinta, spre deosebire de Monica Iacob Ridzi – care era de mult timp cunoscuta drept o valoroasa activista a organizatiei de tineret PD-L, pe care de altfel a si condus-o, atat de departe, incat i-a putut preda stafeta Elenei Basescu – a aparut din neant. Pleasc, si ne-am trezit cu ea. In urma cu sase luni, era o ilustra necunoscuta din Focsani. Dar cu banul, cum se spune, acasa. A cotizat la PD-L la cuantumul la care numai anonimii sunt pusi sa cotizeze si a ajuns senator. Nici in Senat nu s-a remarcat. Activitatea ei a fost discreta. Nici macar cheltuielile excesiv de mari cu deplasarile nu au deranjat pe nimeni. Doar nu era sa umble la propriul portofel, cand avea la dispozitie banul public. Placinta a intrat in epicentrul interesului public abia cand a luat chip de cometa. Cand Zeus, in circa doua ore, a proiectat-o pe cerul stelelor PD-L. Numind-o membru in Cabinet. Ministru. In locul lui Ridzi. Placinta este valoroasa tocmai pentru ca a fost pusa acolo de Zeus. Iar nu de partid. Care partid nici macar nu a aflat, altfel decat din presa sau din cateva SMS-uri, ca Basescu i-a trimis un cadou. Un cadou grecesc. Fara nicio aluzie la afacerea “Minerva”. Despre cadourile grecesti se spune ca sunt otravite. Supus, PD-L s-a executat. A tras placinta in cetate. Deci, cu Placinta, Troia se preda. Cand va canta a treia oara cocosul. Dupa prezidentiale. Placinta nu ne-a lasat nicio zi de liniste. Cu viteza fulgerului, s-a dovedit ca a facut trafic de influenta in Parlament in beneficiul propriilor firme, ca e in cardasie cu sefii administratiei locale, carora le-a angajat beizadelele in propria firma si ca si-a declarat averea intr-un mod care trebuie analizat la Parchet. Pentru ca in fisa ei scrie “prietena a familiei prezidentiale”. Adica probleme la avere. Iar ultimele doua bomboane pe coliva sunt ca doamna Placinta nu-si mai aminteste cand a absolvit “la particular” a doua facultate si cum se numeste aceasta. Iar a doua ne-o arata site-ul. Placinta cel mic isi plimba limba in gura altor feciori. Si scoate pozele la vedere. Un exceptional model pentru alti tineri. Promovat de ministrul de resort.

            Daca de aici trebuie sa inceapa alegerea, atunci noi o vrem pe Ridzi inapoi. Imediat. Alegem raul cel mai mic.

“Jurnalul National” a publicat, in ultimul sau numar, o dezvaluire vizand Agentia Nationala de Integritate. Institutia a fost recent controlata de Curtea de Conturi. Si ce s-a descoperit? Intre multe altele, doua spectaculoase potlogarii. O garsoniera inchiriata cu o suma astronomica – in ciuda faptului ca ANI beneficiaza de un sediu nou si incapator – si aparatura electronica inchiriata, de asemenea, cu sume atat de mari, incat ar fi putut fi mai usor cumparata. Operatiune nemotivata de vreo urgenta. Reactia cititorilor site-ului “Jurnalului National” este ceea ce ma determina sa scriu aceste randuri. In timp ce unii se revolta pe drept cuvant, semnaland faptul ca Agentia risca sa se compromita prin asemenea fapte ilegale, altii, nu putini la numar, sustin o teza contrarie. Si anume ca exista cercuri oculte care, pentru a-i apara pe politicieni, incearca discreditarea conducerii ANI. Tocmai acum, cand o serie de anchete spectaculoase sunt in plina desfasurare. Pana cand vom descoperi care este adevarul, unde se plaseaza dreptatea intre cele doua opinii, eu va rog sa urmariti si punctele mele de vedere.
Pe vremea cand era un foarte slab ministru al Justitiei, Monica Macovei a sustinut sus si tare ca necesitatea crearii Agentiei Nationale de Integritate vine dintr-o solicitare a Uniunii Europene. Asa o fi. Cele mai multe state UE, insa, nu au o asemenea institutie. Acolo dreptatea se face prin Justitie. Cu ajutorul unor procurori mai bine pregatiti, mai corecti, mai vigilenti si mai putin aserviti politic si a unor magistrati care actioneaza mai prompt. Sa admitem, insa, ca Monica Macovei are dreptate. De altfel, in ceea ce ma priveste, asta am si facut. De la bun inceput am afirmat ca, in raport cu situatia mai speciala a Romaniei, intrata recent in democratie, o institutie in plus de control al corectitudinii politicienilor nu strica. Cu atat mai mult cu cat ea este subordonata Parlamentului. Si, cel putin aparent, nu se afla la mana Presedintelui ori partidului aflat la guvernare. Formal, cel putin, ANI s-a constituit intr-un timp record si a inceput sa actioneze. In mod spectaculos. Sunt sute de dosare pe rol, in acest moment. Asa cum ne anunta, in mod direct sau indirect, seful institutiei, Catalin Alexandru Macovei, sunt investigati multi parlamentari, multi ministri si inca si mai multi alesi locali, pentru presupuse ilegalitati. Intre acestia, sunt suficient de multi demnitari PD-L si PSD pentru a avea dovada ca ANI nu este aservita puterii politice. Unele dintre aceste dosare sunt deja pe rol la Parchet ori la DNA. Si atunci, de unde pana unde acuzatiile impotriva conducatorilor ANI?
Independent de controlul Curtii de Conturi, in ultima vreme au iesit la iveala cateva lucruri grave petrecute in interiorul institutiei. Sau care vizeaza in mod direct persoane de la varf. Incepand cu cele tinand, hai sa spunem, de viata mondena. De balansul dintre moralitate si imoralitate. Mai intai, “Academia Catavencu” a facut public un caz legat de viata personala a lui Catalin Alexandru Macovei. Acesta i-ar fi daruit unei prietene, medic stomatolog, o masina. Un Volkswagen Passat. Autoturismul a fost vandut cu acte de mana unei terte persoane. Fiind insa folosit si accidentat – incident in urma caruia a si fost facuta dezvaluirea – de Daniela Greavu, presupusa iubita a lui Macovei. Macovei este insa casatorit. Si, deja, in legatura cu el au aparut primele semne de intrebare, atunci cand au fost semnalate grave neconcordante in propria declaratie de avere. Din vina lui ori a sotiei. Fapt este ca acest dosar este la Parchet, in cercetare. Intra in joc un alt personaj. Carmen Fluture. Pana nu cu multa vreme in urma, sefa de cabinet a lui Macovei. Unii presupun ca relatia lor a mers mai departe. Cert este ca, la un moment dat, poate odata cu aparitia in viata personala a lui Macovei a domnisoarei stomatolog Daniela Greavu, relatia cu Carmen Fluture s-a deteriorat. Inainte sau dupa ce aceasta a semnalat ca Macovei a semnat un act ilegal. Prin care certifica faptul ca secretarul general ANI, Horia Georgescu, a indeplinit stagiul necesar de cinci ani in meserie pentru a realiza atributiile pe care le are la ANI. In realitate, acesta a terminat o facultate particulara, unde tatal sau este profesor, doar in urma cu patru ani. Falsul este evident. Si uzul de fals. Asadar, a fost deschis pe numele lui Macovei inca un dosar penal. Aflat si el pe rol. Acum, dupa controlul Curtii de Conturi, urmeaza inca doua dosare penale. Iar Macovei insusi, la Realitatea TV, intr-un dialog in direct cu mine, a recunoscut ca mai exista si alte dosare penale. Despre care noi inca nu stim nimic.
Cele mai multe situatii descrise mai sus, in mod evident, nu reprezinta scenarii inventate de cineva. De unul sau altul dintre numerosii demnitari vizati de anchetele ANI. Sunt pur si simplu realitati. Create chiar de domnul Macovei. In aceste conditii, este mai important, decat sa cerem capul lui Macovei, sa ne punem intrebarea daca, in conditiile pe care le-am descris, institutia ca atare mai poate fi libera. Daca ANI este, in principiu, subordonata doar Parlamentului, din punctul de vedere al activitatii acestei structuri, nu acelasi lucru se intampla si cu Macovei. Pentru ca el este strans cu usa de procurori. Iar Daniel Morar, seful DNA si Codruta Kovesi, Procurorul General, au fost numiti politic. Este de notorietate ca acestia sunt oamenii lui Traian Basescu. Exista, asadar, cel putin suspiciunea ca Macovei si, in consecinta, ANI se pot afla sub manipularea institutiei prezidentiale. In aceste conditii, unele dosare deschise de ANI impotriva unor demnitari vor merge mai departe iar altele vor fi inchise. Cum s-a intamplat cu dosarul Vasile Blaga, mare mahar PD-L. Nu vom asista la un scenariu similar si in privinta unor Videanu si Berceanu, controlati de ANI pentru ca s-a descoperit ca au conturi nedeclarate in strainatate?
De partea cui se afla dreptatea? A cetatenilor revoltati ca inca o institutie pentru care platim bani publici se compromite si este sau poate fi manipualata? Sau a cetatenilor care cred ca cineva se razbuna pe “arhanghelul integritatii”?