Nu le-a dat nimic!   iulie 2nd, 2009

 

            Ultima masura anuntata de premierul Emil Boc este o curata nazdravanie. Pentru ca socie­tatile comerciale carora Guvernul le acorda o pasuire de sase luni nu primesc, in realitate, nimic. Nici macar o bula de oxigen. Iar acest lucru este extrem de usor de demonstrat. Si atunci se pune intrebarea: ce a urmarit, de fapt, primul-ministru? Anuntand ca lanseaza un colac de salvare in favoarea economiei de piata, el este oare victi­ma unei erori generate de o crasa incultura economica si de o necunoastere a realitatii? Ori pur si simplu a incer­cat o smecherie? Cu iz populist. Cu efecte electorale.

            Cine este presupusul beneficiar al masurii anuntate de Emil Boc? Acea societate comerciala care se afla in dificultate incepand din septem­brie anul trecut si nu-si mai poate plati darile la stat. Este usor de imaginat ca ideea a aterizat pe masa Guvernului dupa ce domnul ministru Pogea al Finantelor, care tine evidenta rau platnicilor, a constatat ca numarul acestora creste exponential. In aceste conditii, solutia impusa de lege era declararea in stare de faliment a zeci, poate sute de mii de societati comerciale. Statul, pentru a-si recupera creantele, ar fi urmat sa vanda activele respectivelor societati, in masura in care acestea exista, si la pretul pe care l-ar putea obtine. Procedand astfel, piata imobiliara si chiar a unor bunuri constand in aparatura s-ar fi prabusit si mai mult. In final, Guvernul s-ar fi ales cu praful de pe toba. Si, cu certitudine, ar fi primit multe injuraturi de la patronii si muncitorii lasati fara obiectul muncii. In aceste conditii, Emil Boc, consultandu-si sau nu partenerii de guvernare, s-a scremut si a ouat margica pe care, incepand de alaltaieri, o comenteaza toata lumea. Daca o societate merge atat de prost incat nu poate plati de noua luni datoriile, este greu de presupus – in conditiile in care criza este departe de a se fi incheiat – ca poate sa o faca la timp de acum incolo. Pe de alta parte, pasuirea este conditionata de o scrisoare de garantie oferita de banca. Daca premierul Boc nu stie, i-o spu­nem noi: o asemenea scrisoare de garantie presupune existenta unor lichiditati in cont in valoarea sumei restante. Si blocarea acesteia. Un patron de firma trebuie sa fie pur si simplu tampit sa aiba bani si sa nu-si plateasca totusi darile la stat, acceptand sa se acumuleze mari penalitati care, mai devreme sau mai tarziu, il vor sugruma. In aceste conditii, nimeni nu poate beneficia de masura luata de Executiv.

            Cu exceptIa premierului. El a descoperit o smecherie care permite Ministerului Finantelor sa ignore faptul ca intreprinderea aflata in insolventa trebuie executata silit. Si imediat. Vom asista la o eludare a legii. Nici mai mult, nici mai putin.

            La o amanare a crahului. La o tragere de timp. Pana cand? Pana cand va fi trecut hopul alegerilor. Pentru ca orice cutremur in piata economica genereaza instan­taneu o criza sociala. In plan politic, aceasta se traduce printr-o scadere dramatica a increderii in Guvern. In care Guvern? In Guvernul condus, in realitate, de Traian Basescu.

            Oare PSD – instalat si el in Executiv – nu s-a prins ca totusi oalele sparte printr-o masura lipsita de orice logi­ca se vor sparge si in capul partidului? Cat trebuie sa mai astepte romanii pana cand vor fi anun­tate si aplicate adeva­ratele masuri anti-criza? Cele de na­tura sa stimuleze relansarea economiei.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii