Securitatea si comunismul Presedintelui   iulie 21st, 2009

Marea huiduiala 1

 

          Traian Basescu a inceput sa fie huiduit. Este raspunsul la frecventele bai de multime pe care le face, consumand bani publici. Sub pretextul unor vizite prezidentiale in mijlocul comunitatilor locale. In realitate, el este in campanie electorala. Dar nu recunoaste acest lucru, pentru a nu fi luat la intrebari. Pentru ca in niciun stat democratic nu este posibil ca cineva sa-si faca o campanie personala prin deturnari de fonduri. Cu atat mai mult, in plina criza. La pachet cu Basescu sunt huiduiti si liderii PD-L, vinovati pentru ca ii acorda sprijin politic neconditionat. Viorel Hrebenciuc a facut o declaratie interesanta: “criza se va sfarsi – a spus el – odata cu Traian Basescu”. Este cat se poate de real. Ce determina o asemenea afirmatie? Care este originea unor asemenea reactii de respingere care, evident, se vor intensifica? De ce a inceput marea huiduala?

             Sunt trei motive mari pe care eu le-am identificat. In esenta, Basescu se face vinovat de o profunda imoralitate, pe care populatia o intelege si o condamna. Nu este vorba doar de o imoralitate politica. Ci si de alta natura. Frizand lacomia. In al doilea rand, pe parcursul intregii sale cariere, ma refer la cele cinci mandate ca ministru al Transporturilor, la mandatul sau de primar general si la cel de presedinte, el s-a dovedit contraproductiv. Nu a facut decat sa aduca prejudicii statului roman si, implicit, cetateanului. Iar acum, in fine, cetateanul a inceput sa inteleaga. Si, in al treilea rand, acelasi Traian Basescu a esuat in toate proiectele sale de politica externa. Umilindu-ne, ca natiune, intr-o masura fara precedent. Avem semnale ca cetateanul a inteles care este cauza izolarii Romaniei. Iar in disperare de cauza, pana la alegerile din noiembrie, nu are alta solutie decat sa huiduie. Ma voi referi, in acest editorial, doar la prima cauza, urmand sa dezvolt in viitor si celelate doua teme.

            Traian Basescu, dupa o retragere strategica de un an, atunci cand a fost supus unei presiuni penale si unui linsaj mediatic, avand ca punct de plecare scandalul “Flota”, a revenit in Partidul Democrat cu putin timp inainte sa se produca doua evenimente. Primul a fost cazul Adrian Severin, care a declansat o adevarata furtuna, afirmand ca exista sefi de partid si directori de ziare, agenti ai unor puteri straine. Al doilea, momentul in care a fost legiferata obligatia de a declara, sub sanctiune penala pentru fals, daca un demnitar politic a colaborat sau nu cu securitatea. In ambele situatii, Basescu a dat din colt in colt in fata colegilor de partid, marturisind ca in functia de sef al Agentiei Navrom de la Anvers nu avea alta solutie decat sa dea rapoarte la securitate. In ambele situatii, colegii sai au inchis ochii. Odata ajuns, cu sutinerea lor, primar general, Traian Basescu i-a eliminat, pe rand, din partid. Incepand chiar cu fondatorul PD, Petre Roman. Anterior iesirii sale temporare de pe scena politica, Basescu locuia la Bucuresti, intr-o luxoasa vila nationalizata. Cand in Parlament s-a supus la vot un proiect pentru restituirea proprietatilor confiscate de regimul comunist, Basescu a fost contra. Si, cu nonsalanta, a explicat de ce: “cum sa votez eu impotriva intereselor propriei mele familii?”. Ca si cand, in Parlament, el a fost reprezentantul nu al alegatorilor, ci al familiei sale.

            In urmatorul demers editorial voi dezvolta aceasta tema a imoralitatii. Si, apoi, capitolele urmatoare.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

3 comentarii

iulie 22nd, 2009 at 10:59
Ion Alecu spune:

Aştept următoarele demersuri, domnule Stănescu, mai ales că şi eu, biet gazetar de provincie, încerc, cu mijloace mai modeste desigur, încerc să atrag atenţia asupra acestui personaj cu care a fost – iată – pricopsită istoria noastră naţională…

iulie 22nd, 2009 at 20:29
Mona spune:

Excelent articol, dar foarte putin. Eu as analiza fiecare mandat in parte. Ca ministru al transporturilor, nimic +. Doar cele cateva zeci de portiuni de drumuri, a cate 200-500 m fiecare, reabilitate din banii nostri. Mult mai grave ar fi cele 1,2 mandate de primar de Bucuresti. NIMIC, NIMIC, NIMIC. Imi e ca fierea, dar Videanu macar a furnizat borduri noi, frumoase, „fara de pret”! Le-am platit la pret de …., dar macar le vedem. La Basescu am platit, dar de vazut…? Nimic. ! Nimic, Nimic, Nimic. Cu scuzele de riogoare, dar parca as percepe si la bucurestenii care l-au votat… fara numar… ceva vina, nu? Altfel, cum i-as putea eu caracteriza eu pe cei din sectorul 6, cei care au facut-o pe echivalentspiruhareta – Uddrea, parlamentar? Ai, ghicit, MiniCarcaleni!

iulie 23rd, 2009 at 18:19
Paul Daniel Mircescu spune:

Cred ca rolul presei ar trebui sa fie si unul mobilizator, nu numai de informare si de comentare, chiar daca comentariul este excelent. Fara a instiga neaparat la razmerita, presa poate sugera solutii, facand apeluri repetate atat catre populatie, cat si catre institutiile statului pentru a promova, pe cai legale, aplicarea prevederilor bune sau mai putin bune ale Constitutiei si a legii, asa cum sunt in vigoare in acest moment. Este inadmisibil ca romanii sa nu inteleaga si sa se complaca, prin tacere, asa cum s-a mai intamplat vreme de 45 de ani, in a accepta ca sa fie condusi de infractori, sub armura unei imunitati, care poate fi eliminata pe cai legale. Ca acesti demnitari, in frunte cu primul demnitar, n-au facut nimic pentru romani este un fleac pe langa faptul ca ei au adus de fapt imense prejudicii, pentru care exista, raspunderea ministeriala sau sabotarea economiei nationale (cred ca azi, termenul juridic este altul, dar acesta este sensul). Sunt de acord ca unele dezvaluiri ale presei, ca in recentul caz Ridzi au avut si efecte, dar doar in cazuri marunte, precum cel amintit. Nu in 600.000 de euro statea bunastarea romanilor, desi si aceasta dauna trebuie pedepsita, ci in miliardele de euro pierdute, deturnate si furate sau girate pentru a fi furate de-a lungul a 19 de ani de catre unii care s-au perpetuat permanent in politica, fie ca au fost la putere sau in opozitie. S-a consacrat regula nescrisa ca daca furi o gaina faci puscarie iar daca furi un miliard din ce moneda o fi, nu. Asta sa fie justitia? Si acum ne bucuram ca nu ni s-a impus clauza de salvgardare ci numai monitorizare. Ce succes! Legati, la ochi, mai putin de jumatate din romani au votat in 1991 o constitutie republicana, care totusi spune ca „nimeni nu este mai presus de lege”. Daca nu se aplica, de ce au mai votat-o? Desigur, pentru politicienii puterii de atunci, de ochii elctoratului si ai Europei. Nu pentru ca am nostalgia baricadei, unde am participat si eu, ca si dvs., domnule Rosca Stanescu, dar trebuie, ca impreuna cu colegii de breasla, sa coalizati si sa ridicati opinia publica impotriva acestor netrebnicii la nivel inalt.