Carnavalul   iulie 22nd, 2009

Marea huiduiala 2

 

            Am afirmat ca, pana la alegerile prezidentiale, in absenta altor posibilitati de reactie, populatia, scarbita de prestatia Presedintelui, nu are alta solutie decat sa-l huiduie, atunci cand acesta face bai electorale de multime pe bani publici. Iar motivele sunt trei. Imoralitatea sa. Esecurile pe care le-a inregistrat sub toate mandatele avute in administratia publica. Gravele contraperformante pe plan extern, umilitoare pentru romani. M-am referit anterior doar la un subcapitol legat de imoralitate. Astazi, despre ceea ce am putea denumi combaterea comunismului cu comunistii in frunte.

            Dupa ce evenimentele care au insotit o revolutie confiscata de Ion Iliescu au fost, in esenta lor, un amplu proces de condamnare a comunismului – sa ne amintim doar de sutele de mii de oameni care si-au ars, in decembrie ’89, carnetele de partid – dupa ce Emil Constantinescu, in calitate de sef al statului, a condamnat si el comunismul in mod repetat, Traian Basescu a regizat un nou spectacol de condamnare. A facut-o, in mod intentionat, in asa fel incat manifestatia sa starneasca un mare scandal politic. Si, intrucat montajul a fost magistral, provocand si contrareactii, pentru inceput, el a cules aplauze. De la auditori interni dar mai ales de la auditori externi. Circul montat chiar in Parlamentul Romaniei a prins. Un exponent al securitatii ceausiste – in care institutia, ca si Partidul Comunist, de altfel, a investit multa incredere, instalandu-l intr-o functie atat de importanta dintr-un stat NATO, in plin razboi rece – iata ca se da de trei ori peste cap, precum broscuta din poveste, si se transforma intr-un arhanghel al luptei anticomuniste si antisecuriste. Mai mult chiar, la inceputul mandatului, Basescu a facut un mare tam-tam in ideea ca, odata cu instalarea lui la Cotroceni, accesul la dosare va fi neingradit. De fapt, cetatenilor Romaniei li s-a jucat o noua si spectaculoasa farsa. Comunismul a fost condamnat doar in vorbe. In rest, nu s-a intamplat absolut nimic. Institutii create de comunisti – printre altele, chiar Ministerul Tineretului – au ramas bine mersi in picioare. Iar distinsii reprezentanti din esaloanele doi si trei ale regimului comunist sunt astazi conducatorii statului roman. Ii regasiti la orice nivel. Incepand de la cel prezidential. Ba mai mult, ei sunt instalati aproape peste tot, la pupitrul de comanda al economiei. Sau al institutiilor care au in sarcina pastrarea legalitatii. Atunci cand nu sunt chiar ei, sunt beizadelele. Elena Basescu nu ar fi ajuns reprezentantul romanilor la UE, daca nu ar fi fost fiica unui presedinte care, la randul sau, nu ar fi ajuns presedinte daca nu ar fi fost comunist si securist. Catalin Alexandru Macovei nu ar fi ajuns niciodata sef al Agentiei Nationale de Integritate daca nu ar fi fost fiul lui Ion Macovei, intrat in diplomatie in 1974, ambasador al Romaniei la Belgrad sub regimul Milosevici si din nou, acum, ambasador extraordinar si plenipotentiar, tot la Belgrad. Si el, ofiter superior SIE. Dar exemplele sunt nenumarate. Cat priveste dosariada, ea s-a transformat intr-un instrument de intimidare, de compromitere a adversarilor politici, de tulburare a apelor si de manipulare. CNSAS extrage, la indicatia prezidentiala, cu penseta, cativa informatori. Lista completa nu o vom avea niciodata. Iar securistii adevarati raman ascunsi. Sau in functie.

            Voi coninua sa dezvolt aceasta tema in episodul urmator.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

3 comentarii

iulie 23rd, 2009 at 00:59
stefan caliga spune:

Cel putin pentru viitorul imediat, Traian Basescu este singurul prezidentiabil.
Restul candidatilor… ca sa-l citez pe Conu’ Iancu… „S-avem pardon!”
Desigur, Traian Basescu a dat cu subsemnatul. Nici nu poate fi (nici nu a fost din parte-mi!) vreo indoiala asupra acestui aspect.
Alaturi de el au dat „cu subsemnatul” milioane de romani (printre ei… cati „revolutionari”???…)
Aceia erau la fel de parsivi, de perversi sau – obligatoriu de mentionat! – de oameni obligatoriu prizonieri prin vocatie sau constrangere…
Adica vreo 20 de milioane de suflete. Numai sugarii nu erau intrebati de „straini” ce se intampla la ei acasa. Ca atare, omul normal, stiindu-i, se ferea ca de sarpe. Acei serpi de apa, vizibili, reprezentau sperietorile… precum cele din parii infipti pe camp.
A ne intreba daca „x” sau „y” a fost informator acum doua decenii… mai are vreo importanta? Caci ii mai si primeam in casa, ne mai si inrudeam, naseam etc
Daca vom continua o psihologie a urii nu vom ajunge nicaieri.
Ne-am facut de ras suficient.
In stil moldo-valah…
Sau tiganesc?!
Deci pe serpii periculosi ii consideram prieteni (serpii de casa!). Unii ne sunt si astazi rude dragi (soti/sotii, veri etc).
Rude sau prieteni… am fost nevoiti sa-i iertam… Crestineste!
Macar aici sa (mai) pastram o ramasita decenta a sperantei si bunei noastre aplecari spre iertare… dar nu uitare.

iulie 23rd, 2009 at 12:03
Cornel Dumitru spune:

Zilele trecute, în marele gol din capul Elenei Udrea şi-a făcut loc ideea că ar fi bine să-l stârnească pe Viorel Hrebenciuc, proaspăt „uns” de PSD cu funcţia de şef al campaniei electorale pentru alegerile prezindeţiale. Hrebenciuc nu i-a rămas dator şi a trimis-o pe cea pe care el a numit-o „Sexy buzoianca”, să facă ceva turism ecumenic pentru PD-L.

Pentru mine este limpede că Viorel Hrebenciuc este o mare jagardea, însă este un tip deştept şi un adversar redutabil pentru oricine!
Iată că nu au trecut nici 24 de ore dela treaba asta şi Hrebenciuc dovedeşte că şi-a intrat în pâine, rostind un adevăr simplu care va prinde foarte bine şi sunt sigur că zilele următoare ne vom convinge de asta: „Criza se va sfârşi odata cu Traian Băsescu!”. Nu contează dacă acest lucru este adevărat. maestrul păpuşar Hrebenciuc reuşeşte să creioneze deja două idei, prin afirmaţia sa!

În primul rând, îl asociază pe Traian Băsescu cu criza, ceea ce nu este deloc departe de adevăr! Sunt sigur că în zilele care se vor scurge până la campania electorală se va face şi demonstraţia acestei afirmaţii. O ideee v-o dau eu de acum: bugetul pe 2009 al Ministerului Turismului, condus de prima domană a PDL, Elena Udrea, este de circa şase ori mai mare decât bugetul Ministerului de Justiţie! Asta, în condiţiile în care Ministerul de Justiţie are judecătorii, parchete de pe lângă judecătorii, tricunale, parchete de pe lângă tribunale, curţi de apel, parchete de pe lângă curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu parchetul de pe lângă aceasta, plus un serviciu secret, toate cu salarii peste salarii de plătit. Toate cu utilităţi de plătit, toate cu alte şi alte cheltuieli de plătit! Cu toate acestea, Ministerul Turismului are – vă vine să credeţi? – bugetul de şase ori mai mare decât al bugetul Ministerului de Justiţie! Ministerul Turismului nu are structuri judeţene, nu are angajaţi, nu are prea multe salarii, nu are de platit utilităţi şi alte alea! Dar are bugetul de şase ori mai mare decât Justiţia din România! Pentru satisfacerea Elenei Udrea, (prea)apropiata lui Traian Băsescu! Iar acesta nu este decât un singur exemplu pentru care Băsescu se identifică cu criza, în România! Profitând de criza economică mondială, hiper-mediatizată la un moment dat, guvernul condus de Traian Băsesscu dă lovitură după lovitură în baii publici ai românilor prin ministrese flămânde ca Monica Ridzi sau Elena Udrea, la care aproape sigur că se va adăuga şi Sorina Plăcintă!

În al doilea rând, îl disociază net pe Mircea Geoană de Traian Băsescu! Ceea ce n-a reuşit să facă Prostănacul prin declaraţiile sale ridicole şi lipsite de vlagă, reuşeşte păpuşarul Viorel Hrebenciuc! În mintea multora dintre votanţii PSD, Mircea Geoană se cam confunda cu Traian Băsescu, cel cu care se află împreună la putere. Dar, din moment de Băsescu este însuşi criza, atunci liderul Mircea Geoană nu mai poate fi umăr la umăr cu el!

Vă amintiţi de zicalele acelea simple, care o dată auzite, sunt adoptate instantaneu? Acelea gen „Noi nu ne vindem ţara”! De obicei acestea prin al drecului de bine şi pătrund atât de adânc în conştiinţa colectivă, încât fiecare ajunge să fie convins că acela este adevărul lui propriu!
Ei bine, eu cred că recenta zicală a lui Viorel Hrebenciuc – „Criza se va sfârşi odata cu Traian Băsescu!” – va deveni în scurt timp un laitmotiv cât o piatră de moară de gâtul lui Traian Băsescu!

iulie 23rd, 2009 at 16:04
Paul Daniel Mircescu spune:

Este evident, si de asta ar trebui constientizat electoratul nostru atat de incult politic, ca, in contradictie cu regimurile monarhice, care au creat o Romanie mare si moderna, regimurile prezidentiale au fost un esec total, fie ca au fost ele comuniste, totalitare sau doar corupte pana in maduva oaselor. Concluzia? Daca este vorba sa tot schimbam Constitutia, dar nu asa cum doreste insusi aceasta „panarama” de presedinte (parlament redus si unicameral ca inainte de 1989, lege electorale care sa conduca la cel mult doua partide parlamntare, ambele socialiste dar, cel putin unul din ele, mascat sub alte doctrina inventata), atunci haideti sa militam pentru schimbarea formei de guvernamant. Prim ministru sa fie numit, din partidul castigator, de un rege constitutional, fara interese politice si fara ingerinte in institutiile statului, precum Guvernul, parchetul sau serviciile secrete. Nu persoana regelui este importanta (se poate gasi o formula, inclusiv prin continuitatea dinastiei existente), ci institutia. E singura noastra sansa, altfel ne vom tara tot asa multi ani de acum incolo. Sta in puterea presei neaservite sa o faca. Luati taurul de coarne si, desi nu acesta este scopul, veti intra in istorie.