Rapoarte ONU care fac referire la exportul de arme din romania catre organizatia terorista UNITA   August 27th, 2009

 

Va prezentam in cele ce urmeaza trei rapoarte ONU, din perioada 2000-2001, care fac referiri directe la rolul jucat de exporturile romanesti de arme in aprovizionarea organizatiei teroriste UNITA cu echipament militar. Potrivit rapoartelor, producatorii din Romania au exportat arme o data in 1996 si de doua ori in 1999. Furnizorii romani ale acestor exporturi au fost , dupa cum se precizeaza in documentele ONU, ROMTehnica, SN Rom Arm SA si Arsenalul Armatei Romania. Armele au fost exportate pe baza unor certificate end-user in care figurau Togo si Burkina Faso. Pe cand certificatele in care aparea Burkina Faso erau autentice, cele in care figura Togo s-au dovedit a fi false. Desi autorii rapoartelor au ajuns la concluzia ca autoritatile romane care erau insarcinate cu controlul exportului de arme au actionat pe baza certificatelor pe care le condiderasera ca fiind autentice, ei au subliniat necesuitatea ca tarile exportatoare sa-si imbunatateasca metodele de verificare. Potrivit documentelor ONU, echipamentul exportat de Romania in Burkina Faso a fost divertat catre o destinatie diferita. Dupa cum se precizeaza in rapoarte, Burkina Faso devenise, dupa 1997, o “tara de operatiune” estentiala pentru UNITA.

 In rapoartele ONU se subliniaza totodata rolul central jucat de companiile de brokeraj in procurarea de arme de catre UNITA este coplesitor si nu trebuie sub nicio forma subestimat. El atrage atentia ca modul in care operaza aceste companii, actionand in calitate de contractori/cumparatori ai echipamentului militar, a  introdus un element de diversiune menit sa faca dificila stabilirea unei legaturi clare intre furnizori si UNITA

 In documentele de mai jos este mentionat in repetate numele de Imad Kabir (cunoscut si sub numele de Emad/Emat Bakir, sau Bakri Imad Abdul Reda). Rapoartele precizeaza ca, din 1995/1996 si pana in octombrie 1999, Kabir a servit drept principal broker al UNITA in materie de import de arme si echipament militar.

 Nota: Atasate sunt documentele orginale in format PDF

 1. document pdf -  N0081083 

2. document pdf – 363e

2. document pdf – 203

 

 

RAPORT AL CONSILIULUI DE EXPERTI CU PRIVIRE LA INCALCARILE SANCTIUNILOR CONSILIULUI DE SECURITATE IMPOTRIVA UNITA

(raport scris tot in 2000, dar anterior celui final din acelasi an)

 Primele mentiuni ale lui Imad Kabir, alias Emad Bakir:

Autorii raportului amintesc pentru prima data numele lui Imad Kabir in paragraful 19 al documentului, vorbind despre marturia din ianuarie 1996 a

generalului Jacinto Bandua, care a dezertat din UNITA. Generalul spunea ca a intrat in contact cu un anume negustor de arme libanez, care se prezenta la acea vreme sub numele de Imad Kabir (despre care, precizeaza raportul, se crede ca era cunoscut si sub numele de Emad/Emat Bakir). Kabir facea parte din anturajul presedintelui de atunci al Zairului (actualul Congo, n.r), Mobutu Sese Seko, implicat in achizitionarea de arme din Estul Europei, pe care i le furniza ulterior lui Jonas Savimbi, conducatorul UNITA (paragraf 18, pagina 11). Dupa cum preciza generalul, Kabir a fost pus in legatura cu Savimbi in 1995. Bandua mai spunea ca a aflat ca Kabir a cumparat arme pentru Savimbi si ca aceste arme erau livrate in Kinshasa. Astfel, se arata in raport, din 1995/1996, pana in octombrie 1999, Kabir ar fi servit drept principal broker al UNITA in materie de import de arme si echipament militar. Armele care ajungeau in Kinshas sau Gbadolite , veneau direct din tara lor de origine (paragraful 20). Un important punct de tranzit in traficul de arme destinat UNITA era Burkina Faso (paragraf 21).

 

In ianuarie 1997, Savimbi e convins ca SUA au decis sa scape de Mobutu si, in consecinta, UNITA incepe un efort concertat de a-si transfera echipamentul militar din Zair in Angola. Totodata, se arata in paragraful 34, Savimbi incearca sa cumpere cat mai multe echipamente militare din Estul Europei (dupa cum avea sa rezulte ulterior din adenda din 11 aprilie la raportul final al Mecanismului de Monitorizare a Sanctiunilor impotriva UNITA din 21 decembrie 2000, printre tarile care au exportat masiv arme in acea perioada s-a numarat Bulgaria – nr). Dupa inlaturarea lui Mobutu, locul acestuia ca principal furnizor de certificate end-user pentru arme si echipament militar este luat de presedintele Eyadema din Togo. Ca si in cazul Zairului, certificatele furnizate de Eyadema ii sunt date lui Marcelo Moises Dadrala, care activa drept reprezentant al UNITA in Zair si era cunoscut sub numele de Karrica, care le da mai departe lui Imad Kabir, astfel incat acesta sa poata procura armele si echipamentul militar care i se cereau. Cele mai multe dintre armele importate dupa inlaturarea lui Mobuto ar fi venit cu avionul din Estul Europei in Andulo (paragraful 35).

 

Dupa cum precizeaza raportul, certificatele false i-au fost prezentate Ucrainei, in 1996, de catre compania East-West Metals Ltd, aceeasi companie care abordase, in mod similar, Rusia. In ceea ce priveste Bulgaria, aceasta a furnizat arme catre UNITA prin compania Milteks (paragrafele 37-38).

 

Dat fiind ca atat UNITA cat si Rwanda, doreau sa-l rastoarne pe presedintele Kabila, succesorul lui Mobutu,  ele au inceput sa coopereze indeaproape. Astfel, Rwanda a pus UNITA in legatura cu proprii ei brokeri de arme, intre care Victor Bout. Ca parte a efortului de a stabili conexiuni cu cumparatori de arme si diamante , Karrica, a inceput sa viziteze frecvent Kigali – acelasi loc in care erau frecvent vazuti Imad Kabir si Victor Bout (paragraf 26). De amintit ca, dupa cum se arata in raport, intre companiile aeriene implicate in traficul cu arme se numarau si Air Cess si compania sora a acesteia, Air Pass, ambele controlate de Bout (paragrafele 29-29 si 165).

 

Sursa armelor:

In capitolul dedicat sursei armelor cu destinatia UNITA, raportul mentiona faptul ca multe proveneau din Estul Europei, explicand ca, in urma tratatului CFE, tarile din aceasta regiune trebuiau sa scape de arme. Multe arme proveneau de asemenea din statele Pactului de la Varsovia, care doreau sa intre in NATO si vroiau sa vanda la pret redus echipamentele militare care nu se ridicau la standardele acestuia (paragraful  39). Un rol foarte important il joaca Ucraina si Bulgaria, aceasta din urma fiind insa sursa majoritatii armelor achizitionate de UNITA, cel putin cu incepere din 1997. Armele ajungeau in Andulo si uneori erau tranzitate prin Togo. In cel putin un caz, partea importatoare a aranjat ca transportul armelor sa fie asigurat de Air Cess. Dupa cum se speculeaza in raport, se pare totodata ca personalul UNITA era chiar si antrenat in Bulgaria pentru folosirea armelor (paragraful 44).

Recomandari ale autorilor raportului pe tema traficului de arme:

Printre recomandarile autorilor raportului se numara aceea ca guvernele sa monitorizeze atent activitatea brokerilor de arme si sa faca schimb de informatii pe aceasta tema (paragraful 53).

 Constatari ale raportului cu privire la traficul de diamante:

Diamantele, una dintre principalele surse ale bogatiei UNITA, pot fi tranzactionate cu usurinta pe pietele de specialitate, si mai ales pe cea mai importanta dintre ele: Antwerp, atentioneaza autori raportului (paragrafele 81, 87-91). In aceasta parte a raportului apare din nou mentionat Imad Kabir (Emad Bakir), el fiind suspectat ca este asociat cu o anumita companie de diamante cu sediul la Antwerp.

  

RAPORTUL FINAL DIN 21 DECEMBRIE 2000 AL MECANISMULUI DE MONITORIZARE ASUPRA SANCTIUNILOR IMPUSE ANGOLEI

 

Mandatul Mecanismului de Monitorizare

Dupa cum se explica in introducerea raportului, Mecanismul de Monitorizare a fost instituit in urma unei rezolutii a Consiliului de Securitate din 18 aprilie 2000, care a creat Mecanismul pentru o perioada de sase luni, mandatandu-l in principal sa colecteze informatii relevante suplimentare si sa dezvolte un mecanism menit sa sporeasca eficienta implementarii sanctiunilor (pagina sase).

 

Observatii cu privire la procedurile de export:

Facand referire la concluziile anterioare ale unui grup de experti pe tema motodologiei utilizate de UNITA, Mecanismul face o serie de observatii cu privire la procedurile de export ale tarilor producatoare de arme mentionate de respectivul grup. Astfel, noteaza Mecanismul, tari precum Bulgaria si Ucraina au adoptat o legislatie cuprinzatoare, care guverneaza diferite aspecte legate de exportul de arme. In general, politicile, practicile si procedurile ambelor tari iau pe deplin in considerare conventiile si standardele internationale din acest domeniu. Aceste observatii sunt valabile si in privinta Romaniei (paragrafele 27-28. Un paragraf interesant este si cel care poarta numarul 31).

Nota: O harta infatisand tranzitul echipamentului militar si al armelor apare in pagina 14 a raportului.

 

Descoperiri ale Mecanismului de Monitorizare cu privire la armele si echipamentul militar exportate de Romania:

Autoritatile romane au informat Mecanismul ca companiile romanesti au exportat arme intre 1996 si 1999 pe baza unor certificate end-user din Togo si Burkina Faso (paragraful 39). Mecanismul ofera si un tabel in care se arata in ce au constat exporturile de arme ale Romaniei catre Togo in 2006 (pagina 15). Brokerul care s-a ocupat de armele achizitionate pe baza certificatelor amintite din Togo, a fost Starco Investment and Trade, inregistrat in Israel. Livrarea, etichetata drept “echipament tehnic”, a fost transportata la bordul MRV/601 (AVIA Services, Bulgaria), cu destinatia indicata Lome. Brokerul livrarii din 1999 a fost East European Shipping Corporation, o firma cu sediul la Bahamas si reprezentata in Europa de o companie britanica, Trade Investment International Limited. Incarcatura, etichetata drept “echipament tehnic” , a fost transportata la bordul navei panameze “Kuraka”, locul indicat pentru descarcare fiind, din nou, Lome. Mecanismul ofera un tabel si pentru exporturile romanesti din 1999 (sfarsitul paginii 15). Dupa cum se precizeaza in paragraful 41 al raportului, autoritatile au informat Mecanismul ca brokerul livrarii din Romania cu destinatia Burkina Faso a fost Armitec, o companie cu sediul central in Cipru. Echipamentul a fost transportat la bordul unui zbor Acvila Air, cu destinatia indicata ca fiind Ouagadougou, Burkina Faso. Pe de alta parte, se precizeaza in paragraful 48 al raportului, autoritatile din Burkina Faso au negat ca ar fi emis si folosit vreodata vreun certificat dintre cele aparute in Romania in 1999. Cand Mecanismul i-a pus la dispozitie guvernului din Burkina Faso certificatele prezentate de Romania, si care purtau semnatura colonelului Gilbert Diendiere, “Chef d’Etat Major de la Presidence du Faso”, autoritatile au negat ca ar fi emis vreodata documentele respective. Diendiere a negat la randul lui ca le-ar fi semnat. O examinare ulterioara a documentelor, facuta la cererea Mecanismului, a atestat insa autenticitatea certificatelor care faceau referire la Burkina Faso. Aceeasi examinare a dovedit insa ca certifcatele din Romania care mentionau Togo erau falsificate. Mecanismul a ajuns insa la concluzia ca atat autoritatile romane, cat si cele bulgare, care erau insarcinate cu controlul exportului de arme, au actionat pe baza certificatelor pe care le considerasera ca fiind autentice (paragrafele 50-52). Pe de alta parte, Mecanismul subliniaza in raport necesitatea ca tarile exportatoare sa-si imbunatateasca metodele de verificare (paragraful 53). Mecanismul a mai ajuns la concluzia ca echipamentul exportat din Romania in Burkina Faso a fost in cele din urma divertat catre o destinatie diferita. Stabilirea destinatiei finale, noteaza raportul, necesita investigatii suplimentare (paragraful 57). Dupa cum se precizeaza in paragraful 94, Burkina Faso pare sa fi devenit o “tara de operatiune” estentiala pentru UNITA dupa 1997.

Nota: Subiectelor Victor Bout, Air Cess si organizatia lui Victor Bout, (si legaturilor acesteia cu Transavia network, din Belgia sau Flying Dolphin, din Emiratele Arabe Unite) li se acorda un spatiu considerabil in cadrul raportului (paragrafele 120- 144). Un spatiu important le este rezervat, deasemenea fratilor De Decker (162-165), legati in special de traficul cu diamante, sursa bogatiei UNITA. In ceea ce priveste traficul de diamante, raportul dedica deasemenea un spatiu larg generoasei piete din Antwerp (cu incepere de la paragraful 194).

Nota: In paragraful 223, Mecanismul multumeste guvernelor Beligiei, Bulgariei si Romaniei pentru “nepretuita lor colaborare”. Printre recomandarile Mecanismului se numara alcatuirea unui registru al firmelor si brokerilor care intermediaza importul/exportul de arme (paragraful 231).

 

ADENDA DIN 11 APRILIE 2001 LA RAPORTUL FINAL AL MECANISMULUI DE MONITORIZARE A SANCTIUNILOR IMPOTRIVA UNITA DIN 21 DECEMBRIE 2000

 

Introducere:

In introducere se amintesc anumite informatii descoperite anterior, intre care se numara cea potrivit careia, intre 1997 si 1998, producatori din Bulgaria au exportat cantitati masive de arme pe baza unor certificate end-user in care figura Togo. Producatorii de arme din Romania au exportat arme intr-un mod similar, pe certificate figurand Togo, dar si Burkina Faso. Pe cand certificatele in care aparea Burkina Faso erau autentice, cele in care figura Togo s-au dovedit a fi false.

Producatorii din Romania au exportat arme o data in 1996 si de doua ori in 1999. Dupa cum se arata in adenda, intr-un raport anterior se ofereau detalii si despre rutele si mijloacele de transport folosite, facandu-se referire inclusiv la zborurile operate de Air Cess. In paragraful 12 al adendei, este mentionat si rolul jucat de companiile de offshore in traficul de arme.

 

Companiile implicate in exporturile romanesti de arme:

  1. Starco Investments and Trade, din Israel

Mecanismul de monitorizare le-a cerut autoritatilor israeliene sa ofere informatii cu privire la STARCO si implicarea acesteia in tranzactia cu arme care a avut loc in 1996 intre ROMTehnica, furnizorul roman, si, din cate se pare, Togo. Desi ancheta israeliana nu a putut furniza noi informatii despre STARCO, un articol din publicatia “Ha’aretz” despre afaceristul israelian Bo’Az Avigdon il cita pe acesta recunoscand ca detine, impreuna cu un asociat, o companie numita STARCON, inchisa in 1996 ca urmare a refuzului guvernului Romaniei de a aproba o tranzactie cu arme. Mecanismul de Monitorizare afirma in adenta ca i-a pus aceasta informatie in vedere guvernului israelian, astfel incat acesta sa-si formuleze observatiile pe aceasta tema si sa analizeze in special posibilitatea ca STARCO si STARCON sa fie una si aceeasi firma.

 

  1. East European Shipping Cooperation, din Bahamas

Mecanismul precizeaza ca le-a cerut autoritatilor din Bahamas sa furnizeze informatii cu privire la compania mentionata, care a intermediat tranzactii de arme ce au avut loc in 1999 intre SN ROM ARM SA, furnizor roman, si, din cate se pare, autoritatile din Togo. Autoritatile din Bahamas, noteaza autorii adendei, nu au raspuns inca acestei cereri.

 

  1. Trade Investment International Limited, din Marea Britanie

Mecanismul precizeaza ca asteapta in continuare un raspuns si de la autoritatile britanice, cu privire la compania londoneza de mai sus, despre care se banuieste ca ar fi reprezentanta din Europa a companiei din Bahamas.

 

  1. Armitech Company Inc., din Cipru

Armitech a figurat ca broker al tranzactiilor de arme dintre ARSENALUL ARMATEI Romania si Burkina Faso. Autoritatile cipriote au raportat, la cerera Mecanismului, ca nicio companie cu numele acesta nu este inregistrata in Cipru. In schimb, este inregistrata ARMINPEX Hightech Ltd., care figureaza ca o companie internationala care se ocupa cu comertul de echipament militar. In aceasta etapa, mentioneaza autorii adentei, nu se stie daca ARMITECH si ARMINPEX sunt legate. Directorul acesteia din urma a fost, intre 1997 si 2000, Ivan Tsourkan, de nationalitate rusa, care figura si in 2001 ca actionar principal.

 

 

Principalii dealeri de arme implicati:

Mecanismul precizeaza ca, in aceasta etapa, a strans informatii documentate cu privire la urmatorii dealeri de arme amintiti in rapoartele anterioare: libanezul Imad Kebir, cunoscut si sub numele de Imad Bakri, ucrainianul Piotr Godunov si rusul Victor Bout. Imad Kebir, se precizeaza in adenda, este de nationalitate libaneza. El foloseste mai multe pasapoarte, ale caror particularitati raman in continuare sa fie stabilite. A penetrat adanc in cele mai inalte cercuri ale comunitatii libaneze din Congo. Calatoreste frecvent in regiunea sud-africana.

 

Concluzii:

Mecanismul subliniaza in adenda ca rolul central jucat de companiile de brokeraj in procurarea de arme de catre UNITA este coplesitor si nu trebuie sub nicio forma subestimat. El atrage atentia ca modul in care operaza aceste companii, actionand in calitate de contractori/cumparatori ai echipamentului militar, a  introdus un element de diversiune menit sa faca dificila stabilirea unei legaturi clare intre furnizori si UNITA.

Cititi si: