Ofiterii acoperiti ai clanului Basescu si legatura lor cu traficul de arme   August 29th, 2009

 

*Specialistii in comertul cu arme autorizat sau ilegal sunt proveniti din Departamentul de Inzestrare al MApN si sunt sustinuti fara exceptie de-a lungul anilor de Partidul Democrat, devenit PD-L. *Traian Basescu, atat in perioadele in care a fost ministru al Transporturilor, cat si in calitate de sef al statului, i-a promovat, i-a protejat si i-a sustinut in functii. De aici, frecventele legaturi ale clanului Basesu cu aceleasi personaje. *Iata cine sunt unii dintre ei: AUREL CAZACU, NOROCEL MIHAI, OCTAVIAN ALEXIU, GIGEL BRATILOVEANU, CRISTIAN SLOBOZEANU, VASILE TOCU, CORNEL PURCAREA, ROMEO OITA, CRISTIAN GEAMANU. Lista poate fi, si va fi, completata. *Traficantii de arme lucreaza traditional pe aceleasi trasee care, frecvent, conduc in Angola. Faimosul Viktor Bout, unul dintre capii traficului international de arme, arestat  in martie 2008 de autoritatile tailandeze, in urma unei cooperari cu autoritatile din Statele Unite si cu cele de la Bucuresti – acestea fiind reprezentate de fostul procuror Nastasiu – s-a aflat si el in legatura cu “specialistii” lui Traian Basescu. *Modalitatile de operare sunt copiate la indigo dupa cele utilizate si documentate ulterior prin operatiunea speciala “Tigareta  2”. *INTERPOL, ONU, servicii secrete din lume, cum este si cel al Armatei Africii de Sud – despre care am relatat intr-un material postat anterior – monitorizeaza din ce in ce mai atent, in ultimii ani, asemenea operatii in care, prin acesti traficanti, este implicata Romania. Intre personajele cheie enumerate mai sus exista numeroase interferente atat in trecut, cat si in prezent. *Piesele importante ale acestui adevarat puzzle vor fi prezentate incepand de astazi, astfel incat si semnificatia celorlalte materiale postate pana acum pe site va fi mai usor de inteles. *Treptat, vom desena harta acestor asa-zise operatiuni speciale, prin care anumite persoane obtin venituri uriase pe seama banului public. *Acest demers reprezinta un avertisment dat celor care, din simpla dorinta de a se imbogati, utilizeaza institutii ale statului si pun in pericol siguranta nationala.

 

 Primul episod: Acoperirea lui Vasile Tocu

 

Raportul ONU din 21 decembrie 2000, pe care il postam ca document anexat ( documente atasate – click pentru a vizualiza -   363e.pdf ,     N0081083.pdf      ,    Sinteza Raport ONU romana      )  releva existenta unor trasee ale comertului neautorizat cu armament care pornesc si interfereaza cu Romania. Concret, in epicentru se afla Romtehnica. In 1996, 2.000 de mitraliere AKM au fost livrate, pe baza unor documente false, pe un drum sinuos descoperit de raportorii ONU, in beneficiul miscarii UNITA din Angola. Angola, fiind in razboi civil la acea data, se afla sub embargo. Cititorul se intreaba, desigur, ce legatura are acest episod documentat de ONU cu ofiterul pe care l-am numit in titlu si care este legatura dintre acesta si Traian Basescu. Voi raspunde mai jos acestor intrebari legitime. Dar nu inainte de a face cateva precizari indispensabile.

Pentru a incerca sa se sustraga monitorizarii internationale, cei care au organizat acest comert ilegal au fost siliti sa utilizeze doua documente false si un intermediar. Primul document fals este end user-ul – certificat pentru destinatarul final – pentru Togo. Cand, in realitate, armele au ajuns la UNITA. Acest document a fost verificat de Agentia Nationala a Controlului Exporturilor Strategice, ANCEX, care are in compunere reprezentanti de la toate serviciile de informatii. ANCEX a ajuns la concluzia ca documentul fals este autentic. Al doilea document fals este cel care stabilea aeroportul de destinatie pentru acest transport. In documentul pe care il postam (… document atasat – click pentru vizualizare  -  q567.b3.jpg )  este trecut drept destinatie orasul Cairo, in scopul de a se pierde urma avionului. Ancheta ONU a descoperit insa adevarul.

Iar intermediarul, utilizat tot pentru ca autoritatile de monitorizare sa nu se prinda ca Romania incalca Tratatul de la Wassenar, prin care eram obligati sa oferim, din proprie initiativa, toate informatiile corecte privind orice transport de arme, cine credeti ca a fost? Faimosul Shimon Naor, alias Simen Hershcovici, posesor al unui pasaport israelian si al unuia romanesc. Sub guvernarea Nastase, acest personaj si legaturile sale cu traficul de arme au starnit un imens scandal international. Directia de Inzestrare a Armatei, care utilizeaza Romtehnica pentru operatiuni speciale, este cea care l-a ales pe Naor ca intermediar. Transportul a fost asigurat cu o aeronava IL-76 inmatriculata in Ucraina (UK-78744), utilizata de compania Miravia. Miravia (Avia Services), infiintata la Sofia, ce constituia veriga de legatura inte Romania, Cehia, Slovacia si Moldova si flota aeriana a unui alt personaj faimos, Viktor Bout. Asupra acestui personaj vom reveni frecvent, pentru ca tot frecvent fac referire la el si rapoartele INTERPOL, ONU si ale Ministerului Apararii din Africa de Sud. In Romania, Miravia era reprezentata de Adriana Asgari, impartind acelasi sediu cu firma de handling LAR-RAS, detinuta de Dorin Ivascu, cea care s-a ocupat si de deservirea la sol a faimosuloui avion din operatiunea “Tigareta 2”. Care era acelasi IL-76.

In paranteza fie spus, este extrem de important sa se retina ca vom avea interferente atat de asemanatoare, incat par trase la indigo intre traficantii din Romania si cei din Bulgaria si in acest transport de arme si in scandalul recent al munitiei.

Pentru ca cititorii sa inteleaga ca si la bulgari e ca la noi, mai e necesar sa precizam ca pionul principal la Sofia al retelei internationale controlate de Viktor Bout era Iordan Zlatev, din conducerea Autoritatii Aeriene Civile bulgare, devenit partener in compania Sitrat Air, in care fratii Viktor  si Serghei Bout erau actionari principali.

Dar cum s-a ajuns la traficanti romani pentru acest transport de arme? La acea data, Bulgaria juca in stil mare iar politica sa era duplicitara. Pe de o parte, avea relatii oficiale cu guvernul comunist din Angola, caruia ii furniza arme iar, pe de alta parte, traficantii bulgari intrasera, cu complicitatea unor autoritati ale statului, in relatii secrete, tot pentru furnizarea de arme, cu insurgentii UNITA. Pentru ca operatiunea sa poata fi cat mai bine secretizata, partea bulgara a decis ca o parte a armamentului, cel livrat miscarii UNITA, sa fie exportat de romani. Toate transporturile de arme, si cele din Bulgaria si cele din Romania, au fost facute cu aceeasi companie. Nu seamana la indigo cu scandalul munitiei in care MAXAM Spania opereaza prin MAXAM Bulgaria care, la randul ei, ocolind MAXAM Romania, il utilizeaza pe Purcarea? Si in acest fel, pe banda rulanta, pardon, prin avioanele companiei lui Viktor Bout, Angola a inceput sa fie pompata cu armament, o parte pentru autoritati si o parte pentru insurgenti, alimentandu-se practic astfel razboiul civil de acolo. Cu toate consecintele lui dramatice.

Dar ce legatura au toate astea cu Traian Basescu? Faceam afirmatia ca acest transport, prin modul de operare, este identic cu cel din “Tigareta 2”. In ambele situatii, incarcarea marfii, tigari sau arme, s-a facut in zona militara a aeroportului (in fisele de taxare se face mentiunea “parcat sud”). Aceasta fisa de taxare este documentul intocmit in vederea platii de taxe catre aeroport. Asadar, a fost utilizata platforma militara. In cazul transportuloui de arme din 28 spre 29 martie 1996, despre care fac vorbire documentele ONU, comandant adjunct al Aeroportului Otopeni era Vasile Tocu. Acesta s-a aflat in tura in care s-a facut incarcarea. Ulterior, in 1997, Traian Basescu l-a numit subsecretar de stat pentru Aviatie si inspector sef al Aviatiei Civile. Ei bine, tot Traian Basescu, ministrul Transporturilor, a fost cel care l-a numit, prin ordinul nr. 220/25.04.1998, pe Tocu sa conduca ancheta administrativa si sa intocmeasca raportul in afacerea “Tigareta 2”. In 1998, in acaeasta calitate, el solicita, cu avizul sau chiar la cererea lui Traian Basescu, Aeroportului International Otopeni (… vezi documentul atasat – click pentru vizualizare – 18.jpg  ) sa dea toate documentele legate de contrabanda cu arme. Ele sunt enumerate in documentul pe care il postam. Precizez din nou, toate trasnporturile se desfasurasera chiar pe tura lui, pe vremea cand el era comandant adjunct al aeroportului. Aceste documente i-au fost transmise lui Tocu. Si, in mod misterios, ele au disparut. N-au ajuns niciodata in dosarul anchetei.

Cum s-a aflat totusi adevarul? Prin intermediul sefului serviciului trafic-sol. Care a pastrat si el cate un exemplar.

Asadar, acest Vasile Tocu fusese implicat in operatiunea de contrabanda cu arme. Apoi, tot el a fost inaintat in rang si pus sa faca ancheta asupra unui fapt similar cu ceea ce facuse el in nenumarate randuri. Si, asa cum era de asteptat, a sters urmele. Partizanii lui Traian Basescu, cei care incearca cu orice prilej sa-i spele rufele murdare si din ce in ca mai vocali, vor spune ca Basescu a fost si in acest caz inocent. In sensul ca ditamai ministrul Transporturilor nu avea cum sa stie ca protejatul sau, Vasile Tocu, fusese implicat si in adevaratul trafic de tigari de dinainte de operatiunea “Tigareta 2”. Si ca fusese de serviciu in tura cu pricina.

O asemenea scuza nu rezista. Din simplul motiv ca, raspunzand prin functia sa de inspector sef al Aviatiei de elborarea si punerea in aplicare a programului de securitate al Aviatiei Civile, lui Tocu, prin lege, ii trebuia un aviz special. In vederea acestuia, legea stabileste ca cel care il numeste in aceasta functie – in cazul nostru Traian Basescu, ca ministru al Transporturilor – avea obligatia sa solicite in prealabil verificari de la toate serviciile secrete. Ori Tocu participase deja la contrabanda cu tigari si cu arme, pe vremea cat fusese comandant adjunct (http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567d1.jpg – link alternativ - q567d1.jpg si http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567d2.jpg) – link alternativ - q567d2.jpg . Si fusese monitorizat, in aceasta ipostaza, de serviciile secrete. Ori serviciile secrete, inclusiv cel al Armatei, nu si-au facut datoria, ceea ceeste greu de presupus, ori Traian Basescu a ignorat raportul. Ceea ce este de presupus.

Am promis ca ma voi referi in acest serial la personaje asemanatoare. La ofiteri acoperiti, neacoperiti sau descoperiti, care au cateva numitoare comune. Au o pregatire asemanatoare in materie de inzestrare si operatiuni cu armament, se cunosc intre ei, actioneaza pe aceleasi filiere, interfereaza cu scandalul din acest an al munitiei – cel in care, prin fratele sau, este implicat si Traian Basescu – si au chiar relatii personale cu “familia”. Bucurandu-se de protectia cea mai inalta. Ori, pentru a ma face mai bine inteles, va trebui, in fiecare caz in parte, sa prezint detalii.

Asadar cine este, pana la urma, acest domn Vasile Tocu? A terminat Facultatea de Aeronave in 1984 si a fost repartizat in industria de Aparare. Ca inginer civil la fabrica de rachete Crangu lui Bot de langa Ploiesti. Ma grabesc sa precizez ca ne vom mai intalni frecvent si cu aceasta fabrica, pentru ca si de aici a fost exportat armanent prin incalcarea normelor internationale si, la fel, ne vom mai intalni cu ipostaza in care asemenea maestrii ai afecerilor cu arme isi fac debutul sub aparenta unor simpli civili. In realitate, Vasile Tocu era ofiter acoperit. Traseul lui este asemanator cu cel al lui Aurel Cazacu. Care si el, la fatada, era un simplu inginer in domeniul aeronautic. Ei bine, Tocu a stat pana prin 1992 la fabrica de rachete. De acolo a fost mutat la Otopeni pe functia de comandant adjunct, aparent prin incalcarea fisei postului. Pentru ca un civil nu putea detine aceasta functie, la acea vreme. Decat daca dorea Directia de Informatii Militare. Iar Directia de Informatii Militare a dorit, pur si simplu fiindca Tocu era ofiter acoperit. Cam cum s-a intamplat si cu Traian Basescu cand, “civil” fiind, a fost numit sef al reprezentantei Navrom la Anvers. Si daca tot am deschis aceasta paranteza, o surpriza pentru domnul Presedinte. Sediul, de fapt, nu era la Anvers. Ci alaturi. In zona ultrasensibila a aeroportului Ostend, acesta fiind baza de operare a flotei aeriene a lui Viktor Bout. Pentru traficul cu arme. Inceput de colonel Oliver Northe in Operatiunea Iran’Contras. A dracului coincidenta, nu?

Voi reveni cu detalii si despre Vasile Tocu si despre Viktor Bout si, evident, si despre ceilalti pe care i-am enumerat in sapou. In centrul acestei hore de ofiteri acoperiti, neacoperiti sau descoperiti se afla Traian Basescu.

 

- actualizat 30 august 2009

Placa turnanta

 

Foto Viktor Bout 2 Viktor Bout

In mod voit eronat, a fost indusa marota conform careia tranzactiile de armament sunt organizate nu numai de experti in domeniu, ci si de persoane morale. Si ca asemenea tranzactii aduc statului roman beneficii uriase. Asertiunile de mai sus sunt numai partial adevarate. In prezent, comertul cu armamament este, de cele mai multe ori, facut in beneficiul unor persoane, a unor societati suta la suta private. Statul are din ce in ce mai putin de castigat. Daca operatiunile ar fi curate din toate punctele de vedere, nici nu ar fi rau ca se intampla asa. Chiar daca personajele aflate in epicentrul acestor operatii sunt fosti ofiteri acoperiti. Din pacate, mai mult decat in alte domenii, in comertul cu armament statul este parazitat. Sifonat. Furat. Iar calea este conflictul de interese. Traficul de influenta. In linii mari, oamenii care compun cercul initiatilor in comertul cu arme sunt in relatii apropiate cu inalti functionari publici. Prin intermdiul carora obtin avantaje nepermise de lege. Iar lucrurile nu se opresc aici. Intrucat la capatul tunelului se afla sume uriase de bani, se mizeaza, de cele mai multe ori, prin intermediul traficului de influenta, pe incalcarea legilor. Cea mai nevinovata dintre asemenea incalcari fiind ocolirea procedurilor de vamuire. Vezi cazul recent al scandalului munitiei, in care, contrar legilor, vamuirea incarcaturii unui vapor nu s-a facut la Constanta. Ci la Valcea. Astfel incat, in realitate, nu se stie oficial ce s-a descarcat cu adevarat la Constanta. Si nici daca tot ceea ce s-a descarcat la Constanta a ajuns la Valcea. Si, in mod simetric, nu se stie ce a fost distrus si ce a fost reexportat de catre UM Babeni. Ca sa poata avea loc asemenea abateri de la normele legale, de o asemenea anvergura si intr-un domeniu atat de exploziv, a fost folosit ca passe-partout numele lui Basescu. Care a fost, din acest motiv sau din altul mult mai grav, antrenat in afacere. Evident, insa, Cornel Purcarea a utilizat, pentru a traversa ca prin branza in Romania intreaga munitie, si alte relatii sus-puse din zona functionarilor publici. De aceea vorbim despre o hora. Iar cea mai grava incalcare a legii este atunci cand este sfidat embargoul international instituit in anumite zone fierbinti ale planetei. Eu ma refer exclusiv, in intreg demersul meu jurnalistic, la acele situatii care intrunesc toate trasaturile enumerate mai sus. De aceea, utilizez atat surse interne de informatii, cat si surse externe, punandu-le cap la cap.

Inainte de a reveni, asa cum am promis, la Vasile Tocu si de a vorbi despre un personaj de legenda, cum este Viktor Bout, in prezent arestat in Tailanda – dupa care, de altfel, s-a si inspirat Nicolas Cage in filmul sau legat de traficul de arme – voi mai introduce in ecuatie doua persoanje. In rapoartele si verificarile facute de catre ofiterii de protectie si siguranta militara ai Directiei de Contraspionaj a Ministerului Apararii Nationale, apar probe certe conform carora general Constantin Silinescu, prim-adjunctul si cuscrul domnului Ioan Talpes – care a fost foarte vocal in aceste zile – directorul SIE din 1997 “recomanda” in mod frecvent secretarului se stat si sef al Departamentului Inzestrarilor Armatei pe diferiti fosti colaboratori ai sai drept oameni de afaceri in domeniul exportului de armament si munitii. Ei erau patroni ai unor societati comerciale cu capital privat iar Constantin Silinescu incerca, in realitate, sa le faciliteze, prin intermediul functionarilor statului – el insusi fiind un functionar al statului – derularea unor operatiuni de export cu produse speciale. In respectivele rapoarte exista si o lista a acestora. Iata cateva exemple: Gavrila Valean, Teodor Ilies, Cristian Constantinescu, Alfredo Florea, Ion Mihalache. Ajunge? Iata, asadar, cam cum se mareste hora. Hora din jurul lui Traian. In cateva din aceste cazuri, justificarea data de Silinescu a fost aceea ca respectivul fost ofiter DIE ar fi functionat ca persoana de sprijin pe langa reprezentantul Navrom la Anvers. Cel care, intre timp, ajunsese ministru al Transporturilor. Iar astazi este sef al statului.

Sa oferim, insa, un detaliu semnificativ despre Viktor Bout. In 2008, a existat un plan, in urma unei cooperari intre serviciile secrete americane si cele romanesti, ca Viktor Bout sa fie atras in Romania si arestat aici. Un personaj cheie a fost procurorul Nastasiu care, la acea data, era numarul doi in Parchetul General si, provenit fiind, la randul lui, din serviciile secrete, colabora in mod oficial cu autoritatile internationale in domeniul retelelor de crima organizata, terorism si trafic ilegal de arme. Viktor Bout – care era considerat extrem de periculos, de catre unii iar de catre altii, un competitor care obtinea cea mai mare parte a “cascavalului” – conducea de ani de zile, de la Moscova, o retea uriasa, avand oameni de legatura in fostele republici ale Uniunii Sovietice dar si in statele satelit. Beneficiarii armamentului transportat si livrat prin incalcarea legilor interne si internationale erau zonele de conflict din intreaga lume. Un asemenea spatiu, extrem de atractiv pentru traficul de arme, este reprezentat de cateva state din Africa, unde au avut loc in mod constant lovituri de stat, razboaie civile si unde au fost si sunt prezente armate de gherila. In schimbul armelor livrate, de cele mai multe ori, retelele lui Viktor Bout primeau nu dolari, ci diamante. Diamante africane care sunt utilizate pentru capetele de ghidare ale rachetelor din intreaga lume. Prin urmare, contravaloarea armelor se multiplica, adusa fiind in industria de armament. Acolo unde functioneaza relatiile sus-puse cu oficialii.

Pentru transport, Viktor Bout utiliza o intreaga flota de avioane, din care au facut parte si aeronavele din afacerea “Tigareta 2”, precum si cele utilizate pentru traficul interzis de arme si semnalate in rapoartele ONU. Ma refer strict, in acest moment, si la informatiile ONU, precum si la cele provenite din surse interne care ne-au condus si ne conduc in continuare la dezvaluiri legate de implicarea lui Vasile Tocu, protejatul lui Traian Basescu, care l-a promovat, de fapt, pentru a numi un fel de “lup paznic la stana”. In paranteza fie spus, la capatul traseului, de cele mai multe ori Viktor Bout utiliza  avioane militare rusesti cu trapa, care parasutau containerele in zonele de conflict, printr-un sistem relativ sofisticat de incetinire a caderii containerelor si stabilizare a acestora in apropierea solului.

Viktor Bout urma sa fie atras in Romania sub pretextul incheierii unui contract deosebit de avantajos, prin care cumpara o mare cantitate de rachete romanesti de la uzina Crangu lui Bot de langa Ploiesti, cea in care si-a inceput cariera ca “civil” Vasile Tocu. Rachetele urmau sa primeasca in acte o destinatie falsa, legala in plan international iar, in realitate, urmau sa ajunga tot la UNITA. Dar aceasta operatiune a esuat, pentru ca Viktor Bout a aflat ca urma sa fie atras intr-o capcana. Din biroul sau de la Moscova, el a aflat ce se intampla. Cum? Cei care au cercetat acest caz isi indreapta banuielile catre Ambasada Romaniei la Moscova, unde lucreaza un consilier economic numit de Traian Basescu, colonelul-inginer Gigel Bratiloveanu. Acesta – exista banuieli grave – este cel care l-a prevenit pe Bout. Din proprie intiativa? Sa ne amintim ca la Anvers, Traian Basescu a lucrat umar la umar cu Bout. Intr-o “vecinatate” asemanatoare celei dintre fabrica de pui congelati a lui Mircea Basescu si locul in care, in portul liber, se descarca munitia buclucasa. Voi reveni cu detalii.

 

 

- actualizat 31 august 2009

Super cursele cu arme

 

In intreg mandatul de prim-ministru al lui Vacaroiu, nu s-a facut atata trafic cu arme cat a fost organizat in numai trei luni ale mandatului de ministru al Transporturilor pe care l-a avut Traian Basescu sub guvernele Ciorbea, Radu Vasile si Isarescu. Si, atentie, am ales o perioada foarte scurta de timp, doar din nevoia de a da cateva exemple. Voi atasa drept probe pentru dezvaluirile pe care le postez mai jos documente care vin parca din neant. Pe care altii, oameni certati cu legea, le-au distrus. Daca cineva va dori – si in acest caz, vom avea cel putin o instanta internationala – sa faca lumina in aventura traficului de arme in care s-au lansat cativa romani, cu complicitatea autoritatilor, aceste documente vor fi probe cheie. Dintre cele 38 de curse cu armament, care au plecat de pe Aeroportul Militar Otopeni in cele trei luni pe care le-am ales pentru a face demonstratia de mai jos, ma voi opri asupra catorva cazuri absolut relevante.

 O cursa de acest fel a fost efectuata in 14 iunie 1995 de catre aceeasi companie Miravia, care apare pana in zilele noastre atat de frecvent in anchetele ONU si altor organisme internationale, a carei proprietar este Viktor Bout. Cel care ar fi trebuit sa fie arestat in Romania dar a fost pierdut, prin tradarea facuta de un inalt functionar al Ambasadei romane la Moscova, numit acolo de Presedintele Traian Basescu. Colonel-inginer Gigel Bratiloveanu, fost angajat Romtehnica si fost director Radmil in 1998 pe algoritmul PD. Viktor Bout este, in prezent, sub arest in Thailanda. Aeronava despre care vorbim, inmatriculata  9Q-CVG  apartinea Trans Air Cargo din Bangkok si era un veteran al transporturilor de armament. In trecut fusese avariata si apoi reparata. Acest transport la care ma refer a fost organizat de Romtehnica. S-a intamplat tot pe tura lui Vasile Tocu, cel promovat ulterior de Traian Basescu si pus “lup la stana”, cum explic intr-un capitol anterior. In legatura cu aceasta cursa, pe care am ales-o nu intamplator, a existat o ancheta facuta de contrainformatiile militare. Un partener al lui Shimon Naor, locotenent-colonet SRI in rezerva Ene Zaharia – provenit din Brigada Antitero – relateaza, in calitate de informator, contrainformatiilor militare despre faptul ca, la numararea banilor cash, s-a constatat disparitia unei sume de 10.000 marci. Banii fusesera numarati intr-o incapere separata de catre cei doi reprezentanti Romtehnica, de fata la acest transport. Ei se numesc maior Norocel Mihai si maior-inginer Alexiu Octavian. Ne-am mai intalnit si ne vom mai intalni cu aceste nume. Fara niciun fel de ezitari, Shimon Naor a bagat mana in buzunar si a completat suma. E la mintea cocosului ca, daca transportul ar fi fost legal, nimeni nu ar fi avut vreun motiv sa procedeze astfel.

 Al doilea exemplu este aceeasi aeronava 9Q-CVG, inchiriata de aceasta data de compania Air Transport Service din Romania, tot pentru un transport de arme intitiat de Romtehnica ( 08.9Q-CVG_Romtehnica), care aterizeaza trei luni mai tarziu, in 12.09.1995, tot pe Aeroportul Militar Otopeni. Compania ATS Service apartine lui Ion Haseganu, agent acoperit DIE in cadrul Tarom si lui Gheorghe Gavril, care a fost pilot comandant al Boeing-ului 707, calitate in care a pilotat deseori avionul prezidential a lui Nicolae Ceausescu. Acest Gheorghe Gavril a fost recuperat si recompensat de Traian Basescu in 1998, cand era ministru al Transporturilor, cu functia de director al Autoritatii Aeronautice.  Si acest transport avea destinatia finala UNITA. In continuare, aceeasi companie ATS, in 1997, a inchiriat o aeronava AN-12 cu trapa a companiei Balkan Air (25.ATS-Balkan), cu care a transportat 414 lazi cu munitie catre UNITA. Cinci zile mai tarziu, pe 17 februarie, ATS a mai facut o cursa cu acelasi avion, pe aceeasi ruta, cu acelasi tip de marfa.

 In aceasta perioada a mandatului lui Traian Basescu la Ministerul Transporturilor, livrarile de arme pe calea aerului se desfasurau pe banda rulanta. Cu titlu de exemplu, mai consemnez transportul din 20.02.1997, cu un B707 inmatriculat in Cipru cu numar 5B-DAZ ( 5B-DAZ_1997), apartinand firmei liberiene Occidental Airlines. Iar pe 24.02.1997 intra la incarcat pe platforma militara aeronava geamana 9G-JNR. Ambele erau veterane ale traficului de arme, intitial fiind utilizate in operatiunile ilegale de arme Iran-Contras, derulate de pe aeroportul Ostend din Belgia. Acolo unde s-a aflat sediul Navrom, condus de Traian Basescu. De aceasta data, operatorul a fot compania Acvila Air, apartinand Directiei de Inzestrare a MApN, ambele avand interdictie de la Organizatia Aviatiei Civile Internationale de a ateriza in Europa, deoarece companiile detinatoare serveau drept paravan pentru flota lui Viktor Bout. Anterior, pe 12.02.1997, la platforma militara Otopeni fusese incarcat cu arme si un IL-76, inmatriculat in Ucraiana, operat tot de Acvila Air.

 Informatiile de mai sus au multiple semnificatii. Despre care am scris. Dar si o noua semnificatie. Lacomia de bani a nou-venitilor la putere. Castigase alegerile Conventia Democrata iar Partidul Democrat, al carui vicepresedinte era Traian Basescu, isi adjudecase in noul guvern, printre altele, portofoliile Ministerului Transporturilor si Ministerului Apararii. De aceea, nu intamplator, in anchetele efectuate de contrainformatiile militare – ramase, de altfel, fara nicio finalitate – aparea ca laitmotiv, la fiecare livrare de armament, un comision peste valorile inscrise in facturi, de 40.000-50.000 dolari, onorat in conditii de conspirativitate si despre care frecvent se spunea ca este destinat pentru “acoperirea unor necesitati ale Ministerului Apararii Nationale” precum si – atentie – “asigurarii unor fonduri pentru partid”. Care partid? La Transporturi, la pupitrul de comanda se alfa PD. Prin Traian Basescu.

 

Cititi si: