Traian Basescu patroneaza afacerea rachetelor   Septembrie 6th, 2009

  

Foto Mihai StanisoaraFoto Radu BerceanuFoto Adriean VideanuFoto Aurel Ionel Lascu

 *Uriasa operatiune frauduloasa a fost pusa la cale de doi iscusiti particulari, Tiberiu Urdareanu in Romania si Theodor Anescu in Franta, in complicitate cu trei ministri si un secretar de stat de la Aparare, respectiv: Mihai Stanisoara (Aparare), Radu Berceanu (Transporturi), Adriean Videanu (Industrii) si Aurel Ionel Lascu (Aparare). *Armata este pagubita de patru ori: i se vara pe gat arme de care nu are nevoie si care nu sunt prevazute in niciun capitol bugetar; pretul care urmeaza sa fie platit este umflat cu 80 milioane euro; este lovita industria de aparare; iar printr-o operatiune frauduloasa, care incalca legile internationale si legislatia interna, este evitata aplicarea offset-ului – adica intoarcerea, sub forma de investitii in industria de aparare, a cel putin 80 la suta din costuri – prejudiciul estimat fiind, astfel, de inca 300 milioane. *Cine se umple de bani pe seama Armatei si, implicit, pe seama sigurantei nationale?

 

 

Este momentul sa venim cu noi informatii si cu noi probe in afacerea scandaloasa a rachetelor cu raza mica si foarte mica de actiune. Ele urmau sa fie achizitionate de la societatea franceza MBDA, printr-un contract secret, in baza unei hotarari CSAT secrete si a unei Hotarari de Guvern secrete. Dupa declansarea scandalului, prin dezvaluirile succesive facute in ziarul “Bursa”, la Antena 3, in acest site si in ziarul “Ziua”, protagonistii au intrat in panica, in special Presedintele Traian Basescu, si au anulat afacerea tot printr-o Hotarare de Guvern secreta. Primul-ministru Emil Boc nu a fost decat un simplu executant. O papusa manuita de Basescu, Videanu, Berceanu si Stanisoara. Dar anularea, in aceasta forma, a afacerii cu rachete nu inseamna ca operatiunea nu se va derula. Se cauta cu disperare o solutie in care ilegalitatile sa nu mai sara atat de mult in ochi. Si tot de ocolire a procedurilor de offset. Pentru ca o parte din spaga s-a dat. Si s-a luat. Si unii bani au fost deja cheltuiti. Voi veni cu toate detaliile necesare. Dar nu inainte de a preciza ca nici extensiile acestei afaceri – respectiv proiectul de la Ghimbav, de crearea a unui service pentru elicopterele Puma si proiectul de la Brasov, de construire a unei fabrici pentru componente Airbus – nu sunt legale. Dimpotriva. Asa cum sunt concepute, urmeaza sa aduca prejudicii extrem de mari statului roman. Si voi demonstra, in cele ce urmeaza, de ce. In fine, se va vedea cum, prin intermediul unei alte operatiuni, care se cheama Grifon, ne intoarcem spectaculos si la faimoasa firma DESINTCO, care ii are drept actionari tocmai pe protagonistii contractelor cu statul legate de armament. Se va vedea ca Mircea Basescu nu a fost plasat acolo la intamplare. Si nici fiindca a dat el din coate sa se implice in afaceri legate de armament. Fratele lui, Traian, e cel care l-a impins. Iar proiectul Grifon Intelligence Concept, sistemul mobil destinat aplicatiilor militare cu implicarea minima a factorului uman, este o dovada elocventa in acest sens. Sa le luam pe rand.

 

Jaful rachetelor

 

Contractele atat de secrete si hotararile la fel de secrete ale CSAT-ului si Guvernului Romaniei incep sa iasa la lumina. Si, astfel, apare pe radar un important om de afaceri roman, Tiberiu Urdareanu, patronul firmei UTI. Gasim aceasta firma in o multime de afaceri cu statul, in special in zona securitatii si apararii. De la bun inceput, trebuie sa fac precizarea ca UTI nu produce nimic. Decat, cel mult, acte false de provenienta a unor componente importate, pe preturi mici din China si incorporate in alte produse, pe preturi mari, vezi Doamne din state NATO. Ei bine, domnul Tiberiu Urdareanu, beneficiind de relatii pe cat de solide, pe atat de interesate cu membri ai Guvernului si cu ministrul Apararii, este cel care a pus la cale, de la Bucuresti, afacerea rachetelor. Avandu-l in Franta drept partener pe Theodor Anescu. Contractul cu MBDA a fost semnat de statul roman nu cu firma franceza, cum ar fi fost normal, ci cu UTI. UTI a domnului Urdareanu. Acesta si-a creat o filiala in Franta. Filiala UTI din Franta a semnat un contract cu MBDA pentru achizitionarea, la un pret cu 80 milioane mai mare decat cel oficial, a sistemului SHORAD VISSHORAD, sistem de aparare care utilizeaza rachete cu raza de actiune scurta si foarte scurta. De fapt, poate lovi tinte situate la maximum 3.000 metri altitudine. Dupa care, UTI Franta a incheiat contractul cu Ministerul Apararii. De mare folos a fost colonelul Punguta – imi pare rau, acesta este numele lui – care lucreaza mai mult la sediul UTI – unde face caiete de sarcini pentru licitatiile pe care, invariabil, UTI le castiga in contractele cu Armata – decat la sediul MApN, unde are carte de munca. Acest Punguta este omul de legatura pe axa Urdareanu-Lascu, secretarul de la Aparare. De ce a fost nevoie ca UTI sa devina marele intermediar al afacerii cu rachete? De ce, daca ar fi avut nevoie de acest sistem militar, Armata nu l-a achizitionat direct de la MBDA? Raspunsul este simplu. Daca l-ar fi achizitionat direct, atunci pretul nu ar mai fi putut fi umflat cu 80 milioane euro. In plus, si aici apare una dintre cele mai grave chestiuni, in felul acesta a putut fi incalcata obligatia de a respecta procedura offset. Adica de a determina vanzatorul, in acest caz MBDA, sa intoarca cel putin 80 la suta din cei 400 milioane euro, cat costa sistemul de rachete plus mentenanta, sub forma unor investitii in industria noastra de aparare. Si, in plus, in felul acesta s-a creat premiza  ca si celelalte doua operatiuni conexe, service Ghimbav si Airbus Brasov, sa fie transformate in mismasuri. In furt la scara mare.

 

In 13 iunie, Parlamentul European si, in 19 iulie, Consiliul Uniunii Europene au dat publicitatii un act normativ care prevede obligatia statelor de a aplica intotdeauna regula offset-ului atunci cand se incheie contracte in domeniul apararii si securitatii. Aceasta lege, valabila in Uniunea Europeana, este automat obligatorie si in Romania, chiar daca Guvernul de la Bucuresti nu s-a grabit – si o sa vedem imediat de ce – sa ia vreo initiativa legislativa in acest sens. Nu intamplator, in urma cu cateva zile, am postat pe acest site articolul intitulat “Ce se ascunde in spatele ghilotinarii Agentiei romane de offset”. Inainte ca domnul Urdareanu si complicii sai sa puna la cale operatiunea rachetelor, era necesar ca offset-ul sa treaca in maini private, camuflate la ministerul controlat de Videanu. Voi plasa acest material in ultima parte a dezvaluirii pe care o fac azi. Oricum, a fost facuta o repetitie generala de mare anvergura in materie de incalcare a regulii offset-ului. Tot de catre UTI, ca intermediar. Din care a rezultat o paguba de sute de milioane de euro. Este vorba de contractul incheiat, tot pentru Armata, cu Martin Lockheed, privind furnizarea de radare GAP-FILLER. La celalalt capat al axei particularilor, Theodor Anescu, in prezent cetatean francez, care are o resedinta si in comuna Cornu, a indeplinit rolul de intermediar cu MBDA. Pentru a-i convinge pe demnitari sa intre in joc, Urdareanu a fost extrem de generos, invitandu-i, in aceasta vara, la vila sa de pe Coasta de Azur pe Adriean Videanu si Radu Berceanu. Lascu, la randul lui, impreuna cu Stanisoara, a serbat la Paris ziua de nastere a acestuia din urma (pe data de 11 iunie), timp de aproape o saptamana. Evident, impreuna cu sotiile, care cinci zile au facut generoase cumparaturi. Ambii, Lascu si Stanisoara, sunt din Turnu Severin, oras in care s-au imprietenit. De aceea, tot ce inseamna inzestrare trece prin mainile lui Lascu. Si tot in baza acestei prietenii si pentru a derula nestingheriti afaceri frauduloase, sub pretextul catorva arme furate din depozitul militar de al Ciorogarla, a fost decapitata intreaga conducere a Armatei si, in primul rand, a fost maturat generalul Croitoru, seful Statului Major al Aviatiei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sef al Marelui Stat Major, pentru prima data in istoria moderna a Romaniei, a fost uns un om reprezentand marina, arma cea mai putin dezvoltata la noi. Dar esential este ca Basescu are incredere in el.

 

Voi prezenta, in continuare, noi argumente care demonstreaza ca aceasta afacere a rachetelor este cap-coada paguboasa. Daca voi fi putin prea tehnic, le cer scuze cititorilor. Romania era proprietara unei licente Oerlikon Elvetia, parte a grupului J. Rheinmetall, pentru sistemul de artilerie antiaeriana jumelat 2×35 mm cu cadenta foarte mare de tragere. Sistemul creeaza o perdea de proiectile, prin care nu poate trece niciun avion sau racheta la mica altitudine. El bate pana la maximum 3.000 metri, deci are aceeasi bataie maxima ca si rachetele furnizate de MBDA. In dotarea Armatei Romane exista respectivul sistem dar nu intr-o cantitate suficienta. Iar licenta, este adevarat, nu e integrala. De la acelasi producator avem si sistemul mai sofisticat ghepard – masina blindata dotata cu tun si radar si care trage intr-o cadenta uriasa. Germania a livrat acest sistem Greciei si toata literatura de specialitate din lume s-a pus de acord ca Grecia are, in prezent, cel mai modern sistem de aparare de acest fel. Armata Romana are deja in dotare cel putin jumatate din ceea ce inseamna contractul care urma sa fie incheiat cu francezii. Asadar, sistemul francez se suprapune, in mod nefericit si pagubos, peste cele deja existente. Daca ar fi dorit sincer sa faca o afacere buna si sa achizitioneze un sistem de rachete cu raza mica si foarte mica de actiune, Romania ar fi putut sa o faca la un pret mult mai mic chiar decat cel platit de Grecia. Pentru ca deja dispuneam de doua sisteme.

 

Un element extrem de important pentru a intelege de ce, in aceasta chestiune a racheteleor cu raza mica si foarte mica de actiune, nu s-a prevazut, in programul de inarmare al Romaniei, niciun fel de buget, este precizarea care urmeaza. Razboiul impotriva Iugoslaviei, in special bombardarea Belgradului, a inchis definitiv un capitol al istoriei militare. Si a deschis un altul. La Belgrad s-a demonstrat ca acest sistem de aparare cu rachete cu raza mica si foarte mica de actiune nu mai este de actualitate. Incepand de la bombardarea Belgradului, s-a demonstrat – iar demonstratia a continuat in toate celelalte conflicte armate – ca avioanele multirol sunt suficient de bine dotate cu echipament militar, incat pot lansa, cu o precizie perfecta, munitie cu tinta selectiva cu mare precizie de la 12.000 metri altitudine. Sunt faimoasele rachete care se autoghideaza si isi lovesc tinta, patrunzand realmente pe fereastra. Este evident ca sistemul rachetelor cu raza mica si foarte mica de actiune nu mai poate fi utilizat eficient decat in situatii rarisime. Eventual, in razboaie de cartier. Cand vrei sa tragi printre blocuri.

 

Revenind la ingineria pusa la cale de Urdareanu, voi raspunde la intrebarea: cu ce bani putea Urdareanu sa cumpere sistemul SHORAD VISSHORAD francez, pentru ca apoi sa il vanda statului roman? Raspuns: cu banii statului roman. Dar cum? Simplu, pentru oamenii cu relatii sus-puse. El urma sa mearga la Ministerul de Finante si sa ia o garantie a statului roman pentru o finantare externa prin MBDA. Deci UTI era nici mai mult, nici mai putin decat un integrator al afacerii. Ce primea in schimb? O parte din “diferenta” colosala care ii ramanea dintre pretul real al sistemului si cel, mult mai mare, care urma sa fie platit, precum si “rasplata” pentru evitarea offset-ului. Si unde se duceau acesti bani? O parte ramanea la Urdareanu. Restul, cu siguranta zeci de milioane de euro, mergeau in niste buzunare. Particulare. Ale cui?

 

Pentru a intelege mai bine implicarea in aceasta murdarie a ministrilor Videanu, Berceanu, Stanisoara si a secretarului de la Aparare, Aurel Ionel Lascu, cu buna stiinta si binecuvantare a Presedintelui Traian Basescu, vom oferi cateva informatii, in capitolul urmator, despre afacerea Ghimbav.

 

 

Murdaria numita Gimbav

 

Trebuie sa ne bucuram de cate ori aflam ca in Romania investesc societati de prestigiu din lume. Mai ales atunci cand asemenea investitii nu au un caracter speculativ, ci sunt destinate producerii unor bunuri. Iar cand marfa realizata inglobeaza tehnica de varf, trebuie sa ne bucuram cu atat mai mult. Pentru ca aici vor exista si in viitor cele mai mari si mai sigure profituri si, in plus, specializam forta de munca in domenii de varf. La prima vedere, proiectul, pus la cale de aceleasi personaje, al realizarii la Ghimbav a service-ului pentru elicopterele Puma este unul de acest fel. In realitate, avem de-a face cu o noua scamatorie din care statul roman pierde la greu. Pentru ca operatiunea pusa la cale de Urdareanu, cu sprijinul si complicitatea lui Videnu si cu contributia lui Radu Berceanu – ca sa nu mai vorbim de binecuvantarea lui Traian Basescu, pentru ca Stanisoara, ca ministru al Apararii, nu aproba nimic in domeniul militar fara binecuvantarea sefului de la Cotroceni – arata in felul urmator: statul roman ofera intreg terenul, toate cladirile si utilitatile necesare, plus 43 milioane euro. Francezii vin cu know-how-ul. Adica cu proiecte vizand modul in care decurge service-ul Puma. Nu a facut nimeni vreo evaluare a conceptului service elicoptere. Cine a facut studiul de fezabilitate si cum arata el? Ce profit va aduce Romaniei aceasta operatiune, din care grosul castigului il ia partea franceza? In cat timp va recupera Romania cei 40 milioane de euro? Si de ce si aceasta afacere trebuia facuta prin acelasi intermediar? Adica UTI? Adica Tiberiu Urdareanu? Sa fie o pura intamplare faptul ca Nicolae Banea, directorul fabricii de elicoptere de la Ghimnbav, a declarat public ca nu a fost consultat si nu stie nimic despre aceasta afacere? Si o alta intrebare grea: oare faptul ca Urdareanu a obtinut un teren din poligonul Armatei de la Mihai Bravu, ca sa-si construiasca un sediu, o fi parte a intelegerilor sale cu Stanisoara si Videanu? Sau contractul de securizare al tuturor unitatilor militare din Romania, pe care se pregateste sa-l castige, printr-o licitatie trucata cu caiet de sarcini cu dedicatie?

 

 

Proiectul Grifon

 

“Grifon Intelligence Concept este un sistem mobil destinat aplicatiile militare dar si operatiunilor civile de salvare care permite, cu implicarea minima a factorului uman, captarea unei imagini dintr-un camp de lupta sau dintr-o zona cu potential de risc ridicat, procesarea sa si actionarea in consecinta pentru combaterea adversarului sau pentru solutionarea eficienta a unei situatii de urgenta”. Asa era  prezentat, in 10 august, proiectul Grifon intr-un articol publicat de “Adevarul”. Articolul mai preciza ca  sistemul a fost realizat de firma SC Global Private Security Solutions SRL si ca ideea i-a apartinut patronului acesteia, Romeo Oita – deci cel care aparea in calitate de co-actionar la aceeasi firma cu Mircea Basescu: deja celebra Desincto. „M-a gandit la necesitatea unui sistem multifuncţional de intelligence, cu posibilităţi de extindere către domeniile security si defence (apărare). Am discutat cu experţi din diferite domenii de activitate, am închegat un grup de lucru şi apoi o echipă de proiect”, povestea Oita, citat in 10 august de ziarul “Adevarul” (http://www.adevarul.ro/articole/masina-soldatului-universal-conceputa-in-romania.html). “Grifon Intelligence Concept a fost realizat în România. Este vorba despre un parteneriat public-privat realizat între firme din industria de apărare privată şi Ministerul Economiei prin Direcţia Generală pentru Industria de Apărare şi Probleme Speciale“, a mai explicat Romeo Oita. Din articolul din “Adevarul” mai aflam cateva lucruri interesante. Printre initiatorii proiectului s-a mai numarat un co-actionar la Desincto: Cristian Geamanu. Acesta a preluat conducerea activitatii de marketing. Datorită experienţei îndelungate în domeniul achiziţiilor pentru apărare a fost cooptat la conducerea si dezvoltarea proiectului si numit uletrior director de proiect general-maior in rezerva Ion-Eftimie Sandu. Deja deloc suprinzator, si acesta este unul dintre co-actionarii Desincto. La fel de putin suprinzator este si faptul ca “Naval Defence Exhibition”, organizata cu mare fast la Constanta de catre acelasi grup select care activa la Desincto , a avut drept piesa forte Grifon Intelligence Concept, care s-a si lansat oficial cu aceasta ocazie. „Grifon vrea sa sublinieze si sa probeze necesitatea si posibilitatea de integrare in tara a diferitelor subsisteme si sa demonstreze tehnologic beneficiul unei abordari diferite a provocarilor privind protectia infrastructurii critice. Sistemul propune o platforma multifunctionala, terestra sau navala, mobila de interventie pentru operatiuni de lupta nonconventionala si activitati civile, inclusiv operatiuni cu grad ridicat de pericol”, a declarat la expozitie Romeo Oita. Astfel, arata un articol scris pe aceasta tema de “Q-magazine”, beneficiarii acestui sistem pot fi si Prefecturile, Consiliile Judetene, Inspectoratele pentru situatii de urgenta, autoritatile vamale sau Politia, intrucat sistemul si-a dovedit eficienta si in operatiuni de salvare sau de rezolvare a unor situatii critice, dar si companiile care administreaza campuri petrolifere sau centrale electrice (http://www.qmagazine.ro/articole/3747/Dobrogea-capitala-industriei-mondiale-de-aparare.html). La sfaristul expozitiei, Ion Eftimie Sandu declara pentru publicatia “Cuget Liber” ca proiectul Grifon a fost un succes, reusindu-se chiar semnarea unui contract cu o frima americana. „Vineri, reprezentantul românesc al sistemului, GPSS, a semnat un contract cu firma americană EPS pentru elaborarea proiectului Grifon în domeniul naval. Sistemul a fost primit foarte bine atât de cei din domeniul militar de apărare, cât şi cei implicaţi în domeniul de security”, a explicat el. Precizand ca “„Nu ne-am propus să concurăm cu marile puteri din industrie”, generalul in retragere arata ca “Ideea este să le dai firmelor implicate în securitatea infrastructurii, instrumente la îndemână. Sistemul Grifon poate fi folosit într-o arie largă, de la paza litoralului, a şcolilor, barajelor, drumurilor, la misiuni mai peri-culoase, precum incendiile. Sistemul poate estima cum şi unde se va extinde un incendiu mai mare, în funcţie de vânt şi, astfel, poate fi evitată o eventuală catastrofă. Acesta este viitorul. Este foarte important că produsul este românesc şi, astfel, ne putem face auziţi şi noi pe piaţa de profil” (http://www.cugetliber.ro/1250456400/articol/45893/romanii-si-americanii-au-semnat-un-contract-pentru-elaborarea-proiectului-grifon/)

 

Un articol publicat in 22 august in cotidianul “Gandul” semnala insa anumite neconcordatnte. Dupa cum se arata in articol, site-ul http://www.gpss-grifon.ro/site.swf, care prezintă conceptul Grifon, precizează că este dezvoltat de o serie de experţi în domeniul privat. Începând din luna mai, firma GPSS SRL a încheiat acorduri de confidenţialitate şi contracte cadru de subcontractare cu mai multe firme pentru diferite componente ale conceptului Grifon Intelligence. Principalele firme româneşti participante la dezvoltarea conceptului sunt, potrivit sursei citate, Uzina Mecanică Bucureşti ca integrator final platformă, M Car Trading SRL, Electro Optic Components SRL, Interactive Systems and Business Consulting, Micronix Plus SRL, Stimpex SA, Danirom Company SRL, ELPROF SA. Dintre companiile străine care participă la dezvoltarea proiectului se numără compania israeliană ELBIT Systems şi EPS. In 21 august, Romeo Oita declara pentru Mediafax ca, în numele companiei GPSS, la care este acţionar, a cedat gratis firmei ROMARM know-how-ul pentru conceptul Grifon, urmând ca dacă statul român va vinde acest concept lui să-i revină o redevenţă de 10 procente. „Eu am cedat know-how-ul pentru Grifon către ROMARM- Uzina Mecanică de Tancuri Bucureşti, care să fie integratorul ideii. Practic statul s-a erijat în proprietar (…) Dacă statul român îl va vinde, eu am dreptul la o redevenţă de 10%””, a spus Oiţă, care a adăugat că cedarea s-a făcut gratis. Intr-un comunicat oficial, MApN a precizat insa ca nu a încheiat niciun contract privind proiectul Grifon, că nu există firme intermediare care să acorde consultanţă sau să faciliteze încheierea contractului pentru modernizarea fregatelor, iar participarea ministerului la expoziţia navală de la Constanţa a fost gratuită (http://www.gandul.info/news/afacerea-grifon-cum-sa-dai-ceva-gratis-si-sa-primesti-10-4792217).

 

Povestea proiectului Grifon si a initiatorului sau, Romeo Oita, este prezentata insa dintr-un unghi extrem de interesant si savuros de jurnalista Sorina Matei, pe blogul acesteia: “Afacerea vietii lui presupun ca se numea Grifon. Ce e Grifon Intelligence Concept? Un vehicul inteligent ce poate fi folosit atat in domeniul civil cat si in cel militar, ce poate deveni un nucleu, o celula, de prelucrare a informatiilor de la sol, aer si apa. Minunatia este interoperabila cu sistemele NATO si Oita voia sa vanda „masina soldatului universal” Armatei Romane. Cu un pret intre 200 si 800 de mii de euro, in functie de dotari. Cam scump, cam scump… Numai ca n-a durat mult. Si lui Oita i-a venit alta idee. Smecheras de meserie, s-a gandit cu cine sa mai faca o combinatie din care sa castige… Si …a intrat in afaceri cu Cazacu. Oita a cedat gratis conceptul Grifon Romarmului, iar daca statul ii vinde conceptul mai departe, el..Oita..castiga 10%. Misto, nu? Va intrebati cum de a creat firma lui Oita un asemenea concept? Cu putin ajutor…De fapt, cu mai mult. A avut o echipa de baieti destepti, prieteni cu spate greu si asa a reusit sa faca si un parteneriat public-privat intre firma lui si Ministerul Economiei. Da, Ministerul Economiei de la noi din tara. Directia Generala pentru Industria de Aparare si Probleme Speciale…va suna cunoscut? Director al proiectului Grifon a devenit subit generalul maior in rezerva, doctor inginer ( ce-mi place asta) Sandu Ion Eftimie” (http://sorinamatei.blogspot.com/2009/08/ce-nu-s-prea-spus.html).

 

O legatura intre proiectul Grifon si Cazacu a fost sugerata chiar de acesta, in perioada in care se mai afla inca in fruntea Directia Generala pentru Industria de Aparare si Probleme Speciale din cadrul Ministerului Economiei. Cazacu sublinia intr-o declaratie oferita postului de televiziune Realitatea TV ca  prezenţa fiicei sale în rândurile acţionariatului Desintco, cea in care aparea si Mircea Basescu, nu l-a pus în conflict de interese. El mai spunea ca Romeo Oita si Cristi Geamanu sunt niste oameni inimosi. Potrivit lui Cazacu, cei doi inimosi “au venit şi am luat în calcul ideea de a identifica noi oportunităţi de afaceri pe această piaţă”. Exista insa o problema: “Eu le-am spus că funcţia mea este incompatibilă”. Cum insa nu exista probleme care sa nu aiba si solutii, “atunci ne-am gândit să facem ceva care să nu fie în contradicţie cu ceea ce fac eu şi de aceea aţi văzut că şi sfera de activitate este de consultanţă”. Dupa cum subliniaza inca odata Cazacu in cadrul aceleiasi declaratii, “intenţia era să meargă în zone care să nu fie conflict de interese cu activitatea pe care eu o fac”. A aparut insa o chestiune sensibila: Oiţă şi Geamănu intenţionau să extindă activitatea firmei în domenii care l-ar fi pus în conflict de interese printr-un contract legat de proiectul Griffon. Din această cauză, Cazacu le-a cerut celor doi să întreprindă demersurile necesare pentru scoaterea din rândul acţionarilor a fiicei sale, Maria Cazacu. “Va ieşi din această firmă cu momentul săptămâna viitoare (…) Este o problemă de deontologie. Mă cunosc atât de mulţi oameni încât nu-mi permit ca fiica mea să facă …”, a balmajit el (http://stiri.rol.ro/content/view/398591/8/).

 

 

Ce se ascunde in spatele ghilotinarii Agentiei romane de offset

 

SEDINTA - CGMB

Robert Ionescu noul sef al agentiei de offset

Pana de curand, Agentia de Compensare pentru Achizitii de tehnica speciala, mai cunoscuta sub numele de Agentia de Offset, se afla sub directa coordonare a primului ministru. Ea a fost infiintata in vremea premierului Tariceanu, si prin crearea sa a fost data o grea lovitura mafiei si sistemului care functionase pana in acel moment in domeniul achiziitilor de arme.

Structura Agentiei era astfel gandita incat niciun angajat nu stia ce facea celalalt. Se lucra pe bucatele, astfel incat niciun salariat sa nu poata calca pe alaturi sau furniza cuiva informatii secretizate. Agentia s-a constituit astfel intr-o stanca de care nu se putea trece, intr-un adevarat Cerber. Ea a ajuns astfel sa se remarce ca una dintre putinele institutii din Romania a carei seriozitate se bucura de o recunoastere aproape unanima. In plus, ea reusea sa se autofinanteze din comisioanele percepute, si a ajuns, ca in momentul, de fata, sa aiba in cont nu mai putin de patru milioane de euro.

 

Agentia de offset avea contracte de peste 880 de milioane de euro cu diverse companii. Componenta de offset este de altfel recunoscuta ca reprezentand o resursa extrabugetara extrem de importanta, ea fiind evaluata, pentru urmatorii 8-10 ani, la spectaculoasa suma de 4-6 miliarde de euro. Importanta deosebita a Agentiei de offset decurgea insa mai ales din rolul fundamental al acesteia de a veghea la modul in care erau derulate contractele pentru achizitii de tehnica speciala si de a stabili, la sange, reglementarile privind derularea operatiunilor compensatorii, astfel incat economia nationala si, in special, industria de Aparare, sa aiba ceva concret de castigat de pe urma contractelor incheiate cu firmele straine. Tocmai aceasta rigoare de care a dat dovada Agentia de Compensare pentru Achizitii de tehnica speciala a constituit insa un ghimpe pentru cei interesati sa faca jocurile dupa propriile lor reguli. Si pentru exportatorii straini de arme, siliti sa ofere compensatiile de 80% prevazute de lege fara a putea misca in front. Totodata, resursa extrabugetara asigurata de componenta offset s-a constituit intr-o tentatie uriasa.

 

Agentia de offset a atras atentia Cotroceniului, care a decis anularea de facto a autonomiei acesteia. Ministrul Economiei Adriean Videanu si premierul Emil Boc au fost insarcinati ca, in cadrul reorganizarii generale intreprinse in ultima perioada, sa mute Agentia de Compensare pentru Achizitii de tehnica speciala la Ministerul Economiei. Si sa o reduca la un biet oficiu cu atributii anemice si pur formale si sa-i deturneze scopurile.

 

In schimb, au aparut parazitii. In absenta unei agentii specializate care tine de Guvernul Romaniei, firmele straine sunt silite sa apeleze la firme de consultanta private, mai usor de manipulat si, de ce nu, poate chiaraflate sub un control total. Astfel persoanele interesate de punerea in aplicare a masurii de mutare Agentia de Compensare pentru Achizitii de tehnica speciala  in ograda Ministerului Economiei, pot avea enorm de castigat. Pentru a da un singur exemplu, ele se pot bucura in voie de  comisioanele realizate din derularea viitoarelor contracte de offset In paguba cetateanului.

 

Una dintre supozitii este aceea potrivit careia anularea autonomiei Agentiei a fost dorita, intre aletele, pentru a-i lasa spatiu de manevra firmei lui Mircea Basescu. In urma dezvaluirilor din presa, acesta s-a retras din actionariatul ei si numele “Desincto” a avut serios de suferit. Insa firme similare, controlate de anumite personaje cheie, care sa joace rolul de paraziti, pot sa fie constituite oricand si, cu putin noroc, pot reusi sa-si deruleze activitatea cu multa discretie, nederanjate nici de presa, si nici de institutiile statului.

 

 

Ce este Agentia de offset

 

Pana acum, Agentia de Compensare pentru Achizitii de tehnica speciala, infiintata prin 2004, era o institutie autonoma si se afla sub directa coordonare a primului-ministru. Agentia stabilea reglementarile privind derularea operatiunilor compensatorii si a tuturor documentelor conexe acestora. Valoarea obligatiei de compensare se ridica la cel putin 80% din valoarea totala a contractului de achizitie. De exemplu, daca guvernul Romaniei achizitiona de la o firma straina un avion contra sumei de 10 milioane de euro, agentia de offset trebuia sa se asigure ca firma respectiva reinvestea 8 milioane de euro din acesti bani in tara, in beneficiul economiei romanesti. . Firma straina poate sa faca  o compensare directa, sau indirecta. Directa este cea care are legatura cu produsul achizitionat de partea romaneasca, indirecta – care nu are legatura dar care ajuta economia romaneasca. Banii trebuiau reinvestiti insa cu precadere in Aparare, astfel incat sumele respective sa asigure o tehnologie de varf care sa ne ajute sa avem o armata de tip NATO. Negocierile in acest sens trebuiau purtate la sange, astfel incat Apararea sa aiba ceva concret de castigat din reinvestirea banilor, ca de exemplu o fabrica in care sa fie produse componente de avioane. In concluzie, derularea tipica a unei operatiuni compensatorii era un proces extrem de complex (http://www.acats.gov.ro/html/ro/a_derulare.html), care presupunea numeroase etape si trebuia sa vegheze la respectarea unui foarte mare numar de conditii precise.

 

 

Deturnarea Agentiei de offset de la scopurile ei

 

Aurel Cazacu, fostul director al Directiei Generale Industria de Aparare din cadrul Ministerului Economiei si cel care a perfectat contractul de achizitie al fregatelor, a inteles foarte bine miza Agentiei de offset si i-a explicat-o si ministrului Economiei Adriean Videanu. Acesta, la randul sau, a transmis informatia mai departe. Astfel, in scurt timp, Cotroceniul a acreditat ideea ca Videanu sa foloseasca offset-ul pentru… dezvoltarea rurala. Mai precis pentru crearea locurilor de munca la tara, actiune populara si aducatoare de voturi. Vorbind, in martie 2009, despre noua strategie de reindustrializare a tarii, ministrul Economiei Adriean Videanu nota ca “noi am evaluat aceasta resursa extrabugetara (componenta de offset-n.r.) foarte importanta la 4-6 miliarde de euro pentru urmatorii 8-10 ani, bani care ne-ar putea permite extinderea programului de reindustrializare si la alte domenii, cum sunt industria alimentara sau cea de masini agricole”.

 

Desi Agentia de Compensare pentru Achizitii de tehnica speciala ajuta, prin activitatea sa, la crearea locurilor de munca in economia nationala, folosirea ei pentru dezvoltarea rurala constituie o deturnare evidenta de la scopurile sale fundamentale. Adriean Videanu a prezentat in coalitie mutarea agentiei – cu banii ei cu tot -  la Ministerul Economiei ca pe o idee de iesire din criza. Insa costul final pentru tara al unei asemenea masuri s-ar putea dovedi, in scurta vreme, calamitos. 

 

Lucrurile nu se opresc insa aici. Adrian Videanu intentioneaza sa desfiinteze si Agentia Nationala de Control al Exporturilor (ANCECS – http://www.ancex.ro/), care se ocupa cu licentierea exporturilor de armament. ANCECS ofera licente si asa numitele “users licence” pentru cei care doresc sa faca import si export de armament si urmareste daca nu cumva acesta ajuunge pe mana retelelor teroriste. Ea urmeaza sa fie transformata, ca si Agentia de Compensare pentru Achizitii de tehnica speciala, intr-un biet oficiu cu rol strict formal, inglobat Ministerului Economiei. Astfel, toate oulale ajung in cosul lui Videanu. Se creeaza un sistem integrat care detine monopolul. MEC-ul va avea toate parghiile pentru importul si exportul de armament. Si, in plan politic, povestea este inca si mai frumoasa. Daca, de exemplu, PD-L reuseste si pe viitor sa intre la guvernare, indiferent alaturi de ce alte partide, el se va putea arata fermecator de modest in formularea unor pretentii. Necerand, altceva, decat Ministerul Economiei.

 

 

Metode de “pacalire” a procedurilor de derulare a operatiunilor compensatorii

 

In absenta unei institutii autonome care sa vegheze la obtinerea unor beneficii reale din derularea contractelor de achizitii de tehnica speciala pentru dezvoltarea economiei romanesti, procedurile de derulare a operatiunilor compensatorii pot fi “pacalite” cu usurinta. Astfel, daca guvernul Romaniei achizitioneaza de la o firma straina un avion contra sumei de 10 milioane de euro, firma respectiva avand obligatia de a reinvesti in tara 80% din valoarea contractului, ea poate foarte bine ca, in loc sa ofere tarii noastre ceva concret, precum o fabrica in care sa fie produse componente de avioane, sa faca un offset nu doar indirect, ci extrem de indirect. Rezumandu-se ca, in contul celor opt milioane de euro datorate, sa ofere un simplu know how. Un alt exemplu este mult mai simplu: cu ajutorul mitei, mascate in unele cazuri sub forma unui comision, o oferta de achizitie poate fi pur si simplu favorizata in detrimentul alteia, desi nu slujeste la fel de bine intereselor nationale. Si exemplele, mai simple sau mai complexe, mai subtile sau mai directe, pot continua. Sumele implicate fiind fabuloase, mizele sunt la fel de mari. Incaputa pe mainile nepotrivite, derularea unor asemenea contracte poate sa nu mai aduca tarii aproape nimic, imbogatind in schimb o mana de oameni.

  

 

O buba mare: avioanele americane

Un episod care avea sa marcheze soarta Agentiei romane de offset este legat si de planurile privind achizitia unor avioane. Generalul Constantin Croitoru, care a indeplit functia de sef al Statului Major al Fortelor Aeriene Romane (2007-2009), intentiona sa achizitioneze avioane de la Suedezi, deoarece considera ca aceste tipuri de avioane sunt cele mai potrivite nevoilor tarii. Presedintele Traian Basescu vroia, in schimb, sa achizitioneze avioanele de la americani. Nu vom specula pe tema motivelor pentru care seful statului tinea cu dintii de oferta americana in detrimentul celei suedeze, sustinute de Croitoru din motive obiective. Pe langa faptul ca avioanele suedeze erau considerate de general ca fiind mai potrivite cu nevoile Romaniei, Croitoru a atras deasemenea ca raportul calitate-pret al acestora era mai avantajos decat in ofera americana. Fiind sef al Statului Major al Fortelor Aeriene Romane, generalul Croitoru avea un cuvant greu de spus in luarea acestei decizii. Problema incapatanarii generalului s-a rezolvat ca de la sine, odata cu furtul de arme de la Ciorogarla. In urma scandalului iscat, Constantin Croitoru a fost eliberat din functie. Totusi, calea catre achizitia avioanelor americane nu era pe deplin netezita. Mai exista inca indaratnica Agentie de Compensare pentru Achizitii de tehnica speciala. Acum, prin transformarea acesteia intr-un oficiu cu atributii pur formale din cadrul Ministerului Economiei, s-a rezolvat insa si aceasta problema.

Cititi si: