PNL, examen final   Ianuarie 25th, 2010

 

            Se discuta mult, poate prea mult, despre viitorul PSD. Si, intr-un fel, fals si inutil. Fals, pentru ca cel mai adesea viitorul acestui partid este pus sub semnul unei iluzorii reforme si intutil, pentru ca stanga socialista a reprezentat, reprezinta si va reprezenta oricum un vector esential al politicii romanesti. PSD nu va putea fi distrus, ci doar, eventual, hartuit de alegoria numita “partidul independentilor”, pe cale de a fi transformata, in mod artificial, intr-o formatiune politica de stanga, destinata sa incerce sa ocupe culoarul socialistilor. In schimb, daca undeva in spectrul nostru politic exista o problema reala, stringenta si dramatica, aceasta se plaseaza in tabara PNL. Pentru ca PNL poate, pur si simplu, sa dispara la urmatoarele alegeri. Dupa modelul PNTCD.

            Daca Traian Basescu ar fi fost invins, liberalii ar fi beneficiat de certitudinea ocuparii unei pozitii importante in spectrul politic, pentru mult timp de acum incolo. Este limpede ca intr-o alianta cu PSD, fie ea si temporara, Legea electorala nu ar fi fost modificata in mod dramatic. Ea ar fi permis si in viitor ca liberalii sa joace, in cel mai rau caz, rolul pe care l-au avut, pana de curand, de partid curtat de ambele tabere, eligibil din ambele parti pentru o alianta politica. Victoria lui Traian Basescu, combinata cu alianta pe care PD-L a facut-o cu UDMR, ii poate scoate pe tusa, in mod definitiv, pe liberali. Atat din perspectiva unui partid cu care, in mod obligatoriu, trebuie negociat pentru asigurarea unei guvernari, cat si chiar sub aspect electoral.

            Este simplu de raspuns la intrebarea: cum anume se poate produce scoaterea de pe scena politica a PNL? In acest moment, nici Traian Basescu si nici PD-L – probabil nici UDMR – nu mai au niciun interes ca liberalii sa existe ca partid parlamentar. Dimpotriva. Si nici macar PSD. Dimpotriva. Scoaterea PNL din joc, prin neocuparea, de catre acest partid, a unor pozitii parlamentare la viitoarele alegeri, simplifica mult, atat pentru PD-L, cat si pentru PSD, problema bataliei pentru putere si obtinerii guvernarii. Existand acest interes, pana la urma legitim, al celor doua partide mari – unul de stanga, celalalt incercand sa isi consolideze o pozitie de dreapta, pe care initial a ocupat-o abuziv si formal – nu mai ramane decat sa se recurga la finalizarea unui proiect de mai multa vreme anuntat. Si anume modificarea Legii electorale.

            Sa ne reamintim ca Traian Basescu, sustinut de PD-L,  a insistat si a fortat trecerea la un anumit tip de sistem uninominal. Felul in care au decurs alegerile parlamentare, pe acest nou mecanism, a fost apreciat drept un esec. Probabil ca, daca Traian Basescu ar fi pierdut alegerile prezidentiale, s-ar fi format o alta majoritate parlamentara iar mecanismul de vot dupa care au fost organizate ultimele alegeri parlamentare ar fi fost abandonat. Revenindu-se la votul pe liste de partid.

            Traian Basescu, mai ales in campania electorala, a insistat, de cateva ori, referindu-se la necesitatea trecerii la sistemul votului uninominal intr-un singur tur de scrutin. Faptul ca la alegerile parlamentare au existat doua tururi de scrutin a fost de natura sa permita unui al treilea partid, ca forta electorala, respectiv PNL, sa obtina rezultate relativ bune in alegeri si sa-si adjudece 20 la suta din locurile existente in Parlamentul Romaniei. Din aceasta perspectiva, se stie ca PNL a beneficiat de sprijinul PSD si, acolo unde s-a putut, si de sprijinul UDMR. Intr-un sistem de vot uninominal intr-un singur tur de scrutin, intr-un colegiu electoral nu va exista decat un singur castigator dar, in mod obligatoriu, din unul dintre cele doua mari partide, PD-L sau PSD. Nu va mai exista vreo redistribuire de care sa poata beneficia liberalii. In paranteza fie spus – desi acest aspect merita mai mult decat o paranteza – daca nu se va interveni prin reglementari speciale, nici UDMR nu  va mai face, in viitor, parte din Parlament, intrucat, la nivel natioanl, nu va putea obtine procentul minim prevazut.

            Asadar, printr-un simplu artificiu legislativ, PNL poate deveni un partid extraparlamentar. Ceea ce va conduce la disolutia sa. Intrucat PD-L dispune, in prezent, de un nucleu liberal, acest partid se califica drept cel mai interesat in distrugerea PNL, devenind, astfel, un veritabil super magnet pentru viitoarea migratie politica. Al doilea partid interesat este si PSD, care si-ar putea consolida pozitia de partid european democratic de stanga, adaugandu-si o componenta liberala.

            Este interesant ca, in Romania, aceeasi personalitate politica, Valeriu Stoica, a pledat – relativ convingator, e adevarat – in momente politice distincte, ba pentru un social-liberalism, ba pentru un democrat-liberalism. De fapt, si una si alta dintre variante este posibila.

            Daca, in continuare, PNL va ramane in afara jocului guvernarii – indiferent cine se afla la guvernare – atunci nu este deloc exclus ca scenariul de mai sus sa se produca. Intr-o asemenea eventualitate, este obligatoriu ca liberalii sa elaboreze, inca de acum, strategii de rezerva. Prima si cea mai importanta este raspunsul la intrebarea: cu cine vor fuziona ei, cat inca sunt un important partid parlamentar si se bucura de pozitii solide de negociere? Vor fuziona cu PD-L sau cu PSD?

Cititi si: