Somaj cronic   Februarie 4th, 2010

 

            Daca, asa cum este de asteptat, vom ajunge la un milion de someri, atunci vom fi siliti sa recunoastem ca somajul a devenit cronic in Romania. Pentru ca aceasta ar fi doar cifra oficiala. In realitate, numarul somerilor este mult mai mare. Numai ca, asa cum s-a intamplat si in cazul disponibilizarilor recente de la Ziarul ZIUA, imposibilitatea societatilor comerciale de a plati salarii si toate darile pentru salarii si salariati ii aduce pe multi in situatia de a nu se putea declara someri. Acestia ies din statisticile oficiale. Si mai exista inca o categorie, mai numeroasa chiar, care scapa masuratorii. Este vorba de cei extrem de multi care, pana la declansarea crizei economice, au muncit la negru. Intre timp, patronii lor, aflati in dificultate financiara, i-au trimis acasa. In realitate, si acestia sunt someri.

            Fiindca am inceput cu exemplul de la ZIUA, unde, dintr-un foc, au fost disponibilizate peste 200 de persoane, voi face precizarea ca numarul angajatilor din presa care si-au pierdut, in ultimele luni, locurile de munca, cei mai multi dintre ei fiind jurnalisti, este de ordinul miilor. Si nu este de mirare. Inainte de a se fi declansat criza mondiala, presa, in special cea scrisa, isi consuma deja primele faze ale propriei crize. Pentru a fi mai explicit, voi consemna faptul ca, numai in Statele Unite, numarul ziaristilor ramasi pe drumuri depaseste cifra de 15.000. In presa, acest proces va continua, indiferent de momentul sfarsitului de facto al crizei.

             In Romania se vorbeste extrem de mult despre angajatii statului. Despre disponibilizarile din randul acestora. Este si firesc, intrucat Guvernul, desi poarta raspunderea tuturor angajatilor aflati in dificultate si a tuturor cetatenilor angajati sau neangajati, este mai ingrijorat de bugetari. De ce? Simplu. Pentru ca protestul lor vizeaza direct Guvernul. Iar decizia de a-i disponibiliza nu este a unui patron oarecare, ci apartine tot Guvernului. In realitate, un guvern este responsabil pentru toti cetatenii sai.

            In sensul celor de mai sus, este esential sa intelegem ca cele mai multe disponibilizari, in momente de criza – cum este cel prin care a trecut Romania in anul precedent si va trece si in acest an – se fac din sectorul privat. Chiar si in ziua in care redactez aceasta analiza, zeci de mii de societati private dau oameni afara. Numai Bechtel a anuntat, in urma cu cateva minute, ca disponibilizeaza peste 2.000 de persoane.

            Un somaj cronic este doar o ieftinire aparenta. In realitate, reprezinta o uriasa paguba pentru societate. Pentru ca somerii oficiali trebuie platiti chiar daca ei nu muncesc, in timp ce somerii neoficiali, care s-ar putea sa fie la fel de numerosi, devin, inevitabil, si ei, o povara pentru societate. Saracirea pana sub orice limita a familiilor, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa fie cumva compensata de catre societate. Daca nu prin uriase convulsii sociale, daca nu prin violenta si criminalitate, atunci prin ajutoare. Pe care le vor plati salariatii. Care sunt din ce in ce mai putini.

            Somajul cronic este consecinta faptului ca banii imprumutati de pe piata interna si externa, si care reprezinta 30 la suta din Produsul Intern Brut al Romaniei, au fost irositi. Ei nu au contribuit la crearea de noi locuri de munca. La crearea de noi afaceri.

Cititi si: