Cacocratul   Iulie 19th, 2010

de Valentin Nicolau

Valentin NicolauAud in jurul meu vorbindu-se despre Traian Basescu ca despre presedintele Romaniei si de fiecare data raman nedumerit. Cum poate vedea cineva in acest personaj omul de stat, conducatorul tarii in care traim?! Nici macar Traian Basescu nu se poate vedea pe sine ca presedinte al Romaniei, vorbind mereu despre el insusi nu ca despre Traian Basescu, ci folosind apelativul depersonalizat „Presedintele”. Oricat de exersat este el in arta minciunii, in acest caz are slabiciunea sinceritatii: privindu-se in oglinda, nu-l vede pe Traian Basescu, ci pe un individ caruia i se adreseaza formal si umil: „Presedintele”.

Atunci cum au putut fi inselati atatia si atatia oameni? Cum este tolerata aceasta farsa politica sinistra? Mi-aduc aminte de un film documentar facut in urma cu mai multi ani de un studio de productie tv canadian, film care aborda subiectul Prostia. Pleca de la observatia ca in tara cea mai mare si mai influenta din lume traiesc si cei mai multi prosti si, atunci, era firesc ca presedintele ei sa reprezinte aceasta larga majoritate, deci sa fie un mare prost la randul sau. Era vorba de George Bush Jr. Prin analogie, un exercitiu de stil ar conduce la concluzia ca in Romania, unde exista enorm de multi impostori, este firesc ca presedinte sa fie cel mai mare impostor. Mergand mai departe cu rationamentul, este firesc ca in Romania, unde exista atat de multi hoti… In Romania, unde exista atat de multi smecherasi, manelisti, ticalosi…

Astfel de exemplare apar spontan peste tot in lume, dar parca nicaieri ele nu s-au cocotat atat de sus. Cum se explica ascensiunea si rezistenta lor in ierarhia puterii din tinuturile mioritice? Atunci cand lucrurile se pervertesc peste masura intr-o tara, unde anormalitatea este ridicata la rang de normalitate, acolo se creeaza un ecosistem puternic, cu vietati adaptate jafului si incompetentei, cu sefi de haita abili si necrutatori care decid stapanirea asupra turmei. Apar specii noi, rapitoare si pradatoare, de videni, de boci, de berceni si femele ca udriile, mantalele si anastasele determina cu mirosul lor cresterea nivelului de testosteron al masculului dominant, starile de spirit si deciziile de codru ale capeteniilor, punand sub teroare intregul teritoriu a ceea ce a fost inainte o tara si acum a ajuns doar o jungla. De aceea Romania este capabila mereu de un „mai jos”, un „si mai jos”.

Si toate se intampla cu sprijinul nevazut al Securitatii redivivus, mostenitoarea celei vechi si hulite, care a stiut sa se reinventeze sporindu-si forta de a hotari destinele natiunii. Niciodata Securitatea nu a fost mai puternica, pentru ca acum are ceea ce n-a avut niciodata, dar la care a tanjit mereu: puterea economica. A capatat o dimensiune in plus. Sunt voci care afirma ca peste 30% din PIB-ul Romaniei se afla sub controlul ei. Dincolo de aceasta ipoteza, important este pentru cine mai lucreaza astazi noua structura de Securitate a Romaniei: pentru tara, pentru binele public sau pentru interesele de putere si economice ale celor care o conduc si ale celor care se conduc dupa ordinele ei? Chiar toata Securitatea s-a pervertit, n-a ramas nimic nealterat, necompromis? Spuneam odata ca Securitatea este ca si cainele de la stana care are misiunea sa pazeasca oile si pe ciobani si care astazi a uzurpat locul ciobanului si tare-i mai place sa numere banii obtinuti pe branza si mieii vanduti. Cainele impostor a ajuns cioban.

Imi aduc aminte ca pentru toate acestea a fost inventata candva sintagma cacocratie. Cuvantul vine de la grecescul kakos (rau, urat) si kratos (putere) si semnifica „puterea celor mai rai”, „rea guvernare” sau „puterea raului”.

Acum, ca v-am reamintit, numiti-l cum se cuvine.

Cititi si: