Politicalosia Basescu   octombrie 20th, 2010

de Valentin Nicolau

„Care este diferenta dintre un politician si un hot?” Singurul care a reusit sa gaseasca o diferenta intre cei doi a raspuns: „Pe primul il aleg eu, al doilea ma alege el pe mine.” Umorul anecdotei ascunde masochism, dar si o actualitate disperanta. Pentru romani, egalitatea de competente dintre politician si hot denota o perceptie publica de mult consolidata. Suprapunerea celor doua tipologii are baza statistica fara marje mari de eroare.

Varful de percepere il reprezinta decizia lui Traian Basescu de a sacrifica Romania pentru a se realege presedinte. In acest caz, s-a furat tara cu totul, viitorul natiunii a fost pradat. Pungasia s-a facut in cardasie cu partidul pe care nu a incetat o clipa sa-l conduca. Ascunzand problemele grave cu care economia se confrunta din cauza jafului facut de guvernare, probleme agravate si de efectele crizei financiare mondiale, a dispus trecerea sub tacere si amanarea oricaror masuri de redresare economica, deoarece efectele lor ar fi redus sansele sale de realegere. Mai mult, a supralicitat cu noi promisiuni electorale. Traian Basescu s-a pus pe sine inaintea tarii, condamnand Romania cu buna stiinta la saracie si inrobire prin indatorare. Sistemul public si cel privat au fost in buna parte distruse, lipsite de griji ramanand doar afacerile de partid. Si asta in conditiile in care 2008-2009 au fost anii cand ciordeala portocalie s-a dublat pentru a obtine in afara banilor personali si sumele necesare campaniilor electorale, cele mai scumpe si mai dezmatate din cate s-au consumat vreodata. Ideea de alegeri democratice a fost serios compromisa, substitutul acestora devenind un amestec intre sufragiu platit si furt institutional la numararea  voturilor sub “paza” Ministerului de Interne. Se consolideaza astfel un sistem electoral care, pentru a functiona, are nevoie de electori saraciti si indobitociti. Mecanismul votului se bazeaza pe disperarea, pe tampeala si promiscuitatea alegatorului. Basescu va face mereu tot ce-i sta in putinta sa tina “majoritatea” infometata, asistata social prin diverse mite politice. Transformata in masa de manevra, ea devine predispusa sa tasneasca pavlovian spre urne in schimbul catorva lei. Fiecare vot astfel dat lui Basescu si partidului sau este o dubla delapidare: sumele platite au fost furate din bani publici, iar votul masluit, amanetand viitorul, il face apt pentru o noua pradalnicie. Cumpararea se completeaza ulterior cu aritmetica partinitoare a adunarii si centralizarii datelor electorale, de aici si obsesia pentru detinerea portofoliului de la Interne. Pot fi considerate actele lui Traian Basescu o inalta tradare a intereselor statului roman?

Momentul realegerii este si punctul culminant dintr-o opereta politica in care discursul presedintelui s-a invartit in jurul cuvantului ticalos. L-a rostit consecvent cu aceeasi pasiune cu care vorbeste despre sine, spunandu-si presedinteleTicalos – obsesie nereprimata, declinata uneori cu violenta, alteori mieros, dar intotdeauna la adresa altora, vrand parca sa spuna ca „diavolul e celalalt”. Hotul striga „Hotii!” Uzurpand ideea de presedinte, Traian Basescu este impostorul exemplar, reusindu-i aceasta mare farsa si pentru ca uneori impostura e mai convingatoare decat modelul autentic.

Talhariile bandei de pungasi conduse de reales au defectat parcursul istoric al Romaniei, generand costuri enorme si repercusiuni pe termen lung. Situatia seamana cu cea a Argentinei din 2001, cand, din cauza unei datorii de peste 100 de milioane de dolari, tara s-a aflat in pragul falimentului. Acum, pentru Romania, cea mai proasta si mai paguboasa solutie de intoarcere la normalitate ar fi cea violenta. Cu atat mai mult cu cat prezentul e o aberatie infricosatoare: bratul care apara statul – politia – se revolta, celalalt, care-l hraneste – fiscul -, se revolta si el. Intregul organism social este cuprins de spasme. Trupul Romaniei pare posedat, zvarcolindu-se salbatic, fara putinta de a-si expulza demonul, asemenea indracitului care-si loveste cu pumnii capul si trupul trantit la pamant, urland ca diavolul este celalalt.

Pentru multi, solutia este exilul, evadarea dintr-un destin nedrept. Din Romania nu se pleaca, ci se fuge. Oamenii golesc tara ca alungati de un mare pericol, goniti de o molima devastatoare. Fug ca de dracul de hahaitul realesului ce suna a paguba, care da fiori precum un banc macabru.

Istoria noastra va fi confundata pentru o perioada de timp cu o anecdota scalamba. Ea se va sfarsi cu cea mai proasta gluma pe care Basescu a facut-o: Emil Boc, culmea batjocoririi statului roman. Sinistre caricaturi, stapanul si tutarul. Dupa Carol al II-lea, Traian Basescu este cel mai „pustiitor flagel” care s-a abatut vreodata asupra Romaniei. Nu constientizam inca dimensiunea dezastrului si nici faptul ca, tolerandu-l pe Basescu, i-am devenit complici. Vom fi judecati cu indulgenta de copiii nostri?

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii