Vladimir Tismaneanu sau eclipsarea umanitatii   noiembrie 8th, 2010

de Alexandru Petria

Va amintiti de Bubulina din „Zorba grecul”, de personajul din film daca nu din romanul lui Nikos Kazantzakis? De secventa in care batrana curva moare intinsa pe pat si camera ii este jefuita de un card de femei ca niste corbi. Nerespectarea intimitatii cu moartea a Bubulinei, socanta, mi-a fost readusa la suprafata memoriei de citirea articolului „Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Paunescu” de pe Contributors.ro, scris de Vladimir Tismaneanu.

Deoarece textul a fost publicat chiar in ziua mortii poetului, in 5 noiembrie, redactat la repezeala, dupa cum se observa din anumite greseli, m-a oripilat. Tismaneanu parca s-a repezit sa fure din lucrurile Bubulinei, a tinut febril sa fie pe faza, in fata, cu ochii rotiti hulpav, dand din coate, ca sa nu piarda ocazia. Daca nu ma insel, jefuitoarele cotoroante ale lui Kazantzakis au invidiat-o pe Bubulina pentru maruntisurile ei si au urat-o pentru numarul amantilor. Jefuind-o cand tocmai a murit, au crezut ca astfel se razbuna pe ea si-o pedepsesc fiindca a fost altfel, iesita din norme, dedulcita la un lux inaccesibil lor. Ce a socotit Tismaneanu cand si-a publicat textul, n-am decat sa banuiesc. Probabil ca si-a imaginat ca procedeaza corect, punand rapid pe masa tot adevarul, ca sa stopeze tamaierea desantata si isterica a raposatului pe considerente emotionale si de rating. Insa, avand dreptate in toate afirmatiile, a decartat adevarul intr-un moment total nepotrivit, avid sa atraga atentia.

Nu sunt deloc un adept al conceptiei sa vorbesti doar de bine despre morti. Este o ipocrizie. Dar Tismaneanu nu patea nimic daca astepta ca Paunescu sa fie macar ingropat. N-avea nimic de dezvaluit ce nu suporta o amanare de macar trei zile, in fond a adunat la un loc niste lucruri stiute.

N-am fost un iubitor al poetului, ca om l-am considerat intotdeauna un porc, cum s-a autocaracterizat intr-un vechi interviu televizat realizat de Mihai Tatulici, iar ca politician mi-a trezit repulsie nu o data. Daca se aplica punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, Paunescu n-avea ce sa caute in politica. Si ar fi fost igienic. Totusi, citind „Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Paunescu”, conceput cand corpul omului nu s-a racit inca bine, n-am putut totusi sa nu ma intreb daca Tismaneanu este un om rational sau un monstru. Fiindca a procedat odios. Cu umanitatea eclipsata.

Dumnezeu sa-l ierte pe Adrian Paunescu!

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii