Politician de prada   decembrie 7th, 2010

de Valentin Nicolau, www.noriimei.ro

„Suntem ceea ce furam” este crezul nerostit al politicianului roman. „Suntem cat furam” e varianta imbunatatita a celui de la guvernare. Ea implica mai multe sensuri, dar cel care presupune timpul, timpul electoral, il creste in ochii Opozitiei, umpland-o de respect si invidie. Zicerile invocate sunt combustibilii masinariei politice romanesti, pentru cele doua directii de mers, hais si cea. Tara este impinsa inainte si inapoi, intr-o hora topaita pe aceeasi melodie strigata cu tarie de generatiile mereu pierdute: tot pe loc, pe loc, pe loc!

Pe vremuri, romanul parjolea totul in fata cotropitorilor. Astazi, tactica nationala aplicata de politicieni consta in praduirea propriului popor vazut ca dusman, pentru ca in fata lui a trebuit sa se milogeasca in campania electorala. Campanie electorala inseamna fa-te frate cu dracul pana treci puntea, adica prosteste-l pe fraier pana te vezi cu mandatul in buzunar. „Dracul” ii va justifica ulterior atitudinea dusmanoasa manifestata cu predilectie fata de batrani si lauze. Tactica de jefuire nu se mai continua cu ascunsul in codru, si el frate cu romanul odinioara, deoarece „fratele” a fost defrisat intensiv si nu mai poate fi un tainuitor de incredere. In locul lui sunt geamurile fumurii ale limuzinelor, conturile secrete din strainatate si gardurile inalte ale vilelor diforme. Guvernantul va lupta cu greaua mostenire, iar poporul ii va da si haina de pe el, c-asa-i romanul cand se veseleste de prea multe credite.

Neterminat, dar deja stricat, deci bun de inaugurat – e finalul oricarei praduieli de bani publici, cu taiat de panglici in fata aparatelor de filmat. E modul sadic prin care guvernantul le spune direct alegatorilor cat sunt de prosti si cat de mult ii dispretuieste. Romanul e bland, intelept si rabdator, adica un idiot de care poti sa-ti bati joc cat vrei, ca el tot te realege. „Intelept”, pentru ca totdeauna a optat pentru raul cel mai mic, si nu pentru binele cel mai mare. Fara pretentii si lipsit de aspiratii, are doar nevoi pe care bucuros le-o duce toate, de e pace, de-i razboi.

Crestin fatis, politicianul isi iubeste la maxim aproapele, convins ca diavolul e celalalt. El este un „sfant” care, cu „smerenie”, isi ajunge siesi dupa tot ce a strans in anii de guvernare, deosebindu-se de gloata care se multumeste cu putin, doar cu promisiuni. Alesului sa-i fie bine, ca, in rest, Dumnezeu cu mila: alegatorul da drumul la televizor si nu mai aude, nu mai vede nimic, crezand cu tarie ca Romania nu va crapa niciodata, fiind o gura de rai binecuvantata cu toate poamele si dobitoacele pamantului care cresc numai cu apa si soare. Aici, pe un picior de plai, a cazut prima para malaiata in gura lui Natafleata, aici merge si asa, aici fericirea e totala, caci maine poate fi mai rau.

Primindu-i cu buzunarele deschise pe investitorii veniti sa cumpere tara la kilogram, politicienii au dat dovada de ospitalitate, transformandu-i pe romani in locuitori-chiriasi in propria lor patrie, atatia cati au mai rezistat intre granitele ei. De aceea sunt apreciati de mai-marii lumii si pastrati ca vatafi peste feudele romanesti date in arenda neamului nostru si urmasilor urmasilor de la orase si sate. Din taranul ajuns orasean si din oraseanul taranizat a ramas doar un reziduu numit „mitocanie smechera”. Lui i se adreseaza politicianul, el este alegatorul de nadejde, caci taraseanul nu este nici roman, nici tigan; nici estic, nici vestic; nici ortodox, nici pagan; nici centru, nici periferie; nici, nici; el este griul implacabil care razbate de sub Romania spoita, un metis adaptat la minciuna si mizerie.

Nascut poet, ca orice roman, e si destept. E adulat de intelectualii cu pret redus, pentru ca intre doua spagi primite e capabil sa dea un volum de reflectii asupra destinului omenirii. Cum carti din carti se scriu, guvernantul citeste numai note informative, lasand fictiunile pe seama cetatenilor. Lor le ramane si libertatea de a alege intre doctrinele politice care se diferentiaza exclusiv prin aritmetica resturilor furaciunii: unii fura lasand sa se imparta cate foarte putin la mai multi, altii fura lasand sa se imparta ceva mai mult la mai putini.

Daca ii spui toate astea, iti inchid gura amintindu-ti ca tacerea si indiferenta te-au transformat in complice. Partasi la praduirea tarii, suntem jefuitorii viitorului copiilor nostri. Ce fel de neam e acela care-si pune in imn imperative pe care nu le urmeaza? A fi roman desteptat astazi inseamna a fi ca politicienii care cred ca mita este expresia consideratiei ce trebuie sa le-o platim zilnic?

Da-i romanului mintea de pe urma, ca tot nu stie cum sa o foloseasca in cabina de vot!

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii