Povesti cu dictatori: cine ii facea buclele lui Ceausescu   decembrie 27th, 2010

de Bogdan Tiberiu Iacob, Inpolitics

Undeva, pe soseaua Stefan cel Mare din Bucuresti, aproape de un fost cinematograf comunist convertit in restaurant de fite pentru interlopi, adasta un salon de frizerie-coafura, mic, dar extrem de stilat. Nimeni nu ar banui ca acolo lucreaza si isi rotunjeste oleaca pensia nimeni altul decat autorul celebrelor bucle ale lui Ceausescu, care erau la fel de naturale precum silicoanele vedetelor din showbizul de azi.

Nu ii place publicitatea si nu vrea sa dea interviuri, desi e constient ca televiziunile s-ar bate pentru un interviu cu el. Nu spune clar de unde discretia asta – altminteri omul e vorbaret si simpatic foc, cu mustacioara lui a la Raj Kapoor cu tot – dar da de inteles ca sunt motive independente de vointa lui. Cine stie, poate unii dintre binefacatorii lui de alta data traiesc inca, si tin la secretele lor. Il vom numi, simplu, Frizerul, omul care i-a aranjat buclele fostului dictator pana aproape in ultima clipa.
A lucrat timp de patru decenii batute pe muchie, din 1964, pana in 2004, in acelasi loc, celebrul salon de frizerie de cinci stele de pe Calea Victoriei, langa Hotelul Continental. Dupa pensionare, patroana micului salon de pe Stefan cel Mare, care il cunostea, a insistat sa lucreze pentru ea, mai ales ca omul se tine bine, desi bate spre a doua jumatate a deceniului sapte. ”M-a bagat numai in tura de dupa-masa, ca eu am copiii mari si nu am treaba acasa” rade el, cu aerul unui om implinit.

Cum a ajuns sa ii lucreze parul celui mai iubit fiu al poporului?
Povestea incepe cel mai probabil in 1975 – nu mai retine nici el exact, dar stie ca in acel an a avut sansa sa fie luat de Ceausescu in Iran, iar asta s-a intamplat in acel an – atunci cand frizerul dictatorului, un om in etate, s-a imbolnavit.

La salonul de langa Continental, unde lucra Frizerul, se tundeau multi mahari din Comitetul Central, aflat la doi pasi, ca si cativa bolovanosi din Securitate. Printre clientii lui preferati era Constantin Radu, secretar al PCR si tatal Danei Radu, una dintre marile iubiri ale lui Nicu Ceausescu. ”M-am pomenit intr-o zi cu un telefon de la el, care imi spunea sa ma prezint urgent la C.C. ca m-a recomandat pentru o operatiune ”speciala”. Cand am ajuns acolo, m-a luat in primire generalul de Securitate Stan, unul dintre aghiotantii Tovaralului, si am aflat ca era vorba despre aranjarea parului lui Ceausescu insusi. M-am executat, omului i-a placut, si asa am ajuns sa lucrez permanent pentru el. De fapt, am impartit sarcinile cu frizerul sau personal: acesta il tundea la fiecare doua saptamani, era o regula de fier, in timp ce eu doar ii aranjam buclele la fiecare doua zile”.

Care e treaba cu buclele dictatorului, insa?
”Nu stiu cine ii bagase in cap ca ii sta mai bine cu parul buclat, parerea mea e ca ii statea oribil, am incercat sa ii si sugerez un alt aranjament, dar asta e, nu aveam ce face. El avea parul perfect lins, asa ca buclele trebuiau facute complet artificial. Nu se faceau cu drotul, sau ondulatorul, cum mai cred unii azi, ci numai din perie si fohn. El se spala pe cap la fiecare doua zile, singur se spala, nu apela la noi, si atunci se alegea praful de bucle, asa ca trebuia, cum am spus, sa vin la CC din doua in doua zile sa i le refac”. Frizerul povesteste ca nu lucra cu sculele proprii, din motive de securitate, singurul accesoriu permis fiind fohnul propriu, un aparat excelent, pe care il are si astazi, si e perfect functional. ”Dupa prima sedinta m-au pus sa fac o lista cu tot ce imi trebuie, iar cei de la cooperativa Higiena s-au ocupat de achizitionarea lor”.

O alta smecherie la care recurgea fostul dictator, obsedat de propria imagine, era inchiderea la culoare a parului tot mai carunt. ”Foloseam o solutie englezeasca, Ascot, cu care frectionai parul si il faceai din alb, cenusiu. Era foarte scumpa pentru vremurile alea, cateva sute de lei pentru un flacon din care il faceam cam de 14-15 ori, si se aduce numai pe comanda, doar pentru Tovarasul. Aveam si eu partea mea, ii puneam pe aia de la Higiena sa comande de afara cate doua flacoane, iar unul il opream pentru mine, ca doar aveam si eu clientii mei de marca, nu-i asa?” mai spune omul.

Ce discuta Frizerul cu Ceausescu in timp ce il aranja la par? Raspunsul e foarte simplu: nimic. ”Era mut ca un peste, nu spunea niciodata un cuvant. Tin minte ca la sfarsit, nu uitam sa ii urez ”Sa va fie de bine, tovarase secretar general!”, sau ”tovarase presedinte”, cum imi venea pe moment, dar el nu mi-a raspuns niciodata. Se ridica pur si simplu de pe scaun si asta era tot. Nu spun ca era mitocan pe fata, dar probabil asa era firea lui”.
Pe Elena Ceausescu nu a vazut-o decat accidental, de vreo doua ori, cand a intrat in cabinetul sotului, asa ca nu are nicio parere despre ea. Sustine insa ca tovarasa academician avea o relatie amoroasa de taina cu Radu Constantin, ”care era un barbat bine, prezentabil, impunator…Asa se barfea pe vremea aia, tocmai de asta nu am crezut niciodata in povestea cu Emil Bobu, cred ca a fost doar o anecdota de dupa revolutie, pentru ca Bobu era prea umil pentru una ca tanti Leana, nu ar fi ridicat el nasul la ea”.

Cu cat il platea Ceausescu pentru serviciile lui? Zero lei, zero bani. ”Nu mi-a dat niciodata nimeni vreun ban, ma rog, Ceausescu  nici nu stia cum arata banii, dar nici aghiotantii lui. Uneori imi mai scapa generalul Stan cate o sticla de whisky, dar atat”.
A fost, per ansamblu, o afacere paguboasa?
”Ooo, nici pomeneala, m-am scos inmiit. In primul rand am primit nu una, ci doua repartitii de apartament, pe bd.1 Mai, unul pentru mine, iar apoi altul, chipurile, pentru copii, dar tot pentru mine, copiii erau mici atunci. Si apoi erau aprobarile pentru masini. Eu aveam o Lada 1500 pe vremea aia, si imi dadusera ”baietii” un numar smecher, cu 1-B si trei cifre, era aur pe atunci. Am luat, insa, de mai multe ori, aprobari pentru masini, peste rand, pe care le-am vandut cu 20.000 de lei bucata, erau bani pe vremea aia. 5.000 lua intermediarul, aveam pe unul care gasea clienti disperati si care plateau gros. O data tin minte ca m-a si intrebat Constantin Radu, razand, cat iau pe o aprobare de aia si cand i-am spus a replicat ca e putin, ca puteam sa iau mai mult. Am scos bani grei din chestia asta, nu mi-e rusine sa recunosc”.

Un alt avantaj a fost ca a apucat sa faca o calatorie, sa zicem exotica, intr-o vreme cand si o vizita in Ungaria era dificila: ”M-au sunat la scurta vreme dupa ce incepusem sa lucrez pentru Ceausescu, sa imi spuna sa ma prezint urgent la C.C. ca plec cu Tovaraul intr-o deplasare. Cand am ajuns acolo am aflat ca plecam in Iran, sa ne vedem cu Sahul Mohammad Reza Pahlawi, care era, de asemenea, un barbat inalt si prezentabil, l-am vazut cu ochii mei, iar Ceausescu nu voia sa apara neingrijit in fata lui. Atunci am scos si eu prima oara nasul din tara”.
Mai norocosi au fost cei doi copii, baiatul si fata, pe care i-a trimis, prin UTC, in citeva excursii in tari vestice, sa vada si ei lumea. ”Au fost in Grecia si Franta, ca le-am aranjat eu cu oamenii mei, au primit si aprobare, iar pasapoartele le-au fost scoase de pe o zi pe alta. M-am invartit si de niste valuta de le-am dat sa aiba la plecare, ca era belea pe vremea aia daca te prindea si nu aveai relatii. Atata tin minte ca mi-au spus: ”Vezi sa nu iti ramana vreunul pe afara, ca ne suparam dupa aia!”, dar le-am dat asigurari ca nu e cazul, mai ales ca erau amandoi studenti in tara”.
De plecat au plecat, dar imediat dupa revolutie, si azi sunt bine mersi, la casele lor.
E constient ca are povesti spectaculoase pentru presa de azi, dar, cum spuneam, nu vrea sa auda de asta. ”Odata am vrut sa ma prezint, totusi, la TV. Era acum cativa ani, cand un post TV organizase un concurs cu premii, de bancuri comuniste. Eu le stiu pe toate, sunt o arhiva vie, ca le aflam direct de la aia care le lansau, adica de la securisti. Cand ii tundeam, ii intrebam ce bancuri au mai aparut si ei varsau tot. Eram sigur ca le iau alora banii fara probleme, dar m-a sunat in ultima clipa fiica-mea, din strainatate, si mi-a zis ca imi da ea dublu, numai sa nu apar la TV. Asa ca nu m-am mai dus”.

Cand s-a terminat relatia cu nea Nicu? Cam cu doua saptamani inainte de executie. ”Atunci i-am facut buclele pentru ultima oara, dupa care nu m-a mai chemat, pentru ca izbucnisera evenimentele de la Timisoara si nu ii mai ardea de aspect. Tin minte ca atunci cand l-au vazut romanii in scena aia, dupa arestare, cand iese din tancheta si isi aranjeaza caciula pe cap, mai toti erau socati: vaaai, dar ce late de par are! Eu auzem si radeam pe infundate, pai cum sa nu aiba late, daca nu il mai lucrase baiatul de atatea zile?”.

O amintire nostima, din acele vremuri? ”M-a amuzat de mai multe ori, ca aveam niste prieteni buni care ma intrebau, mai in gluma, mai in serios, cand eram intre noi, de ce nu ii iau gatul lui Ceausescu cu briciul, daca tot e in mana mea juma de ora, sa scap tara de necaz? Pai sigur, lor le dadea mina sa ma intrebe asta, dar nu se gandeau ca securistii mi-ar fi starpit tot neamul pana la a 15-a spita? De pe margine sunt toti eroi in tara asta!”.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii