Politica scelerata   ianuarie 31st, 2011

de Valentin Nicolau, www.noriimei.ro

„Ce bine e sa nu faci nimic, asta foarte incet si, daca se poate, si pe bani” – e replica unui personaj de teatru. Nu pe scena ati auzit-o, ci din gura noilor imbogatiti ai tranzitiei care s-au cocotat pe soclurile de unde au fost daramate modelele sociale ale profesorului, militarului, medicului, artistului, cercetatorului. Generatiile ultimelor doua decenii s-au nascut intr-un spatiu al democratiei declamate, care a impus un capitalism formal. Intre ce li s-a inoculat acestora si ce traiesc ei cu adevarat este o imensa prapastie: democratia e in fapt curvocratie, capitalismul e actiunea ingemanata de jecmanire a statului de catre o banda de politicieni cu jefuirea tuturor de catre acelasi stat din ce in ce mai secatuit, facut sa devina mai neputincios si mai strans in capcana. Haul dintre ce se spune ca e viata lor si ce este in fapt i-a transformat in fiinte schizoide, in cetateni duplicitari

.

Daca statul comunist si-a dovedit falimentul intr-o revolutie unde multi au fost sacrificati numai pentru emotie mediatica si validarea manualelor de istorie, atunci a fost si momentul pentru a arde, odata cu carnetele de partid, concepte pe care socialismul si le improprietarise pe nedrept: comunitate, bun comun, bine public, solidaritate, etica sociala, stima de sine, demnitate, patrie, natiune etc. Dupa 20 de ani, presedintele Romaniei declara ca statul roman nu mai poate fi responsabil pentru cetatenii sai. Uluitor ce repede s-a instalat minciuna si impostura! Statul european e tocmai acea inventie a oamenilor care se vrea responsabila pentru membrii lui. A declara ca solutia e „statul minimal” nu anuleaza sensul fundamental pentru care democratiile moderne sunt state sociale, si nu state ale unei gasti, ale unei camarile, ale unei coterii de partid, asa cum isi doreste astazi un presedinte iresponsabil. In atmosfera de jungla, bine intretinuta, politicienii au injectat permanent ideea ca solutia este individuala, ca fiecare trebuie sa lupte doar pentru el, ca toti suntem intr-o competitie nemiloasa, fara reguli, unde cel mai rau, mai abil si mai nesimtitor va castiga. Individualismul si indiferentismul exacerbat au fost adevarata politica promovata de guvernantii portocalii. Jefuiti, mintiti si dezbinati in numele ideii de concurenta! – acestea au fost indemnurile si pilda liderului. Dar si starea in care au ajuns cei mai multi dintre romani. Rezultatele capitalismului salbatic si ale surogatului de democratie sunt o polarizare extrema a societatii, sentimentul acut al inechitatii si anularea sperantei intr-o viata mai buna. Resemnare sau exod…

Competitia nu poate exista in afara unei minime norme morale, reusita cuiva cu pretul suferintei altora e in van, atunci cand vrei sa construiesti o societate sanatoasa. Doar daca, mincinos si nedrept, presedintele unei tari in deriva se foloseste fara scrupule de cuvinte descarnate de istorie spre a tine captiv un stat pentru sine si pentru partidul sau intretinut pe principii mafiote.

Suna straniu si paradoxal pentru o tara europeana, dar un stat prizonier, asa cum e astazi Romania, nu poate fi recuperat decat printr-o actiune de eliberare. Revolta impotriva captivitatii portocalii trebuie sa plece de la reinventarea solidaritatii, a constiintei de a fi o comunitate, ca avem bunuri si un bine comun de aparat, ca ne putem reda demnitatea de cetateni ai unei tari unde se poate reconstrui, se poate invata din nou traiul prosper. A fi moral nu e nici desuet, nici un handicap, din contra, poate fi premisa de a ne respecta din nou, de a avea iarasi exercitiul afectiunii pentru celalalt. Competitie inseamna mai mult decat orbirea solitarului, poate insemna colaborare si complementar, armonie. Profesionalism si competenta nu vor mai fi vorbe goale ale farsei numite guvernare, ci vor redeveni fundatii pentru cultura lucrului bine facut ce va inlocui imperativul Acum, Mult, Usor!, politica jafului national. Tara a ajuns maidanul pe care au crescut balariile urii, ale disperarii si hotiei si unde regula o fac smecherii de la putere. E vremea unei araturi de primavara, care sa dezradacineze raul, lasand din nou lumina pentru incredere, echilibru si comuniune. Se simte nevoia de pamant reavan, de aer si apa proaspete, de seminte sanatoase nemodificate politic, nepervertite la obsesia individualista a spicului, ci avand constiinta generoasa a recoltei.

Statul trebuie sa redevina responsabil pentru fiecare dintre cetatenii sai, carora sa le ofere nu doar un viitor predictibil, ci si demnitatea de a-i apartine.

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

februarie 1st, 2011 at 10:31
Huhu spune:

Excelent e acest articol si plin de adevaruri!
Da, statul roman e facut prizonier, captiv de catre Basescu si gasca lui de escroci portocalii!