Adrian Marino si „marginalitatea ca patrie”   februarie 2nd, 2011

Aura Christi scrie, in editia din luna februarie a revistei “Contemporanul”, despre Adrian Marino, un scriitor al carui roman “Viata unui om singur”, aparut in 2010 la Editura Polirom, a fost considerat de critici drept cea mai buna carte a anului. “Viata acestui carturar, aici, in Romania, a fost un purgatoriu la propriu si la figurat. Incitati de tabieturile monstruoase ale locului, cativa indivizi suburbani, exsecuristi notorii, de duzina, i-au si inventat, spuneam, la minut un dosar de informator al securitatii; alti indivizi, nu mai putin suspecti, neavand dovezi, le-au dat dreptate celor dintai ticalosi, din spaima de a fi sub nivelul josniciei zilei”, scrie Aura Christi

Lui Marino i s-au adus, de buna seama, fara dovezi, reprosuri peste alte reprosuri, i s-au dat si lectii acestui spirit de un radicalism unic, acestui fost puscarias…, care vorbeste de anii de detentie cu extrema rezerva, cu finete si maxima sinceritate, taxand nu o data autorii de memorii, grabiti sa scoata literatura din orice experienta.

„Si cine, ma rog frumos, ii da lectii de inalta moralitate lui Adrian Marino?”  se intreaba Aura Christi. Autoarea ne ofera si un raspuns: “Fosti si actuali securisti. Fosti critici ahtiati sa stoarca cat mai mult profit din promisiunea care au fost altadata, platind tributul cerut: denigrand un spirit care s-a inzidit in cultura romana, cunoscand, sondand limitele acesteia, încercand sa aduca Europa acasa, aici, da, in Romania de azi asa cum este, o palida copie a ceea ce au visat acum mai bine de un secol si jumatate pasoptistii, iubiti de autorul Hermeneuticii ideii de literatura. Vedeti, si voi, cei care v-ati grabit sa-l improscati cu mascari, sa-l denigrati, sa-i scuipati statuia, sustineti ca Marino n-are dreptate, facandu-i o alta nedreptate flagranta si continuand astfel sirul indelung al nedreptatilor pe care i le-ati facut atata vreme cat acest mare carturar era in viata”.

“Spre deosebire de nu putini cronicastri, fosti mari critici, fosti poeti notabili, membri ai CNSAS, fosti scriitori de mana a doua spre a treia, care nu exista nici in umbra umbrelor statuii lui Adrian Marino, acest important carturar, acest istoric al mentalitatilor, si-a castigat, afirmam, dreptul inclusive la… nedreptate, da, prin Opera lasata in urma sa. Este limpede ca e dreptul acestui om, spuneam, sa fie nedrept. E un drept castigat prin Opera, prin ani de atroce singuratate construita, amara, dorita si blestemata nu o data, prin izolarea in esente prin saracia lucie”.

“Rusine literaturii romane pentru modul in care l-a tratat pe Adrian Marino! E limpede faptul ca daca am fi avut o suta de Adrian Marino… cultura, literatura romana ar fi aratat altfel”, mai scrie Aura Christi.

Articolul integral il puteti citi in editia din luna februarie a revistei “Contemporanul”.

Revista Contemporanul, nr. 2 / 2011

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

2 comentarii

februarie 2nd, 2011 at 19:29
PAUL SNAIDER spune:

Am rasfoit Revista Contemporanul. Am citit cam un sfert si pot spune ca este extraordinara. Consistenta, documentata si placuta la citit. Mult succes tuturor ce transpira la facerea sa si in special maistrului NICOLAE BREBAN.

februarie 2nd, 2011 at 23:55
antigone spune:

Bravo pentru citarea acestui articol si bravo si autoarei pentru articol. Intr-adevar „Viata unui om singur” este o carte de mare valoare care s-ar putea numi si viata unui om foarte destept.