Diplomatia in corzi   mai 19th, 2012

Domnul Andrei Marga preia sefia diplomatiei de la Bucuresti in starea de spagat a acesteia. O diplomatie vraiste. Un fel de constructie kitsch a politicii externe romanesti, in care sunt plasate alandala piesele unui Lego. Pur si simplu pentru ca, in acest moment, noi romanii nu stim ce vrem. O vreme, autoritatile de la Bucuresti au crezut ca pot functiona pe pilot automat. Pe pilot NATO si UE. S-a dovedit a fi fals. Iar conflictul Presedintie – Guvern pe aceasta tema a externelor evidentiaza si amplifica gravul impas in care ne aflam.

Cine trebuie sa conduca politica externa, in conformitate cu prevederile constitutionale? Presedintele sau primul ministru? Care este rolul ministrului de Externe in acest sandvis? Dar, dincolo de aceste intrebari legate de concurenta sau colaborarea dintre institutii fundamentale ale statului, exista o serie intreaga de alte provocari inca si mai dureroase. Cat de departe trebuie impins parteneriatul strategic consolidat cu Statele Unite? Cum reactioneaza Bucurestiul in cazul unui conflict de interese intre Washington si Bruxelles? Cat de mult ne conformam unor reguli UE si ce capacitate avem de a negocia in interes national, nuantand atari reguli? Cat de mult ar trebui sa ne supunem viziunii germane asupra viitorului Uniunii Europene? Cum protejam interesele romanilor, atunci cand exigente ale integrarii ne aduc prejudicii pe termen lung? Si ce facem in raport cu alte state, cum ar fi Rusia, China, India, Africa, lumea araba ori America Latina? Ce oportunitati avem in asemenea spatii si ce proiecte pentru a le valorifica? Sunt numai cateva intrebari dintre cele care trebuie puse si carora USL ar trebui, dincolo de principiile enuntate in programul sau, sa le dea un raspuns.

Modul in care reactionam la toate provocarile din politica noastra externa va fi rau sau bun? Va fi cu certitudine rau, in absenta unei viziuni. Si va fi tot rau chiar si atunci cand va exista o viziune pe termen lung, daca aceasta nu se va mula pe o proiectie realista asupra viitorului politic si economic al lumii, in ansamblu, si a diferitelor regiuni ale globului, in particular. Regimul Traian Basescu a fost lipsit de o viziune, oricare ar fi ea, in ceea ce priveste politica externa pe termen scurt, mediu si lung. De aici, inconsecventele si contraperformantele. Daca ne uitam atent, ce vedem? In UE, impreuna cu Bulgaria, suntem pe post de fete in casa. Desi sau tocmai fiindca executam docili tot ceea ce ni se cere. In clubul sefilor de state, reprezentantii nostri sunt tratati ca niste homlesi. Poate ca o consecinta a comportamentului reprezentantilor de la Bucuresti si, in special, al Presedintelui needucat, dar jucator, Traian Basescu. Relatiile cu Rusia, care ar fi trebuit sa fie excelente, sunt gripate. Daca nu cumva inghetate. De la Kremlin, seful statului roman este vazut ca un individ care fluiera in biserica. China, care ar fi putut sa fie cea mai mare oportunitate intr-o tara ca Romania, priveste cu nedumerire spre Bucuresti. Nu vrem sau nu stim sa colaboram cu marele nostru prieten? Si asa mai departe.

Si nu vom avea o viziune atat timp cat nu vom fixa in reguli constitutionale statutul si comportamentul Presedintelui. El ar putea sa fie vioara intai la NATO. In timp ce Executivul, premierul si ministrul de Externe ar trebui sa fie vioara intai la UE. Sa iesim, deci, din pozitia de spagat.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii