Sangerosul razboi dintre Palate   iulie 28th, 2013

SRSS-a declansat. Nu se mai pune problema coabitarii. Coabitarea a fost ingropata dupa ce Basescu s-a vazut cu sacii in caruta. Si, in schimb, a fost scoasa securea razboiului. Razboiul intre Palate are nu numai conotatii politice. Ci si penale. Dupa ce si-au impartit procurorii, cei doi, Basescu si Ponta, si-au dat cutitele la ascutit. Pentru moment, pretextul este CFR Marfa.

CFR Marfa este o pisica moarta. O privatizare esuata. Initiata la porunca FMI. Guvernul a lucrat la liber impuse. Sub presiunea termenului. Investitorul este roman. Gruia Stoica. Despre care DIICOT s-a trezit sa spuna, la spartul targului, ca are dosare penale. Ca este urmarit pentru crima organizata. Iar Basescu, tot la spartul targului, anunta ca stie el ca Stoica nu are bani. Ca si cand vreun investitor din lume ar avea banii sub plapuma. Dar, mai adauga Basescu, si faptul ca nu-i va obtine nici de la banci. Asa ca privatizarii i se pune cruce.

Chiar daca Gruia Stoica ar fi vreun investitor serios, chiar daca pana mai ieri bancile s-ar fi bulucit sa-l crediteze, dupa informatia DIICOT, fie ea si balmajita sau falsa, sansele sale de a obtine bani sunt egale cu zero. Societatile comerciale, spre deosebire de persoane, nu se bucura de prezumtia de nevinovatie. Mai ales in raport cu bancile. Atunci cand exista suspiciuni, nicio banca din lume nu-si deschide seiful.

Pentru ca soarta privatizarii CFR Marfa sa fie pecetluita, si-a mai adus si Traian Basescu obolul. Declansand un scandal politic. Nicio banca din lume nu crediteaza o firma atunci cand aceasta se afla in epicentrul unui taraboi. Cu atat mai mult cu cat cel care tuna si fulgera este presedintele statului, persoana care se presupune ca este cea mai bine informata, intrucat are sub papuc comunitatea serviciilor de informatii. Blocand practic  privatizarea CFR Marfa, transformand procesul intr-un esec si punand acest esec in carca lui Ponta, Traian Basescu incearca sa obtina maximum de profit. Si, in acest scop, il obliga pe premier sa ramana interimar la Transporturi. Pentru a nu plati integral pretul politic, Victor Ponta, la randul sau, recurge la o stratagema. Nu s-a pronuntat CSAT de trei ori in legatura cu privatizarae CFR Marfa? Nu a aprobat Consiliul Suprem de Aparare a Tarii strategia de privatizare? Ei bine, Ponta solicita acestei institutii sa isi dea acordul asupra modului in care a fost respectata strategia. Nimic anormal. Nimic neobisnuit. In masura in care ne raportam la Romania.

Dar Traian Basescu nu si nu. Nu intra in joc. Ia, din nou, pisica moarta de cap si da cu ea in Palatul Victoria. Refuza sa convoace CSAT. Si, ca meciul sa fie inca mai palpitant, refuza si Ponta sa preia initiativa. In definitiv, e suficient ca patru ministrii sa solicite convocarea.

Unul din carciuma Ciresica de la Neptun, altul din raliu schimba intre ei, direct sau prin purtatorii de cuvant, mesaje din ce in ce mai inflamate. Iesirea din coabitare e furtunoasa nevoie mare. Ce urmeaza?

La fel cum am fost primul care anunta moartea coabitarii atunci cand cei doi inca isi transmiteau bezele, sunt primul care se grabeste sa informeze opinia publica asupra pasului urmator. Coabitarea, odata aflata in dric, va deraia intr-un frumos dosar penal. Cu care Basescu se pregateste sa incarce PSD-ul la doua capete. Pentru privatizarea CFR Marfa o data. Dar si pentru o privatizare foarte veche. IPRS Baneasa, preluata de Hayssam cand Ponta era seful Corpului de Control al primului-ministru. Care era Adrian Nastase.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

6 comentarii

iulie 28th, 2013 at 13:00
paul spune:

SRS te imbeti cu apa rece! ponta va coabita cu basescu pana la capat. Daca uitam trecutul riscam sa il repetam.

iulie 28th, 2013 at 18:21
Marian Nicolae spune:

Canalul de televiziune cu viziunui portocalii B! TV ne prezinta chiar acum documentarul:
DEZINFORMAREA – Planul secret de distrugere a Occidentului……..

Ma umfla rasul la ideea de desitrugere a Occidentului….dupa ce acelasi “inocent” Occident a distrus Iugoslavia, Cehoslovacia si cat p-aci chiar intreaga Romanie…….sa mai amintim depre Perstroika si gravele consecinte ale acesteia asupra URSS ????

Oare cat de prosti ne cred CIA-ul si ceilalti lucratori ca …Vladimir Tismaneanu care ne tot indruga de zor nici el nu stie ce……..pe mai sus amintitul canal B1 TV….????

iulie 29th, 2013 at 12:26
Marian Nicolae spune:

Ce ziceti domnule senator, cum suna bilantul de mai jos:

S-a împlinit un an de la o victorie a Democraţiei
http://www.cotidianul.ro/29-iulie-ziua-cand-romanii-l-au-demis-pe-traian-basescu-219103/

29 iulie, ziua când românii l-au demis pe Traian Băsescu

Acum un an de zile, românii l-au demis în fapt pe Traian Băsescu. Prezentăm o radiografie a evenimentelor de acum un an de zile: cine a greşit şi cine l-a ajutat pe Traian Băsescu să revină la Palatul Cotroceni. Sinteză: ce face Traian Băsescu la un an de la ruşinoasa înfrângere suferită pe 29 iulie.

Un an de la referendum

Luni 29 iulie 2013 se împlineşte exact un an de zile de când o uriaşă masă de alegători a votat pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Faptul că Traian Băsescu se află încă în funcţie se datorează unor decizii ruşinoase ale Curţii Constituţionale, a presiunilor externe, dar şi unor erori impardonabile înregistrate în tabăra USL. Un „remember” al evenimentelor din vara anului 2012 trebuie să plece de la datele electorale seci şi ofiale ale referendumului din 29 iulie 2012.

Referendumul în cifre seci

Persoane înscrise pe listele electorale: 18.292.464

Participanţi la urne: 8.459.053 (46,24%)

Voturi „DA” (pentru demitere): 7.403.836 (87,52%)

Voturi „NU” (împotriva demiterii): 943.375 (11,15%)

Voturi nule: 111.482 (1,32%)

„Cheile” referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu

Rezultatul final al referendumului a depins şi a fost decis de mai multe situaţii cheie înregistrate înainte de referendum, dar (mai ales) şi după desfăşurarea scrutinului.

A. Înainte de scrutin

O eroare majoră a parlamentarilor USL

Senatorul PSD, Georgică Severin şi deputatul PNL, Cornel Pieptea aduc o modificare Legii referendumului. Concret se modifică art.10, articol care prevedea că „demiterea preşedintelui este aprobată dacă (…) propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”. Cei doi parlamentari (au existat voci care au susţinut că de fapt modificarea legii i-ar fi aparţinut senatorului PSD, Dan Şova, cei doi fiind doar semnatari de formă – n.a.). Indiferent cine a fost autorul, s-a comis o eroare capitală: nu s-a modificat şi articolul 5 din lege, care stabilea un prag de participare la urne – „referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unu din numărul de persoane înscrise în listele electorale permanente”. Ulterior, când premierul Ponta a realizat uriaşa gafă a parlamentarilor, a emis o ordonanţă de urgenţă prin care se deroga de la prevederile art.5, dar eroarea iniţială a cântărit enorm în desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.

Decizie scandaloasă a CCR

Modificarea adusă Legii referendumului a fost atacată la CCR de către PDL. Judecătorii CCR nu aveau cum să infirme modificarea legii, pentru că erau împiedicaţi de jurisprudenţă (modificările de acest gen ale Legii referendumului nu au fost considerate anterior – cu o singură excepţie, dar fără legătură cu speţa curentă – ca fiind neconstituţionale. Şi judecătorii CCR nu au respins legea, dar profitând de faptul că Parlamentul nu a modificat şi articolul 5, au dat o decizie scandaloasă: „modificarea art. 10 (…) este constituţională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”. În mod normal, CCR trebuia doar să respingă sesizarea PDL, pentru că nemodificarea art.5 ducea către acelaşi rezultat şi anume, art.10 era legat de participarea la urne a 50% din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente. Decizia CCR a fost dată însă cu un scop clar: acela de a forţa Parlamentul să respingă – sub presiunea factorului extern – ordonanţa de urgenţă emisă ulterior.

Cedarea în faţa presiunilor internaţionale

Cu toate eforturile CCR, dacă Ordonanţa de Urgenţă care modifica art.10 şi deroga de la art.5 ar fi rămas în vigoare, nimeni nu mai putea face nimic şi Traian Băsescu ar fi fost demis fără probleme. Totuşi, liderii USL au cedat în faţa extraordinarelor presiuni ale organismelor internaţionale, în special cele venite de la fruntaşii Comisiei Europene şi au modificat şi ordonanţa de urgenţă pe „linia CCR”. Oficialii europeni au fost intoxicaţi masiv din ţară din mai multe direcţii pro Traian Băsescu, dar nu doar intoxicările au generat presiunile la adresa USL, ci şi propriul interes politic. Se ştie, majoritatea oficialilor CE erau/sunt din aceiaşi familie politică din care face parte şi PDL/Traian Băsescu. Oficialii europeni au avut drept punct de plecare în presiunile exercitate, tocmai decizia dată de CCR. Se poate observa aici ce importanţă uriaşă a avut decizia CCR, în absenţa ei, oficialii europeni nu ar fi avut muniţia necesară pentru declanşarea presiunilor.

Preşedintele interimar, Crin Antonescu, avea posibilitatea legală să retrimită la reexaminare legea prin care se anula practic şi ordonanţa de urgenţă şi în acest caz, referendumul s-ar fi desfăşurat conform modificărilor făcute de guvern (repetăm, modificări absolut legale şi constituţionale) iar soarta lui Traian Băsescu ar fi fost pecetluită. Este greu de spus chiar şi astăzi, dacă intermarul Crin Antonescu a promulgat legea din spirit de fair-play, sau tot din raţiuni de protecţie vis-a-vis de presiunile europene.

B. După referendum

Bâlbe privind numărul de alegători

Pe 2 februarie 2012, INS publica datele provizorii ale recensământului din toamna anului 2012. Populaţia înregistrată (cifrele „umflate” prezentate recent de INS nu schimbă datele problemei) cu ocazia recensământului se ridica la 20.254.866 locuitori, din care 19.052.936 reprezenta populaţia stabilă. Conform legislaţiei în vigoare numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente trebuia să fie dat de numărul persoanelor majore din cele 19 milioane găsite de INS. Cu toate acestea, din „n” cauze (principala vină o au autorităţile locale şi cei de la evidenţa populaţiei, şi nu excludem nici „complicitatea” ministrului de atunci, Ioan Rus) în primă instanţă MAI a anunţat existenşa pe listele electorale permanente a 18.292.464 de votanţi. O enormitate cât „Casa Poporului”, dacă nu şi mai mare. În România anului 2012 nu aveau cum să fie atâţia cetăţeni cu drept de vot. Ulterior, de fapt la două zile după anunţarea numărului de mai sus, ministrul delegat pentru administraţie, liberalul Victor Paul Dobre şi un oficial din minister anunţă că nu îşi asumă responsabilitatea pentru numărul de electori prezentat iniţial. Numărul iniţial de alegători transmis de MAE a reprezentat de fapt o gură de oxigen pentru Traian Băsescu şi a constituit „cheia” care în final a asigurat revenirea la Cotroceni a preşedintelui suspendat.

O dovadă a absurdităţii datelor iniţiale comunicate de MAI o vedem din tabelul următor cu persoanele cu drept de vot din ultimii 20 de ani

1992 – 16.380.663 (parlamentare/prezidenţiale)

1996 – 17.218.654 (parlamentare/prezidenţiale)

2000 – 17.699.727 (parlamentare/prezidenţiale)

2003 – 17.842.103 (referendum constituţie)

2004 – 17.897.017 (parlamentare/prezidenţiale)

2007 – 18.301.309 (referendum demitere Traian Băsescu)

2007 – 18.222.176.(referendum uninominal)

2007 – 18.224.582 (alegeri europarlamentare)

2008 – 18.253.616 (alegeri parlamentare)

2009 – 18.197.232 (alegeri europarlamentare)

2009 – 18.293.277 (alegeri prezidenţiale I)

2009 – 18.303.224 (alegeri prezidenţiale II)

2012 – 18.292.464 (referendum demitere Traian Băsescu)

După cum se poate observa, deşi în ultimii 10 ani s-a înregistrat un spor negativ al populaţiei, numărul alegătorilor din 2012 nu doar că nu a scăzut, dar chiar a crescut faţă de anii precedenţi, cu excepţia turului II al prezidenţialelor din 2009, când s-au petrecut de asemenea lucruri dubioase. Aici, orice comentariu este de prisos.

CCR a „schimbat” legea referendumului

Rolul (ultra)decisiv în reîntoarcerea lui Traian Băsescu l-a Palatul Cotroceni l-a avut însă CCR, ajutată şi de procurori. Imediat după 1 august a început o adevărată bătălie pe „numărul de alegători de pe listele electorale”. Procuratura generală a ridicat de la Autoritatea Electorală Permanentă listele electorale, chipurile pentru a verifica neconcordanţa dintre declaraţiile oficialilor de la MAI. În realitate, prin preluarea listelor de către procurori, guvernul Ponta I a fost împiedicat să facă o reactualizare a listelor.

După care a intrat în acţiune şi CCR. O acţiune „istorică”, scandaloasă şi neconstituţională. Luni 6 august, la primele ore ale dimineţii, se aduce o modificare unei Hotărâri a CCR, publicată sub formă de „eroare materială” în Monitorul Oficial o regulă care nu avea de-aface cu legea referendumului. Concret, Legea referendumului făcea trimitere la Legea alegerilor parlamentare în ceea ce priveşte persoanele înscrise pe lista electorală permanentă. Rezulta că pe lista electorală permanentă se înscriu doar românii cu drept de vot aflaţi pe teritoriul naţional. Asta nu însemna că diaspora nu putea să nu voteze, numai că legea (modificată aici în 2009 de …Emil Boc) prevedea că se calculează pragul de participare doar raportat la listele electorale permanente. În urma indicaţiilor date pe 4 august din „garaj” de Traian Băsescu, doi judecători CCR fac respectiva modificare, concret, susţinând că în cazul referendumului de demitere, trimiterea în ceea ce priveşte listele electorale permanente nu se face la legea alegerilor parlamentare ci la legea alegerilor prezidenţiale. Culmea şi această lege conţine, la art.7 conţine prevederi similare legii alegerilor parlamentare, dar la art.2 – articol de ordin general privind definirea unor termeni – definiţia dată „listelor electorale” spunea altceva, adică se ereferea la toţi cetăţenii români cu drept de vot, înţelegându-se prin asta şi cei din diaspora. Nimeni nu a observat de-a lungul anilor contradicţia dintre art.2 şi art.7, CCR a mers pe ce i-a convenit, art.2 şi astfel a rămas bătut în cuie numărul de peste 18 milioane de alegători. Prin intervenţia sa, CCR efectiv a „adăugat la lege” şi a decis practic soarta referendumului. Mai mult, judecătorii CCR nici nu au vrut să ţină comt de datele recensământului, sau de o reactualizare/corectare a listelor electorale.

După ce CCR şi-a îndeplinit misiunea, au intrat în joc procurorii lui Kovesi şi ai lui Morar şi au început anchetele staliniste prin satele României.

„Problema” UDMR

Cu toate erorile făcute de tabăra USL, cu toate presiunile oficialilor europeni, cu imensul rol jucat de CCR, cu schimbarea regulilor şi adăugărilor neconstituţionale la lege, Traian Băsescu ar fi fost totuşi demis fără probleme, dacă la urne ar fi ieşit şi electoratul UDMR. Ţinând însă cont de indicaţiile liderilor de la Budapesta (şi ei din aceeaşi familie politică la care sunt arondaţi Traian Băsescu şi PDL), liderii UDMR au îndemnat electoratul propriu să nu se prezinte la urne. Disciplinat, electoratul UDMR s-a conformat şi nu a ieşit la vot. Se poate spune că şi UDMR a reprezentat una dintre „cheile” referendumului.

Ce a demonstrat referendumul

Cel mai clar vot dat de români după 1990

Exceptând „duminica orbului” (20 mai 1990) când au avut loc primele alegeri postdecembriste – şi când încă persista gândirea comunistă şi implicit frica de „nou”, de „Occident” – la niciun scrutin politic personal sau de partid nu s-a mai înregistrat un vot aşa de categoric precum cel din 29 iulie 2012. Concluzia, una singură: românii s-au săturat până peste cap de Traian Băsescu. Vă prezentăm „top 10”- alegerilor precedente

Ion Iliescu – 7.393.429 voturi (12 milioane alegători) – tur II prezidenţiale 1992
Emil Constantinescu – 7.057.906 voturi (12,9 mil.) – tur II prezidenţiale 1996
Ion Iliescu – 6.696.623 voturi (10 mil.) – tur II prezidenţiale 2000
Traian Băsescu – 6.059.315 (8,1 mil) – voturi „pro” referendum demitere 2007
Ion Iliescu – 5.914.579 (12,9 mil) – loc 2 !!! tur II prezidenţiale 1996
Ion Iliescu – 5.633.456 (11,9 mil.) – tur I prezidenţiale 1996
Traian Băsescu – 5.275.808 (10,6 milioane) – tur II prezidenţiale 2009
Mircea Geoană – 5.205.760 (10,6 milioane) – loc 2 tur II prezidenţiale 2009
Traian Băsescu – 5.126.794 (10 milioane) – tur II prezidenţiale 2004
Adrian Năstase – 4.881.520 (10 milioane) – loc 2 tur II prezidenţiale 2004

După cum se poate vedea, cele 7,4 milioane de voturi (din 8,4 mil.) anti-Băsescu bat şi scorul fabulos al lui Ion Iliescu din 1992, când, atenţie au fost la urne 12 milioane de alegători. Şi mai trebuie subliniat că procentual, voturile din 29 iulie 2012 sunt şi mai zdrobitoare decât primele trei clasate din „top”, ţinând cont de diferenţele mari de prezenţe la urnă. Culmea, în 2009 Traian Băsescu a câştigat la mustaţă preşedinţia tocmai cu voturile diasporei, dar în doar doi ani şi jumătate, cu tot aparatul de propagandă de care a dispus, Traian Băsescu nu a mai prezentat încredere pentru românii din afara graniţelor.

Traian Băsescu a pierdut şi „diaspora”

Pentru prima oară din decembrie 2004, de când a fost implicat direct în procese electorale, Traian Băsescu a pierdut în diaspora. Şi a pierdut categoric, pentru că în diaspora nu se poate vorbi de boicot

2004 – tur II prezidenţiale: Traian Băsescu a obţinut mult mai multe voturi decât Adrian Năstase; datele nu sunt disponibile, din cauză că au fost contabilizate la nivelul municipiului Bucureşti
2007 – referendum pentru demitere: 75.027 participanţi la urne; 4.741 – „DA”; 70.044 „NU”
2007 – referendum pentru uninominal: 21.497 participanţi la urne; 18.762 – „DA”; 2.564 – „NU”
2009 – tur I prezidenţiale: 94.383 participanţi la urne; 52.904 voturi Traian Băsescu; 40.804 voturi ceilalţi candidaţi.
2009 – tur II prezidenţiale: 147.754 participanţi la urne; 115.381 voturi Traian Băsescu; 31.045 voturi Mircea Geoană.
2012 – referendum pentru demitere: 73.016 participanţi la urne; 57.297 – „DA”; 15.066 – „NU”
La europarlamentarele din 2007, parlamentarele din 2008, europarlamentarele din 2009, PD, respectiv PDL, gruparea politică susţinută de Traian Băsescu a obţinut cele mai multe voturi în diaspora.

Românii nu s-au mai lăsat păcăliţi de propaganda portocalie

Votul din 29 iulie 2012 a mai aratat ceva. Un ceva cu „C” mare. Românii nu au mai putut fi păcăliţi de imensul aparat de propagandă de care a dispus Traian Băsescu. Şi Traian Băsescu + PDL + sateliţii (PDL) + ONG-urile „loialiste” au beneficiat de un aparat de propagandă cum nu a mai avut nimeni în perioada post-decembristă. În 1990-1992 când Ion Iliescu şi FSN erau invincibili şi aveau TVR la dispoziţie, existau mai multe cotidiene şi săptămânale independente sau de „opoziţie”, în „epoca Năstase” ziarele erau cumpărate cu publicitate de la stat, dar nu aveau şi misiuni de „torpilare” a adversarilor politici, dar şi atunci au existat câteva ziare independente. Propaganda portocalie – 4 sau 5 televiziuni de ştiri, 3 cotidiene, 3 sau 4 săptămânale mai multe ziare pe net (ne referim doar de media de la nivel naţional, în teritoriu presa portocalie fiind impresionantă ca număr) – a lucrat non-stop la coafarea imaginii lui Traian Băsescu şi a PDL şi în paralel a tras cu artileria grea în opozanţi. Presa independentă sau de „opoziţie” putea fi numărată pe degete la momentul referendumului. Cu toate acestea, românii nu au mai înghiţit minciunile şi promisiunile deşănţate venite din zona portocalie.

Ce face Traian Băsescu la un an de la referendum

Neclarificatul încă şi ciudatul „acord de coabitare” l-a reîncărcat pe Traian Băsescu.
Şi-a conservat „echipa majoritară” de la CCR
A obţinut şefia DNA pentru Laura Codruţa Kovesi şi şi-a pus în alte poziţii cheie procurori favorabili
S-a implicat direct şi neconstituţional în năşirea unei forţe politice pe care o va conduce şi în acte după ce va pleca de la Palatul Cotroceni
Dă în continuare indicaţii preţioase procurilor şi judecătorilor
Îşi urmăreşte cu ferocitate adversarii politici şi pe cei pe care nu-i înghite
A blocat şi blochează (în colaborare cu parlamentarii PDL şi cu sprijinul CCR) iniţiativele legislative importante (sau care nu-i convin) ale USL
A blocat revizuirea Constituţiei
A început din nou să emită judecăţi de valoare privind activitatea guvernului
A reînceput să atace violent pe „coabitanţi”
A reînceput – ca şi în vara preelectorală din 2009 – să participe la toate zaiafeturile locale pentru a „filma” băi de mulţime, chiar dacă „mulţimile” sunt de regulă activişti portocali atent selecţionaţi.
ANI lucrează cu motoarele la turaţie maximă „secerând” adversarii lui Traian Băsescu
DNA „duduie”, raportul victimelor fiind de 5-1 (5 din zona celor neagreaţi de Traian Băsescu – 1 fiind de regulă pioni minori din zona portocalie)

Accesări: 1557
Lucian Gheorghiu

iulie 29th, 2013 at 13:11
Marian Nicolae spune:

Romania chiar are o problema majora cu enclavele maghiare din HARCOV, care trebuiesc daca nu eliminate de pe teritoriul romanesc, cel putin impartite in cele patru zari ale…Uniunii Europene…KANESHNA…..: ————————————————————— DRAGI RUMANI, PREGATITI-VA DE RAZBOI !!!!!! —————————————————————–
Prezent la dezbaterile de la Universitatea de Vară „Balvanyos” Laszlo Tokes cere „protectorat” pentru Transilvania ——————————————————————-http://www.cotidianul.ro/laszlo-tokes-cere-protectorat-pentru-transilvania-219027/ Sâmbătă, prezent la dezbaterile de la Universitatea de Vară „Balvanyos”, europarlamentarul Laszlo Tokes i-a cerut premierului Ungariei, Viktor Orban, să construiască împreună cu guvernul său „un sistem de cooperare naţională”, pentru a oferi „protectorat” Transilvaniei, „aşa cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud”. Laszlo Tokes i-a cerut premierului Ungariei, Viktor Orban, prezent la dezbaterile de la Universitatea de Vară „Balvanyos”, să creeze „un sistem de cooperare naţională”, în aşa fel încât să ofere „protectorat” Transilvaniei, după modelul Austriei cu Tirolul de Sud, transmite corespondentul MEDIAFAX. „(…)

Îl rugăm pe premierul Viktor Orban şi Guvernul condus de el să construiască un sistem de cooperare naţională, în aşa fel încât să oferiţi protectorat Transilvaniei, cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud”, a declarat Laszlo Tokes la Băile Tuşnad. El a mai spus că trebuie să fie selectaţi specialişti care să realizeze un drapel al Transilvaniei, pentru că „secuimea are un steag”, şi împreună, prin cele două, maghiarimea să meargă mai departe „pe această cale a autonomiei, a autonomiei secuimii”. Laszlo Tokes a mai spus că Băile Tuşnad, unde se desfăşoară Universitatea de Vară „Balvanyos”, reprezintă o zonă autonomă a Ţinutului Secuiesc.

„Ne-am adunat pe un pământ autonom din Băile Tuşnad, într-o zonă autonomă a Băilor Tuşnad, adică zona în care se desfăşoară Universitatea de Vară. Dacă sunteţi de acord, aş vrea să mai spun că suntem într-o locaţie din Ţinutul Secuiesc autonom”, a precizat Tokes. Tokes a mai spus că există divergenţe la nivelul comunităţii maghiare din afara graniţelor Ungariei, care se datorează, în principal, regimurilor comuniste. „Din păcate, statele care au apărut după tratatele de pace au reuşit să dividă comunitatea maghiară, naţiunea maghiară, şi regimul comunist a contribuit. Din păcate, nu există acea unitate în pluritate, de care am avea nevoie şi nu există forţa de coeziune, care ar ţine laolaltă comunităţi mai mici sau mai mari”, a spus Tokes.

În perioada 23-28 iulie, are loc cea de-a XXIV-a editie a Universitatii de Vara „Balvanyos”, de la Baile Tusnad. La eveniment au fost invitați premierul Ungariei, Viktor Orban, vicepremierul Zsolt Semjen, dar si membri ai PDL, UDMR, PPMT, CNMT. Sunt prezente peste 350 de invitaţi din România, dar şi din Ungaria, Marea Britanie, Italia, Spania, Elveţia, Finlanda, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ucraina şi Voivodina. Accesări: 2412 Publicat Sâmbãtã, 27 iulie 2013
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_07_29/PATLAGELE-SI-GEOPOLITICA-4744/

iulie 30th, 2013 at 00:31
gelu spune:

Prima masura care-l va lovi in moale pe Macac este aceea ca Ponta sa reduca cu 5/6 angajatii celor 7 servicii de informatii care taie frunza la caini economisind astfel sume foarte importante de bani de la bugetul statului. Servicii care la ora actuala papa cel mai mare procent din PB, mai mare chiar decat CNAS. A a doua, interzicerea serviciilor de a mai desfasura activitati economice. A 3 este aceea de a nu mai permite ca ofiterii sub acoperire sa lucreze in mass-media si sistemul judiciar. Iar a 4, reducerea cu 2/3 a consilierilor prezidentiali.

august 2nd, 2013 at 09:08
Marian Nicolae spune:

1 août 2013

AU CAS OÙ –
Le discours d’Elisabeth II sur le troisième guerre mondiale

Elisabeth II en 1954. – Crédit photo : State Records NSW
http://bigbrowser.blog.lemonde.fr/2013/08/01/au-cas-ou-le-discours-delizabeth-ii-sur-le-troisieme-guerre-mondiale/

Heureusement pour tout le monde, personne n’aura jamais entendu le discours qu’aurait pu prononcer la reine d’Angleterre en 1983.
Une allocution destinée à préparer et mobiliser les sujets d’Elisabeth II en cas de troisième guerre mondiale contre la Russie.

Voici ce qu’Elisabeth II avait prévu de dire :

“Notre brave pays doit encore se préparer à survivre à l’adversité.
Je n’ai jamais oublié la peine et la fierté que j’ai ressenties lorsque ma sœur et moi, blotties dans notre chambre d’enfants, écoutions grâce au poste récepteur les mots inspirants de mon père en ce jour fatidique de 1939.

A aucun moment, je me suis imaginée que ce solennel et affreux devoir me reviendrait un jour.”

Ce texte, écrit par des hauts fonctionnaires britanniques, faisait partie d’un scénario de guerre de 320 pages, intitulé 3Wintex-Cimex 833, et déclassifié jeudi par les archives nationales.

Le discours avait été écrit en pleine guerre froide, à un moment de tension maximale entre les deux blocs. L’ambassadeur de Grande-Bretagne à Moscou venait de prévenir la reine que le vocabulaire belliqueux de l’Union soviétique devenait “réellement inquiétant”, rappelle le Guardian.

ATTAQUE NUCLÉAIRE
———————————————-
Les services secrets et les ministères de l’intérieur et de la défense, à l’origine de ces documents, avaient imaginé une attaque nucléaire de l’URSS contre l’Angleterre. Dans cette hypothèse, l’Angleterre se préparait au pire.

En cas d’attaque chimique et nucléaire, les services britanniques estimaient les pertes humaines à 33 millions de victimes. A Londres, ce bilan était chiffré à 1 million de morts au minimum.
Et pour parer au pire, tout un plan de bataille avait été organisé.

Dans ces rapports top secret, les hauts fonctionnaires expliquaient comment Downing Street, la résidence du premier ministre, était équipée d’un système permettant de déclencher le tir de missiles nucléaires.

Et au cas où une attaque soviétique aurait été déclenchéet, le chef du gouvernement avait reçu la recommandation de disperser tous ses ministres à travers le pays. Objectif : former des “gouvernements embryonnaires” , chargés de reprendre le contrôle de Londres en cas de destruction de la capitale et de mort du premier ministre.

Un scénario catastrophe effrayant, que la reine prévoyait de conclure sur ces mots :

“Alors que nous faisons tout notre possible pour combattre ce nouveau mal, prions pour notre pays et les hommes de bonne volonté où qu’ils soient.

Que Dieu vous bénisse.”