USL nu s-a rupt ieri. Si nici azi, pe inserat   septembrie 17th, 2013

SRSAu existat amenintari si schimburi dure de replici. Intre Ponta si Antonescu. La un nivel fara precedent. Pentru multi, ieri, conflictul din interiorul USL a atins cota maxima. De avarie. Urmand ca azi sa se intample ceva mai grav. Adica fractura, care s-a tot agravat in ultimele zile, sa se transforme in ruptura. Dar, cum USL nu sa rupt ieri, nu se va rupe nici astazi pe inserat, atunci cand liderii PSD si PNL isi vor dezlantui din nou tirul.

Dimpotriva, eu am toate motivele sa cred ca daca, pana zilele trecute, in USL au fost necesare reglaje fine pentru ca alianta sa se poata adapta provocarilor guvernarii si presiunilor sociale, acum asistam nu la ruperea USL, ci la un reglaj mult mai dur. Si mai dramatic. Este ca si cand un tren este mutat de pe o linie mai ingusta pe o linie mai larga. Iar garniturile trebuie intoarse, o vreme, cu rotile in sus.

Cele doua partide importante din USL, PSD si PNL, mergand impreuna in alegeri, au reusit sa obtina un scor mai mare decat ar fi luat fiecare in parte participand separat la competitia electorala. Batalia la care asistam astazi este pentru surplus. Cine isi va adjudeca consistenta diferenta de circa 20 la suta? Pentru a raspunde corect la intrebare nu este suficient sa ne uitam pur si simplu la prestatia celor doua partide. PSD a fost intotdeauna cea mai disciplinata formatiune politica. Si este si acum. PNL, dominat de spiritul liberal, pare, ca si altadata, un fel de miscare browniana. Deci nu in atitudinea activistilor fata de propria organizatie trebuie cautat raspunsul. Dar unde? Singurul tip de analiza care poate sugera momentul epilogului USL si consecintele rupturii ar trebui sa plece de la doua tipuri de pozitionare. Pozitionarea fata de putere si pozitionarea fata de populatie. Sa le luam pe rand.

In pre-campanie si in campania elctorala, PNL si PSD au luptat umar la umar, performant, fiecare partid in stilul lui. Dar sincronizandu-se. La guvernare, apare o desincronizare, o defazare din ce in ce mai evidenta. PSD are premierul si mult mai mult decat jumatate din ceea ce, in mod realist, poate fi masurat in administratia publica centarla si locala. Ma refer la puterea care poate fi exercitata. In aceste conditii incep sa apara diferentele si de pozitionare, dar si de opinie sau de viziune intre cele doua partide. PSD, exercitand 70-80 la suta din ceea ce inseamna putere, este mult mai putin frustrat de faptul ca institutii cheie ale statului sunt, de fapt, pastrate in mana lui Traian Basescu, cel refuzat in mod masiv si dramatic de electorat. PNL este constient ca detine o putere real insignifianta, dar ca risca sa plateasca egal sau chiar mai mult decat PSD factura guvernarii. De aceea liberalii sunt mai nervosi si incearca nu sa restabileasca regulile jocului, asa cum functionau ele in opozitie, ci sa le schimbe in conditiile exercitarii puterii.

Probabil ca marea neintelegere a momentului este obiectivul politic numit asaltul asupra Cotroceniului. In timp ce pentru PNL Cotroceniul reprezinta un obiectiv important, dar nu urmarit cu orice pret si cu orice fel de costuri, iar participarea la guvernare este perceputa mai degraba ca o servitute, pentru PSD dimpotriva: asocierea cu liberalii la guvernare este o povara, iar obiectivul numit presedintie reprezinta un obiectiv major. Daca nu este atins, atunci urmatorii trei ani vor fi, pentru socialisti, pusi sub semnul intrebarii.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

septembrie 17th, 2013 at 18:33
Greywolf spune:

Nu-i tarziu. Nu mai este de asteptat nimic de la lasii si jefuitorii PSD! 322 au votat constituirea comisiei Rosia Montana? 322 tradatori ar fi fost suficienti sa treaca proiectul de lege pentru a-l disculpa pe putzoiul Ponta si a arunca vina asupra parlamentului. Cati au fost de la PSD? Cati de la PNL? Cati de la PPDD? Cati de la PC? Un asemenea parlament este usor de cumparat. Cat valoreaza oare „constiinta” unui senator sau deputat? Cat costa o ridicare de mana? Care este pretul tradarii „capuselor parlamentare”? Ajung 10000 de euro pentru ca sa ridici mana cand trbuie mai ales ca un parlamentar este in multime?